Login  Register
Email:

Pass:

forgot password?

Email:

login?

'Teo si Andreea' (afirmatori) vs 'Ana si Andreea' (negatori)

A1 (Teodora Oprea)

E timpul sa interzicem publicitatea care se adreseaza copiilor



In vederea demonstrarii acestei teze, ne vom referi la copii ca fiind persoanele in varsta de pana la 14 ani, pentru a distinge intre notiunea de ‘copil’, sugerand si naivitatea caracteristica varstei fragede (chestiune relevanta in cazul acestei motiuni), si notiunea de ‘minor’, desemnand orice persoana care nu a implinit inca 18 ani.

Prin publicitatea adresata copiilor intelegem, in congruenta cu definitia din Legea audiovizualului1, orice forma de mesaj difuzat in vederea promovarii furnizarii de bunuri sau servicii contra cost, insa in acest caz centrata in jurul preocuparilor si bunurilor si serviciilor de interes pentru copii, precum: jucarii, haine, mancare, promotii, concursuri, etc.

Consideram ca publicitatea adresata copiilor ar trebui interzisa pentru urmatoarele motive:

  1. Copiii nu ar trebui sa fie tratati ca niste consumatori

Daca scopul publicitatii e sa creasca vanzarile unui produs, chiar daca produsul respectiv este destinat copiilor, consumatorii nu sunt copiii. Pana la o anumita varsta cel putin (12-14 ani2), copiii nu dispun de discernamantul necesar pentru a intelege scopul reclamei, pentru a face comparatia cu alte produse, si nici resursele personale pentru a investi in acel produs. Chiar daca copiii isi formeaza inca de la varste fragede gustul si preferintele, expunerea repetata la un mesaj pe care nu il inteleg in totalitate ii determina sa recurga la parinti pentru a obtine acel produs. Daca permitem difuzarea reclamelor pentru copii, le dam copiilor responsabilitati mai mari decat resursele personale de care dispun, le cerem sa nu doreasca incontrolabil ceva ce nu-si pot cumpara singuri, le cerem sa-si dea seama cum sa faca alegerea intre mai multe interese firesti cu privire la mancare, jucarii, brand-uri.

In realitate, parintii sunt cei care cumpara, iar acestia sunt responsabili de buna crestere si educatie a copilului lor. Reclamele ar trebui adresate lor, chiar daca sunt cu privire la produse pentru copii.

  1. Publicitatea nu urmareste interesului copilului, ci profitul

Reclamele au efecte negative asupra copiilor in mai multe sensuri: induc conceptii exagerate cu privire la realitate, la calitatea produsului, la atitudinea pe care ar trebui sa o aiba un copil in raport cu produsul sau anumite situatii (de frenezie, energie excesiva de cele mai multe ori). Copilul este credul, influentabil, mai atent decat adultii in perioada de publicitate.

Chiar daca copiii nu sunt convinsi sa doreasca/cumpere un anumit produs, publicitatea pentru copii creeaza un comportament materialist si consumist, acestia vor dori in general mai multe obiecte/produse, chiar daca nu sunt exact produsele pentru care au fost realizate reclamele3.

Nu consideram ca este in interesul copilului sa permitem ca televiziunea sa creeze astfel de comportamente, pentru a permite producatorilor si programelor televizate pentru copii sa obtina profit. Asa cum in privinta tuturor celorlalte domenii ale vietii sociale principiul interesului superior al copilului este prioritar, asa ar trebui sa fie si in privinta publicitatii televizate, fara a se pune problema de libertatea de informare si comercializare.



