Login  Register
Email:

Pass:

forgot password?

Email:

login?

'House&Watson' (afirmatori) vs 'Rationalizers' (negatori)

A1 (Sanziana Voicu)

    E timpul sa sanctionam prin lege pasivitatea individului care e martor la incalcari ale legii.

    Fiecare dintre noi doreste sa stie ca se poate baza pe sprijinul, grija partenerului sau persoanei de langa, in cazul in care trebuie sa faca fata unei situatii periculoase.

    Observam cu dezamagire ca, cel putin in Europa, “Legea bunului samaritean” nu este o lege, este mai mult un concept legal. Tarile precum Marea Britanie sau Franta adopta aceasta lege, insa cu numeroase limitari precum ajutorul victimei doar daca exista anumite relatii intre cele doua persoane. Ei bine, fiind doar un concept legal, oamenii nu vor actiona in consecinta, de aceea consideram ca sanctiunile prin lege ar fi cea mai buna solutie.

    Pentru a incuraja si a promova legea, chiar a aparut intr-un popular serial american “Seinfeld” o scena semnificativa. Personajele principale, Jerry, Elaine, Kramer si George se plimba pe strada, moment in care o persoana este jefuita si amenintata cu pistolul, dar cei patru isi continua conversatia. Mai tarziu, un politist vine si ii aresteaza pe motivul ca “nu au facut nimic”. Au avut ghinionul sa treaca chiar atunci prin New  Hampshire, unul dintre putinele state americane in care aceasta lege functioneaza asa cum trebuie.

    1. Puterea constrangerii

    In studiile lui Robert M. Kaufman, subiectii au fost rugati sa evaluaeze comportamentul moral al cuiva care a refuzat sa ajute o victima ce se ineca si a constatat ca subiectii au judecat persoana mai aspru cand au crezut ca alergerea de a nu ajuta era ilegala, fata de cand li s-a spus ca nu este nicio obligatie legala sa ajuti. Acest studiu demonstreaza ca legea afecteaza atitudinile oamenilor atunci cand oamenii sunt constienti de ea.

    De asemenea, mitul lui Gyges sustine faptul ca “Nimeni nu este drept de buna voie, ci doar silnic”. Este vorba despre omul care poate face nedreptati in voie atat timp cat un inel ii permite sa fie invizibil. In momentul in care pierde inelul, renunta la a mai face nedreptati pentru a nu fi privit si judecat. Raportat la motiune, cetatenii vor respecta legea din frica de a nu fi cosiderati de catre ceilalti “rau-facatori “. Omul este bun, cistit drept si corect, doar pentru ca este fortat sa fie asa, fie ca este fortat de pedeapsa legilor, fie ca are un interes de moment sa se poarte asa.

    2.Obligatia statului de a promova moralitatea

    Legea este fundamentul moralitatii.Validarea unui sistem de legi rezida in conformitatea lui cu legile naturale( principiile morale). Statul are obligatia ca prin legile sale sa formeze oameni morali si responsabili. Evident ca o asemenea schimbare nu se poate face de pe o zi pe alta, dar prin aprobarea unei legi functionale precum “Legea bunului samaritean” , in timp oamenii isi vor schimba treptat mentalitatea.

    Sa luam doua exemple. Primul, o situatie din Marea Britanie. Este vorba despre un bun inotator, care ii  inchiriaza unui turist o canoe, iar apoi sta asezat pe mal privind cum omul se ineaca in fata lui. Nici faptul ca el i-a inchiriat obiectul, nu l-a determinat sa incerce sa-l salveze, iar Curtea ca a considerat ca nu este raspunzator, ceea ce din punct de verede moral este gresit. Legea pe care echipa afirmatoare doreste sa o implementeze nu pune in pericol viata nimanui si cum am precizat, omul ce a inchiriat obiectul era un bun inotator. In situatiile de criza, este de preferabil sa facem poate si cel mai mic efort sa ajutam, precum sa chemam ajutor de specialitate sau sa sunam la numarul de urgenta.  

