Login  Register
Email:

Pass:

forgot password?

Email:

login?

'Teo si Doina' (afirmatori) vs 'Catalin si Sabina' (negatori)

A1 (Teodora Oprea)

Este timpul sa sanctionam pasivitatea individului care este martor la incalcari ale legii



In cadrul motiunii, intelegem ca individul este pasiv atunci cand ia cunostinta de savarsirea unei infractiuni, fie direct (fiind martor la savarsirea acesteia) sau indirect (detine probe care dovedesc savarsirea unei infractiuni), si nu comunica aceste informatii organelor de cercetare penala. Daca organele penale descopera ulterior ca aceasta persoana cunostea informatiile si nu le-a comunicat, in cazul martorului direct, de indata ce a luat cunostinta de infractiune, iar in cazul celui care detine probe, in termen de 5 zile, atunci aceste persoane vor fi sanctionate cu amenda sau chiar inchisoare de pana la 2 ani pentru nedenuntarea infractiunilor grave (sanctionate cu peste 10 ani inchisoare.)

  1. Statul are dreptul sa reglementeze in privinta comportamentului social

In primul rand, legea penala romana contine deja prevederi privind obligatia cetatenilor de a denunta savarsirea unor anumite categorii de infractiuni: denuntarea infractiunilor de tradare, spionaj, subminarea puterii de stat (art. 170 C. pen), omor, talharie, piraterie, delapidare, distrugere calificata (art. 262 C. pen.), denuntarea de catre functionarul public a infractiunilor in legatura cu serviciul de care ia cunostinta in exercitarea functiei (art. 263 C. pen.)1 etc.

De asemenea obligatia are si un revers, caci legea penala prevede obligatia oricarei persoane de a aduce la cunostinta organelor judiciare a oricaror imprejurari care, daca ar fi cunoscute, ar duce la stabilirea nevinovatiei unei persoane trimise in judecata sau arestata pe nedrept (art. 265 C. pen.).

In ultimul rand, cetatenii au obligatia in unele cazuri sa dea ajutor victimelor unor infractiuni sau persoanelor aflate in stare de pericol: persoana care nu acorda ajutorul necesar sa nu instiinteaza autoritate atunci cand gaseste o persoana a carei viata, sanatate sau integritate corporala este in primejdie si este lipsita de putinta de se salva, se pedepseste penal (art. 315-316 C. pen.)

Iata ca statul poate si chiar a instituit anumite obligatii legale in privinta obligatiei cetatenilor de a nu contribui la savarsirea unei infractiuni, de a denunta infractiuni grave, de a ajuta persoanele lipsite de ajutor si de a aduce informatii in privinta nevinovatiei unei persoane atunci cand le detin. Ba mai mult, chiar si infractorii care denunta infractiunile la care au participat pot in unele cazuri sa fie aparati de pedeapsa. Rezulta de aici ca statul acorda un interes prioritar in descoperirea infractiunilor si considera necesar chiar sa-i pedepseasca pe cei care nu denunta infractiuni grave, sau dimpotriva, ii recompenseaza pe cei care o fac, fie ei si infractorii insisi.

Ce propun afirmatorii este o extindere a acestei obligatii la denuntarea tuturor infractiunilor de care o persoana ia cunostinta. Motivele vor fi prezentate in argumentele urmatoare.

  1. Exista o obligatie de a interveni care depaseste preceptele morale

Chiar daca statul are obligatia de a apara drepturile indivizilor, si cetatenilor le poate fi impusa aceeasi obligatie, care este o particularizare a interesului si obligatiei fiecaruia de a contribui la crearea unui mediu social sigur si normal. Instituirea unei obligatii legale ii face pe cetateni constienti de necesitatea de a contribui si sustine activitatea organelor penale in prevenirea si combaterea infractionalitatii.

Obligatia ar trebui sa fie una legala cu atat mai mult cu cat, conform sondajelor, doar 33% dintre cetateni sunt dispusi sa denunte si doar 24% o considera o datorie cetateneasca.2

  1. Obligatia legala nu este nerezonabila

In Romania, fenomenul infractional s-a inrautatit in ultima vreme3 si, fie din cauza ineficientei organelor penale, fie din cauza indiferentei cetatenilor, exista un procent considerabil de infractiuni (cifra neagra a crimei) care nu ajung niciodata la cunostinta organelor penale.

