Login  Register
Email:

Pass:

forgot password?

Email:

login?

'Teo si Stefan' (afirmatori) vs 'IREFUTABILII - Călin și Teodor' (negatori)

A1 (Teodora Oprea)

Este timpul sa sanctionam pasivitatea individului care este martor la incalcari ale legii



In cadrul motiunii, intelegem ca individul este pasiv atunci cand ia cunostinta de savarsirea unei infractiuni, fie direct (fiind martor la savarsirea acesteia) sau indirect (detine probe care dovedesc savarsirea unei infractiuni), si nu comunica aceste informatii organelor de cercetare penala. Daca organele penale descopera ulterior ca aceasta persoana cunostea informatiile si nu le-a comunicat, in cazul martorului direct, de indata ce a luat cunostinta de infractiune, iar in cazul celui care detine probe, in termen de 5 zile, atunci aceste persoane vor fi sanctionate cu amenda sau chiar inchisoare de pana la 2 ani pentru nedenuntarea infractiunilor grave (sanctionate cu peste 10 ani inchisoare.)

  1. Statul are dreptul sa reglementeze in privinta comportamentului social

In primul rand, legea penala romana contine deja prevederi privind obligatia cetatenilor de a denunta savarsirea unor anumite categorii de infractiuni: denuntarea infractiunilor de tradare, spionaj, subminarea puterii de stat (art. 170 C. pen), omor, talharie, piraterie, delapidare, distrugere calificata (art. 262 C. pen.), denuntarea de catre functionarul public a infractiunilor in legatura cu serviciul de care ia cunostinta in exercitarea functiei (art. 263 C. pen.)1 etc.

De asemenea obligatia are si un revers, caci legea penala prevede obligatia oricarei persoane de a aduce la cunostinta organelor judiciare a oricaror imprejurari care, daca ar fi cunoscute, ar duce la stabilirea nevinovatiei unei persoane trimise in judecata sau arestata pe nedrept (art. 265 C. pen.).

In ultimul rand, cetatenii au obligatia in unele cazuri sa dea ajutor victimelor unor infractiuni sau persoanelor aflate in stare de pericol: persoana care nu acorda ajutorul necesar sa nu instiinteaza autoritate atunci cand gaseste o persoana a carei viata, sanatate sau integritate corporala este in primejdie si este lipsita de putinta de se salva, se pedepseste penal (art. 315-316 C. pen.)

Iata ca statul poate si chiar a instituit anumite obligatii legale in privinta obligatiei cetatenilor de a nu contribui la savarsirea unei infractiuni, de a denunta infractiuni grave, de a ajuta persoanele lipsite de ajutor si de a aduce informatii in privinta nevinovatiei unei persoane atunci cand le detin. Ba mai mult, chiar si infractorii care denunta infractiunile la care au participat pot in unele cazuri sa fie aparati de pedeapsa. Rezulta de aici ca statul acorda un interes prioritar in descoperirea infractiunilor si considera necesar chiar sa-i pedepseasca pe cei care nu denunta infractiuni grave, sau dimpotriva, ii recompenseaza pe cei care o fac, fie ei si infractorii insisi.

Ce propun afirmatorii este o extindere a acestei obligatii la denuntarea tuturor infractiunilor de care o persoana ia cunostinta. Motivele vor fi prezentate in argumentele urmatoare.

  1. Exista o obligatie de a interveni care depaseste preceptele morale

Chiar daca statul are obligatia de a apara drepturile indivizilor, si cetatenilor le poate fi impusa aceeasi obligatie, care este o particularizare a interesului si obligatiei fiecaruia de a contribui la crearea unui mediu social sigur si normal. Instituirea unei obligatii legale ii face pe cetateni constienti de necesitatea de a contribui si sustine activitatea organelor penale in prevenirea si combaterea infractionalitatii.

Obligatia ar trebui sa fie una legala cu atat mai mult cu cat, conform sondajelor, doar 33% dintre cetateni sunt dispusi sa denunte si doar 24% o considera o datorie cetateneasca.2

  1. Obligatia legala nu este nerezonabila

In Romania, fenomenul infractional s-a inrautatit in ultima vreme3 si, fie din cauza ineficientei organelor penale, fie din cauza indiferentei cetatenilor, exista un procent considerabil de infractiuni (cifra neagra a crimei) care nu ajung niciodata la cunostinta organelor penale.

Profesorul Tudor Amza descrie in cursul sau cum in 2011, dupa ani de zile in care autoritatile romane sustineau ca nu avem retele de fabricare si distribuire a drogurilor in Romania, ci doar trafic de droguri din afara, au fost descoperite , în localităţile Chiajna şi Bragadiru adevărate fabrici de droguri, cu laboratoare dotate cu aparate şi materie primă de milioane de dolari. Cele două localităţi sunt amplasate în apropierea unor şosele pe care circulă frecvent, de la Istanbul spre Occident şi în sens invers, sute de TIR-uri turceşti.4 Poate ca reteaua ar fi putut fi descoperita mai devreme daca locuitorii satului sau alte persoane care au vazut transporturile suspecte ar fi fost obligati sa raporteze politiei.

Consideram ca in acest context, instituirea unei obligatii legale de denuntare este o masura necesara si indicata, pentru ca ar putea duce la descoperirea mai multor infractiuni decat cele descoperite la momentul actual, sau chiar descoperirea timpurie a unor infractiuni care, daca ar fi descoperite ulterior, intr-o anumita perioada de timp, ar face imposibila gasirea infractorului, probarea vinovatiei si condamnarea acestuia.

1 Codul Penal al Romaniei, actualizat 2012, http://www.cjo.ro/coduri-de-drept/codul-penal

4 Curs Criminologie, Tudor Amza, Universitatea Hyperion Bucuresti, 2011, pag. 12, http://www.id-hyperion.ro/cursuri/cursuri%20drept/Criminologie_AN%20II,%20sem%201.pdf


N1 (Călin Rus)

Nu vrem o societate care va informa poliția de fiecare dată când un atuocamion „suspect” trece pe strada. În consecință, ne opunem în mod clar acestei moțiuni.