  1. Exista pericole de scurta si lunga durata

Consideram ca impulsul de a cumpara un produs si interesul copilului pentru a imita ceea ce vede la televizor se manifesta doar la scurt timp de la contactul cu publicitatea televizata, dar o data cu repetarea reclamelor sau expunerea pe o perioada indelungata la acelasi tip de reclame, comportamentul copilului se altereaza, mai ales daca in reclame apar si copii sau eroi animati. Copilul percepe limbajul si comportamentul copiilor din reclame si programe pentru copii ca fiind normale si le imita in cursul formarii sale. In ceea ce priveste programele pentru copii, acestea sunt concepute sau restrictionate ulterior astfel incat comportamentul personajelor sa fie unul acceptabil pentru privitori. Reclamele insa urmaresc din start sa produca un efect de consum si deci exagereaza comportamentul si reactiile personajelor fata de anumite produse sau situatii. Multi copii nu reusesc sa faca diferenta intre programe si reclame si isi modeleaza trasaturile in mod indistinct dupa amandoua sursele.

In concluzie, avem doua posibilitati: fie facem ca reclamele sa fie potrivite pentru copii, dar atunci nu vor mai fi impactante, profitabile, si oricum e dificil sa stabilim cu fiecare clam ace induce un comportament si mentalitate negative copiilor si ce nu; fie interzicem publicitatea adresata copiilor pentru motivele expuse anterior.



1 Legea audiovizualului nr. 504 din 11 iulie 2002, art 1 alin. 1 pct. 17 http://www.cna.ro/Legea-audiovizualului.html

2 Pine, Nash- “The effects of television advertising”, subcapitol Consumer Literacy, pag 530 http://www.uk.sagepub.com/hackley/SJO%20Articles%20for%20Website/Chapter%208%20-%20Pine%20&%20Nash.pdf

3 Pine, Nash- “The effects of television advertising”, subcapitol Discussions, paragraph 3, pag 537 http://www.uk.sagepub.com/hackley/SJO%20Articles%20for%20Website/Chapter%208%20-%20Pine%20&%20Nash.pdf


N1 (Ana Grecu)

Este timpul sa vedem partea buna a reclamelor pentru copii!!!

       Sunt de acord cu tine(afirmator1)cand spui sa ne referim la copiii de pana la 14 ani pentru a sublinia efectele publicitatii asupra lor...
       Eu cred ca primaul tau argument impotriva publicitatii adresate copiilor nu este relevant deoarece ai sustinut ca "scopul publicitatii e sa creasca vanzarile unui produs, chiar daca produsul respectiv este destinat copiilor, consumatorii nu sunt copiii",iar eu consider ca daca produsul este destinat copiilor atunci ei sunt si consumatorii de exemplu reclamele despre dulciuri sau vestimentatie..apoi ai mentionat caci copii pana la 12/14 ani nu dispun de discernamant pentru a intelege scopul reclamei..pai daca nu inteleg scopul atunci cum afirmi putin mai incolo ca ei ii manipuleaza intr-un fel sau altul pe parinti sa le achizitioneze produsele respective?eu consider ca asa cum spun si cei de la CESE  trebuie sa se puna un accent special pe dezvoltarea capacitatilor,informarea si formarea copiilor,inca de la cea mai frageda varsta cu privire la utilizarea corecta a tehnologiilor informatiei si la interpretatrea mesajelor publicitare.

        Din cel de-al doilea arument eu am inteles ca nu esti de acord ca cei care fac marketing sa aiba profit in urma reclamelor destinate copiilor..ei bine eu pot sa-ti spun ca publicitatea este o sursa de venit favorabila pentru cei care o produc si este de asemenea o sursa prin care parintii isi pot alege cu mai multa usurinta produsele pe care le doresc pentru copii lor deoarece,dar si copii au dreptul sa-si aleaga ce vor prin intermediul parintilor bineinteles..prin simplul fapt ca sunt publicitati care se adreseaza copiilor asta nu inseamna caci copii nu mai sunt prioritari,asa cum ai afirmat,ci din contra si parintii stiu ce-si doresc copii lor(chiar daca acestia exagereaza parintii vor sti sa impuna o limita),dar si producatorii se gandesc ce produse noi sa expuna pe piata pentru a fi pe gustul acestora..

