Login  Register
Email:

Pass:

forgot password?

Email:

login?

'Dragos si Irina' (afirmatori) vs 'Bianca si Roxana' (negatori)

A1 (Irina Neamţu)

Pentru primul discurs afirmator ne propunem să începem prin a defini termenii cheie ai moțiunii, pentru ca mai apoi să prezentăm principalele argumente care ne determină să afirmăm că publicitatea care se adresează copiilor trebuie interzisă.

Publicitatea, pe care o avem în vedere în cazul acestei dezbateri este reprezentată de “mesaje sonore sau în imagini, cu sau fără sunet, care sunt destinate să promoveze, direct ori indirect, bunurile, serviciile sau imaginea unei persoane fizice ori juridice care desfăşoară o activitate economică. Mesajele respective însoţesc sau sunt incluse într-un program în schimbul unei plăţi ori contraprestaţii sau în scopul autopromovării”.[1] Formele de publicitate pe care le vom lua în considerare sunt publicitatea televizată, radiodifuzată, teleshoppingul, plasarea de produse, panouri publiciate şi reclame televizate în locurile de joacă pentru copii, publicitatea subliminală, înclusiv formele de publicitate de pe internet, din cadrul jocurilor gratuite de pe internet cât şi cele instalate pe calculatoare. Includem toate tipurile de produse la care se fac referire: de la mâncare, jucării, jocuri, electronice până excursii, bilete de avion.

A doua clarificare pe care vrem să o facem este legată de ceea ce înțelegem prin termenul “copil”. Pe parcursul discutării acestei moțiuni ne vom referi la copii ca fiind persoanele cu vârsta cuprinsă între 3 și 16 ani, persoane care, după cum prevăd legile din toate statele, se află în îngrijirea si supravegherea adulților.

Primul argument pentru interzicerea publicității pentru copii este legat de caracterul manipulatoriu și indirect al acesteia. În mod obișnuit, publicitatea urmărește să convingă receptorul ei să cumpere un produs sau serviciu. Însă, în cazul publicității adresate copiilor realizatorii acesteia acționează diferit. Obiectivul lor devine convingerea părinților, care au rol decident, prin intermediul copiilor care devin astfel, fără voia lor, agenți de vânzare a produsului. Metoda este simplă: ademenirea copiilor cu produse colorate, dulci (în cazul alimentelor), cu forme ce amintesc de desenele animate. Copiii influențați prin aceste metode care nu țin de rațiune cer părinților să le cumpere sau să le dea bani ca ei înșiși să își cumpere produsele pe care le-au văzut în pauze desenului animat la care se uita. Și câți părinți pot să refuze cererea propriului copil? Și de câte ori poate un părinte să refuze cererea propriului copil?

Iată, așadar, cum publicitatea adresată copiilor manipulează părinții profitând de lipsa de rațiune a copiilor.

Al doilea argument pe care trebuie să îl avem în vedere atunci când judecăm subiectul publicității pentru copii este legat de caracterul etic al acesteia. Copiii fac parte dintr-o categorie specială de public. Ei au nevoie de asistența și îngrijirea adulților. Acțiunile copiilor au nevoie, de multe ori, de o validare din partea părinților, din partea tutorelui etc. Motivul este simplu: capacitățile intelectuale și fizice ale copiilor nu sunt suficient dezvoltate pentru a acționa independent. În condițiile acestea, este o lipsă totală de etică să încerci să vinzi ceva, orice, unor persoane a căror integritate fizică și mentală este într-un stadiu insuficient dezvoltat.

Poate comparația următoare șochează, dar este ca și cum s-ar transmite publicitate în spitalele destinate bolnavilor psihic. Copii si bolnavii psihic au în comun dezvoltarea insuficientă a anumitor facultăți intelectuale. Dacă nu este ilegal, în mod cert este absurd și imoral să profiți de deficiențele unei persoane.

Prin urmare, este neetic să faci bani de pe urma unor persoane cu nevoi speciale.

Având în vedere toate aceste aspecte și datoria întregii societăți de a veghea asupra creșterii și bunei dezvoltări a noilor generații de cetățeni precum și de ocrotirea persoanelor cu nevoi speciale, considerăm că este imperios necesar ca publicitatea adresată copiilor să fie interzisă.