    Cel de-al doilea exemplu este incidentul in care Printesa Diana si alte trei persoane au fost ucise intr-un accident de masina in Franta din cazua reporterilor care erau pe urmele lor. Ce a socat lumea apoi, au fost reactiile reporterilor care, in loc sa ajute oamenii raniti grav, stateau si se uitau uimiti in jur, inregistrand cele intamplate. Acestia puteau ajuta victimele fara sa isi puna viata in pericol. Prin urmare, acceptarea motiunii, aduce bine promovand moralitate.

    3. Problema abuzurilor savarsite asupra minorilor

    O problema contemporana cu care ne confruntam este puterea internetului si efectul lui asupra copiilor. Datorita mijloacelor usoare de accesibilitate, minorii pot aparea in materiale de “erotica infantila”, iar oamenii de pretutindeni par sa se bucure de aceste materiale, sunt martori la o incalcare a legii si cu toate acestea nu fac nimic si nu primesc nicio amenda. In plus, exista firme care folosesc copiii in productiile de modeling cu scop de exploatare, inclusiv pe pagini Web, fotografii, filme, productii video si alte forme de reproducere ce reprezinta un abuz asupra copiiilor, ce poate duce la traumatizarea fizica si psihica a acestora.

    Un lucru interesant in legatura cu legea actuala este faptul ca agentia sau firma care prezinta pe site-ul propriu imaginile cu minori in pozitii nefiresti, datorita faptului ca se adreseaza publicului intr-o maniera aparent serioasa si legala, facandu-I pe oameni sa creada ca parintii ar fi dat acordul pentru asa ceva. Implementarea noii legi, ar rezolva problema, astfel incat oamenii s-ar simti obligati sa denunte autoritatilor un astfel de site suspect, mai ales pentru a nu fi speriati ca ar putea fi prins accesand-ul, prin intermediul IP-ului.

    Avand in vedere cele 3 argumente prezentate, observam faptul ca “a omori” nu este acelasi lucru cu “a lasa sa moara”,cu toate ca aceste fapte au aceeasi finalitate. Punem, insa, intrebarea echipei negatoare, sunt ele atat de diferite incat in prima situatie se pedespeste penal ,iar in a doua situatie nu exista niciun fel de condamnare legala?  

http://floringeorgepopovici.wordpress.com/2012/01/17/despre-originile-dreptatii-inelul-puterii-mitul-lui-gyges/

http://www.legi-internet.ro/articole-drept-it/probleme-juridice-privind-abuzurile-savarsite-asupra-minorilor-in-internet/controversa-din-jurul-materialelor-de-8222erotica-infantila8221.html#c536

http://www.referatmd.com/filozofie/legea-moral%C4%83-con%C5%9Ftiin%C5%A3a-moral%C4%83-%C5%9Fi-responsabilitatea

http://digitalcommons.law.scu.edu/cgi/viewcontent.cgi?article=1358&context=lawreview


N1 (Felicia Crețu)

E timpul să sancționăm prin lege pasivitatea individului care e martor la încălcări ale legii.

 

Pentru început adresăm salutul nostru echipei afirmatoare și îi mulțumim pentru discursul trimis.

Pentru că nu am identificat definirea termenilor cheie în pledoaria celeilalte echipe, ne luăm noi misiunea de a o face. Conform Dex-ului, înțelegem prin „pasivitate” lipsă de activitate, de inițiativă, de interes[1], și ajustat la moțiune: neîntreprindere de acțiuni, iar structura „încălcare a legii”semnifică neglijență, comițând o abatere, o nerespectare a legii[2], spre exemplu infracțiuni de corupție, violență, indolență în serviciu, folosire abuzivă a resurselor, infracțiuni financiare, electorale etc. Prin urmare, este deosebit de important să menționăm că interperetăm acest concept diferit de cel de situație de urgență, care necesită acordare de prim-ajutor (exemplul accidentului prințesei Diana), așa cum este folosit în cadrul discursului afirmatorilor, cu atât mai mult că nu există obligația de a interveni din moment ce actul poate constitui un pericol pentru propria viață, în acest caz fiind absolvit de pedeapsa pentru pasivitate (exemplul înotătorului ce nu și-a salvat chiriașul de canoe de la înec).  Așadar exemplele aduse de echipa afirmatoare în sprijinul argumentului 2 [Obligatia statului de a promova moralitatea] nu reprezintă încălcări ale legii, ci cazuri de pasivitate a martotilor.

