Login  Register
Email:

Pass:

forgot password?

Email:

login?

'Teo si Bogdan' (afirmatori) vs 'Bogdan si Madalina 6b8' (negatori)

A1 (Teodora Oprea)

Este timpul sa sanctionam pasivitatea individului care este martor la incalcari ale legii



In cadrul motiunii, intelegem ca individul este pasiv atunci cand ia cunostinta de savarsirea unei infractiuni, fie direct (fiind martor la savarsirea acesteia) sau indirect (detine probe care dovedesc savarsirea unei infractiuni), si nu comunica aceste informatii organelor de cercetare penala. Daca organele penale descopera ulterior ca aceasta persoana cunostea informatiile si nu le-a comunicat, in cazul martorului direct, de indata ce a luat cunostinta de infractiune, iar in cazul celui care detine probe, in termen de 5 zile, atunci aceste persoane vor fi sanctionate cu amenda sau chiar inchisoare de pana la 2 ani pentru nedenuntarea infractiunilor grave (sanctionate cu peste 10 ani inchisoare.)

  1. Statul are dreptul sa reglementeze in privinta comportamentului social

In primul rand, legea penala romana contine deja prevederi privind obligatia cetatenilor de a denunta savarsirea unor anumite categorii de infractiuni: denuntarea infractiunilor de tradare, spionaj, subminarea puterii de stat (art. 170 C. pen), omor, talharie, piraterie, delapidare, distrugere calificata (art. 262 C. pen.), denuntarea de catre functionarul public a infractiunilor in legatura cu serviciul de care ia cunostinta in exercitarea functiei (art. 263 C. pen.)1 etc.

De asemenea obligatia are si un revers, caci legea penala prevede obligatia oricarei persoane de a aduce la cunostinta organelor judiciare a oricaror imprejurari care, daca ar fi cunoscute, ar duce la stabilirea nevinovatiei unei persoane trimise in judecata sau arestata pe nedrept (art. 265 C. pen.).

In ultimul rand, cetatenii au obligatia in unele cazuri sa dea ajutor victimelor unor infractiuni sau persoanelor aflate in stare de pericol: persoana care nu acorda ajutorul necesar sa nu instiinteaza autoritate atunci cand gaseste o persoana a carei viata, sanatate sau integritate corporala este in primejdie si este lipsita de putinta de se salva, se pedepseste penal (art. 315-316 C. pen.)

Iata ca statul poate si chiar a instituit anumite obligatii legale in privinta obligatiei cetatenilor de a nu contribui la savarsirea unei infractiuni, de a denunta infractiuni grave, de a ajuta persoanele lipsite de ajutor si de a aduce informatii in privinta nevinovatiei unei persoane atunci cand le detin. Ba mai mult, chiar si infractorii care denunta infractiunile la care au participat pot in unele cazuri sa fie aparati de pedeapsa. Rezulta de aici ca statul acorda un interes prioritar in descoperirea infractiunilor si considera necesar chiar sa-i pedepseasca pe cei care nu denunta infractiuni grave, sau dimpotriva, ii recompenseaza pe cei care o fac, fie ei si infractorii insisi.

Ce propun afirmatorii este o extindere a acestei obligatii la denuntarea tuturor infractiunilor de care o persoana ia cunostinta. Motivele vor fi prezentate in argumentele urmatoare.

  1. Exista o obligatie de a interveni care depaseste preceptele morale

Chiar daca statul are obligatia de a apara drepturile indivizilor, si cetatenilor le poate fi impusa aceeasi obligatie, care este o particularizare a interesului si obligatiei fiecaruia de a contribui la crearea unui mediu social sigur si normal. Instituirea unei obligatii legale ii face pe cetateni constienti de necesitatea de a contribui si sustine activitatea organelor penale in prevenirea si combaterea infractionalitatii.

Obligatia ar trebui sa fie una legala cu atat mai mult cu cat, conform sondajelor, doar 33% dintre cetateni sunt dispusi sa denunte si doar 24% o considera o datorie cetateneasca.2

  1. Obligatia legala nu este nerezonabila

In Romania, fenomenul infractional s-a inrautatit in ultima vreme3 si, fie din cauza ineficientei organelor penale, fie din cauza indiferentei cetatenilor, exista un procent considerabil de infractiuni (cifra neagra a crimei) care nu ajung niciodata la cunostinta organelor penale.