Voi începe prin a contraargumenta ceea ce a fost enunțat în primul discurs afirmator, iar apoi voi prezenta propria noastra viziune asupra moțiunii, concentrându-mă pe doua mari puncte:

  1. Care este rolul statului în societate?

Unde voi prezenta relațiile dintre stat și societate și de ce nu ar trebui să implicăm prea mult statul în viața privată și în spațiul personal al cetățenilor.

  1. De acceptarea moțiunii nu este eficientă?

Unde voi privi mai pragmatic și voi reliefa efectele negative pe care le introduce și de ce nu este ea fezabilă.

Trebuie sa recunoaștem că suntem dezamăgiți de restrângerea spațiului de discuție la România și am fi dorit o dezbatere la nivel internațional, pentru a putea vedea această problemă în complexitatea și importanța ei.

Dar să o luăm punctual și să vedem ce ne aduc afirmatorii. Au vorbit despre drepturile statului în reglementarea unui comportament social, unde ne-au prezentat mai multe legi ce privesc anumite fape și o anumită obligativitate a cetățenilor în raport cu societatea. Noi vă spunem că simplul apel la autoritate, în acest caz Codul Penal, nu este suficient în susținerea unui argument. Legile sunt elaborate de oameni, care nu sunt perfecți. În consecință nici legile nu sunt perfecte și avem nevoie de o legatura clară care să demonstreze, prin raționamente, de ce sunt acele legi un lucru dezirabil și de ce aceste măsuri sunt necesare și la nivelul extins pe care îl propun afirmatorii. Noi vă spunem că acele legi nu sunt neapărat în regulă și nu ar trebui considerate în mod a priori benefice. În continuare, echipa afirmatoare nu ne demonstrează de ce modelul lor ce presupune să extindem acele legi preexistente este un lucru de dorit și de ce legile actuale nu sunt suficiente.

Chiar dacă am considera acele obligații ca fiind benefice, exemplele enunțate de echipa afirmatoare sunt scoase din context și în neconcordanță cu moțiunea. Vorbesc  despre:

1. funcționari publici, ceea ce ne duce cu gândul la oameni care lucrează în folosul statului, deci au o responsabilitate mai mare ți obligații mai multe fașă de acesta

2. obligația de a acorda ajutor în caz de afectarea vieții, sănătății și integrității personale ceea ce nu face o legatură directă cu faptele penale și nu ne arată de ce s-ar aplica aceeași măsură și în acest caz

3. colaborarea infractorilor cu organele de anchetă, aici fiind vorba de un cu totul alt context și o situație diferită ce merită o analiză mai atentă. Putem observa că este un act benevol și nu o obligativitate, deci este un act răsplătit, nu pedepsit. De aceea vedem că statul nu torturează aceste persoane pentru obținerea informațiilor, ci fac apel la o înțelegere amiabilă cu aceștia, deci la o colaborare, văzând într-o relație mai bună cu cetățenii un fapt mai important decât o demascarea anumitor acțiuni ce aduc prejudicii.

Observăm un sofism în cazul argumentului referitor la obligația legală. Ne vorbesc despre o înrăutățire a situației infracționale din România, neprecizând exact la ce se referă prin aceasta și nearătând cum, prin intermediul măsurii lor, aceaste fapte s-ar diminua. Observăm, chiar în materialul atașat de aceștia, că există o creștere doar față de anul 1990, când România de-abia ieșise de sub regimul comunist, puteau exista mult mai multe infracțiuni decât cele cunoscute la acel moment și societatea avea o cu totul altă mentalitate, contextul fiind mult prea diferit pentru a putea face o analiză. O contradicție reiese tot din același document care ne spune că față de anul 2009 de exemplu, România a înregistrat, în 2010, o scădere a criminalității cu aproximativ 6000 de fapte. Un exemplu din 20120: în București s-au înregistrat 24 de crime violente, în timp ce in Huston, SUA(un oraș de dimensiuni asemănătoare) existau 334.

Pe de altă parte, o creștere a numărului de infracțiuni nu ar înseamna neapărat o creștere a numărului de fapte penale, ci o creștere a numărului de persoane depistate, deci o eficientizare a sistemului. Putem afirma că România și-a îmbunătățit siguranța și securitatea internă, dovezi ale acestor fapte reies din acceptarea în NATO, îndeplinirea și păstrarea aquis-ului comunitar în cadrul Uniunii Europene și, recent, discuțiile României ce privesc intrarea în spațiul Schengen. La nivel mondial nu există o creștere semnificativă a criminalității care să justifice o astfel de măsură, deși ca și număr populația a crescut substanțial, iar acesta ar putea fi un factor determinant în numărul de infracțiuni comise.

 

Continuăm respingerea moțiunii prin afișarea cazului negator.

1.Rolul statului în viața cetățeanului

Ne-au enunțat sondaje ce susțin că populația nu dorește să ia parte la denunțare și nu o consideră o datorie cetățenească. Și atunci, atâta timp cât trăim într-o democrație, de ce luăm puterea poporului? Conform contractului social, statul este învestit cu putere de către populație și este obligat să acționeze în interesul și conform doleanțelor societății. De aceea, din punct de vedere democratic, impunerea unei vaolri de către stat și introducerea unei obligații, toate acestea fiind în contradicție cu opinia cetățenilor, nu este un lucru de dorit. Statul democratic trebuie să respecte opinia populației și acționeze în concordanță. Credem că trebuie să susținem un sistem democratic pentru că, așa cum spunea și Churchil, nu este un sistem perfect, dar este cel mai puțin prost sistem politic pe care-l avem în acest moment.