În cazul primului argument, nu putem considera ca relevantă citarea unui mit, având în vedere că nu are nicio bază științifică, conținutul acestuia nu poate fi demonstrat și nu poate fi raportat la realitățile cotidiene. Eeste o observație subiectivă, ce nu poate susține ideea de dependență dintre respectarea legilor și constrângere.

În cel de-al doilea argument este transmisă ideea de lege, ce implică moralitate [“Statul are obligația ca prin legile sale să formeze oameni morali”], astfel în contradicție cu intenția primului argument, de lege ce implică frică [„cetățenii vor respecta legea din frică”]. Prin urmare, se ajunge la cazul de imposibilitate de determinare dacă cetățenii sunt motivați să salveze din altruism sau din frică.

Cel de-al treilea argument are legătură mai mult cu o problemă de valori ale persoanelor care consumă materiale cu sugestie pornografică cu participarea copiilor și, practic, este imposibil ca acestea să raporteze abuzurile cu care intră în contact, atât timp cât ei sunt destinatarii acestora [“oamenii de pretutindeni par să se bucure de aceste materiale, sunt martori la o încălcare a legii și cu toate acestea nu fac nimic”]. Părinții acceptă condițiile puse de producțiile de modeling odată cu semnarea contractului și ei ar trebui să urmărească respectarea acestora.  Mai mult de atât, în conformitate cu American Psychological Association, traumatizarea fizică și psihică este cauzată de modul de viață al copilului din industria modelingului, ce crește cu gândul că singura metodă de a câștiga este prin exploatarea corpurilor său.

În continuare vom prezenta argumentele echipei noastre.

Primul se referă la injustețea transformării unui principiu moral în obligație legală. Legea nu poate sancționa lipsa de acțiune, având în vedere că aceasta poate fi condiționată de diverși factori. În plus, statul nu poate impune unui cetățean să acționeze într-un anumit mod sau monitoriza sistemul de valori al fiecărui individ, ci se limitează la protecția publicului de oricine i-ar pune în pericol siguranța. [3]

Cel de-al doilea argument se referă la existența suficientor reglementări pentru sancționarea părților implicate într-un caz de încălcare a legii, autoritățile fiind cele ce au datoria de a lupta cu acestea, fără a pretinde din partea martorilor la obligația de a denunța astfel de cazuri. Mai mult decât atât, o altă problemă a introducerii unei eventuale legi e cum ar putea poliția și judecătorii înțelege dacă o victimă trebuia salvată, existând riscul recurgerii la rasă, atractivitate, vârstă.

Astfel, echipa noastra nu vede necesara adoptarea unei asemenea legi, pentru ca e nevoie de o serie de valori indoctrinate,  nu prin forta, care sa stimuleze cetatenii sa actioneze in binele societatii, fara a le cere sa intreprinda lucruri ce nu-i stau in putere, cetatenii pot insa apela la organe competente.

[1] -http://dexonline.ro/definitie/pasivitate

[2] -http://dexonline.ro/definitie/încălcare

[3] -http://digitalcommons.law.scu.edu/cgi/viewcontent.cgi?article=1358&context=lawreview


A2 (Ruxandra Stoian)

     Multumim pentru primul discurs de negatori. Incepem prin a sesiza o contrazicere in cazul precedent si anume. Conform definitiei, ,,pasivitate’’ inseamna ,,lipsa de activitate, de initiativa, de interes ’’, iar ultima lor propozitie suna asa [,,cetatenii pot insa apela la organe competente’’]. Ei bine, acesta este cazul cand oamenii chiar fac ceva si nu trec cu indiferenta pe langa situatia de criza, iar asa cum am mentionat in al doilea argument, prin implementarea motiunii dorim ca martorii sa faca macar si minimul efort si anume, anuntarea de ajutor specializat sau apelarea numarului de urgenta. Evident ca ne dorim ca oamenii, daca au posibilitatea sa se implice mai mult, atat timp cat viata nu le este pusa in pericol si usor se va crea un precedent, care duce catre o societate mai buna. Atentie, in cazul sanctionarii, autoritatile vor avea grija sa afle motivele pentru care martorul nu s-a implicat, daca este cazul, deci nu vom obliga pe nimeni sa actionezi in conditii in care viata acestuia ar putea fi pusa in pericol. Prin exemplele aduse, cel al printesei Diana si al inotatorului, aratam cat de benefica ar fi o lege a "bunului samaritean" in aceste situatii.