Profesorul Tudor Amza descrie in cursul sau cum in 2011, dupa ani de zile in care autoritatile romane sustineau ca nu avem retele de fabricare si distribuire a drogurilor in Romania, ci doar trafic de droguri din afara, au fost descoperite , în localităţile Chiajna şi Bragadiru adevărate fabrici de droguri, cu laboratoare dotate cu aparate şi materie primă de milioane de dolari. Cele două localităţi sunt amplasate în apropierea unor şosele pe care circulă frecvent, de la Istanbul spre Occident şi în sens invers, sute de TIR-uri turceşti.4 Poate ca reteaua ar fi putut fi descoperita mai devreme daca locuitorii satului sau alte persoane care au vazut transporturile suspecte ar fi fost obligati sa raporteze politiei.

Consideram ca in acest context, instituirea unei obligatii legale de denuntare este o masura necesara si indicata, pentru ca ar putea duce la descoperirea mai multor infractiuni decat cele descoperite la momentul actual, sau chiar descoperirea timpurie a unor infractiuni care, daca ar fi descoperite ulterior, intr-o anumita perioada de timp, ar face imposibila gasirea infractorului, probarea vinovatiei si condamnarea acestuia.

1 Codul Penal al Romaniei, actualizat 2012, http://www.cjo.ro/coduri-de-drept/codul-penal

4 Curs Criminologie, Tudor Amza, Universitatea Hyperion Bucuresti, 2011, pag. 12, http://www.id-hyperion.ro/cursuri/cursuri%20drept/Criminologie_AN%20II,%20sem%201.pdf


N1 (Bogdan Hadarag)

 Echipa negatoare nu este de acord cu sanctionarea cetatenilor pentru pasivitatea lor din motive care au la baza factorul moral, social dar mai ales psihologic.

Viziunea sintetica pe care o avem asupra pledoariei afirmatoare este aceea a unui stat care obliga cetateanul obisnuit, sa isi parasca semenii pentru orice fapt pe care acestia il considera ca fiind ilegal, uitand ca, in realitate, majoritatea oamenilor nu cunosc legile propriului stat, si ca acuza “dupa ureche” ca a facut ceva ilegal. Pe langa aceasta, daca un naiv acuza pe o persoana X de o fapta rea, cum va reactiona politia? Putem spune ca in Romania, politia va tolera atat de usor greselile de parare facute de acuzatori? Nu cred. Cum poate un cetatean de rand sa isi dea seam ace anume este legal sau illegal in acest context? Tot din cazul afirmator intelegem ca, obligand cetatenii sa parasca pe cineva pe care considera vinovat, nu facem decat sa dovedim cat de slab este sistemul de securitate, si sa provocam haos prin faptul ca fiecare se va crede politist si „aparator al legii” dar fiecare va trai teama de a fi acuzat. Cum cazul afirmator se axeaza pe contextul romanesc, mentionam ca IGPR arata cum in 2012, spre deosebire de ultimii noua ani, rata criminalitatii din Romania a inceput sa scada de la 773000 de fapte ilegale la 692000 ca urmare a intetirii controlului politiei atat in zonele urbate care asigura paza si protectia, iar legea „bunului samaritean”, a fost emisa cu ani mai devreme de 2012, ceea ce arata lipsa unei corelatii intre rata infractionalitatii aflata in scadere si numarul paraciosilor din tara.

 

Sustinem ca cetatenii nu ar trebui sa fie sanctionati pentru pasivitatea lor deoarece:

I Dezvoltarea morala si sociala nesanatoasa a cetateanului

 

Parintii isi educa progeniturile sa nu parasca, sa aiba incredere in cei din jur, sa incerce sa rezolve intr-o maniera matura o problema serioasa iar copilul si cetateanul de mai tarziu, va creste in directiile indicate de familie si de cultura in care se formeaza. Ceea ce statul face este sa dea peste cap educatia morala a oamenilor incurajandu-i sa comita fapte puierile care genereaza frica de a fi acuzat de un prieten cu care te-ai certat urat si care te va acuza doar „ca sa ti-o faca” precum si de perceptia ca traim intr-o societate mai criminala decat este ea in realitate producand confuzie, panica, angoasa, nesiguranta in capacitatea statului de a proteja siguranta oamenilor, etc.