Ne-au vorbit despre un stat protecționist și cum obligațiile depășesc percepțiile morale. Noi vă spunem că nu dorim un astfel de stat și o astfel de atitudine. Rolul statului este de a crea un cadru social și nu de a fi prezent în viata cetățeanului în permanență. Pedeapsa trebuie să respece relația cauza-efect și nu este moral să pedepsim absența unei acțiuni.Vedem cum de fiecare dată când statul a încercat să adopte o măsura intervenționistă, efectele negative au primat, fie că vorbim de politică, economie sau, acum, de siguranță. Trebuie să facem distincție între actiunile morale pe care le ia statul(incurajarea numitor atitudini) si actiunile legale ale acestuia. Noi credem ca perceptiile morale se disting de obligatiile legislative si de aceea consideram statul un reprezentant al societatii si nu un asupritor al acesteia. De exemplu, exista categorii speciale de cetateni ale caror principii morale sunt respectate din punct de vedere legal si nu intra sub incidenta „tainuirii”, in momentul in care desi au luat la cunostina de o fapta penala, nu o denunta. Aici putem enumera preotii, juramantul de hirotonire ce presupune taina intre preot si credincios, medicii, ce pastreaza discretia in concordanta cu juramantul lui Hypocrate si chiar existenta unei legaturi de sange(gradul 1 de rudenie), unde se presupune ca legatura este mult prea apropiata pentru a fi afectata din punct de vedere legal.

Credem in democratie, credem in libertate si in viata privata a individului de aceea nu sustinem o implicare mult prea mare a statului in viata cetateanului. In moemntul in care statul afecteaza viata privata si libertatea, atunci statul isi depaseste atributiile si nu mai putem vorbi de o democratie autentica. Aceasta masura are un impact negativ asupra societatii si prin puterea prea mare pe care o acorda organelor de ancheta si prin incercarea de transformare a statului intr-unul mult prea interventionist, aparand celebra sintagma „Stat politienesc”. Prea multa putere si decizii luate mult mai facil ar conduce la abuzuri si la efecte nocive asupra vietii private si asupra statului de drept.

2.Eficienta masurii

Sa vedem de ce aceasta masura nu este una fezabila si care sunt problemele intalnite dupa aplicarea ei. Este foarte greu sa demonstram ca acei oameni au fost cu adevarat martori la incalcari ale legii si este foarte greu sa-i sanctionam in functie de gravitatea faptei. Suntem convinsi ca vor exista persoane „de buna credinta” care vor abuza de acest drept al denuntarii si vor exista nenumarate piste false. Poate exista chiar teama ca desi nu sunt siguri ca s-a intamplat ceva, cetatenii vor actiona sub imboldul fricii si vor denunta fapta in cauza. Acest comportament va duce la ingreunarea serviciului de urgenta, a activitatii organelor de ancheta si va produce prejudicii de imagine, costuri materiale si umane mult prea mari. Incalcari ale legii nu inseamna doar fapte grave, ci si contraventii si fapte ce aduc prejudicii mai mici. Sa ne gandim ce s-ar intampla daca liniile de urgenta ar fi inrosite de persoane care au sesizat oameni aruncand ambalaje pe jos, soferi care nu au semnalizat la schimbarea directiei de mers sau pietoni ce au depasit marcajul pietonal la traversarea drumului. Nu sunt situatii pe care ar trebui sa se concentreze organele de ancheta.

Sa presupunem ca totul a decurs perfect, ca nu ne intereseaza dezavantajele si ca avem un denunt pertinent. Ce se intampla atunci? Cel mai probabil va avea loc un proces. Aici intervine o noua problema in momentul in care persoana denuntoare va fi doar un martor in plus in acel caz. In cazurile de acuzat-aparator, fara existenta unor dovezi, fapta nu poate fi probata, deci masura este ineficienta. In consecinta, acesta este un alt mare dezavantaj al implementarii – inexistenta probelor ulterioare ce ar duce la actiuni din partea organelor de ancheta. Mai mult, nu este moral ca statul sa oblige o persoana sa ia atitudine impotriva alteia, daca acest lucru nu vine din proprie initiativa. Mai mult acest lucru poate degenera, pentru ca persoana denuntatoare se poate transforma oricand in victima infractorului, sub un sentiment de razbunare. Iata cum cetateanul isi pune in pericol viata si integritatea personala pentru a fi un posibil „bun samaritean”. De-asemenea obligativitatea unui fapt si pedepsirea nu au efecte benefice asupra mentalitatii, ceea ce va conduce la o atitudine ostila din partea socitetatii pentru o astfel de masura.

In conluzie, o astfel de masura ar putea fi fezabila doar intr-o societate distopica, in care sistemul politic si legislativ ar fi de o toleranta zero si un control absolut. Aceasta situatie se poate intalni doar in romanul 1984 scris de George Orwell si nu este de dorit.


A2 (Pintilie Stefan)

În calitate de vorbitor 2 voi începe prin a clarifica anumite lucruri pe care le observăm a fi incerte pentru vorbitorul 1 al echipei negatoare şi voi contraargumenta argumentele aduse de acesta, în aşa fel încât să vă demonstrez că aceasta moţiune ar trebui, pentru binele tuturor, să fie aprobată.

Echipa afirmatoare doreşte o remodelare a valorilor morale regăsite în societate şi un început foarte bun ar fi acesta: Prin remodelare ne referim la un impuls prin care oamenii să fie obligaţi să se implice cu scopul de a opri, în orice abatere sau infracţiune la care sunt prezenţi, deoarece acesta ar fi un exemplu de „aşa da!”, iar România, în momentul de faţă, de asta are nevoie cel mai mult. Are nevoie de exemple pozitive, de oameni cu valori morale de apreciat, oameni de care România, în multe cazuri, a dus lipsa.

De ce să nu începem o remodelare a moralităţii oamenilor prin care să creăm o societate mai bună?

Noi ne dorim acest lucru deoarece, odată cu remodelarea moralităţii, valorile morale ale oamenilor vor creşte, iar această obligaţie va deveni ceva benevol, ceva ce va fi făcut pentru că aşa este bine. Ne dorim să transformăm tot răul din ţară, prezent în zilele noastre, în bine, ne dorim o ţară mai bună, cu oameni mai buni care să acţioneze atunci când un rău este făcut!

Echipa negatoare susţine la nivelul primului discurs faptul că aceasta măsură nu este una fezabila şi după aplicarea acesteia vor apărea probleme.

