Login  Register
Email:

Pass:

forgot password?

Email:

login?

'controllers' (afirmatori) vs 'Cezar' (negatori)

A1 (Iulia Barbu)

Este sancționarea pasivitatății individului martor la încălcarea legii justificată? Pentru a asigura bunăstare socială și individuală, echipa afirmatoare spune imperios DA.  


Pentru a vedea de ce, mai întâi, trebuie să înțelegem câteva concepte fundamentale pentru buna desfășurarea a acestei dezbateri. Din viziunea echipei afirmatoare, a fi pasiv la încălcarea legii se referă la acțiunea de a nu apeleze la instituțiile statului care sunt abilitate să reglementeze actul ilicit la care individul a fost martor.În acest sens, pasivitatea nu e o infracțiune, adică nu există intenția de a săvârși actul ilicit, dar este o culpă, prin faptul că rezultatele inacțiunii pot fi prevăzute, chiar dacă rezultatul nu e acceptat. [1]

Considerăm că mai este necesat ca noțiunea de martor să fie clarificată. Noi considerăm că un individ poate fi  martor la acte ilicite în două moduri: prin propria experiență și exterior, ca terță persoană. De-a lungul dezbaterii, vom urmări ambele sensuri. 

În final, sancțiunea reprezintă un sistem de măsuri (economice, financiare, militare) cu caracter de pedeapsă, contra unei persoane care nu respectă obligațiile luate printr-o convenție (legile). Are rol de pedeapsă, dar și de prevenție, atunci când este cunoscută și conștientizată pedeapsa și , foarte important, se instituie cu scopul de a apăra valorile sociale pentru a asigura un cadru social sănătos,  în care există și coexistă indivizii.

 În acest context terminologic, vom demonstra de ce este imperios necesară sancționarea prin lege a pasivității individului, uurmărind beneficiile  individuale și sociale pe care această măsură coercitivă le aduce.

În primul rând, nesancționarea unor comportamente negative, pe termen lung, conduce  la reeconfigurarea ideii normal și de ordine socială. Aceste acte ilicite la care un individ a fost martor, dar la care a rămas pașiv, conduce la obișnuința cu acestea, iar ulterior la înglobarea acestor fapte în sfera normalului. În acest sens, se perpetuează ideea că e normal ca aceste acte ilicite să se întâmple sau, pur și simplu, nu vor mai fi conștientizate ca acte negative. Este necesar să sancționăm pasivitatea față de comportamente negative pentru a păstra bunăstarea socială, indiferent dacă repercusiunile sunt directe sau indirecte față de un individ. Indivizii sunt condiționați de spațiul în care trăiesc. Sancționând pasivitatea, obligăm indivizii să acționeze față de comportamente negative la care sunt martori, exterior sau nu, și să contribuie la păstrarea bunului mers și a bunei orânduieli societății în care trăiește și care îi deterimină modul de viață. Prin sancționare, obligăm individul să fie activ la „treburile cetății”, să fie individ de facto, nu de veto. [2]

 În al doilea rând, sancționarea pasivității față de acte ilicite conduce la formarea unor indivizi indivudualiști și egoiști. Prin sancționarea actelor ilicite problema e rezolvată, individului fiindu-i indusă  empatia și compasiunea față de semeni. E necesar ca aceste atribute să  fie avute de un om pentru că astfel se asigură bunăstarea socială și un cadru social oportun care, în fond, îi va fi și lui oportun.  Este imposibil de spus că un om se poate desprinde complet de societate. Mediul în care trăiește, este fundamental pentru modul în care trăiește. Atunci când apa dintr-un acvariu se împute, peștele moare, indiferent de statutul său.

Nesancționarea conduce la accentuarea până la forme paroxistice a  societății transparente [3] în care trăim, iar indivizii vor fi mult  prea prinși și copleșiți de propriul lor sine, nemaifiind atenți la ce se întâmplă în jur.

Sigur că orice individ are dreptul la libertate , inclusiv la aceea de a fi egoist și lipsit de empatie, dar această trebuie asociată și cu responsabilitatea socială, deoarece este singura modalitate prin care se poate păstra bunăstarea socială și, deci, bunăstarea propriei existență.

 [1] Codul penal , editura Universul juridic , Bucuresti 2012, articolul 19, alin (1) punct 2.