      Vom contiuna cu resustinerea cazului.

 Argumentul 1. Tinem sa mentionam faptul ca “Mitul lui Gyghes” face parte din lucrarea de filozofie si teorie politica “Republica” [1] a lui Platon, ce prezinta in mod autentic implicatiile ideilor politice si efectele lor in viata reala cotidiana. Este o analogie relevanta pentru a observa cum functioneaza dependenta dintre constrangere si lege. Constrangerea sta la baza sanctionarilor prin lege deoarece oamenii vad cum altii sunt sanctionati si nu vor sa se afle in aceeasi situatie.

Argumentul 2. Asa cum afirma si Friedrich Nietzsche :”Frica este mama moralitatii”. Asa cum am sustinut, prin aceasta frica putem impune moralitatea si nu este un lucru rau avand in vedere finaliatatea. Consideram ca fara teama nu exista moralitate, deoarece teama este mai puternica decat orice parere proprie gresita.

Argumentul 3. Nu este vorba de peroanele care le trimit, ci si de cele care acceseaza site-urile. Exista situatii in care partinii nu stiu de intentia copiilor de a publica materiale pornografice, iar multe site-uri nu cer niciun fel de acord al parintilor. E bine ca legea sa aiba in mare masura un control al aceste situatii. In plus, nu vorbim despre modeling in general, vorbim despre “erotica infantila”, despre poze si videoclipuri cu tenta strict sexuala, care reprezinta abuzuri asupra minorilor. Modelingul este cu totul si cu totul o alta industrie, cu micile ei coborasuri, dar care nu face problema cazului nostru. 

    In contiunare, vom contraargumenta cazul negator. 

    In legatura cu primul argument, ca si in cazul altor procese legale, politia, organul competent, investigheaza si daca considera ca ,,acei factori’’ neexemplificati de catre echipa negatoare sunt mai presus, nu se vor aplica sanctiuni in cazul respectiv. In plus, ca si oricare alta lege, exista anumite avantaje si dezavantaje. Daca martorii nu participa la acordarea de ajutor, vor fi dezavantajati, asa cum consideram ca este normal, ba chiar vor avea un sentiment de vina, ca ar fi putut fi cumva de ajutor. Daca participa, pe langa legea care va fi de partea lor, se va considera ca au facut un lucru bun pentru societate.

    In legatura cu cel de-al doilea argument,nu sustinem faptul ca oamenii sa lupte, sa isi faca singuri dreptatea, asta este treaba politiei, organelor legale. Noi ne dorim o socitate in care oamenii sa se ajute unul pe altul. Cazul guvernului merge pe afimatia “Scopul scuza mijloacele”, iar mijloacele, sanctiunile sunt o solutie buna, mai ales avand in vedere cerintele, sa iti ajuti aproapele la nevoie. Cat despre ultimul punct al argumentului, consideram ca nu este un lucru foarte dificil sa pui o intrebare victimei, daca avea sau nu nevoie de ajutor. Fiecare problema isi gaseste solutia. 

    In concluzie, consideram ca la sfarsitul zilei, implementarea motiunii ar aduce multe avantaje, ar duce la un grad mai mare de responsabilitate in societate, oamenii s-ar putea baza pe persoanele aporpiate si am transfoma o datorie morala intr-o obligatie legala. De accea, la sfarstiul zilei motiunea ar trebui aprobata!

[1] http://ro.wikipedia.org/wiki/Republica_(Platon)


N2 (Veronica Coroi)

E timpul să sancționăm prin lege pasivitatea individului care e martor la încălcări ale legii.