Eu propun să facem un mic joc de imaginaţie prin care să vedem aceasta măsură ca o pastilă. O pastilă ce îi este dată unui copil de către mama lui deoarece acesta este răcit. Ca orice copil, acesta nu doreşte să o ia, dar într-un final, fiind obligat de mama lui, o va face. Mama îl obliga să facă acest lucru deoarece e conştientă de faptul că, indiferent de cât de amară e pastilă la început, copilul se va face bine după ce o va lua.

La fel ca pastila, aceasta măsură poate la început nu va avea un gust aşa de plăcut, dar, după, scopul de a transforma această societate în ceva mai bun va fi atins.

În debutul primului discurs constructiv al echipei negatoare se regăseşte formularea „Nu vrem o societate care va informa poliția de fiecare dată când un atuocamion „suspect” trece pe stradă”. Prin aceasta formulare ni se dă de înţeles că negatorii doresc continuarea tuturor infracţiunilor şi criminalitatilor ce se produc în zilele noastre, lucru pe care echipa afirmatoare încearcă din răsputeri să-l schimbe!

Nouă, echipei afirmatoare, nu ni se pare normal ca atunci când vedem un autocamion suspect să nu reacţionăm. Pe noi ne frământă problemele cu care societatea se luptă astăzi. Numai dacă am sta puţin şi ne-am imagina un „autocamion suspect” deja suntem trimişi cu gândul la traficul de organe, traficul de carne vie sau droguri, lucruri care sunt dezbătute în mass-media aproape zi de zi. Noi, echipa afirmatoare, dorim încetarea acestor infracţiuni, iar această lege este cea mai bună metodă de a începe!

Echipa afirmatoare crede că aceasta moţiune ar trebui implementata în societatea în care trăim deoarece oricare dintre noi, indiferent de sex, vârsta, religie sau etnie, poate fi pus în situaţia de a fi implicat direct, fiind partea vătămată, fiind victima, într-o infracţiune, şi sunt sigur că nu ne-ar convenii ca oamenii să treacă pe stradă şi să privească în timp ce noi suntem bătuţi sau hărţuiţi.

Prin această lege nu numai că sporim valorile morale ale oamenilor, dar le oferim şi un plus de siguranţă!

Echipa afirmatoare îşi susţine în continuare cazul şi vă roagă să votaţi moţiunea deoarece am demonstrat că odată cu implementarea acestei legi nu vom avea decât de câştigat lucruri precum îmbunătăţirea societăţii, sporirea valorilor morale a oamenilor, indirect a societăţii, şi surplusul de siguranţă pe care îl aduce această măsura.

Echipa afirmatoare crede cu tărie şi susţine faptul că este timpul să sancţionăm pasivitatea individului care este martor la încălcări ale legi!

Vă mulţumesc!


N2 (Teodor Nitescu)

Sarind peste introducerile de curtoazie si explicarea rolului meu, vazand ca afirmatorii practica jocurile de rol, as vrea sa prezint intr-o cu totul alta lumina decat cea prezentata de echipa adversa, aspectul pe care serviciul 112 l-ar avea dupa aplicarea reformei dorite de catre afirmator:.,,-Alo, 112? Veniti repede, vecina de la 5 se cearta cu sotul si s-a auzit si o palma!'',,-Alo, 112? Tocmai m-a depasit unu' pe linie continua la km 69 pe DN67! GJ XX XXX!''Si lista continua. Operatorii 112 ar avea de raspuns la 99 de apeluri care denunta modul in care isi ingrijeste vecinul animalele de curte si de-abia al 100-lea ar fi cu adevarat o potentiala infractiune.

Discursul meu se va axa in special pe contraargumentarea cazului echipei afirmatoare, intarind argumentele prezentate de colegul meu acolo unde acestea au intrat in conflict cu cele ale echipei adverse. 

Denuntarea fara dovezi a unei posibile infractiuni-Camionul ,,suspect''. Deoarece ideea camionului ,,suspect'' a devenit una populara, pare a fi decisiva pentru o parte din dezbaterea de astazi, si de aceea o voi aprofunda. Pentru inceput, pe cat de ambiguu este termenul de ,,camion suspect'', pe atat de ambigui au fost si interpretarile sale de-a lungul dezbaterii. De mentionat este faptul ca traficul de organe nu se face, Doamne fereste!, cu camionul. De fapt, daca acesta ar fi cazul, atunci cred ca trebuie sa ne intrebam ce fac Politia si Serviciile Secrete pentru stoparea cazurilor, ci nu in cum contribuie cetateanul. Spun aceasta mai ales ca daca eu, presupus sofer de TIR cu 6 tone cocaina in transport, as pune un banner ,,Fanta'' pe camionul meu, nu cred ca ar fi vreun motiv pentru ca cineva sa imi considere camionul suspect. Este evident ca negatorul 1 nu dorea decat sa evite cazul in care orice furgoneta ar fi denuntata ca fiind masina bine cunoscutului ,,ucigas cu camionul frigorific''. Propunem sa ne bazam in continuare pe dovezi, nu presupuneri. In cel mai bun caz, din 1000 de camioane raportate, unul ar putea contine o urma de indiciu care ar putea ajuta candva la solutionarea unui caz, insa asta ar insemna 999 de transporturi intarziate, 999 de opriri nejustificate in trafic, 999 de denunturi neintemeiate. Asta ne dorim? Sa punem pe butuci si politia, fie ea romana, fie ea britanica, fie de oriunde altundeva?

Necesitatea implementarii motiunii. Inca o problema care apare ar fi, si este una care ar fi trebuit aprofundata de catre echipa afirmatoare, daca intr-adevar este nevoie de aceasta reforma sau nu. Dupa cum afirmatorul 1 a evidentiat, exista deja stipulate in lege diferite cazuri in care martorii sunt obligati sa ,,iasa la lumina''. O intrebare buna cu un raspuns extrem de bine ascuns, daca exista cantitativ si nu doar calitativ. Cel calitativ, din punctul meu de vedere, este ca nu exista alte cazuri si ca daca s-ar sesiza unul, organele a caror slujba este sa caute, izoleze si combata aceste cazuri, ar fi luat deja de mult masuri. Cel cantitativ, din nou din punctul meu de vedere, nu exista, deoarece niciun caz: depasire pe linie continua, camioane care nu par a avea ce cauta pe o strada anume etc. nu s-a dovedit a fi suficient de periculos in aspect general la viata cetateanului astfel incat sa fie musai a fi reclamat.

