Login  Register
Email:

Pass:

forgot password?

Email:

login?

'Teo si Lidia' (afirmatori) vs 'Andrei si Mirela' (negatori)

A1 (Teodora Oprea)

E timpul sa interzicem publicitatea care se adreseaza copiilor



In vederea demonstrarii acestei teze, ne vom referi la copii ca fiind persoanele in varsta de pana la 14 ani, pentru a distinge intre notiunea de ‘copil’, sugerand si naivitatea caracteristica varstei fragede (chestiune relevanta in cazul acestei motiuni), si notiunea de ‘minor’, desemnand orice persoana care nu a implinit inca 18 ani.

Prin publicitatea adresata copiilor intelegem, in congruenta cu definitia din Legea audiovizualului1, orice forma de mesaj difuzat in vederea promovarii furnizarii de bunuri sau servicii contra cost, insa in acest caz centrata in jurul preocuparilor si bunurilor si serviciilor de interes pentru copii, precum: jucarii, haine, mancare, promotii, concursuri, etc.

Consideram ca publicitatea adresata copiilor ar trebui interzisa pentru urmatoarele motive:

  1. Copiii nu ar trebui sa fie tratati ca niste consumatori

Daca scopul publicitatii e sa creasca vanzarile unui produs, chiar daca produsul respectiv este destinat copiilor, consumatorii nu sunt copiii. Pana la o anumita varsta cel putin (12-14 ani2), copiii nu dispun de discernamantul necesar pentru a intelege scopul reclamei, pentru a face comparatia cu alte produse, si nici resursele personale pentru a investi in acel produs. Chiar daca copiii isi formeaza inca de la varste fragede gustul si preferintele, expunerea repetata la un mesaj pe care nu il inteleg in totalitate ii determina sa recurga la parinti pentru a obtine acel produs. Daca permitem difuzarea reclamelor pentru copii, le dam copiilor responsabilitati mai mari decat resursele personale de care dispun, le cerem sa nu doreasca incontrolabil ceva ce nu-si pot cumpara singuri, le cerem sa-si dea seama cum sa faca alegerea intre mai multe interese firesti cu privire la mancare, jucarii, brand-uri.

In realitate, parintii sunt cei care cumpara, iar acestia sunt responsabili de buna crestere si educatie a copilului lor. Reclamele ar trebui adresate lor, chiar daca sunt cu privire la produse pentru copii.

  1. Publicitatea nu urmareste interesului copilului, ci profitul

Reclamele au efecte negative asupra copiilor in mai multe sensuri: induc conceptii exagerate cu privire la realitate, la calitatea produsului, la atitudinea pe care ar trebui sa o aiba un copil in raport cu produsul sau anumite situatii (de frenezie, energie excesiva de cele mai multe ori). Copilul este credul, influentabil, mai atent decat adultii in perioada de publicitate.

Chiar daca copiii nu sunt convinsi sa doreasca/cumpere un anumit produs, publicitatea pentru copii creeaza un comportament materialist si consumist, acestia vor dori in general mai multe obiecte/produse, chiar daca nu sunt exact produsele pentru care au fost realizate reclamele3.

Nu consideram ca este in interesul copilului sa permitem ca televiziunea sa creeze astfel de comportamente, pentru a permite producatorilor si programelor televizate pentru copii sa obtina profit. Asa cum in privinta tuturor celorlalte domenii ale vietii sociale principiul interesului superior al copilului este prioritar, asa ar trebui sa fie si in privinta publicitatii televizate, fara a se pune problema de libertatea de informare si comercializare.