       Cel de-al 3-lea argument al tau scoate in evidenta efectele negativa ale publicitatilor,asupra copiilor,de scurta si lunga durata.Eu consider ca aceste efecte despre care tu vorbesti sunt putin exagerate deoarece atunci cand copilul priveste o publicitate cu alti copii sau eroi din desene animate el nu are timp sa imita atitudinea sau felul in care cei din reclame se comporta,acest lucru il pot spune in cazul dsenelor animate cu tentative violente sau alte lucruri influentabile..iar efecte de lunga durata nu au publicitatile deoarece ele sunt mereu altele iar acest fapt ii face pe copii mult mai curiosi sa le priveasaca,iar singurul efect pe care il are o publicitate asupra copilului este aceea de a-l face sa-si doreasaca un anumit bun,insa acest lucru este conditionat de parinti,bineinteles..

         In concluzie,faptul ca exista publicitati adresate copiilor,iar producatorii au un profit in urma acestora,nu este un lucru rau deoarece"publicitatea este esenta democratiei",iar parintii aleg programele la care copii lor sunt expusi deoarece ei au capacitatea de a-si ajuta copii in interpretatrea mesajelor publicitare si in plus reclamele trebuie sa respecte legea:"art 5-publicitatea trebuie sa fie corecta,decenta si sa fie elaborata in spiritul responsabilitatii sociale"


http://enciclopedie.citatepedia.ro/index.php?c=publicitate
http://www.iqads.ro/a_5857/copiii_si_publicitatea.html







A2 (Andreea Barbu)

E timpul sa interzicem publicitatea care se adreseaza copiilor 

A2.

Astazi vom relua sustinerea motiunii conform careia publicitatea care se adreseaza copiilor ar trebui sa fie interzisa, sau cel putin sa fie reglementata asa cum sugera anterior echipa afirmatoare. In continuarea, vom opera cu aceleasi definitii ale conceptelor “copil”, “publicitatea” si vom incerca sa aduce completari acolo unde este cazul.

1

Pornind de la primul argument care sublinia faptul  ca reclamele nu ar trebui sa li se adreseze copiilor ca unor consumatorii obisnuiti, mentionam ca trebuie sa diferentiem pe acestia de restul categoriilor de consumatori. Asa cum remarca si primul negator, copiii sunt consumatori, insa cu un statut aparte, din cel putin doua motive si anume: inexistenta capacitatii/slaba capacitate de a discerne si faptul ca de cele mai multe ori nu sunt cumparatori directi, ci parintii lor. Prin urmare, nu trebuie folosite aceleasi metode persuasive de a cumpara ca pentru restul consumatorilor.

La intrebarea negatorul 1 legata de cum putem explica faptul ca parintii sunt manipulati de copii pentru a cumpara diverse produse plecand de la premisa ca ei nu inteleg scopul reclamei. Raspunsul este urmatorul: manipularea parintiilor poate fi explicata prin faptul ca reclama si-a atins scopul, acela de a face ca produsul/serviciu sa fie cumparat sau cel putin dorit, copilul fiind la randul lui manipulat. Problema aici consta in inducerea acestei nevoi de a avea jucaria respectiva de exemplu, iar mesajul reclamei a ajuns la copil, acesta insa neavand capacitatea de discerne si a cantari daca are nevoie sau nu de aceea jucarie. 

Pe langa faptul ca se induc false nevoie, parintii sunt impovarati de satisfacerea acestor sau in cazurile fericite, de a le explica copiilor de ce nu pot cumpara produsul respectiv. Din pacate, de cele mai multe ori, parintii prefera intr-un regim compensatoriu, sa le ia copiilor ceea ce cer, pentru ca fie nu au timp de acestia, fie nu stiu sa-si exprime afectiunea in alte moduri. Pe de alta parte, sunt cazuri foarte dese cand, din motive financiare nu le iau copiilor ceea ce vor, dand nastere astfel frustrarilor. De asemenea, foarte multi parintii din Romania sunt plecati la munca in strainatate, fapt asupra caruia psihologii au atras atentia din cauza multiplelor consecinte, iar pentru a compensa absenta lor, trimit bani acasa pentru a li se cumpara copiilor tot mai multe lucruri.