Tin sa amintesc urmatoarele: cadrul legal exista si este bine pus la punct, orice modificare a lui dand drepturi de interventie prea mari organelor de securitate a statelor democratice si violeaza drepturi cetatenesti(din nou camionul ,,suspect'': soferul de TIR are dreptul sa isi duca marfa la circulatie fara a trece prin controale fantoma, ci doar prin cele justificate); intuitia cetateanului nu este suficient de dezvoltata si avansata incat sa distinga dintre un camion marfar si unul incarcat cu narcotice, spre exemplu; nimeni nu isi doreste sa nu ajute la micsorarea ratei criminalitatii (limitandu-ne doar la persoanele din acest discurs si mentionand ca nu este o afirmatie ci doar o speranta, parere proprie), dar dorim sa avem incredere in organele autorizate de cercetare si acuzare, lasandu-le sa-si faca treaba.

Ce se intampla dupa? Restrictionarea drepturilor cetatenilor vine in trei pasi: negarea, acceptarea si acomodarea. In primul pas, se pot ajunge si la revolte cetatenesti. In al doilea pas, cetatenii vor cunoaste cu adevarat drepturile si restrictile noi introduse prin metoda clasica: incercarea, pas in care liniile 112 ar fi rosii si politia ar fi intr-un ,,du-te-vino'' continuu. Al treilea si ultimul pas, este pasul in care cetatenii fie ajung sa ignore legislatia noua, fie sa o respecte dupa cum se pricep mai bine. Si vedem astfel ca sansele ca schimbarea sa aibe un rezultat bun scad drastic.

Interactiunea dintre legile noi si cele deja existente. Doresc sa mentionez cazul penal ,,denuntare calomnioasa'', caz in care daca un cetatean face o denuntare care se dovedeste a nu fi caz penal, atunci el este pedepsit. Si acum, daca cetateanul vede un delict, joaca alba neagra la risc: fie denunta, si deci poate fi el pedepsit, fie nu denunta si din nou poate fi pedepsit. Si acum, presupunand ca cetateanul a jucat conform legii si a denuntat doua delicte care nu au fost dovedite si si-a pierdut parte buna din incarcatura protofelului astfel, vede un al treilea delict si nu il denunta deoarece nu vrea sa riste din nou. Acesta se dovedeste a fi delict iar cetateanul nostru, sarmanul, mai ia o amenda. Aceasta este imaginea pe care ar avea-o cetateanul care ar trai intr-un stat cu o astfel de legislatie. Primele doua cazuri ar putea fi, de ex, intr-un parc, un amic isi palmuieste prietena, iar persoanele din parc, obligate de lege, ia atitudine. Ea nu face plangere. De ce? (ex.)Pentru ca ea l-a inselat si considera ca merita doua palme ca pedeapsa. Cum plangerea nu a fost depusa, cazul nu devine penal, iar persoanele reclamante pot fi supuse unor sanctiuni, care se vor rezuma sau nu la amenzi.

Inconcordanta intre discrusurile A1 si A2: De fapt, afirmatorii inca nu sunt 100% siguri pe ce vor, lucru sesizat mai ales in cadrul discursului celui de-al II-lea vorbitor. Acesta a spus ca daca ar fi victima violentei in plina strada, atunci vrea ca pietonii sa fie obligati sa anunte organele specializate, omitand insa faptul ca insasi primul afirmator a spus ca in acest caz cetateanul este obligat sa ia atitudine si sa intervina cel putin cu un apel la 112. Asadar, fie afirmatorii vor ceva ce cu totii avem deja, fie doresc ca fiecare cetatean sa functioneze pe post de o potera care elimina toate infractiunile, fie ele cat de mici, precum pietonul care a pasit cu 3 secunde pe trecerea de pietoni inainte de a se face semaforul verde. Si aici mai apare o problema: tu, ca martor, izolezi infractiunea, apelezi organele si etc. Insa ce faci daca ti-a fugit infractorul de la locul faptei?

Finalizand toate jocurile de rol si prezentarea sub aspect comic si totusi posibil a faptelor, tin sa mentionez ca am ales o metoda  mai dinamica de a-mi prezenta cazul pentru a-l face mai usor de inteles. De aceea m-am limitat de la a utiliza cuvinte pompoase si articole legislative pentru a-mi sustine ideea si am optat spre a prezenta eventualitati, caci oamenii tind sa inteleaga mai usor prin exemple si contraexemple si mai greu prin teorie, ceea ce se va intampla si in cazul in care am aproba schimbarea: masele nu ar intelege la timp si cand ar intelege ar fi deja prea tarziu, oamenii avand pe langa facturi si rate si cumparaturi de achitat si cateva amenzi pe bordul de la masina, daca si-o vor mai putea permite, iar cand vor intelege schimbarea vor ajunge la aceeasi concluzie spre care m-am indreptat si eu de-a lungul discursului meu: ca aceasta schimbare nu este cea dorita. Decat sa ne dorim pedepsirea criminalitatii, ce-ar fi sa ne concentram asupra diminuarii ei prin a incuraja Politia si Serviciile Secrete si alte organe legislative autorizate, nationale sau internationale, si a le multumi pentru treaba depusa si sa punem accent pe educarea corecta a minorilor in familie si scoli, spre a nu le permite sa devina infractori? Opinia mea este ca ne-am taiat la mana si vrem sa scapamde durere fara sa inchidem rana: problema nu este delictul ce se desfasoara acum, ci cum s-a ajuns la desfasurarea lui. Principiile democratice.

In legile lui Murphy apare sintagma: ,,O retea densa de legi este pentru escroci precum plasa pentru acrobati.''. Explicata, ne face sa intelegem ca mai multe legi care ne-ar ingradi pe noi, nu ar face nimic altceva decat sa le asigure afacerile ,,escrocilor''. Vrem asta?