  1. Exista pericole de scurta si lunga durata

Consideram ca impulsul de a cumpara un produs si interesul copilului pentru a imita ceea ce vede la televizor se manifesta doar la scurt timp de la contactul cu publicitatea televizata, dar o data cu repetarea reclamelor sau expunerea pe o perioada indelungata la acelasi tip de reclame, comportamentul copilului se altereaza, mai ales daca in reclame apar si copii sau eroi animati. Copilul percepe limbajul si comportamentul copiilor din reclame si programe pentru copii ca fiind normale si le imita in cursul formarii sale. In ceea ce priveste programele pentru copii, acestea sunt concepute sau restrictionate ulterior astfel incat comportamentul personajelor sa fie unul acceptabil pentru privitori. Reclamele insa urmaresc din start sa produca un efect de consum si deci exagereaza comportamentul si reactiile personajelor fata de anumite produse sau situatii. Multi copii nu reusesc sa faca diferenta intre programe si reclame si isi modeleaza trasaturile in mod indistinct dupa amandoua sursele.

In concluzie, avem doua posibilitati: fie facem ca reclamele sa fie potrivite pentru copii, dar atunci nu vor mai fi impactante, profitabile, si oricum e dificil sa stabilim cu fiecare clam ace induce un comportament si mentalitate negative copiilor si ce nu; fie interzicem publicitatea adresata copiilor pentru motivele expuse anterior.



1 Legea audiovizualului nr. 504 din 11 iulie 2002, art 1 alin. 1 pct. 17 http://www.cna.ro/Legea-audiovizualului.html

2 Pine, Nash- “The effects of television advertising”, subcapitol Consumer Literacy, pag 530 http://www.uk.sagepub.com/hackley/SJO%20Articles%20for%20Website/Chapter%208%20-%20Pine%20&%20Nash.pdf

3 Pine, Nash- “The effects of television advertising”, subcapitol Discussions, paragraph 3, pag 537 http://www.uk.sagepub.com/hackley/SJO%20Articles%20for%20Website/Chapter%208%20-%20Pine%20&%20Nash.pdf


N1 (Mirela Todea)

De mult am suspectat ca lumea e inca plina de copii, de toate varstele. Usor-usor, caz cu caz intalnit, discurs dupa discurs citit, mi se confirma teoria. Si-atunci, cum ar putea sa nu fie de dorit o publicitate adresata acestora? Culmea este ca echipa afirmatoare considera aceasta publicitatea ca fiind nefondata, stabilind verdicte drastice si oferind, la schimb, considerente hilare, pe care le voi dezbate dupa cum urmeaza.

1)  “Copiii nu ar trebui sa fie tratati ca niste consumatori?” Cum, cand tocmai ei sunt acei consumatori curiosi, fideli si iubitori  pe care si-i doreste orice companie…

Nu cred ca poti sa copilaresti fara bomboane. Din cele la care se face reclama la televizor. Sau fara pupaturi, la fel de dulci, pe obraz.

In definitiv, publicitatea care se adreseaza copiilor nu e numai un drept, ci si o regasire a acestora. Ea poate fi comparata cu un drum initiatic, iar de e gestionata corespunzator, aceasta publicitate ajunge sa fie chiar un soi de intoarcere acasa si la anii dulci ai copilariei, odata cu trecerea timpului.

Trecand mai departe,  ideea de publicitate adresata copiilor nu e doar un soi de revelatie a gustului, ambalajului si ideii de frumos, ci mai degraba un soi de recunoastere silita a personalitatii si vointei copilului. Prin urmare, multumim dragi parinti care va incurajati copii sa-si formeze o minte antrenata si deschisa, fara judecati de valoare si lectii invatate pe dinafara legate de publicitatea asa-zisa nociva si consecintele sale, lectii precum cea pe care colegii nostri afirmatori incearca, in zadar, sa ne-o acorde.

2)  “Publicitatea nu urmareste interesului copilului, ci profitul…” Sa fie oare acesta un adevar general valabil? Ei bine, critica publicitatii destinate copiilor nu o face mai putin reala pe aceasta din urma, iar profit fara interes din partea consumatorului nu poti avea, ca si companie.

Daca e sa fim cinstiti, ar trebui sa recunoastem ca publicitatea adresata copiilor este un simplu punct de pornire, nicidecum ceva care sa merite o asemenea dezbatere si cramponare starnita in jurul ei.  Benefic ar fi sa fim cu buzunarele golite de lectii invatate de mici,  si cu mintea curata si limpede, iar nu furiosi ca am pierdut atata timp punanadu-ne intrebari de ce nu am avut acces la informatia si campania publicitara existenta, pentru a ne lua singuri deciziile.