 

II Pasivitatea oamenilor nu inseamna indiferenta

 

Cum spuneam si in contraargumentare, cetatenii nu au de unde sa stie daca o fapta care i s-ar parea ciudata, ar putea fi un semn al incalcarii legii ori nu fapt ce ii face extrem de subiectivi in acuzele lor si extrem de vulnerabili la acuzele altora. Fiind constienti de acestea, ei vor alege sa nu condamne pe cineva pe nedrept. In plus, echipa afirmatoare nu ia in calcul si faptul ca multi cetateni sunt foarte emotivi sau coplesiti atunci cand fac o acuzare in fata unor insitutii care inspira putere iar asta va fi un factor extrem de important care afecteaza acuzatiile, eronandu-le, dand informatii gresite si incurcand activitatea politieneasca. Acest fapt, al subiectivitatii acuzatiilor si al biasarii observatiilor facute de acuzator, sunt intarite de cercetarile lui Kaufman (cercetator in psihologia sociala).

 

De asemenea, daca luam in considerare aspectul cultural, fiecare cultura interpreteaza notiunea de bine si rau (care sunt definite implicit de legile tarii respective) in mod mai mult sau mai putin diferit, astfel ca daca eu, ca cetatean arab, vad in tara mea ca doi barbati se saruta ii acuz ca au incalcat legea dar daca ma duc in Guatemala, voi face la fel pentru ca nu stiu daca la ei este la fel ca la mine sau nu chiar daca se invoca motivul ca „tara diferita, reguli diferite” dar nu stii ce inseamna aceasta diferenta

 

 

III Acuzarea pasivitatii, nu garanteaza reducerea incalcarilor legii.

 

Cum aratasem si mai sus, este diminuat comportamentul antisocial ca urmare a implicarii mai active a intitutiilor specializate in vegherea legii iar nu ca urmare a acuzatiilor facute de cetateni. Sa iesim putin din tara si sa ne uitam la alte state unde legea „bunului samaritean” este implimentata, dar cu toate astea rata criminalitatii la nivel international este printre cele mai crescute. America latina, de pilda, Statele Unite ale Americii, cateva tari arabe ca Iran, Irak, Emirate sau in Europa – Scotia, Marea Britanie, Spania, Italia, etc care au – mare parte din ele – implementata acesteset de legi, si sa le comparam cu alte state ca China, Japonia, Elvetia, tarile din Africa de Sud unde criminalitatea este foarte redusa.

 

Am putea, de asemenea, considera ca atitudinea statului este aceea ce a-si masca incapacitatea de a mentine ordinea (nu sunt capabili sa imbunatateasca activitatea institutiilor a caror menire este protejarea legii, a identificarii cauzelor ce duc la infractionalitate – cum ar fi factorii economici unde statul ar trebui sa ia atitudine, educationali un guvernul trebuie sa investeasca in educatia familiala a tinerilor si adultilor care au de gand sa isi intemeieze o familie, politici, cand o lege defavorizeaza o clasa sociala, sociali – prin incurajarea diferintor organizatii de a determina oamenii sa fie mai activi, etc) minta\\ind cetatenii ca „sapandu-i pe ceilalti”, de fapt contribui la bunastarea societatii

 

Acestea fiind spuse, credem intr-un stat a carui aparat politic este capabil sa solutioneze problemele contemporane intr-o maniera care sa nu aduca prejudicii morale nimanui si nici daune psihologice prin angoasarea sa.

 

 

 

http://www.guardian.co.uk/katine/2010/jun/08/global-peace-index

http://digitalcommons.law.scu.edu/cgi/viewcontent.cgi?article=1358&context=lawreview

http://en.wikipedia.org/wiki/Duty_to_rescue

http://www.ziare.com/social/capitala/romania-se-pregateste-sa-moara-campanie-de-stopare-a-pasivitatii-1036787


A2 (Bogdan Stupariu)

I. In primul rand, trebuie sa lamuresc ce ar insemna implementarea acestei motiuni.  Exista doua cazuri principale in care un cetatean s-ar afla sub incidenta masurii.  
1. Vorbim despre cazurile in care cetateanul este martor la un act de ilegalitate sau detine informatii utile atunci cand cazul este deja in atentia organelor abilitate. Tot ceea ce este nevoie cetateanul sa faca, este sa informeze organul in cauza de informatiile pe care le detine. Astfel, in aceste cazuri procesul este unul simplu, iar cetateanul nu are dezavantaje.  
2. Cazurile in care cetateanul este martor sau cunoaste informatii despre o actiune ce nu se afla in atentia organelor. Vorbim despre cazurile in urma carei denuntari rezulta deschiderea a noi anchete  sau procese. In aceste cazuri, negatorii ne aduc problema cazurilor semnalate gresit de catre cetateni, ceea ce ar duce, conform lor, la scaderea increderii in cetateni.  Acest lucru este fals, deoarece politia (de exemplu) nu va face nicio diferenta intre un acuzator ce vine din interes personal si unul ce vine din pricina obligativitatii. Mai mult decat atat, cu cat exista mai multe cazuri denuntate, acuzari, cu atat sistemul va fi mai bun, dar asta voi detalia mai tarziu.
 