In concluzie, deoarece balanta cazurilor se inclina in totalitate in favoarea noastra, argumentele afirmatorilor fiind incorect structurate, fie presupunand distrugerea sistemului democratic, fie dorind implementarea de legi deja existente, afirm cu tarie faptul ca echipa negatoare isi sustine in continuare cazul, sanctionarea pasivitatii individului martor la incalcari ale legii netrebuind a fi reactualizata.
Sarind peste introducerile de curtoazie si explicarea rolului meu, vazand ca afirmatorii practica jocurile de rol, as vrea sa prezint intr-o cu totul alta lumina decat cea prezentata de echipa adversa, aspectul pe care serviciul 112 l-ar avea dupa aplicarea reformei dorite de catre afirmator:.,,-Alo, 112? Veniti repede, vecina de la 5 se cearta cu sotul si s-a auzit si o palma!'',,-Alo, 112? Tocmai m-a depasit unu' pe linie continua la km 69 pe DN67! GJ XX XXX!''Si lista continua. Operatorii 112 ar avea de raspuns la 99 de apeluri care denunta modul in care isi ingrijeste vecinul animalele de curte si de-abia al 100-lea ar fi cu adevarat o potentiala infractiune. Discursul meu se va axa in special pe contraargumentarea cazului echipei afirmatoare, intarind argumentele prezentate de colegul meu acolo unde acestea au intrat in conflict cu cele ale echipei adverse. Denuntarea fara dovezi a unei posibile infractiuni-Camionul ,,suspect''. Deoarece ideea camionului ,,suspect'' a devenit una populara, pare a fi decisiva pentru o parte din dezbaterea de astazi, si de aceea o voi aprofunda. Pentru inceput, pe cat de ambiguu este termenul de ,,camion suspect'', pe atat de ambigui au fost si interpretarile sale de-a lungul dezbaterii. De mentionat este faptul ca traficul de organe nu se face, Doamne fereste!, cu camionul. De fapt, daca acesta ar fi cazul, atunci cred ca trebuie sa ne intrebam ce fac Politia si Serviciile Secrete pentru stoparea cazurilor, ci nu in cum contribuie cetateanul. Spun aceasta mai ales ca daca eu, presupus sofer de TIR cu 6 tone cocaina in transport, as pune un banner ,,Fanta'' pe camionul meu, nu cred ca ar fi vreun motiv pentru ca cineva sa imi considere camionul suspect. Este evident ca negatorul 1 nu dorea decat sa evite cazul in care orice furgoneta ar fi denuntata ca fiind masina bine cunoscutului ,,ucigas cu camionul frigorific''. Propunem sa ne bazam in continuare pe dovezi, nu presupuneri. In cel mai bun caz, din 1000 de camioane raportate, unul ar putea contine o urma de indiciu care ar putea ajuta candva la solutionarea unui caz, insa asta ar insemna 999 de transporturi intarziate, 999 de opriri nejustificate in trafic, 999 de denunturi neintemeiate. Asta ne dorim? Sa punem pe butuci si politia, fie ea romana, fie ea britanica, fie de oriunde altundeva? Necesitatea implementarii motiunii. Inca o problema care apare ar fi, si este una care ar fi trebuit aprofundata de catre echipa afirmatoare, daca intr-adevar este nevoie de aceasta reforma sau nu. Dupa cum afirmatorul 1 a evidentiat, exista deja stipulate in lege diferite cazuri in care martorii sunt obligati sa ,,iasa la lumina''. O intrebare buna cu un raspuns extrem de bine ascuns, daca exista cantitativ si nu doar calitativ. Cel calitativ, din punctul meu de vedere, este ca nu exista alte cazuri si ca daca s-ar sesiza unul, organele a caror slujba este sa caute, izoleze si combata aceste cazuri, ar fi luat deja de mult masuri. Cel cantitativ, din nou din punctul meu de vedere, nu exista, deoarece niciun caz: depasire pe linie continua, camioane care nu par a avea ce cauta pe o strada anume etc. nu s-a dovedit a fi suficient de periculos in aspect general la viata cetateanului astfel incat sa fie musai a fi reclamat. Tin sa spun din nou urmatoarele: cadrul legal exista si este bine pus la punct, orice modificare a lui dand drepturi de interventie prea mari organelor de securitate a statelor democratice si violeaza drepturi cetatenesti(din nou camionul ,,suspect'': soferul de TIR are dreptul sa isi duca marfa la circulatie fara a trece prin controale fantoma, ci doar prin cele justificate); intuitia cetateanului nu este suficient de dezvoltata si avansata incat sa distinga dintre un camion marfar si unul incarcat cu narcotice, spre exemplu; nimeni nu isi doreste sa nu ajute la micsorarea ratei criminalitatii(limitandu-ne doar la persoanele din acest discurs si mentionand ca nu este o afirmatie ci doar o speranta, parere proprie), dar dorim sa avem incredere in organele autorizate de cercetare si acuzare, lasandu-le sa-si faca treaba. Ce se intampla dupa? Restrictionarea drepturilor cetatenilor vine in trei pasi: negarea, acceptarea si acomodarea. In primul pas, se pot ajunge si la revolte cetatenesti. In al doilea pas, cetatenii vor cunoaste cu adevarat drepturile si restrictile noi introduse prin metoda clasica: incercarea, pas in care liniile 112 ar fi rosii si politia ar fi intr-un ,,du-te-vino'' continuu. Al treilea si ultimul pas, este pasul in care cetatenii fie ajung sa ignore legislatia noua, fie sa o respecte dupa cum se pricep mai bine. Si vedem astfel ca sansele ca schimbarea sa aibe un rezultat bun scad drastic. Interactiunea dintre legile noi si cele deja existente. Doresc sa mentionez cazul penal ,,denuntare calomnioasa'', caz in care daca un cetatean face o denuntare care se dovedeste a nu fi caz penal, atunci el este pedepsit. Si acum, daca cetateanul vede un delict, joaca alba neagra la risc: fie denunta, si deci poate fi el pedepsit, fie nu denunta si din nou poate fi pedepsit. Si acum, presupunand ca cetateanul a jucat conform legii si a denuntat doua delicte care nu au fost dovedite si si-a pierdut parte buna din incarcatura protofelului astfel, vede un al treilea delict si nu il denunta deoarece nu vrea sa riste din nou. Acesta se dovedeste a fi delict iar cetateanul nostru, sarmanul, mai ia o amenda. Aceasta este imaginea pe care ar avea-o cetateanul care ar trai intr-un stat cu o astfel de legislatie. Primele doua cazuri ar putea fi, de ex, intr-un parc, un amic isi palmuieste prietena, iar persoanele din parc, obligate de lege, ia atitudine. Ea nu face plangere. De ce? (ex.)Pentru ca ea l-a inselat si considera ca merita doua palme ca pedeapsa. Cum plangerea nu a fost depusa, cazul nu devine penal, iar persoanele reclamante pot fi supuse unor sanctiuni, care se vor rezuma sau nu la amenzi. Inconcordanta intre discrusurile A1 si A2: De fapt, afirmatorii inca nu sunt 100% siguri pe ce vor, lucru sesizat mai ales in cadrul discursului celui de-al II-lea vorbitor. Acesta a spus ca daca ar fi victima violentei in plina strada, atunci vrea ca pietonii sa fie obligati sa anunte organele specializate, omitand insa faptul ca insasi primul afirmator a spus ca in acest caz cetateanul este obligat sa ia atitudine si sa intervina cel putin cu un apel la 112. Asadar, fie afirmatorii vor ceva ce cu totii avem deja, fie doresc ca fiecare cetatean sa functioneze pe post de o potera care elimina toate infractiunile, fie ele cat de mici, precum pietonul care a pasit cu 3 secunde pe trecerea de pietoni inainte de a se face semaforul verde. Si aici mai apare o problema: tu, ca martor, izolezi infractiunea, apelezi organele si etc. Insa ce faci daca ti-a fugit infractorul de la locul faptei? Finalizand toate jocurile de rol si prezentarea sub aspect comic si totusi posibil a faptelor, tin sa mentionez ca am ales o metoda  mai dinamica de a-mi prezenta cazul pentru a-l face mai usor de inteles. De aceea m-am limitat de la a utiliza cuvinte pompoase si articole legislative pentru a-mi sustine ideea si am optat spre a prezenta eventualitati, caci oamenii tind sa inteleaga mai usor prin exemple si contraexemple si mai greu prin teorie, ceea ce se va intampla si in cazul in care am aproba schimbarea: masele nu ar intelege la timp si cand ar intelege ar fi deja prea tarziu, oamenii avand pe langa facturi si rate si cumparaturi de achitat si cateva amenzi pe bordul de la masina, daca si-o vor mai putea permite, iar cand vor intelege schimbarea vor ajunge la aceeasi concluzie spre care m-am indreptat si eu de-a lungul discursului meu: ca aceasta schimbare nu este cea dorita. Decat sa ne dorim pedepsirea criminalitatii, ce-ar fi sa ne concentram asupra diminuarii ei prin a incuraja Politia si Serviciile Secrete si alte organe legislative autorizate, nationale sau internationale, si a le multumi pentru treaba depusa si sa punem accent pe educarea corecta a minorilor in familie si scoli, spre a nu le permite sa devina infractori? Opinia mea este ca ne-am taiat la mana si vrem sa scapamde durere fara sa inchidem rana: problema nu este delictul ce se desfasoara acum, ci cum s-a ajuns la desfasurarea lui. Principiile democratice. Democratia este un sistem politic care promoveaza drepturile si libertatile cetatenesti. In clipa in care noi alegem sa restrictionam cele doua mai sus amintite, intram in incompatibilitate cu insasi definitia sistemului democratic. Dorim sa facem o regresiune la sistemul comunist, unde drepturile si libertatile erau doar articole scrise pe hartie, infasurate in tot felul de restricitii? Presupun ca nu... In legile lui Murphy apare sintagma: ,,O retea densa de legi este pentru escroci precum plasa pentru acrobati.''. Explicata, ne face sa intelegem ca mai multe legi care ne-ar ingradi pe noi, nu ar face nimic altceva decat sa le asigure afacerile ,,escrocilor''. Vrem asta? In conclizie, deoarece balanta cazurilor se inclina in totalitate in favoarea noastra, argumentele afirmatorilor fiind incorect structurate, fie presupunand distrugerea sistemului democratic, fie dorind implementarea de legi deja existente, afirm cu tarie faptul ca echipa negatoare isi sustine in continuare cazul, sanctionarea pasivitatii individului martor la incalcari ale legii netrebuind a fi reactualizata.