Scopul final al publicitatii nu este acela de a responsabiliza si compromite populatia, iar pentru a-i patrunde profunzimea trebuie sa ai acel suflet de copil si acea dorinta autentica, primara de a cunoaste si gusta, de a darui si asculta. Motiv pentru care, copii se catalogheaza ca fiind subiectii principali si visatori, ce pot fi luati in calcul de catre companii.  Indiferent de ce ar zice unii si altii, pe la colturi.

In tot acest cumul de idei de-o parte si de alta, am putea declara ca adevarul e undeva mereu la mijloc…doar ca bucuria din ochii copiilor e singura deplina. Zic si eu, si parca as avea mai multa dreptate decat colegii mei – afirmatorii.

3) “Exista pericole de scurta si lunga durata.” Avantajele depasesc masura riscului, in schimb.

Publicitatea cotidiana adresata copiilor pare a fi un concept suficient de pompos incat sa ne puna pe ganduri , doar ca evitarea spoturilor publicitare, privita ca o solutie salvatoare si, ca atare, o umbrela protectoare sub care le impunem copiilor nostri ce alegeri sa faca, probabil ca ne scapa, pe moment, de intrebari sacaitoare si indelungi, dar ne creaza probleme de viata nebanuite. Ironia este faptul ca, fie de vrei sau nu sa-ti conectezi copilul la viata reala, intr-un final, acesta tot va trebui s-o infrunte.

Ca si echipa negatoare, sustinem ca intrebarile legate de ce-i place copilului tau, ce vrea sa faca sau cine e el, cu adevarat, s-ar putea sa-si primeasca raspunsul mult mai repede decat prevazut, in cazul in care nu i-ai limita acestuia accesul publicitar, din unele sau altele considerente.

In concluzie, o sa punctez ca da, inca e plina lumea de copii, iar “publicitatea e o parte esenţială a dezvoltării copilului, prin asigurarea de cunoştinţele şi competenţele necesare dobândirii calităţii de consumator responsabil în viitor ”.1

1Gonzalez Del Valle, College of Liberal Arts, Temple University, Jurnalist - Crítica Hispánica Journal


A2 (Lidia Cercega)

Astăzi, nu doar că echipa negatoare nu a venit cu niciun argument clar pentru poziţia ei, însă nici nu a reuşit să dărâme ideile puternice din cazul afirmator. Noi susţinem astăzi eliminarea reclamelor manipulative, blamarea folosirii copiilor creduli, fără discernământ de către marile companii pentru profit.

1. Părinţii sunt cei ce plătesc pentru bunurile consumate de copii, aşadar ei ar trebui să constituie grupul ţintă al reclamelor. Un părinte doreşte ce-i mai bine pentru copilul său, iar acestuia cu sigutanţă nu îi vor lipsi dulciurile şi jucăriile, dacă banii nu constituie o problemă. În acest fel, copilul nu va consuma dulciuri în exces, cum se întamplă dacă acesta este manipulat prin reclame. Încă un motiv pentru interzicerea reclamelor pentru copii este faptul că aceştia nu cunosc preţul banului. Un copil mereu va fi tentat să cumpere cât mai multe cornuri cu ciocolată, nu neapărat din cauza gustului, ci a modalităţii manipulative de difuzare a reclamei. Aşa apar neînţelegerile dintre părinţi şi copii, pe tema banilor, pe tema alimentelor nesănătoase. O mamă se va chinui în zadar să îi explice copilului său că o marcă de cereale este mai calitativă, mai bună, mai gustoasă decât o marcă promovată de Spiderman. Dacă nu i se va cumpăra marca dorită, copilul se va simţi frustrat, neîndreptăţit, nefericit.