II. In dezbatere au fost cateva mari discutii:
1. Impactul asupra sistemului de justitie
2. Impactul asupra cetateanului
3. Eficienta implementarii
 
1. Impactul asupra sistemului de justitie
Sustinem ca implementarea acestei masuri va duce la imbunatatirea considerabila a sistemului de justitie din doua motive: vor aparea mai multe informatii cu privire la procesele in desfasurare, ceea ce duce la rezolvarea mai rapida si corecta a proceselor. Observam ca in Romania procesele au o perioada foarte lunga de desfasurare, tocmai din pricina lipsei in multe cazuri de dovezi si informatii. Exact aceste cazuri cu problema mai sus explicata vor fi ajutate de aceasta masura; de asemenea, un numar mai mare de procese si cazuri cercetate nu inseamna, asa cum ne spun negatorii, o lume cu un grad de infractionalitate ridicat, ci dimpotriva, inseamna o societatea mai sigura in care organele abilitate isi fac treaba. Astfel, cresterea numarului de procese si denuntari nu poate duce decat la imbunatatirea sistemului de justitie, si astfel la imbunatatirea calitatii vietii.
Cazurile in care acuzatia nu este reala, corecta sau este chiar mincinoasa, sunt cazuri care sunt prevazute si in momentul de fata in lege. Marturia mincinoasa este pedepsita prin lege si astazi, iar cazurile in care acuzatia nu este dovedita este un caz comun si normal.
2. Impactul asupra cetateanului
Primul aspect care conteaza deriva din primul punct discutat anterior, respectiv imbunatatirea sistemului de justitie. Acest lucru va duce la o siguranta crescuta pentru cetatateni. Practic, conform contractului social, cetateanul va oferii informatii in schimbul carora va primi siguranta. Acest schimb este justificat si profitabil in opinia noastra.
Echipa negatoare lanseaza o serie de dezavantaje la nivelul individului.
In primul rand, ne ridica problema educatiei, care favorizeaza copilul sa aiba incredere si sa fie “un prieten bun”. Ne spun ca masura va deteriora educatia lor, iar aceasta este o problema. Ceea ce spunem noi e ca aceasta afirmatie, care are la baza o supozitie nedemonstrata (faptul ca toti parintii isi cresc in acest mod copiii), defapt nu este un lucru rau. O societate perfecta, nu e o societate in care educatia formeaza complici si oameni care trec cu vederea peste o crima, ci o societatea in care educatia creeaza cetateni, implicati activ in societate pentru dezoltarea ei. Toata acesta discutie isi pierde relevanta atunci cand negatorii deschid discutia asupra minorilor.
O alta problema ridicata de negatori, se ridica la nivelul cazurilor in care cetateanul nu e constient de faptul ca a asistat la o ilegalitate, iar aceasta ii poate aduce prejudicii. In acest caz, pedepsirea pasivitatii se face in urma demonstrarii faptului ca cetateanul a fost constient ca a luat parte la un asemenea caz, si totusi nu a denuntat. Altfel, cetateanul nu va avea de suferit.
 
3. Eficienta implementarii
La acest nivel, ni se aduc exemple ale altor state in care aceasta masura e aplicata, si totusi gradul de criminalitate este ridicat. Gradul de criminalitate este dat de cu totul si cu totul alte criterii, iar comparatia intre Elvetia de exemplu si Irak, este total absurda si nerealista. Eficienta implementarii se decide in functie de situatia ante si post implementare, nu de comparatia cu alte state. Normal ca intr-un stat in care criminalitatea e de 10 ori mai pronuntata decat in altul, exista sanse ca in continuare criminalitatea sa fie mai mare in urma implementarii.
 