Decizia:

Liviu Gajora

Felicitări ambelor echipe pentru o dezbatere complexă și, într-o mare măsură, completă.

O mențiune se cuvine din start: limita de cuvinte recomandata în cadrul Closer to Oxford este de 700 de cuvinte pe discurs, cu penalizari aplicate dupa 800 de cuvinte. Importanța respectării acestor reguli ține nu doar de importanța respectării regulilor unui concurs în general, cât mai ales de ideea de fair-play. Dacă într-o dezbatere orală am acorda 5 minute unei echipe și 10 celeilalte, foarte probabil acest lucru ar fi văzut de toată lumea ca o încălcare a principiilor de echitate. Depășirea limitei de cuvinte face imposibilă aplicarea conceptului de fair-play: la ce cuvinte/paragrafe ar fi putut renunța vorbitorul și în ce fel ar fi arătat textul rezultant? Această estimare este imposibilă. Pentru acest motiv, depășirea limitei este sancționată cu 1 punct per 100 de cuvinte.

O întrebare adițională/alternativă care s-ar putea pune este dacă depășirea limitei de cuvinte adaugă calitate/claritate ideilor exprimate și este absolut indispensabilă. În cazul în care răspunsul nu este constant afirmativ, cu atât mai mult se cere „sancționarea” părții care a încălcat convenția formatului.