 Procesul de negociere intre parinte-copil poate avea loc in magazin de exemplu, pentru ca copiii trebuie stimulati sa invete sa faca alegeri, asa cum s-a contraargumentat, fara insa ca acestora sa le fi fost inoculata o anumita marca prin reclame.

2.

In ceea ce priveste cel de-al contraargumentul conform caruia “publicitatea este o sursa de venit favorabila pentru cei care o produc”, acesta este un truism care nu vine deloc in sprijinul reclamelor pentru copii, ci dimpotriva,  publicitate au ca principal scop marirea profitului, interesele consumatorilor fiind pe planuri secundare. De cele mai multe ori, producatorii “educa” gusturile consumatorilor, si nu se modeleaza dupa acestea.  

Promovarea consumului in randul copiilor ii va face sa tinda sa puna accentul pe lucrurile materiale, sa suplineasca anumite nevoi interiore prin mai mult obiecte pe care le detin. 

Toate acestea ne conduc  spre cel dea-l treilea argument legat de efectele negative atat pe termen scurt, cat si pe cel indelungat. Pe langa dorinta de a avea acel obiect, copiii tind sa imite ceea ce vad, mai ales daca sunt expusi mai mult timp la un anumit tip de comportament, de aceea de multe ori au reactii exagerate, iar faptul ca reclamele sunt scurte si se schimba foarte repede, nu-i salveaza pe copii de efectele nocive, pentru ca acestea pe langa faptul ca se repeta, dispun si de o multitudine de canale de difuzare, mai mult indeamna sa tii pasul cu schimbarile rapide din societatea prin achizitionarea ultimelor modele de produse. “Publicitatea nu este esenta democratiei”, ci un instrument al economiei, care a dus la aparitia societatii consumeriste ale carei efecte negative se resimt la nivel global.  

Concluzie

Expunerea copiilor la publicitate are dupa cum am mentionat, numeroase consecinte negative, iar autoritatile statului ar trebui sa-i ajute pe parinti in a-si proteja copiii, interzicand publicitatea de acest tip sau cel putin impunand reglementari stricte.

 Dr. Quinn, Ruth-Blandina M. , december 2002,” Influence of advertising on child’s life “ in Advertising and children, p.9, accesat pe data de 17.11.2012 pe adresa: http://www.bci.ie/documents/advertising_children.pdf


N2 (Ana Anabela)