[1]  Legea audiovizualului nr.504 din 2002, publicată în Monitorul Oficial nr. 534 din 22 iulie 2002, cap.I, art.1, al.15


N1 (Bianca Cojocaru)

Buna ziua! Ma numesc Bianca si fac parte din echipa negatoare pentru motiunea „E timpul să interzicem publicitatea care se adresează copiilor”.

   Eu si coechipiera mea, Roxana, vom contra-argumenta  si apoi ne vom prezenta propriile argumente pentru a ne sustine punctual de vedere cu privire la  aceasta motiune.

Voi incepe prin a  contra-argumenta afirmatiile aduse de echipa afirmatoare:

In primul rand ati enuntat ca (...)în cazul publicității adresate copiilor realizatorii acesteia acționează diferit. Obiectivul lor devine convingerea părinților, care au rol decident, prin intermediul copiilor ....Metoda este simplă: ademenirea copiilor cu produse colorate, dulci (în cazul alimentelor), cu forme ce amintesc de desenele animate. Copiii influențați .... cer părinților să le cumpere ... produsele pe care le-au văzut în pauze desenului animat la care se uita. Și câți părinți pot să refuze cererea propriului copil?”

Ei bine, scopul publicitatii este acela de a spori numarul de clienti prin diferite mijloace,inclusiv in acest fel .Dar iata ca etica în marketing vizează aplicarea normelor şi principiilor morale ale practicii de marketing.

Exemplu: „Recunoaştem rolul principal pe care îl au părinţii în deciziile luate de copii şi de aceea nu vom submina autoritatea acestora în practicile noastre de publicitate. Nu vom încuraja sau influenţa copiii pentru a-şi impune dorinţele şi preferinţele în cumpărarea produselor alimentare sau a băuturilor ne-alcoolice.(Magor Csibi,Vicepreşedintele Comisiei de Mediu a Parlamentului European; Dan Vlaicu, Preşedintele Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor)

Apoi aceasta „manipulare” de care se vorbeste nu este un caz solitar si este oarecum normala deoarece face apel  la un intermediar.Publicitatea pentru copii ii are ca public tinta pe cei mici,pentru ca sunt plasate produse folositoare lor, dar adevaratii clienti sunt reprezentanti de salariati, aici, parintii.O situatie similara este constituita si de faptul ca o persoana casnica isi cumpara imbracaminte,spre exemplu. De fapt,aceasta „manipulare” semnalizeaza mai mult o problema la nivel familial, si aceea ca parintii nu isi pot indruma, educa, convinge  copiii in a face ceea ce este corect.

In cel de-al doilea argument adus de echipa afirmatoare ni s-a zis ca „ este o lipsă totală de etică să încerci să vinzi ceva, orice, unor persoane a căror integritate fizică și mentală este într-un stadiu insuficient dezvoltat”,deci voi,echipa afirmatoare sugerati ca este gresit ca cei mici sa aiba un cuvant de spus in  achizitionarea unor produse care ii privesc?cum ar fi in a isi alege hainele?

De asemenea ati afirmat :” Copii si bolnavii psihic au în comun dezvoltarea insuficientă a anumitor facultăți intelectuale. Dacă nu este ilegal, în mod cert este absurd si imoral să profiti de deficietele unei persoane.”

Copiii se difereantiaza de adulti prin lipsa de experienta, dar in nici un caz nu sunt „lipsiti de ratiune”. Apoi, nu consideram ca acest gen de imoralitate este un criteriu pentru a propune o lege.

Exemplu: Este imoral sa nu oferi locul unui batran in autobuz, dar nu se poate propune o lege pentru a opri acest fapt, care tine de cei „7 ani de acasa” a fiecarei persoane.

Nu consideram argumentele enuntate de afirmatori plauzibile pentru abrobarea prezentei motiuni, ci dimpotriva.

 Voi incepe a imi prezenta propriile argumente:

In primul rand  exista o serie de masuri luate in scopul protejarii copiilor ,atat de CNA  cat si de firmele de marketing care se angajeaza la urmatoarele:

1.Companiile se angajeaza sa nu faca publicitate copiilor sub 12 ani la produsele alimentare si campaniile in scoli sunt interzise, potrivit noului cod etic(Burger King, Coca-Cola, Ferrero, General Mills, Kellogg's, Kraft, Mars, Nestle, Star Foods - o companie a  PepsiCo si Unilever).