   Pentru început, în calitatea mea de Negator 2, aș dori să reiterez poziția echipei și să amintesc afirmatorilor că nu considerăm necesară sancționarea cetățenilor, care, dintr-un motiv sau altul, nu au fost capabili să ajute o altă persoană. Noi nu zicem că ajutorul nu este necesar, dar accentuăm că există situații care nu permit o implicare pozitivă. Totodată, nu trebuie să uităm moțiunea și să înțelegem că ne axăm pe încălcări, nu situații excepționale de risc. Avînd în vedere că nu ni s-a oferit un exemplu de concept de lege - Duty to rescue sau Good samaritan law sau care sunt actiunile ce necesita a fi interprinse de un martor, vom demonstra în discursul care urmează de ce aceste concepte de lege nu trebuie implementate.

  Prima arie de conflict conturată în jurul primului argument al afirmatorilor prezintă diferența de viziune a echipelor pe marginea subiectului- constrîngerea stă la baza legii. De fapt, observăm aceeași idee în cazul argumentului 2 al afimatorilor referitor la promovarea moralității de către stat, unde afirmatorii zic că teama e mama moralității. Considerăm că argumentele nu au la bază exemple veridice, autentice, susținute de statistici, pentru a fi considerate suficient de relevante pentru susținerea ideei că pasivitate trebuie sancționată. Totodată, credem că statul nu trebuie văzut ca o sursă de teroare și impunere, statul nu determină modul de gîndire și ierarhizare a priorităților și valorilor cetățenilor. Exemplul Prințesei Diana este relevant pentru necesitatea propagării spiritului civic, însă nu reprezintă un exemplu convingător în cazul martorilor la încălcări a legislației.

  Abuzurile săvîrșite asupra minorilor sunt a doua arie de conflict sau neînțelegere, avînd în vedere abordarea atît a temei modelingului, cît și a prostituției, două subiecte de gravitate diferită. Considerăm că e un subiect prea sensibil și autoritățile n-ar trebui să se bazeze pe receptivitatea persoanelor ce vizualizează astfel de site-uri, ci să impună un anumit cod al audiovizualului sau în cazuri grave să închide, sancționeze sursele care postează imagini/ filmulețe cu caracter erotic cu minori

  În susținerea argumentului echipei noastre ținem să repetăm faptul că pasivitatea nu e neapărat rea-voință, ci și neatenție, lipsă de curaj, barieri etnice/naționaliste. Sunt o serie de factori pe care statul nu le poate sancționa, păstrîndu-și neutralitatea, și țin de spațiul privat al fiecărei persoane. Statul poate sancționa o ilegalitate, dar nu și o scăpare1.

  În al doilea rînd, există o serie de factori subiectivi atunci cînd vine vorba de sancționare și determinare a persoanei pasive. În afara recurgerii la stereotipuri, există și presiune politică care să impună sancționare1.

  Drept răspuns la introducerea oferită de A1, trebuie să menționăm că conceptele de lege din Europa au o serie de dezavantaje. Spre exemplu, în Franța dacă nu reușești să ajuți o persoană aflată în pericol în condițiile în care nu-ți puneai viața în pericol ești pedepsit cu 5 ani de detenție și 75.000 Euro. Iar în cazul în care ajutorul oferit provoacă leziuni, persoana care a intervenit devine responsabilă de traume.2 Astfel de exemple și conceptul Duty to rescue nu fac decît să îndepărteze cetățenii de a ajuta pe cei aflați în pericol. Atît pentru acordarea ajutorului, cît și pentru denunțarea ilegalităților, e nevoie de educație civică, familiarizarea populației cu legile și drepturile cetățenești. Aceste măsuri ar fi suficiente pentru a transforma cetățenii în buni samariteni, pentru că atunci cînd lipsește moralitatea și grija față de aproape, legea nu e instrumentul ce poate schimba modul de gîndire. În această ordine de idei, echipa noastră consideră că e timpul să propagăm spiritul civic, dar nu și timpul să sancționăm pasivitatea.