2. Echipa negatoare doreşte stimularea creativităţii copiilor, recunoaşterea propriei personalităţi, formarea unei minţi antrenate şi deschise. Suntem complet de acord, însă nu prea ne dăm seama cum lucrurile acestea se pot atinge prin reclamele destinate celor mici. Nu ne dorim să distrugem copilăria, cum susţin negatorii. În primul rând, este important să clarificăm faptul că perioada de copilărie nu este reprezentată de reclame. Tocmai faptul că piticii se regăsesc în aceste reclame, după cum susţine şi echipa oponentă este problema. De ce? Copiii sunt obişnuiţi ca personajele lor preferate, prezente în desene animate şi poveşti, să fie pline de calităţi, pozitive, niste modele. Industria reclamelor se foloseşte de acest lucru, folosindu-se de aceste figuri cu rol de model pentru a îi manipula pe cei mici. De exemplu, după ce a citit povestea Cenuşăresei, o fetiţă este clar impresionată de personajul acesteia, înzestrată cu un caracter frumos. Aceasta, prin calităţile pe care le promovează, devine un erou, un model in ochii fetiţei. Cum oare percepe micuţa o reclamă în care Cenuşăreasa se fardează cu nişte farduri pentru copii, şi face reclamă la un şampon roz cu sclipici? Bineînţeles, copilul va crede de cuviinţă că, din moment ce eroina sa procedează aşa, produsul respectiv este de cea mai înaltă calitate, şi ca este normală folosirea produselor respective. Aici intervine problema, deoarece explicaţiile mamei despre nocivitatea coloranţilor din farduri pălesc în faţa argumentului din mintea fetiţei “ aşa procedează Cenuşăreasa, înseamnă că e bine!”. Astfel, copilul mereu va alege un produs de acest gen, chiar daca acesta este nesănătos, ineficient, scump.

Ce efecte apar? Spre exemplu, sunt cunoscute eforturile părinţilor de a-şi educa copiii să mănânce sănătos. Eforturile acestea sunt triplate în momentul în care copilul este bombardat de reclame la Mc Donalds. Ne miram de ce obezitatea creşte în rândul celor mici.

Copii sunt creduli, nu au discernământ. Copiii chiar cred că dacă mănâncă dimineaţa Nesquik, vor avea o energie uluitoare, precum are iepurele mascotă. Un studiu realizat în ţările dezvoltate susţine că majoritatea copiilor ce trăiesc în mediul urban, deoarece nu au vazut niciodată in realitate un asemenea animal fermecător, cred ca vaca e mov, datorită reclamelor de la Milka. Amuzant sau nu, astfel se reflectă impactul major al reclamelor, spălarea de creier şi manipularea copiilor creduli.

Nici noi nu ne dorim un copil sustras din realitate, care să nu aibe habar de produsele existente pe piaţă. Un copil va putea liniştit să admire iaurturile de fructe din supermarket, atâta timp cât pe ambalajele lor nu există animale şi zâne. Vrem doar ca reclamele să nu mai aibe acel rol manipulativ asupra lui.

Negatorii susţin că “ publicitatea e o parte esenţială a dezvoltării copilului, prin asigurarea de cunoştinţele şi competenţele necesare dobândirii calităţii de consumator responsabil în viitor „. Ideea este că nu ne putem permite să aşteptam până când acest comportament responabil este atins. De ce? Un copil va deveni responsabil când va observa efectele consumului excesiv de dulciuri sau de fastfood- negatorii ne spun că ar trebui ca acest proces să se deruleze în mod natural, să aşteptăm ani, până copilul se va trezi obez cu dinţi cariaţi, să realizeze efectele negative ale unor produse consumate în exces, pentru a afirma „ Am învăţat lecţia, nu voi mai consuma acest produs”! Un copil de 5 ani, cum am mai spus, nu are discernământ, nu distinge diferenţa între sănătos şi nesănătos, calitativ şi necalitativ, eficient si ineficient. Prevenţia este mai simplă, iar acest lucru se atinge prin interzicerea reclamelor pentru copii, care stimulează consumul de astfel de produse.