2.Publicitatea nu trebuie  sa ii incurajeze pe copii sa isi convinga parintii sa le cumpere ceva si nici sa se foloseasca de credibilitatea parintilor sau a educatorilor lor. (Legislatia UE)

3. Publicitatea la alimente adresată minorilor este definită în conformitate cu Codul de autoreglementare al Consiliului Român pentru Publicitate, depozitar al Codului etic pentru publicitate adresată copiilor referitoare la produse alimentare. informează Mediafax.

4.  Publicitatea si teleshoppingul pentru produse de slabit sau mentinerea greutatii corporale nu pot fi difuzate în emisiunile pentru copii sau în pauzele publicitare care precedă ori urmează unor astfel de emisiuni. (RO)

5. Nu se vor face promoţii directe adresate copiilor sub 12 ani decât in prezenţa adulţilor si doar pentru produsele care îndeplinesc criteriile nutriţionale specifice  bazate pe dovezi ştiinţifice acceptate şi/sau ghiduri nutriţionale naţionale şi internaţionale.

In plus, noi,echipa negatoare propunem sa se existinda aceste masuri in toate domeniile ce vizeaza plasarea de produse pentru copii.

Al doilea argument este constituit de efectul pozitiv pe care il poate avea publicitatea asupra copiilor si anume ca aceasta, poate stimula creativitatea si are rol informative. In plus exista si o psihologie inversa, ca efect al publicitatii, in dezvoltarea copiilor.Acestia sunt expusi la numerosi factori ce ii pot influenta,si astfel ei pot invata cu ajutorul parintilor cum sa faca distinctia intre bine si rau.

In concluzie,luand in considerare cadrul legislativ prezentat mai sus si efectele educationale pe care le poate avea publicitatea asupra copiilor, noi, echipa negatoare nu consideram necesara adoptarea motiunii.



http://www.romanialibera.ro/actualitate/eveniment/cna-celebritatile-si-medicii-nu-pot-sa-apara-in-publicitatea-tv-pentru-alimente-adresata-minorilor-214780.html


http://revolution.allbest.ru/marketing/, accesat la 12.12.2008 
http://www.edumark.ase.ro/RePEc/rmko/3/5.pdf, accesat la 12.12.2008

http://www.hotnews.ro/stiri-informatii-5243964-noi-masuri-publicitatea-adresata-copiilor-referitoare-produsele-alimentare.htm

http://www.euractiv.ro/uniunea-europeana/articles%7CdisplayArticle/articleID_15785/Noi-reguli-in-publicitatea-adresata-copiilor-referitoare-la-produsele-alimentare.html


A2 (Dragos Movila)

Pentru început dorim să atragem atenția asupra depășirii cu mult a spațiului alocat primului discurs negator.

Revenind la moțiunea în dezbatere, în acest al doilea discurs ne propunem o reconstrucție a cazului afirmator, după care vom arăta de ce argumentele echipei negatoare sunt greșite.

Așadar, temelia discursului afirmator o constituie faptul că, exceptând pe cei supradotați, copiii nu au încă formată capacitatea de a lua decizii fundamentate rațional. Nu am descoperit noi lucrul acesta, ci întreaga omenire a înțeles acest lucru cu multe mii de ani în urmă. Acesta este motivul pentru care copii sunt în grija unor persoane mature, acesta este motivul pentru care nu li se acordă dreptul de a vota până nu împlinesc 18 ani (în unele state 16 ani, dar niciodata mai puțin), vârstă la care, fiziologic vorbind, indivizii sunt suficient de bine dezvoltați încât să poată lua decizii în cunoștință de cauză. Tot din motivul insuficientei dezvoltări cognitive tinerii sub 18 ani nu se pot căsători iar relațiile sexuale întreținute cu minori se pedepsesc cu inchisoarea.

Sigur că aceasta nu înseamnă că cei mici sunt lipsiți de rațiune, așa cum au înțeles oponenții noștri, ci doar că la această vârstă rațiunea e nedezvoltată, așa cum am arătat.