Profesorul Tudor Amza descrie in cursul sau cum in 2011, dupa ani de zile in care autoritatile romane sustineau ca nu avem retele de fabricare si distribuire a drogurilor in Romania, ci doar trafic de droguri din afara, au fost descoperite , în localităţile Chiajna şi Bragadiru adevărate fabrici de droguri, cu laboratoare dotate cu aparate şi materie primă de milioane de dolari. Cele două localităţi sunt amplasate în apropierea unor şosele pe care circulă frecvent, de la Istanbul spre Occident şi în sens invers, sute de TIR-uri turceşti.4 Poate ca reteaua ar fi putut fi descoperita mai devreme daca locuitorii satului sau alte persoane care au vazut transporturile suspecte ar fi fost obligati sa raporteze politiei.

Consideram ca in acest context, instituirea unei obligatii legale de denuntare este o masura necesara si indicata, pentru ca ar putea duce la descoperirea mai multor infractiuni decat cele descoperite la momentul actual, sau chiar descoperirea timpurie a unor infractiuni care, daca ar fi descoperite ulterior, intr-o anumita perioada de timp, ar face imposibila gasirea infractorului, probarea vinovatiei si condamnarea acestuia.

1 Codul Penal al Romaniei, actualizat 2012, http://www.cjo.ro/coduri-de-drept/codul-penal

4 Curs Criminologie, Tudor Amza, Universitatea Hyperion Bucuresti, 2011, pag. 12, http://www.id-hyperion.ro/cursuri/cursuri%20drept/Criminologie_AN%20II,%20sem%201.pdf


N1 (Sabina Mădălina Vieriu)

Buna

Ca negator voi incepe prin a contra argumenta afirmatiile guvernului si apoi prin a aduce argumente care sa sustina punctul nostru de vedere acela cum ca aplicarea sanctiunilor nu este o metoda eficienta de combatare a infractionalitatii.

In primul rand, as dori sa fac o constare asupra celor citite in  discursul echipei afirmatoare.Nu am inteles prea bine structurarea argumentelor si nici ideea de baza, pare ca s-au cam abatut de la motiune , Tin sa explic un termen esential motiunii  si anume cuvantul „sanctiune” .Conform Dex ului   pe larg, sanctiune inseamna    Pedeapsă prevăzută de lege pentru cei care încalcă dispozițiile ei; p. gener. pedeapsă. ♦ (În dreptul internațional) Sistem de măsuri (economice, financiare, militare) cu caracter de pedeapsă, aplicat unui stat; represalii contra părții care nu respectă obligațiile luate printr-o convenție, iar pe scurt  pedeapsa. Ceea ce afirmatorii trebuiau sa ne arate este faptul ca pasivitatea individului martor la o infractiune ar trebui sanctionata . Acestia au spus ca da, ar trebui  sanctionati, ca de fapt, sunt niste legi facand restrictie la Romania, si ca  martorii pasivi risca , in functie de gravitatea infractiunii , la pedespse de la 2 la peste 10 ani.Insa au pus accent numai pe obligație , acest cuvant regasindu-se in formularea  ambelor argumente . Din acest discurs se intelege ca afirmatorii propun ca sanctiune aceasta obligativitate a cetateanului de a spune tot ce stie si nu se ia in calcul faptul ca astfel  sunt incalcate drepturile omului.Obligatie nu este o sanctiune.

Iar metoda aceasta a lor  este asa de buna, incat si infractorii marturisesc alte infractiuni la care au participat si astfel sunt scutiti de pedeapsa.E normal sa punem in liberate un om ce a comis o infractiune doar pentru ca a  facut sesizate alte infractiuni? Se pare ca nu este prea bine acest lucru iar infractionalitatea clar nu se va diminua ci se vor lega legaturi puternice intre acesti oameni si astfel se vor scapa unii pe altii de la pedeapsa. Daca noi vom pune atat de mult pret pe aceasta pasivitate a martorilor si ii vom elibera pe acesti infractori care au recunoscut alte infractiuni la care au participat  punem in libertate un pericol asupra societatii.

Acel sondaj conform caruia, doar 33% dintre cetateni sunt dispusi sa denunte si doar 24% o considera o datorie cetateneasca a fost facut pe un esantion restrans, doar in Bucuresti  si il consideram a fi  irelevant iar ca in multe alte tari  mai emancipate cum ar fi Anglia, Franta , Geramnia, si altele ,procentele ar fi diferite deoarece  datoriile cetatenesti sunt luate mult  mai in serios, astfel nu este nevoie sa obligam oamenii ca pe de alta parte sa le incalcam dreptul de a alege.