Luând toate aceste lucruri în considerare, decizia mea în această dezbatere merge spre echipa afirmatoare, raportându-mă și la o altă problemă, atât de  conținut și strategie: deși la nivel de analiză punctuală, negatorii oferă de multe ori răspunsuri convingătoare, la nivel „macro” accentul pus de echipa negatoare pare a fi cu precădere pe aspectele pragmatice/de implementare (mai ales în finalul dezbaterii), lipsind un răspuns puternic, convingător, pentru situațiile reale în care individul chiar este martor la o situație evidentă de încălcare gravă a legii. E neclar dacă în cazul acelor situații propunerea afirmatoare mai este problematică.

Câteva sugestii individuale:

A1 (754 cuvinte) – 24 puncte (12, 8, 4): Apelul la legile existente nu constituie suficient material pentru un argument în sine, ci mai degrabă constituie o formă de apel la autoritate care nu are relevanță în dezbaterea de față. Moțiunile din dezbateri discută de ce ar trebui (sau nu ar trebui) ca un lucru să se petreacă într-un anumit fel și adeseori asta presupune punerea în discuție a modificării unor legi actuale. Așa încât, e mai puțin important că acum o lege spune un lucru sau altul, și mai important de ce acea lege ar trebui să spună un lucru sau altul. Spațiul folosit pentru descrierea acestui argument ar fi putut fi folosit mai bine pentru aprofundarea celorlalte secțiuni ale cazului.

N1 (1665 cuvinte) – 27 (13, 9, 5) /19 puncte: Săriți partea de introducere, anunțarea argumentelor (pe care le veți detalia oricum), sau formulele superflue de tipul „Noi vă spunem că...” Atunci când trebuie să vă încadrați într-un spațiu/timp redus, sacrificați elementele non-esențiale pentru cele esențiale (analiza argumentelor).

Atenție la analogiile pe care le faceți. Dacă cereți din partea echipei oponente raportare la realitate, e bine să respectați voi înșivă această raportare. Atunci când spuneți „De aceea vedem că statul nu torturează aceste persoane pentru obținerea informațiilor, ci fac apel la o înțelegere amiabilă cu aceștia...”, premisa este falsă, din momentul ce statul (cel puțin cel democratic) nu torturează persoane în general, nu doar martorii la încălcări ale legii.

Încercați să nu vă raportați la instituții sau opinii ale unor instituții ca la motive/temeiuri în sine, altfel riscați să comiteți un apel la autoritate (chiar dacă unul destul de fin): acceptarea în NATO nu este cea mai bună „dovadă” a îmbunătățirii siguranței și securității interne (ci dovezile reale pe care aceștia și-au bazat decizia). Prin analogie, găsirea de către o curte de justiție a unei persoane ca fiind vinovată de un lucru nu reprezintă în sine dovada vinovăției, ci este o concluzie care are la bază o serie de dovezi.

A2 (670 cuvinte) – 22 puncte (11, 7, 4): Asigurați-vă că analogiile pe care le faceți au un rol argumentativ real și că există o asemănare semnificativă între situațiile prezentate. Analogia cu pastila nu pare a fi nici clară, nici relevantă: în ce fel acționează măsura voastră ca o pastilă? Ce reprezintă gustul neplăcut în cazul aplicării acestei moțiuni? Au Statul și Mama aceleași pârghii de control? etc.

Încercați să tratați cu atenție formulările echipei oponente pentru a evita comiterea unei caricaturizări a poziției lor. Atunci când negatorii susțin că nu vor „o societate care va informa poliția de fiecare dată când un atuocamion „suspect” trece pe stradă”, concluzia logică și firească nu este că „negatorii doresc continuarea tuturor infracţiunilor şi criminalitatilor ce se produc în zilele noastre”, acesta fiind mai degrabă un exemplu de straw man argument, în care prezentați o interpretare simplificată și extremă a poziției lor.

N2 (1481 cuvinte) – 25 (13, 8, 4) /19 puncte: Atenție la raționamentele circulare, chiar și la cele mai sofisticate. În momentul în care spuneți că nu există situații suficient de importante care ar necesita implementarea moțiunii, faceți apel la exemplele pe care voi înșivă le-ați adus („depășire pe linie continuă, camioane care nu par a avea ce căuta pe o stradă anume etc.”), construind o argumentare de tipul „Noi nu credem că există situații relevante pentru că noi am dat exemple de situații care nu sunt relevante”.

În momentul în care semnalați contradicții ale echipei oponente, asigurați-vă că chiar aveți de a face cu astfel de cazuri. Exemplul dat („Acesta a spus ca daca ar fi victima violentei in plina strada, atunci vrea ca pietonii sa fie obligati sa anunte organele specializate, omitand insa faptul ca insasi primul afirmator a spus ca in acest caz cetateanul este obligat sa ia atitudine si sa intervina cel putin cu un apel la 112”) nu exprimă o incongruență de poziții, cu atât mai mult cu cât exprimarea folosită de A2 („sunt sigur că nu ne-ar convenii ca oamenii să treacă pe stradă şi să privească în timp ce noi suntem bătuţi sau hărţuiţi”) este mai puțin specifică decât propria interpretare („daca ar fi victima violentei in plina strada, atunci vrea ca pietonii sa fie obligati sa anunte organele specializate”).

A1 -> 24 puncte
N1 -> 19 puncte
A2 -> 22 puncte
N2 -> 19 puncte
Castiga echipa:

Teo si Stefan (afirmatori)


Vrem parerea ta! Pentru asta, trebuie sa te loghezi.

Un proiect
Ardor
Finanțatori
Open Society Foundation
MemoPlus
Parteneri
Policy Center
British Council
Europuls
Ce-Re
Prime Romania
Centrul pentru jurnalism independent
Aisec
Cogitus
Foreign Policy
Elsa
Voluntari pentru idei si proiecte
Trust
Leap
Asociatia young initiative
Asjc
Osut
Susținători Parteneri instituționali
Parteneri media
HotNews
Romania Pozitiva
Think Outside The Box
Carevasazica
Studentie.ro
startub.unibuc.ro
Iasi fun
Ziarul de Iasi
KissFm
Acest proiect este finantat cu sustinere din partea Comisiei Europene. Aceast publicatie [comunicare] reflecta doar vederile autorului, iar Comisia nu poate fi facuta responsabila pentru utilizarea informatiei pe care o contine.