Vă propun acum să ne gândim ce se va întâmpla dacă nu vom interzice publicitatea pentru copii. Ei bine, copiii vor continua să ceară ceea ce văd la televizor sau pe internet. Și aici vorbim despre partea emoțională pentru că toți părinții își doresc să aibă copii fericiți, toți părinții vor să dăruiască celor mici ceea ce aceștia își doresc. Niciun părinte nu va aduce un căluț de lemn în locul robotului din plastic cerut de copil explicându-i acestuia argumentele pentru care calul în miniatură e mai bun decât robotul care se desface în zeci de piese cu care se poate sufoca.  Și cine credeți că va profita de pe urma acestei situații? Fabricanții de jucării care vor produce din ce în ce mai multe astfel de produse periculoase pentru copii, convinși fiind că metoda manipulării emoționale dă roade și veniturile lor cresc. Vom avea astfel din ce în ce mai multe cazuri de copii accidentați, schilodiți sau chiar uciși de tot felul de invenții năstrușnice ale fabricanților de jucării.[1]

„Acest gen de imoralitate nu este un criteriu pentru a propune o lege”? Acest gen de imoralitate produce drame de nereparat în rândul familiilor. Diferența dintre a acorda locul unui bătrân în autobuz și a vinde prin manipulare produse de calitate proastă este uriașă. Una este o problemă de bune maniere în timp ce cealaltă este o situație de viață și de moarte.

Echipa negatoare pomenește de o anume legislație UE conform căreia “publicitatea nu trebuie să încurajeze copii să-și convingă părinții să le cumpere un anumit produs”. Noi ne întrebăm care este diferența între o reclamă care spune “cere tatălui tău să-ți cumpere această mașină cu telecomandă” și o reclamă care doar promovează respectiva mașină știind că la final copilul va alerga de bună-voie la tatăl lui cerândui acest cadou.

Ni se prezintă coduri etice încheiate între companii alimentare. Arată bine pe hârtie toate acestea. Problema e că în declarații de presă companiile sunt foarte principiale dar practica ne arată că tot cu o jucărie cadou sunt convinși copii să mănânce toate junk-food-urile puse în vânzare.[2]

În fine, ni se vorbește chiar despre un efect pozitiv. Acela că, alături de părinți, copiii vor învăța despre bine și rău din reclame. Așadar, dornici de a-i educa pe cei mici, părinții vor aștepta pauza publicitară pentru ca, la momentul potrivit, cu copiii pe genunchi să facă o analiză critică și filosofică asupra binelui și răului, așa cum reiese el din reclame. Trebuie să recunoaștem că este o imagine ilară și foarte greu de găsit în practică.

Pentru toate aceste motive considerăm că a venit timpul să interzicem publicitatea care se adresează copiilor, a venit timpul alegerilor în cunoștință de cauză.

  1. http://www.antena3.ro/romania/90-dintre-jucariile-din-romania-sunt-periculoase-60494.html
  2. http://www.paginamedicala.ro/stiri-medicale/9-copii-romani-din-10-sufera-de-boli-de-nutritie_12888/

N2 (Mihaila Roxana)

Buna ziua! Ma numesc Roxana si sunt negatorul2 al acestei motiuni. Rolul meu este acela de a combate argumentele aduse de echipa afirmatoare deci este sau nu relevantă publicitatea în dezvoltarea copilului? Daca da, in ce fel? La aceste întrebări  încercăm să  răspundem și vom încerca să vă convingem că da, este relevantă, dar că nu trebuie interzisă.

Negatorul1 a acceptat in discursul acestuia faptul ca la copii nu este dezvoltata capacitatea de a lua decizii rationale echipa afirmatoare afirmand in prima instanta:  „Copii si bolnavii psihic au în comun dezvoltarea insuficientă a anumitor :facultăți intelectuale.”