Daca privim disp.art 83 c.proc.pen., acolo vedem clar ca se prevede ca martorul are datoria sa declare tot ceea ce stie cu privire la faptele cauzei. A avea datoria nu inseamna ca este obligat.
In aceeasi directie avem si art.86 c.proc.c.pen. martorului i se cere sa declare tot ce stie in legatura cu faptele si imprejurarile pentru care a fost propus.
 iar la acest articol sunt multe exceptiile prevazute de lege printre care
art.80 c.proc.pen.- nu sunt obligate sa depuna ca martori sotul sau rudele apropiate ale invinuitului sau inculpatului si 
art.79.c proc. pen.- persoana obligata a pastra secretul profesional nu poate fi ascultata ca martor cu privire la faptele si imprejurarile de care aluat la cunostinta in exercitiul profesiei , fara incuviintarea persoanei sau organizatiei fata de care este obligata a pastra secretul profesional..(1)
In mod normal ar trebuie sa sanctionam aceste persoane doarece sunt martori pasivi insa legea ii protejeaza.

Si aici intervine punctul nostru de vedere : Ei bine pentru a  exista corectitudine  ar trebui impusa o lege, care sa poata fi aplicata tututror, care sa respecte in primul rand drepturile omului si care sa fie o metoda eficienta de combatrere a infractionalitatilor in niciun caz o sanctiune precum inchisoarea sau instituirea unei obligatii legale

Daca stam sa analizam cele spuse de afirmatori si luand in calcul că, anual, între 133 şi 275 milioane copii sunt martorii violenţei domestice si  acestia ar trebui sanctionati  ( ei fiind minori ar trebui inchisi in centre de corectie ), pentru ca, si violenta domestica reprezinta o infractiune iar copii sunt martori pasivi a unei infractiuni. (2)

Iar acest exemplu nu este restrans asupra Romaniei deoarece violenţa în familie şi pedepsele fizice severe sunt practici comune atât în ţările dezvoltate, cât şi în cele în curs de dezvoltare, în toate regiunile lumii. Bineinteles ca asa ceva este imposibil. Poti obliga un copil sa vorbeasca? Sa-l sanctionezi? Se pare ca nu.

Consideram astfel ca instituirea unei obligatii legale in primul rand nu constituie o sanctiune iar in al doilea rand nu reprezinta o metoda eficienta de combatere a infractiunii.

1) http://www.avocatnet.ro/content/forum%7CdisplayTopicPage/topicID_157030/Dreptul-martorului-de-a-nu-da-declaratie-in-procesul-penal.html#axzz2LXwWff5m

2)http://www.educatiefaraviolenta.ro/Ce_este_violenta_si_efectele_violentei_asupra_copilului/Statistici


A2 (Doina Luca)

În calitate de vorbitor 2 al Parlamentului, voi reafirma definiţia unui termen conform DEX-ului, esenţial pentru înţelegerea corectă a moţiunii şi anume: „sancţiune”: Act prin care şeful statului aprobă o lege trecută prin Parlament, pentru a o face executorie sau măsură de constrângere aplicată unui stat de către o organizaţie pentru a reprima un act de violenţă sau posibilitatea desfăşurării unui asemenea act.

Având în vedere moţiunea dată doresc, în completarea celor spuse anterior de primul negator, să vă reamintesc valoarea scopului pe care îl urmărim şi anume grija noastră pentru individ, pentru siguranţa sa personală. Grijă faţă de semenii noştri trebuie să fie pentru noi o preocupare permanentă. Ea trebuie să se manifeste prin compasiune, bunătate şi generozitate faţă de semenii noştri.

Prin atitudinea noastră, trebuie să sancţionăm pasivitatea individului care este martor la încălcări ale legii, deoarece această pasivitate, manifestată prin lipsa de reacţie a indivizilor faţă de problemele societăţii, faţă de repetatele încălcări ale legii la care ei sunt martori, prin refuzul de a reacţiona în mod activ la încălcarea legii, poate aduce prejudicii grave echilibrului social, al înţelegerii între oameni. Complicitatea indivizilor la încălcarea legii prin atitudinea pasivă pe care o au faţă de cei care încalcă legea, poate avea consecinţe negative pe termen mediu şi lung, în egală măsură atât pentru indivizi cât şi pentru societate.