 

1-      http://digitalcommons.law.scu.edu/cgi/viewcontent.cgi?article=1358&context=lawreview

2-      http://www.daneurope.org/c/document_library/get_file?uuid=c09228f3-a745-480b-9549-d9fc8bbbd535&groupId=10103



Decizia:

Horia Ciochina

A1

Discursul este unul bun si bine structurat, dar exista cateva observatii care l-ar putea face mai bun.

Primul argument este relevant, dar e nevoie de o explicare mai buna a legaturilor. De exemplul studiul lui R. Kaufman vorbeste despre atitudinile unei a 3-a persoane, dar nu demonstreaza faptul ca oamenii vor ajuta mai mult daca legea ar fi in vigoare. Cat despre mitul lui Gyges, acesta nu e neaparat cunoscut de toata lumea. Mai mult decat atat premisa cum ca “Nimeni nu este drept de buna voie, ci doar silnic” este nedemonstrata. Eroarea de argumentare e ca apelul la autoritate se face intr-o chestiune care nu poate fi transata foarte simplu, existand si opinia, destul de raspandita, ca oamenii sunt buni de la natura.

Legatura dintre cele 2 paragrafe ale argumentului ar putea fi facuta mai bine si poate ar fi mers inter-schimbarea paragrafelor: oamenii vor respecta legea pentru a nu fi considerati „criminali”, nerespectarea unei astfel de legi ii va face pe oameni criminali, rezulta ca oamenii vor respecta legea. Cu toate astea cum am spus mai sus cele 2 premise trebuie demonstrate mai clar.

Argumentul al doilea sustine ca statul are obligatia de a promova moralitatea, dar nu se spune de unde vine aceasta obligatie. Mai mult decat atat cele doua exemple oferite nu sunt relevante pentru motiune: motiunea se refera la pasivitate in fata unei incalcari a legii in timp ce moartea unui om intr-un accident nu incalca nici o lege.

Argumentul al treilea vorbeste despre materiale de „pornografie infantila”, dar detinerea unor astfel de materiale este deja ilegala in majoritatea statelor. Acest argument ar fi fost mai bine utilizat daca s-ar fi folosit o varianta a sa restransa intr-o enumerare a beneficiilor ce survin din adoptarea motiunii.

N1

Discursul incepe bine cu clarificarea termenilor si a intelesului motiunii, observand bine faptul ca exemplele din argumentul al doilea nu sunt relevante pentru motiune.

Respingerea primului argument se refera la doar la a doua premisa a carei eroare e identificata corect. Ar fi fost utila si o respingere a intregului argument, avand in vedere ca la nivel tehnic, ideea cum ca oamenii sunt mai aspru judecati in cazul in care legea ar fi aprobata, ramane fara raspuns.

Respingerea celui de-al doilea argument evidentiaza o contradictie care e doar aparenta. Ar fi util de explicat de ce cele doua idei: moralitate si frica se exclud reciproc, sau macar de ce e nevoie de a determina motivul din spatele actiunii individului. Anticiparea unui posibil raspuns afirmator ar fi facut argumentul mult mai puternic: Atat timp cat rezultatul e unul bun de ce e nevoie si de o motivatie buna ?

Argumentele cazului negator sunt doar enuntate, ar trebui explicate mai mult pentru a fi considerate ca fiind mai mult decat simple afirmatii, discursul find de doar 640 de cuvinte se putea insista mai mult pe aceste argumente.

A2

Discursul incepe cu evidentierea unei contraziceri care  poate fi interpretata si altfel in functie de agentul din ultima propozitie a negatorilor. Ar fi fost mai bine daca afirmatorii s-ar fi referit si la cealalta varianta: persoanele care sunt victime ale unei incalcari ale legii sunt cele la care se referau negatorii ca pot apela la lege.

Reconstruirea primului argument face din nou apel la autoritate, dar reformuleaza ideea afirmatoare putin mai bine. Reconstruirea celui de-al doilea argument face iar referire la o autoritate dar semnaleaza ideea ca rezultatul final ar fi unul bun. Afirmatorii trebuie sa aiba grija cu formulari de genul: „fara teama nu exista moralitate”. Sunt exprimari categorice care nu sunt adevarate. Ar fi fost mai util sa spuna „frica de pedeapsa” este un motiv destul de puternic pentru ca oamenii sa se comporte moral. Afirmatia aceasta nu exclude ca unii oameni sa se comporte moral datorita educatiei sau altor factori in afara de frica. La argumentul al treilea tehnic reconstructia e buna dar relevanta e la fel de scazuta.