Comparatia este clar dusa la extrem ba mai mult de atat nu are legatura cu motiunea si atentia acordata copiilor din acest punct de vedere, din punct de vedere al intelectului. Intelectul nu influentateaza capacitatea de a face alegeri. E vorba de experienta, de informatiile primite pana in momentul de fata si modul de receptare a acestora. Copilul in varsta de 13-14 ani este perfect competent  in a intelege tot ce inseamna un produs(materialul din care este fabriat, valoarea etc.) chiar daca nu e supradotat. Presupunem ca nu trebuie sa fii cea mai inteligenta persoana ca sa iti cumperi haine sau o gogoasa. Iar argumentele pe care echipa afirmatoare ni le-a prezentat sunt arhicunoscute insa nu cred ca era cazul sa fie prezentate neavand legatura cu topica noastra. „Așadar, temelia discursului afirmator o constituie faptul că, exceptând pe cei supradotați, copiii nu au încă formată capacitatea de a lua decizii fundamentate rațional.”

In continuare ati afirmat:” vorbim despre partea emoțională pentru că toți părinții își doresc să aibă copii fericiți, toți părinții vor să dăruiască celor mici ceea ce aceștia își doresc. Niciun părinte nu va aduce un căluț de lemn în locul robotului din plastic cerut de copil explicându-i acestuia argumentele pentru care calul în miniatură e mai bun decât robotul care se desface în zeci de piese cu care se poate sufoca. „ De ce nu ar face-o ? Daca vor ca odraslele lor sa inteleaga, de ce nu ar face-o ? Argumentele echipei afirmatoare nu fac nimic decat sa arate ca exista probleme de comunicare in familie, parintii nealocand destul timp pentru a le explica copiilor lucruri importante despre lumea inconjuratoare si gasind calea cea mai usoara de a le arata afectivitatea- cumparandu-le jucarii.

 In continuare ati afirmat ca :” Fabricanții de jucării care vor produce din ce în ce mai multe astfel de produse periculoase pentru copi(...)Vom avea astfel din ce în ce mai multe cazuri de copii accidentați, schilodiți sau chiar(...).”

Asa-zisele manipulari am aratat destul de clar prin exemple si argumente aduse de negatorul1  ca sunt interzise prin legislatie stricta. Iar parintii daca sunt usor influentabili nu consideram ca este problema publicitatii. Pe principiul acesta putem crede ca orice lucru vazut pe strada influenteaza spre a cumpara. Totusi un adult care merge in piata va cumpara de la o cineva care aduce tot felul de argumente cum ca marfa sa e cea mai buna, dar arata jalnic sau va alege produse care intradevar arata bine?  Nu credeti ca tine de ratiune in primul rand? Publicitate poate face oricine oricarui obiect dar tine de adulti sa decida ce e bine si ce nu. Pana la urma asta inseamna adult. Nu-i asa?

Si intorcandu-ma la fabricantii de jucarii, acestia pun recomandari pentru categorii de varsta pe fiecare jucarie(conform legislatii in vigoare).

In urmatorul paragraf echipa afirmatoare a adaugat: „Echipa negatoare pomenește de o anume legislație UE conform căreia <<publicitatea nu trebuie să încurajeze copii să-și convingă părinții să le cumpere un anumit produs>>. Noi ne întrebăm care este diferența între o reclamă care spune <<cere tatălui tău să-ți cumpere această mașină cu telecomandă>> și o reclamă care doar promovează respectiva mașină știind că la final copilul va alerga de bună-voie la tatăl lui cerândui acest cadou.”

Diferenta e ca adultul decide daca ii cumpara copilului obiectul, daca el va considera necesar acel lucru. Copiii sunt avertizati de faptul ca nu trebuie sa ia ei decizii, pentru ca ei depind( din punct de vedere decizional si nu numai) de parinti. Ca ei isi pot dori dar ultimul cuvant il are adultul. E o diferenta imensa,totusi.

Toate argumentele echipei afirmatoare sunt bazate pe instabilitate familiala, lipsa de comunicare, lipsa deciziilor parentale. Acestia accepta existenta codurilor etice si legislatia in vigoare realizand de fapt ca publicitatea e facuta in mod corespunzator deci motiunea in mod clar este negata chiar si de afirmatori din cate observam.

In continuare echipa afirmatoare a spus: „Așadar, dornici de a-i educa pe cei mici, părinții vor aștepta pauza publicitară (...) cu copiii pe genunchi să facă o analiză critică și filosofică asupra binelui și răului.”