[2] Zygmut Bauman, „Liquid Times: Living in an Age of Uncertainty”

 [2] Giovanni Vatimo, „Societatea transparentă”


N1 (Cezar Manea)

Înainte de toate, trebuie subliniat faptul că discursul afirmatorilor a fost unul foarte conceptual, general si mai ales foarte abstract. Ceea ce voi încerca să fac în discursul meu este să privesc moțiunea prin filtrul realității și voi demonstra că atât din punct de vedere practic, cât și moral măsura nu este una justificată.

Dacă e să începem cu definițiile prezentate de echipa afirmatoare nu reușim să ne dăm seama în mod concret ce sancțiune va primi un individ ce rămâne pasiv la o nelegiuire. Mai mult, nu au fost explicate cazurile în care acest individ intră sub incidența legii și când nu.

Legat de primul argument, cel al obișnuirii individului cu anumite acțiuni ce intră sub incidența legii, trebuie spus faptul că individul are anumite motive pentru care nu apelează la instituțiile statului. Cel mai întâlnit motiv în astfel de cazuri este motivul temerii că ceva rău i se poate întâmpla și lui în momentul în care va alege să acționeze. Considerăm că astfel de temeri nu pot fi reprimate printr-o astfel de lege. Simpla constrângere a individului de a face ceva nu va aduce rezultatele scontate și mai mult, nu va duce la rezolvarea problemei pe fond. Fie martorului pasiv ii este frica să acționeze, fie nu are încredere în instituțiile statului și asta este cu adevărat problema, problemă ce nu se rezolvă printr-o constrângere. Un cetățean devine cu adevărat cetățean în momentul în care interiorizează cu adevărat acest lucru, nu în momentul în care este constrâns să respecte „legile cetății” față de care nu simte apartenență.

Din nou la argumentul doi apare lipsa unui raționament care să justifice interiorizarea unor sentimente prin-o măsura coercitivă. Deși sentimente „sănătoase”, de dorit în societatea de astăzi, nu considerăm că ele pot fi atinse prin măsura prezentată astăzi de echipa afirmatoare. Plus de asta, dacă e să vorbim de oameni „complet desprinși de societate”, egoiști și egocentriști ce nu sunt capabili de empatie pentru a da un simplu telefon care să alerteze poliția când un act ilegal se întâmplă, când un alt cetățean suferă anumite daune, considerăm că în cazul respectivilor o nouă lege nu poate să le ofere suficientă motivație astfel încât aceștia să-și modifice atitudinea sau comportamentul.

  1. Lipsa de practicabilitate a măsurii

Încă de la definiții, dar chiar și la nivelul argumentelor problema principală a unei astfel de masuri ar fi inutilitatea ei și imposibilitatea creării unui cadru propice pentru a pune în aplicare o astfel de lege.

Inutilitatea măsurii se observă chiar din argumentele afirmatoare și din contraargumentare, faptul că până acum s-a vorbit de necesitatea unui cetățean activ, cu un simt puternic de apartenenta la comunitate, toate acestea fiind sentimente ce am demonstrat că nu pot fi interiorizate prin constrângere legislativă.

Mai mult, pentru că din anumite motive avem cetățeni pasivi, această lege nu poate aduce niciun beneficiu, chiar și prin constrângere. Simplul fapt ca legea este aproape imposibil de verificat și de asemenea destul de greu de delimitat clar cazurile în care un cetățean ar trebui sau nu să apeleze la instituțiile statului face ca legea să fie lipsită de pragmatism și astfel lipsită de eficiență practică.

Dacă e să luăm în considerare și faptul că o parte din această pasivitate a individului în cazurile grave de atentare la viața unei alte persoane sunt deja legiferate și constituie tăinuire în anumite cazuri, fiind pedepsite penal, singurele acte de pasivitate ce rămân subiectul discuției de astăzi ar trebui rezolvate pe fond prin creșterea simțului civic al cetățeanului și prin creșterea gradului de încredere a acestuia în instituțiile statului și nu rezolvate în mod artificial printr-o lege ce lasă foarte multe portițe de scăpare.

http://www.psih.uaic.ro/~sboncu/romana/Curs_psihologie_sociala/Curs29.pdf

http://www.euroavocatura.ro/articole/481/Nedenuntarea_in_Noul_Cod_Penal__art__264_


A2 ()


N2 ()



Decizia:

Teodora Graur

Mi-ar fi plăcut dacă meciul ar fi continuat până la final, ar fi fost o dezbatere interesantă. În aceste condiții, voi oferi feedback indivual pentru fiecare discurs.