Vom continua cu aducerea de argumente pentru aprobarea publicitatii adresate copiilor,incercand sa concluzionam ca aceasta nu are efecte nocive asupra lor..
    Pentru primul argument al afirmatorului2 care sustine nu trebuie folosite aceleasi metode persuasive de a cumpara ca pentru restul consumatorilor pot spune ca,avand in vedere scopul celor care fac marketing si anume de a avea cele mai persuasive prezentari ale produselor lor,ei nu pot sa-si micsoreze atentia de care au nevoie deoarece asta ar insemna sa nu mai aiba profit..prin urmare,o publicitate daca nu este persuasiva indiferent de cel caruia i sa adreseaza atunci nu isi atinge scopul,iar daca cumparatorul este un copil atunci ei beneficiaza aproape sigur de un profit maxim,dar asta nu inseamna ca copii vor fi afectati caci recalama respesctiva este persuasiva..Doresc sa subliniez ca argumentele afirmatorului 2 cu privire la persuasivitatea reclamelor nu sunt relevante deoarece indiferent de reclama ea se adreseaza tot copiilor,deci fie este persuasiva sau mai putin putuin persuasiva,efectele sunt aceleasi,iar in opinia mea nu sunt efecte nocive..
    Pentru afirmarea caci copii nu au capacitatea de a discerne daca au nevoie de o jucarie anume, pot spune ca trebuie sa recunoastem ca in foarte multe cazuri sunt parinti care prefera sa nu le cumpere copiilor lor anumite jucarii din cauza viciilor,iar prin intermediul reclamelor ei le atrag intr-un fel sau altul atentia parintilor ca au nevoie de mai mult decat doar de manacare,au nevoie si de atentie sau de o stimulare uneori pentru faptele bune pe care le fac,si atunci ei isi "informeaza" parintii ce i-ar face fericiti..in alte cazuri sunt si familii care isi rasfata copii cu prea multe lucruri inutile preluate din publicitati(dupa cum sustinea si afirmatorul2,cele plecate in strainatate),dar asta nu inseamana ca copii nu stiu sa cantareasca cata nevoie au de un lucru anume,ci inseamna ca parintii isi obijnuiesc copiii sa aiba tot ce este nou,iar in mintea lor bineinteles ca doresc din ce in ce mai mult,dar subliniez iarasi faptul ca publicitatea nu are efecte negative asupra copiilor prin faptul ca isi expun produsul prin motto-uri cat mai persuasive,efecte mai negative,in cazul cum l-ai expus tu,au chiar plecarile parintilor..
    Cu privire la cel de-al doilea argument care sustine ca producatorii "educa" gusturile consumatorilor,si nu se modeleaza dupa acestea eu consider ca este foarte greu,chiar imposibil sa te pliezi dupa gusturile tuturor copiilor sau a parintilor deoarece niciodata nu poti sa-i multumesti pe toti,iar din aceasta cauza producatorii isi expun propriile creatii si publicitati convingatoare,iar faptul ca parintii si chiar copii le achizitioneaza asta inseamna ca le place,iar deoarece se obtine si un profit asta nu inseamna ca interesele consumatorilor sunt pe locul secund.
    Cu privire la cel de-al 3-lea argument si anume efectele de scurta sau lunga durata asupra copiilor a publicitatilor care se difuzeaza pe mai multe canale consider ca asta depinde in mare parte de parintii care isi lasa copii in fata televizoarelor pentru ca nu au timp sa se joace cu ei.Eu vreau sa sustin prin aceasta ca nu reclamele ii afecteaza pe copii ci statul in fata televizorului pe un termen lung ii afecteaza,sa fim sinceri o publicitate nu tine mai mult de 5 minute maxim 10 iar asta se intampla la 30-45  minute de desene animate,filme sau alte show-uri.
    In concluzie intr-adevar copii sunt putin influentati,dar nu neaparat negativ de publicitati si nu astfel incat sa aiba  reactii exagerate asa cum sustinea afirmatorul2.Asadar pot concluziona ca putem vedea si partea pozitiva a publicitatilor si nu e timpul sa le interzicem.



Decizia:

Radu Ocrain

In primul rand, as vrea sa multumesc ambelor echipe pentru o dezbatere interesanta, in care ambele echipe au incercat sa isi demonstreze cat mai argumentat pozitia.

A1. Vorbitorul 1 are doua roluri extrem de importante: sa stabileasca cadrul dezbaterii si sa aduca partea initiala a cazului echipei sale. Din punctul meu de vedere te-ai descurcat bine la ambele puncte. Definitiile aduse au fost clare si echidistante, punand bazele unei dezbateri cu potential.

Argumentele aduse au fost bine structurate, si explicate suficient de detaliat. Mi-ati demonstrat ca, desi sunt tratati drept consumatori, copiii de fapt reprezinta doar o parghie prin care companiile de publicitate ajung la parinti, si implicit la profit, si ca reclamele pot avea un impact negativ in dezvoltarea copiilor, din cauza limbajului folosit. Fiti atenti si la formatarea textului, in cazul vostru aparand argumentele 1, 1 si 1 in loc de 1, 2, 3.

Punctaj: 25 puncte (13 continut, 8 strategie, 4 stil)

N1. Rolul primului vorbitor al opozitiei este sa contraargumenteze cazul guvernului, si sa aduca in loc argumentele pe care se bazeaza cazul negator. In acest discurs, te-ai achitat doar de jumatate din sarcini, cazul negator lipsind formal.

Este foarte important de inteles ca dezbaterile promoveaza un mediu academic. Astfel, limbajul folosit trebuie si el adaptat. Chiar daca este o competitie scrisa, imaginati-va ca va aflati in fata unei audiente (probabil imbracate la costum). Ar trebui evitate exprimarile de genul “pai daca nu inteleg scopul, cum sa manipuleze”, deoarece va trivializeaza pozitia.