Lupta echipei afirmatoare împotriva publicității adresate copiilor nu ia in considerare ca deseori reclamele conțin imagini și melodii vesele, care încântă copiii și le îmbogatesc imaginatia, asa cum fac și desenele animate. Uneori, acestea fiind  însotite de mesaje cu conotație pozitiva. Stim despre copii ca au tendința de a imita tot ceea ce văd pentru că nu au incă un simt critic care să le permită decodificarea  mesajelor în „bine” și „rău”. Este necesar să  intervină părintele, tutorele legal sau chiar educatoarea să  îi învețe să le decripteze.

De fapt, pe termen lung, este mai sănătos să ai contact cu Răul decât să îl eviți. Dacă interzicem reclamele, în special pe cele care promovează produse dăunătoare, nu restricționăm  doar contactul copilului cu acele produse, ci și cu un concept negativ, menit să îl educe și să îl formeze. Așa cum sistemul imunitar are nevoie să ia contact cu viruși pentru a putea crea anticorpi, și copilul are nevoie să ia contact cu lucruri negative pentru a se forma. În virtutea acestui fapt, la fel cum si negatorul1 si-a prezentat argumentele si cum pana si afirmatorii ne-au dat dreptate nu susținem interzicerea publicității adresate copiilor.



Decizia:

Ioana Covei

Va felicit pentru un meci de calitate, discursurile au fost peste medie, iar dezbaterea „stransa”. Voi incepe cu feedback indivdual, urmand apoi comentarii generale cu privire la dezbatere și decizia.

Afirmatorul 1 incepe prin a stabili terenul de joaca al dezbaterii, continuand apoi cu prezentarea celor doua argumente ale echipei. Primul se refera la caracterul „manipulatoriu și indirect”, iar a doua la caracterul imoral al reclamelor destinatee persoane care nu au inca discernamant. Mi s-a parut ca argumentele, desi valide, ar fi trebuit completate de o discutie a dezavantajelor concrete care decurg din manipularea copiilor, cum ar fi genul de produse alimentare nesanatoase pe care acestia și le doresc si le consuma din cauza reclamelor. Ar fi trebuit ca acest punct de importanta majora pentru pozitia afirmatoare sa apara de la inceput, nu la Afirmatorul 2. Un studiu referitor la modul in care copiii influenteaza deciziile parintilor ar fi fost binevenit și ar fi facut ca argumentul 1 sa fie considerabil mai puternic. Ambele argumente au fost explicate bine, iar discursul in ansamblu a fost clar structurat și prezentat.

Negatorul 1 incepe prin contra-argumentarea ideilor echipei afirmatoare. Drept raspuns la primul argument, se invoca existenta unei etici a marketingului, insa ar fi fost nevoie de o dovada mai puternica, care sa demonstreze ca se depaseste nivelul strict declarativ. Ideea ca, in definitiv, e si o problema de relationare inter-familiala, deci o problema a consumatorului, este o observatie pertinenta, dar nu exclude o „vina” din punct de vedere moral a companiilor. Foarte buna din punct de vedere strategic a fost ideea de a invoca prevederile legislative actuale prin care este reglementata problema publicitatii pentru copii. Echipa afirmatoare ar fi trebuit sa insiste mai mult pe necesitatea interzicerii și nu doar pe efectele rele ale acestui gen de reclame in teorie, iar echipa negatoare a exploatat bine acest lucru. As fi vrut totusi, dincolo de o enumerare a alternativelor, sa subliniati ca interzicerea nu e necesara, mai ales avand in vedere ca ati și propus o masura de extindere a legislatiei actuale. Atentie, discursul tau depaseste limita de cuvinte recomandata in regulament (700 cuvinte)

Afirmatorul 2 resustine cazul echipei afirmatoare, reluand mai intai ideea ca acestia nu poseda suficient discernamant. Intr-adevar, exista o serie de prevederi legislative care ii diferentiaza de adulti, dar ar fi trebuit continuat rationamentul pentru a ni se arata de ce nu sunt destul de maturi pentru a fi in particular consumatori. Se contureaza mai bine in cadrul discursului genul de dezavantaje care sunt cauzate de reclame, desi dovezile ar fi putut fi mai bine alese (faptul ca in Romania copiii au o alimentatie nesanatoasa nu era in niciun fel corelat cu influenta publicitatii pentru copii). Nu s-a contra-argumentat suficient ideea ca exista deja reglementari legislative, dar s-a atras atentia asupra faptului ca parintii nu pot sa anuleze efectul publicitatii destinate copiilor.