De aceea, pornind de la cele spuse mai sus, voi continua să susţin poziţia colegului din echipa mea care a vorbit anterior mie, contraargumentând în acelaşi timp spusele primului negator. Potrivit Articolului 83 C, Procedura Penală, reiese că martorul are datoria să declare tot ceea ce ştie cu privire la faptele cauzei. Nimeni nu a spus însă, că eşti obligat ca individ, că eşti forţat să spui ce ştii sub presiunea unei pedepse individuale în caz că refuzi să vorbeşti, ci că ai o îndatorire, o sarcină morală.

Tot potrivit relatărilor anterioare, negatorul susţine că este bine pentru a exista corectitudine să se impună o lege, care poate fi aplicată tuturor. Atunci, ce să credem? Că sunt de acord cu noi şi că afirmă ceea ce susţinem, nu-i aşa? Prin ceea ce primul negator a susţinut anterior, practic el susţine acelaşi mesaj pe care îl inspiră moţiunea: trebuie instituită legea care să presupună implicarea afectivă a cetăţenilor în aplicarea codului penal. Un exemplu, în acest sens îl găsim în ţările din Vest, mult mai civilizate, unde Legislativul (Parlamentul) ţărilor respective a adoptat o serie de legi foarte dure privind infracţionalitatea dar şi responsabilitatea individului în semnalarea unei infracţiuni.

Această atitudine a autorităţilor demostrează necesitatea sancţionării acelor indivizi ce manifestă pasivitate fata de infracţiuni, ce poate fi privită şi ca o complicitate morală evidentă a martorului cu cel care săvârşeşte infracţiunea.

În România, obligaţia ar trebui să fie una legală cu atât mai mult cu cât, conform sondajelor, doar 33% dintre cetăţeni sunt dispuşi să denunţe şi doar 24% o consideră o datorie cetăţenească. Aceasta statistic, se poate traduce prin teama martorului de a denunţa infracţiunea, gandindu-se la eventualele consecinţe ce ar decurge dintr-o asemenea poziţie de denunţător.

Ceea ce vrem să vă aducem la cunoştinţă este faptul că Art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 instituie o normă de competenţă teritorială absolută, ce conferă instanţei (tribunalului) în a cărei circumscripţie se află sediul unităţii deţinătoare, competenţa de soluţionare a contestaţiei formulate împotriva deciziei/dispoziţiei emise în procedura de soluţionare a notificării, norma de competenţă ce se aplică, pentru identitate de raţiune, şi în ipoteza în care se solicită obligarea aceleiaşi entităţi să soluţioneze notificarea prin emiterea actului administrativ prevăzut de lege. Atitudinea omisivă a persoanei juridice deţinătoare/entităţii învestite cu soluţionarea notificării, îmbrăcând forma lipsei răspunsului concretizat în dispoziţie/decizie în termenul prevăzut de lege - atrage competenta instanţei care este în măsura să cenzureze chiar dispoziţia prin care se soluţionează notificarea.

În aceste condiţii, acţiunea prin care se solicită sancţionarea pasivităţii persoanei juridice învestită cu competenţa soluţionării notificării, reprezintă o veritabilă acţiune în realizarea dreptului, a cărei cauză se află în prevederile Legea nr. 10/2001, lege specială, care instituie o procedură specială diferită de dreptul comun.

Nu are relevanţă sub aspectul stabilirii normei de competenţă/incidenţă raportul juridic litigios, nici împrejurarea adresării notificării unei sucursale a unității deținătoare şi care astfel ar fi învestită cu soluţionarea notificării, legea specială având în vedere entitatea abilitată să dispună cu privire la măsurile reparatorii prevăzute de lege.

Statul are dreptul să reglementeze comportamentul social unde legea penală romȃnă conţine deja prevederi privind obligaţia cetăţenilor de a denunţa săvârşirea unor anumite categorii de infracţiuni: denunţarea infracţiunilor de trădare, spionaj, subminarea puterii de stat (art. 170 C. pen), omor, tâlhărie, piraterie, delapidare, distrugere calificată (art. 262 C. pen.), denunţarea de către funcţionarul public a infracţiunilor în legătură cu serviciul de care ia cunoştinţa în exercitarea funcţiei (art. 263 C. pen.), etc.