Am apreciat faptul ca ati adus contraargumente pentru fiecare argument afirmator, dar ar fi trebuit sa mearga mai in profunzime. Coroborat cu lipsa unui caz negator, putem concluziona ca pozitia opozitiei nu este deosebit de puternica in aceasta dezbatere.

De asemenea, as vrea sa atrag atentia asupra erorilor de gramatica si de tipar. In dezbaterile scrise, felul in care arata discursul este cel care va da punctajul pe stil, asa ca trebuie sa aveti grija si la acest aspect.

Punctaj: 19 puncte (10 continut, 6 strategie, 3 stil)

A2. In opinia mea, A2 are cel mai bun discurs al dezbaterii. A reusit sa readuca in dezbatere toate punctele contraargumentate de N1, aducand analiza noua si profunzime argumentelor. Am apreciat in mod deosebit diferentierea dintre destinatarul produselor, copilul, si persoana care are puterea de cumparare, parintele. Ati explicat bine efectele publicitatii pe relatia dintre parinte si copil si pe comportamentul copilului. De asemenea, analiza referitoare la parintii care lucreaza in strainatate si care “cumpara” afectiunea copiilor cu produse a fost foarte binevenita. Ar fi utila insa invocarea punctuala a unor studii in acest sens, pentru ca explicatiile tale sa fie mai convingatoare (cati parinti sunt plecati la munca in strainatate? Ce fel de efecte sunt mentionate de psihologi?). Atentie ca la surse ai un material (Influence of advertising on child’s life), dar nu mi-e clar unde anume in discursul tau il invoci.

Punctaj: 26 puncte (13 continut, 9 strategie, 4 stil)

N2. Si in acest discurs lipseste orice substanta proprie a echipei negatoare, care din nou se rezuma doar la a contraargumenta argumentele afirmatoare. Opozitia incearca sa demonstreze ca publicitatea pentru copii nu ar trebui interzisa tocmai prin argumentele aduse de afirmatori: reclamele eficiente ii manipuleaza pe copii, parintii sunt fortati sa isi cumpere afectiunea cu jucarii. Din acest punct de vedere, nu se aduce analiza noua prin care sa se demonstreze ca aceasta pozitie este cea valida.

Punctaj: 18 puncte (9 continut, 6 strategie, 3 stil).

Echipa castigatoare este echipa afirmatoare, deoarece a fost mai convingatoare la nivelul urmatoarelor idei:

Reclamele pentru copii au un caracter duplicitar, folosind copiii pentru a ajunge la puterea de cumparare a parintilor.

Reclamele pentru copii pot dauna relatiei dintre parinte si copil

Reclamele pot afecta, intr-o masura mai mare sau mai mica, comportamentul copiilor.

A1 -> 25 puncte
N1 -> 19 puncte
A2 -> 26 puncte
N2 -> 18 puncte
Castiga echipa:

Teo si Andreea (afirmatori)


Vrem parerea ta! Pentru asta, trebuie sa te loghezi.

Un proiect
Ardor
Finanțatori
Open Society Foundation
MemoPlus
Parteneri
Policy Center
British Council
Europuls
Ce-Re
Prime Romania
Centrul pentru jurnalism independent
Aisec
Cogitus
Foreign Policy
Elsa
Voluntari pentru idei si proiecte
Trust
Leap
Asociatia young initiative
Asjc
Osut
Susținători Parteneri instituționali
Parteneri media
HotNews
Romania Pozitiva
Think Outside The Box
Carevasazica
Studentie.ro
startub.unibuc.ro
Iasi fun
Ziarul de Iasi
KissFm
Acest proiect este finantat cu sustinere din partea Comisiei Europene. Aceast publicatie [comunicare] reflecta doar vederile autorului, iar Comisia nu poate fi facuta responsabila pentru utilizarea informatiei pe care o contine.