Respingere argumentelor negatoare, care desi raman la nivel de afirmatii, este una buna in care se arata posibile avantaje ale implementarii motiunii.

N2

Discursul e unul bun cu detalierea cazului negator, ceea ce ar fi trebuit facut la nivel de vorbitor 1. Respingerea primelor 2 argumente pe baza faptului ca nu au venit cu statistici concludente e o observatie buna, dar pune o povara prea mare afirmatorilor. Ar fi fost de ajuns sa explice mai bine propriile argumente pentru a fi credibile, fara a avea nevoie de statistici.

Discutia despre abuzurile asupra minorilor si a modeling-ului este continuata cu invocarea rolului autoritatilor in reglementarea distributiei, lucru deja existent in legislatie. Negatorii totusi nu arata de ce avantajul adus de afirmatori nu s-ar materializa sau ar fi contracarat de alte avantaje negative.

N2 detaliaza cazul negator aducand cateva idei noi in sprijinul celor enuntat doar de N1. Ideile sunt bune dar vin prea tarziu.

Decizia

De-a lungul dezbaterii au existat 3 arii de conflict care s-au bazat pe argumentele echipei afirmatoare.

1.    Daca sau nu impunerea prin lege ar duce la o mai mare implicare sociala – desi putea fi explicata mai bine afirmatorii acrediteaza ideea ca prin lege se poate ajunge la o implicare mai mare sociala. Afirmatorii vin si spun ca nu exista nici o statistica sau dovada, dar nu contra-argumenteaza la nivel de idei sau sa aduca ei o dovada care sa demonstreze contrariul

2.    Daca statul are sau nu obligatia de a impune reguli morale si aici afirmatorii acrediteaza ideea ca statul trebuie sa impuna un set de valori. Negatorii initial vad o contradictie (N1) apoi sustin ca statul nu trebuie sa-si terorizeze oamenii (N2). Nici unul dintre contr-argumente nu arata cum masura ar avea ori efecte negative ori nici un efect

3.     Argumentul al treilea arata ca ar putea exista ceva efecte pozitive in domeniul „eroticii infantile” negatorii nu arata ca n-ar exista un avantaj din implementarea motiunii.

Decizia merge catre afirmatori pentru ca negatorii aveau obligatia de arata ori ca implementarea motiunii nu ar aduce nici un beneficiu ori ca ar aduce dezavantaje mai mari. La sfarsitul dezbaterii ramane in picioare ideea afirmatorilor ca oamenii vor actiona mai des in astfel de cazuri, fie chiar si din frica, in cazul implementarii legii.

Vorbitor 

Continut 

Stil 

Strategie 

Total

Obs

A1

13

8

4

25-2 = 23

(914 cuvinte = -2 puncte)

N1

11

8

3

22

A2

11

8

4

23

N2

12

8

3

23

A1 -> 23 puncte
N1 -> 22 puncte
A2 -> 23 puncte
N2 -> 23 puncte
Castiga echipa:

House&Watson (afirmatori)


Vrem parerea ta! Pentru asta, trebuie sa te loghezi.

Un proiect
Ardor
Finanțatori
Open Society Foundation
MemoPlus
Parteneri
Policy Center
British Council
Europuls
Ce-Re
Prime Romania
Centrul pentru jurnalism independent
Aisec
Cogitus
Foreign Policy
Elsa
Voluntari pentru idei si proiecte
Trust
Leap
Asociatia young initiative
Asjc
Osut
Susținători Parteneri instituționali
Parteneri media
HotNews
Romania Pozitiva
Think Outside The Box
Carevasazica
Studentie.ro
startub.unibuc.ro
Iasi fun
Ziarul de Iasi
KissFm
Acest proiect este finantat cu sustinere din partea Comisiei Europene. Aceast publicatie [comunicare] reflecta doar vederile autorului, iar Comisia nu poate fi facuta responsabila pentru utilizarea informatiei pe care o contine.