 

Aşadar, am demonstrat astăzi cum copii nu pot fi consideraţi consumatori şi ce efecte negative are aceasta manipulare în rândul celor mici. În concluzie, a sosit momentul să spunem stop reclamelor destinate copiilor.


N2 (Andrei Stan)

In urma cu doua zile, am citit o argumentare a colegilor nostri – afirmatori pe care, personal, o consider cel putinhilara. De ce hilara ? Veti descoperi in cele ce urmeaza. Cert este faptul ca imi amintesc chiar si-acum cum mi-am umflat obrajii nedumerita si am strambat din nas, copilareste. Da, ati auzit bine, copilareste, cum imi e felul si-mi sta bine. In acest context, imi doresc sa va rog sa-ncetati, dragii nostri, sa gasiti atatea neajunsuri ale copilariei; fiti sinceri cu voi insiva si recunoasteti ca perioada copilariei este cea mai frumoasa a vietii si ca generatiile viitoare ar trebui sa fie invatate sa-si lege singure sireturile, sa-si distribuie din resurse si, cel mai important, sa gandeasca pentru ele insele, iar nu sa se ascunda dupa rochita dantelata a mamicii atotstiutoare.

Ce-i drept, echipa afirmatoare isi da (prost) cu parerea si hotaraste, intr-un final, in nume colectiv, cum ca “nu ne putem permite sa asteptam pana cand comportamentul responabil este atins”. Unde va este seninatatea si optimismul dragilor? Se vede ca le-ati pierdut de mult, dupa cum v-ati pierdut si ideile asa-zise ‘puternice’ cu care va laudati chiar de la-nceput. Ia aruncati o privire peste ceea ce noi avem a va argumenta, cu adevarat:
1. Parintii sunt mai degraba un soi de intermediari, nicidecum consumatorii finali ai bunurilor. Copiii, la randul lor, nu pot fi nici ei mintiti cu usurinta, iar de nu vor fi multumiti de calitatea unui produs, vor inceta sa-l mai consume, indiferent de reclama agresiva vazuta la tv. Pana una-alta, doar franchetea din privirile copiilor atunci cand ei decid ce sau nu sa urmareasca, e singura impresionanta si vivace. Intr-o masura mai mare sau mai mica, aceasta publicitate adresata lor, copiilor, ii ajuta sa creasca, sa-si exprime parerile liber, ii ajuta sa descopere noi orizonturi ale cunoasterii. Si-atunci, de unde aceasta judecata (absurda) cum ca acesti copii sunt mintiti, iar parintii lor sunt, in fapt, cei ce ar trebui sa constituie grupul tinta al reclamelor?
Ba mai mult, dragii mei, se pare ca publicitatea din randul copiilor poate de asemenea sa schimbe proastele obiceiuri nutritionale primite, de ce nu, in unele cazuri, chiar din familie. Compania Disney (pe-ale carei reclame le-ati catalogat drept invazive si nesanatoase) a impus anumite reglementari specifice cu scopul de a promova alimentatia sanatoasa in randul copiilor, iar aceasta miscare a fost salutata chiar de sotia presedintelui american, Michelle Obama. Ne-am fi dorit si noi s-avem parte de noutati si stiri punctuale, precum cele pe care noi vi le punem la dispozitie, nu doar de povesti si idei nascocite de minti inguste, acrite de vreme.

Practic, “… mai mult de 90 % din veniturile provenite din reclamele directinate catre copii, sunt investite în programe pentru copii”. Evident ca nu stiati asta, iar eu ce va mai pot zice? Nimic altceva decat ca...este usor sa mimezi ca adult, dar e imposibil sa minti ca copil (sau avand o minte de copil). Cat despre universal publicitar, a cauta frumusetea si forma lucrurilor in acest univers duce la fascinatie si adevar. Pentru ca este plin de adevar in copilaria noastra, chiar de adevarul acesta nu se doreste a fi recunoscut.
(Jeffrey Goldstein, fondatorul fundatiei “International Toy Research Association”, editorialist la “International Journal of Humor”).