Feedback A1:

 - mai mult de o treime din discurs cuprinde definirea termenilor moțiunii; cu toate acestea, nu se înțelege exact ce presupune sancționarea indivizilor care sunt pasivi față de săvârșirea unei infracțiuni  - pentru o bună înțelegere a temei ai putea oferi o definiție mai clară și mai concisă; nu uita că echipa afirmatoare propune cadrul dezbaterii

- având în vedere că există și o limită de cuvinte, sugerez să acorzi mai mult spațiu argumentelor care îți susțin punctele de vedere, pe care să le dezvolți corespunzător

- menționezi că sunt importante beneficii individuale și sociale rezultate din măsura coercitivă, dar acestea nu reies clar din continuarea discursului și accentul pare că pică mai degrabă pe latura socială; analizează care sunt beneficiile pe care vrei să le introduci în argumentare și evidențiază-le pe parcus, astfel încât ele să conteze atunci când se ia o decizie

- atenție la termenii folosiți pe parcursul dezbaterii, există la un moment dat o lipsă de consistență la nivel de conținut: în primul argument vorbești de comportamente negative, iar în al doilea despre acte ilicite; există o diferență semnificativă între un comportament negativ și o infracțiune și asta este o diferență care influențează argumentarea – se leagă de stabilirea cadrului dezbaterii

­- ”Prin sancționarea actelor ilicite problema e rezolvată, individului fiindu-i indusă  empatia și compasiunea față de semeni” – empatia și compasiunea nu pot fi induse și în niciun caz nu pot fi dezvoltate prin impunerea unei obligații

- se poate vorbi și la nivel conceptual, dar este mai degrabă o temă care necesită o abordare aplicată

- nu te pierde în propoziții elaborate din punct de vedere stilistic, dar care sunt lipsite de conținut (de exemplu, ”Nesancționarea conduce la accentuarea până la forme paroxistice a  societății transparente în care trăim, iar indivizii vor fi mult  prea prinși și copleșiți de propriul lor sine, nemaifiind atenți la ce se întâmplă în jur.”)

 - nu în ultimul rând, e bine ca după ce ai scris discursul să mai treci o dată prin el, pentru a corecta eventualele greșeli de scriere, care, dacă sunt frecvente, pot face citirea textului ușor obositoare

Feedback N1

- un discurs bun, care reușește să surprindă slăbiciunile din raționamentul echipei afirmatoare

- sugestia mea e ca în momentul în care respingeți implementarea unei măsuri să oferiți și o alternativă: cum putem spori simțul civic al cetățenilor și gradul de încredere în instituțiile statului? dacă sancționarea celor pasivi nu este o opțiune validă, e recomandat să prezentați voi alte opțiuni care ar putea funcționa

- partea de contra-argumentare este punctuală și bine prezentată, dar ați putea acorda mai multă importanță și argumentelor proprii ale echipei negatoare, mai mult decât ”lipsa de practicabilitate a măsurii”

- chiar dacă tema de dezbatere pare a avea mai degrabă o natură practică, ea poate fi abordată și din punct de vedere valoric, conceptual

Punctaj:

A1

N1

Conținut

10

13

Strategie

7

8

Stil

3

4

TOTAL:

20

25

A1 -> 20 puncte
N1 -> 25 puncte
A2 -> 0 puncte
N2 -> 0 puncte
Castiga echipa:

Cezar (negatori)


Vrem parerea ta! Pentru asta, trebuie sa te loghezi.

Un proiect
Ardor
Finanțatori
Open Society Foundation
MemoPlus
Parteneri
Policy Center
British Council
Europuls
Ce-Re
Prime Romania
Centrul pentru jurnalism independent
Aisec
Cogitus
Foreign Policy
Elsa
Voluntari pentru idei si proiecte
Trust
Leap
Asociatia young initiative
Asjc
Osut
Susținători Parteneri instituționali
Parteneri media
HotNews
Romania Pozitiva
Think Outside The Box
Carevasazica
Studentie.ro
startub.unibuc.ro
Iasi fun
Ziarul de Iasi
KissFm
Acest proiect este finantat cu sustinere din partea Comisiei Europene. Aceast publicatie [comunicare] reflecta doar vederile autorului, iar Comisia nu poate fi facuta responsabila pentru utilizarea informatiei pe care o contine.