III. Parte proprie in dezbatere, o reprezinta argumentul complicitatii. Practic, ceea ce se imtampla este faptul ca odata cu pasivitatea, cetateanul devine complice la realizarea ilegalitatii. In momentul in care acesta este martor, are de facut o alegere intre doua posibilitati clare:
1. Denunta si este de partea statului
2. Nu denunta, si astfel actioneaza, chiar daca nu cu aceasta intentie de fapt, in ajutorul faptasului, ajutandu-l sa scape de lege.
Astfel, in cazul in care alege pasivitatea, cetateanul trebuie pedepsit. 


N2 ()



Decizia:

Mihaela Gherghe

A1:

Ai definit foarte bine termenii dezbaterii, ceea ce v-a ajutat foarte mult in clarificarea pozitiei afirmatoare. De asemenea, felicitari pentru modul in care ai construit lantul logic al argumentelor, de la legitimitatea masurii la proportionalitatea acesteia la efectele benefice ale acesteia. As sugera, cu titlu de recomandare, sa te concentrezi pe viitor la fel de mult asupra efectelor masurii pe cat te-ai concentrat asupra legitimitatii actiunii statului. O masura legitima nu e justificata in masura in care nu aduce niciun efect benefic, nu-i asa?
Punctaj: 25 (continut - 12, strategie - 9, stil - 4)
N1:
Ideea potrivit careia masura nu ar trebui sa fie implementata pentru ca indivizii nu cunosc prevederile legale si atunci nu pot sa identifice corect care sunt faptele realmente ilegale nu este destul de puternica daca nu o pui in balanta cu argumentele de ordin principial, respectiv cu avantajele puse pe masa de catre primul afirmator. Totusi, exista fapte pentru care si cetateanul sub nivelul mediu de informare le poate sesiza ilegalitatea - furtul, talharia, omorul etc. Cu privire la argumentul educatiei primite in familie, acesta ar fi cantarit mult mai mult in dezbatere daca explicai de ce acesta educatie este una benefica (pentru ca, daca este gresit ca ne educam copiii sa nu fie "paraciosi", masura ar fi una benefica, nu?). De asemenea, trebuia facuta aceasta corelatie si cu privire la argumentul III pe care l-ai propus - faptul ca organele de cercetare nu afla de existenta tuturor faptelor de natura penala este in toate situatiile datorat ineficientei acestora, sau putem identifica si alte cauze?
Punctaj: 21 (continut - 9, strategie - 8, stil - 4)
A2:
Ti-ai indeplinit foarte bine specificul de rol, identificand corect ariile de conflict conturate dupa primele doua discursuri din dezbatere. Ai punctat corect faptul ca denuntarile false sunt si in momentul de fata pedepsite de legiuitor (desi, as adauga, situatiile acestea se incadreaza mai degraba in infractiunea de denuntare calomnioasa decat in cea de marturie mincinoasa). De asemenea a fost utila clarificarea pe care ai facut-o cu privire la cazurile in care cetateanul nu stie ca fapta a fost legala/ilegala - da, este clar ca atunci nu va fi pedepsit daca a anuntat politia actionand cu buna-credinta. A fost foarte buna si analiza cu privire la rata criminalitatii prezentata de negatorul 1, si anume ca trebuie sa privim aceste informatii in cadrul aceluiasi stat, nu in cadrul unor state diferite.
Punctaj: 26 (continut - 13, strategie- 9, stil - 4)
Echipa castigatoare este echipa afirmatoare, meciul fiind abandonat de catre negatorul 2. 

A1 -> 25 puncte
N1 -> 21 puncte
A2 -> 26 puncte
N2 -> 0 puncte
Castiga echipa:

Teo si Bogdan (afirmatori)


Vrem parerea ta! Pentru asta, trebuie sa te loghezi.

Un proiect
Ardor
Finanțatori
Open Society Foundation
MemoPlus
Parteneri
Policy Center
British Council
Europuls
Ce-Re
Prime Romania
Centrul pentru jurnalism independent
Aisec
Cogitus
Foreign Policy
Elsa
Voluntari pentru idei si proiecte
Trust
Leap
Asociatia young initiative
Asjc
Osut
Susținători Parteneri instituționali
Parteneri media
HotNews
Romania Pozitiva
Think Outside The Box
Carevasazica
Studentie.ro
startub.unibuc.ro
Iasi fun
Ziarul de Iasi
KissFm
Acest proiect este finantat cu sustinere din partea Comisiei Europene. Aceast publicatie [comunicare] reflecta doar vederile autorului, iar Comisia nu poate fi facuta responsabila pentru utilizarea informatiei pe care o contine.