2. Eu, unul, stiu ca prefer sa traiesc ancorat in realitatea si structura publicitara a zilelor noastre, marturisind totodata ca ador spoturile publicitare, in special cele adresate copiilor, intrucat, cu pasi repezi, ma transpun in lumea de vis a celor inocenti si visatori. Pe de alta parte, veniti voi, afirmatorii, si-mi spuneti ca aceste reclame extraordinare, au, de fapt, un rol manipulator. In tot aceasta avalansa a opiniilor noastre contrarii, partea frumoasa este ca publicitatea ne face viata infinit mai usoara, iar adevarul este ca noi jucam jocul etichetelor, al ideilor si sentimentelor de mici copii. De la un joc asemanator s-a pornit si universul publicitar, univers pe care echipa afirmatoare nu vrea sa-l recunoasca nicidecum ca fiind fantastic si bun.
Sincer, imi pare rau pentru voi afirmatorilor, dar am sa va dau o veste: a sosit timpul sa acceptam publicitatea care se adreseaza noua, copiilor de toate varstele, care stim sa ne traim fiecare perioada a vietii, fara anxietati si angoase.



Decizia:

Ioana Covei

 Inainte de a incepe feedback-ul, trebuie sa va felicit pentru efortul depus in cadrul dezbaterii. Va incurajez sa dezbateti și de acum inainte, in cadru organizat sau nu. Voi incepe cu feedback individual, urmand apoi comentarii generale cu privire la dezbatere și decizia.

 Afirmatorul 1 are un discurs bine structurat, iar cele trei puncte principale ale cazului au fost prezentate satisfacator. S-a simtit nevoia ca unele efecte nocive – cum ar fi alterarea comportamentului copilului pe termen lung mentionata in argumentul al treilea – sa fie prezentate mai detaliat. Formularile au fost ambigue in unele puncte, ar fi folosit exemple introduse in corpul argumentului pentru un plus de concretete. Problema principala cu cazul afirmator a fost ca s-a subliniat prea putin necesitatea interzicerii publicitatii pentru copii. In definitiv, atat timp cat publicitatea adresata copiilor ar fi reglementata mai bine, interzicerea ar putea sa nu fie neaparat necesara. Chiar in ultima parte a discursului este facuta diferenta dintre programe pentru copii și reclame. Programele ar fi acceptabile pentru ca sunt restrictionate ulterior. De ce atunci sa nu procedam la fel in cazul reclamelor? Bune dovezile folosite, mai ales cea legata de comportamente consumeriste pe termen lung.

 Negatorul 1 contra-argumenteaza structurat cele trei argumente ale afirmatorilor. Din punct de vedere al calitatii argumentarii, raspunsurile sunt destul de slabe. Nu se profita de faptul ca afirmatorii nu sustin fundamental interzicerea reclamelor pentru copii. Ideea de vointa a copilului și necesitate a informarii acestuia ar fi putut fi un punct bun pentru discurs, atat timp cat se insista mai mult asupra ei. As fi dorit putin mai multa claritate. Limbajul metaforic are limitele sale, iar in contextul unei argumentari, cand proprietatea termenilor este extrem de importanta, stilul folosit a fost nelalocul lui. Bineinteles, artificii stilistice pot ajuta la individualizarea unui vorbitor, dar trebuie dozate pentru a corespunde rigorilor academice ale dezbaterii.

 Afirmatorul 2 resustine foarte bine cazul afirmator. Importante sunt ideaa ca parintii ar trebui sa fie grupul tinta, deoarece au maturitatea necesara pentru a lua decizii in interesul copiilor și cea ca responsabilizarea nu ar trebui sa fie obtinuta daca presupune sa ne asumam riscurile mari care decurg din existenta publicitatii pentru copii. Preventia ar fi in acest caz varianta cea mai buna. Foarte bine explicat mecanismul prin care folosirea unui erou animat al copilului il poate determina pe acesta sa-si insuseasca comportamentul prezentat. Bineinteles, exista problema dreptului de decizie a copilului și a cresterii autonomiei acestuia odata cu inaintarea in varsta, dar in cadrul discursului sunt invocate moduri alternative prin care copilul poate deveni un consumator fara publicitatea pentru copii.