Negatorul 2 contesta incapacitatea copiilor de a face alegeri, mai ales in cazul adolescentilor. Se puncteaza bine faptul ca legislatia in vigoare asigura o oarecare limitare a influentei reclamelor. In discurs se continua discutia legata de responsabilitatea parintelui. S-au dezvoltat argumentele prezentate și de Negatorul 1 – pe de-o parte, imaginatia copiilor ar fi imbogatita (aceasta prima idee nu a fost dezvoltata de nici unul dintre vorbitori prin exemple sau dovezi), iar pe termen lung acestia si-ar dezvolta spiritul critic. A fost depasita cu peste 250 de cuvinte limita. Solutia ar fi sa nu se mai citeze paragrafe lungi din discursurile celeilalte echipe, ci sa se rezume in cateva cuvinte argumentul care urmeaza sa fie abordat.

Dezbaterea s-a concentrat, mai ales spre sfarsit, pe ideea de responsabilitate. Afirmatia facuta de Negatorul 2 conform careia motiunea ar fi negata daca acceptam ca exista coduri etice in vigoare nu este valida, deoarece scopul motiunii nu este neaparat de a demonstra sau nega o vina morala. Daca, de exemplu, companiile ar respecta intr-adevar toate standardele propuse, dar efectele reclamelor ar fi totusi extrem de grave din cauza lipsei de control a parintilor, o echipa afirmatoare ar putea sustine ca este de datoria statului sa le interzica pentru a-si proteja cetatenii. Bineinteles ca pot fi aduse argumente de ambele parti, vreau doar sa subliniez ca pot fi discutate mai multe aspecte ale problemei. In discursul Afirmatorului 1 se alege insa sa se discute in primul rand moralitatea, un teren de joaca mai putin avantajos.

In economia meciului, importanta a fost si demonstrarea necesitatii interzicerii. Problema cazului echipei afirmatoare este ca nu a aratat efectiv de ce interzicerea ar fi necesara, in contextul in care negatorii reusesc sa arate ca prevederile legislative corijeaza problemele teoretice prezentate. Aici ar fi trebuit o prezentare sumara a starii de fapt – genul de prevederi in vigoare (dezbaterea s-a concentrat in mod natural pe cadrul european) și dovezi care sa ne arate ca nu sunt eficiente. Avand in vedere toate acestea, am dat decizia in favoarea echipei negatoare.

Meciul a fost foarte strans și in mod clar peste medie. Va felicit inca o data.

A1 11/7/5 23

N1 12/9/5 (-1) 25

A2 11/8/5 24

N2 12/9/5 (-2) 24

Penalizare de un punct pentru depasirea numarului maxim de cuvinte cu 1 punct pentru N1 și 2 puncte pentru N2.

A1 -> 23 puncte
N1 -> 25 puncte
A2 -> 24 puncte
N2 -> 24 puncte
Castiga echipa:

Bianca si Roxana (negatori)


Vrem parerea ta! Pentru asta, trebuie sa te loghezi.

Un proiect
Ardor
Finanțatori
Open Society Foundation
MemoPlus
Parteneri
Policy Center
British Council
Europuls
Ce-Re
Prime Romania
Centrul pentru jurnalism independent
Aisec
Cogitus
Foreign Policy
Elsa
Voluntari pentru idei si proiecte
Trust
Leap
Asociatia young initiative
Asjc
Osut
Susținători Parteneri instituționali
Parteneri media
HotNews
Romania Pozitiva
Think Outside The Box
Carevasazica
Studentie.ro
startub.unibuc.ro
Iasi fun
Ziarul de Iasi
KissFm
Acest proiect este finantat cu sustinere din partea Comisiei Europene. Aceast publicatie [comunicare] reflecta doar vederile autorului, iar Comisia nu poate fi facuta responsabila pentru utilizarea informatiei pe care o contine.