Considerăm că, în acest context, instituirea unei obligaţii legale de denunţare este o măsură necesară, deoarece în acest mod pot fi scoase la vedere mult mai multe infracţiuni. Parlamentul, are datoria să asigure buna funcţionare a statului. Iar asta implică, existenţa unor legi care să împiedice pasivitatea individului faţă de desfăşurarea unor infracţiuni. În acelaşi timp, susţinem că legea obligativităţii individului de denunţare a unei infracţiuni, să conţină şi prevederi legale care să ofere protecţia fizică şi de imagine a individului denunţător, prin asigurarea anonimatului acestuia ca sursă principală de informaţii în desfăşurarea unei infracţiuni. Acest anonimat, văzut prin crearea unui program de protecţie a martorilor, constituie o garanţie clară fără echivoc a aplicării legii obligativităţii denunţării unei infracţiuni, fără teama martorului că ar avea de suferit de pe urma acestei denunţări. În acelaşi timp, devenind mai conştienţi de importanţa lor ca martori în depistarea unei infracţiuni, oamenii ar putea deveni mai răspunzători şi activi faţă de ceea ce se întâmplă în jurul lor.

Aşadar, având în vedere argumentele evidente expuse mai sus, susţinem cu tărie şi convingere că este timpul să sancţionăm pasivitatea individului care este martor la încălcări ale legii, fapt pe care noi îl considerăm absolut necesar şi vital pentru buna funcţionare a societăţii şi menţinerea echităţii sociale între indivizi.

Vă mulţumesc!   


N2 ()



Decizia:

Horia Ciochina

A1

Discursul este unul bun si bine structurat, argumentele sunt clare si logice singura observatie fiind ca se pune prea mult accent pe situatia existenta peste care se poate trece mai usor. Dar avantajele sunt bine prezentate precum si faptul ca statul are dreptul sa reglementeze comportamentul social si ca aceasta impunere nu este nerezonabila

N1

Discursul negator se refera foarte mult la situatia actuala pe care primul vorbitor afirmator pune destul de mult accentul. Ar fi fost mai utila abordarea argumentelor individuale ale afirmatorilor care se refera la: dreptul statului de a reglementa comportamentul social, obligatia indivizilor de a interveni si rezonabilitatea acestei obligatii.

Exemplul cu violenta domestica este unul bun si care ar trebui detaliat, eventual ajutat de alte exemple si de un argument referitor la imposibilitatea aplicarii acestei masuri.

De asemenea, N1 aduce in discutie incalcari ale drepturilor omului, fara a mentiona ce drepturi sunt incalcate si cum anume sunt acestea incalcate

A2

Discursul se bazeaza foarte mult pe explicarea situatiei de fapt. In economia dezbaterii acest lucru nu mai pare la fel de relevant intrucat A1 a aratat deja care sunt bazele actuale de la care se porneste. Ar fi trebuit insistat mai mult pe cele 3 argumente afirmatoare, eventual detalierea lor si aducerea mai multor exemple. De asemenea ar fi fost utila preluarea exemplului dat de negatori si explicarea modului in care acesta e nerelevant.

Castiga afirmatorii prin neprezentarea negatorilor

Vorbitor 

Continut 

Stil 

Strategie 

Total 

Obs

A1 

12

9

5

26

N1 

12

8

4

24

A2 

12

9

5

25-2=23

(1010 cuvinte = -2 puncte)

N2 





A1 -> 26 puncte
N1 -> 24 puncte
A2 -> 23 puncte
N2 -> 0 puncte
Castiga echipa:

Teo si Doina (afirmatori)


Vrem parerea ta! Pentru asta, trebuie sa te loghezi.

Un proiect
Ardor
Finanțatori
Open Society Foundation
MemoPlus
Parteneri
Policy Center
British Council
Europuls
Ce-Re
Prime Romania
Centrul pentru jurnalism independent
Aisec
Cogitus
Foreign Policy
Elsa
Voluntari pentru idei si proiecte
Trust
Leap
Asociatia young initiative
Asjc
Osut
Susținători Parteneri instituționali
Parteneri media
HotNews
Romania Pozitiva
Think Outside The Box
Carevasazica
Studentie.ro
startub.unibuc.ro
Iasi fun
Ziarul de Iasi
KissFm
Acest proiect este finantat cu sustinere din partea Comisiei Europene. Aceast publicatie [comunicare] reflecta doar vederile autorului, iar Comisia nu poate fi facuta responsabila pentru utilizarea informatiei pe care o contine.