Negatorul 2 reia cateva dintre ideile colegului sau de echipa, dar aduce și fapte noi in discutie, care nu pot fi luate in considerare conform regulamentului competitiei – faptul ca unele companii ar investi in initiative benefice copiilor vine tardiv in dezbatere, echipa afirmatoare neputand sa raspunda printr-un alt discurs noilor puncte. In orice caz, daca ar fi fost incluse in primul discurs negator, ar ramane valabile urmatoarele: nu s-a explicat de ce decizia unei companii (Disney) cu privire la promovarea optiunilor alimentare sanatoase este relevanta pentru intreaga industrie. Ar fi fost nevoie și de o sursa pentru afirmatia ca 90% din banii obtinuti din reclame destinate copiilor sunt folositi in programe pentru copii. Sfarsitul discursului are o nota personala accentuata, iar afirmatiile facute nu sunt sustinute de rationamente.

Consideratii generale: in dezbateri, notiunea de fair-play este extrem de importanta. Ar trebui sa fie mai usor sa ne dozam aciditatea in scris și sa ne dam seama cand tonul a depasit limitele permise. Din acest punct de vedere, au existat exagerari in cadrul ambelor discursuri negatoare – acuze cu privire la ilaritatea și imaturitatea unor argumente sau idei nu isi au locul intr-un discurs academic. Echipa negatoare ar trebui sa isi modfice modul de a cita surse, ar trebui sa fie posibil pentru echipa adversa și arbitru sa verifice sursa, iar pagina citata sa fie precizata. Foarte important pentru ambele echipe este sa fie atente la motiune și sa identifice exact ce trebuie demonstrat. A fost o mare problema faptul ca s-a ignorat de catre jucatori varianta reglementarilor legislative. Exista reglementari in momentul de fata la nivel global? Sunt acestea eficiente? Dezbaterea putea fi chiar mai interesata și nuantata.

In economia meciului a contat mult capacitatea copilului de a lua decizii. Echipa afirmatoare a demonstrat prin cele doua discursuri și dovezile prezentate ca lipsa de discernamant este reala, iar din existenta publicitatii pentru copii decurg multiple dezavantaje. Pe termen lung, se pot dezvolta comportamente consumiste și nesanatoase. Desi se pune in mod clar problema responsabilizarii și libertatii copilului de a alege, dezavantajele prezentate inclina balanta spre interzicere, iar echipa afirmatoare castiga.

A1 Continut 13 Strategie 7 Stil 5 Punctaj - 25

N1 Continut 10 Strategie 7 Stil 2 Punctaj - 19

A2 Continut 13 Strategie 8 Stil 5 Punctaj - 27

N2 Continut 9 Strategie 8 Stil 2 Punctaj -19

A1 -> 25 puncte
N1 -> 19 puncte
A2 -> 27 puncte
N2 -> 19 puncte
Castiga echipa:

Teo si Lidia (afirmatori)


Vrem parerea ta! Pentru asta, trebuie sa te loghezi.

Un proiect
Ardor
Finanțatori
Open Society Foundation
MemoPlus
Parteneri
Policy Center
British Council
Europuls
Ce-Re
Prime Romania
Centrul pentru jurnalism independent
Aisec
Cogitus
Foreign Policy
Elsa
Voluntari pentru idei si proiecte
Trust
Leap
Asociatia young initiative
Asjc
Osut
Susținători Parteneri instituționali
Parteneri media
HotNews
Romania Pozitiva
Think Outside The Box
Carevasazica
Studentie.ro
startub.unibuc.ro
Iasi fun
Ziarul de Iasi
KissFm
Acest proiect este finantat cu sustinere din partea Comisiei Europene. Aceast publicatie [comunicare] reflecta doar vederile autorului, iar Comisia nu poate fi facuta responsabila pentru utilizarea informatiei pe care o contine.