Login  Register
Email:

Pass:

forgot password?

Email:

login?

'Teo si Simina' (afirmatori) vs 'Fabian si Gradinaru' (negatori)

A1 (Teodora Oprea)

E timpul sa interzicem publicitatea care se adreseaza copiilor



In vederea demonstrarii acestei teze, ne vom referi la copii ca fiind persoanele in varsta de pana la 14 ani, pentru a distinge intre notiunea de ‘copil’, sugerand si naivitatea caracteristica varstei fragede (chestiune relevanta in cazul acestei motiuni), si notiunea de ‘minor’, desemnand orice persoana care nu a implinit inca 18 ani.

Prin publicitatea adresata copiilor intelegem, in congruenta cu definitia din Legea audiovizualului1, orice forma de mesaj difuzat in vederea promovarii furnizarii de bunuri sau servicii contra cost, insa in acest caz centrata in jurul preocuparilor si bunurilor si serviciilor de interes pentru copii, precum: jucarii, haine, mancare, promotii, concursuri, etc.

Consideram ca publicitatea adresata copiilor ar trebui interzisa pentru urmatoarele motive:

  1. Copiii nu ar trebui sa fie tratati ca niste consumatori

Daca scopul publicitatii e sa creasca vanzarile unui produs, chiar daca produsul respectiv este destinat copiilor, consumatorii nu sunt copiii. Pana la o anumita varsta cel putin (12-14 ani2), copiii nu dispun de discernamantul necesar pentru a intelege scopul reclamei, pentru a face comparatia cu alte produse, si nici resursele personale pentru a investi in acel produs. Chiar daca copiii isi formeaza inca de la varste fragede gustul si preferintele, expunerea repetata la un mesaj pe care nu il inteleg in totalitate ii determina sa recurga la parinti pentru a obtine acel produs. Daca permitem difuzarea reclamelor pentru copii, le dam copiilor responsabilitati mai mari decat resursele personale de care dispun, le cerem sa nu doreasca incontrolabil ceva ce nu-si pot cumpara singuri, le cerem sa-si dea seama cum sa faca alegerea intre mai multe interese firesti cu privire la mancare, jucarii, brand-uri.

In realitate, parintii sunt cei care cumpara, iar acestia sunt responsabili de buna crestere si educatie a copilului lor. Reclamele ar trebui adresate lor, chiar daca sunt cu privire la produse pentru copii.

  1. Publicitatea nu urmareste interesului copilului, ci profitul

Reclamele au efecte negative asupra copiilor in mai multe sensuri: induc conceptii exagerate cu privire la realitate, la calitatea produsului, la atitudinea pe care ar trebui sa o aiba un copil in raport cu produsul sau anumite situatii (de frenezie, energie excesiva de cele mai multe ori). Copilul este credul, influentabil, mai atent decat adultii in perioada de publicitate.

Chiar daca copiii nu sunt convinsi sa doreasca/cumpere un anumit produs, publicitatea pentru copii creeaza un comportament materialist si consumist, acestia vor dori in general mai multe obiecte/produse, chiar daca nu sunt exact produsele pentru care au fost realizate reclamele3.

Nu consideram ca este in interesul copilului sa permitem ca televiziunea sa creeze astfel de comportamente, pentru a permite producatorilor si programelor televizate pentru copii sa obtina profit. Asa cum in privinta tuturor celorlalte domenii ale vietii sociale principiul interesului superior al copilului este prioritar, asa ar trebui sa fie si in privinta publicitatii televizate, fara a se pune problema de libertatea de informare si comercializare.



  1. Exista pericole de scurta si lunga durata

Consideram ca impulsul de a cumpara un produs si interesul copilului pentru a imita ceea ce vede la televizor se manifesta doar la scurt timp de la contactul cu publicitatea televizata, dar o data cu repetarea reclamelor sau expunerea pe o perioada indelungata la acelasi tip de reclame, comportamentul copilului se altereaza, mai ales daca in reclame apar si copii sau eroi animati. Copilul percepe limbajul si comportamentul copiilor din reclame si programe pentru copii ca fiind normale si le imita in cursul formarii sale. In ceea ce priveste programele pentru copii, acestea sunt concepute sau restrictionate ulterior astfel incat comportamentul personajelor sa fie unul acceptabil pentru privitori. Reclamele insa urmaresc din start sa produca un efect de consum si deci exagereaza comportamentul si reactiile personajelor fata de anumite produse sau situatii. Multi copii nu reusesc sa faca diferenta intre programe si reclame si isi modeleaza trasaturile in mod indistinct dupa amandoua sursele.

In concluzie, avem doua posibilitati: fie facem ca reclamele sa fie potrivite pentru copii, dar atunci nu vor mai fi impactante, profitabile, si oricum e dificil sa stabilim cu fiecare clam ace induce un comportament si mentalitate negative copiilor si ce nu; fie interzicem publicitatea adresata copiilor pentru motivele expuse anterior.



1 Legea audiovizualului nr. 504 din 11 iulie 2002, art 1 alin. 1 pct. 17 http://www.cna.ro/Legea-audiovizualului.html

2 Pine, Nash- “The effects of television advertising”, subcapitol Consumer Literacy, pag 530 http://www.uk.sagepub.com/hackley/SJO%20Articles%20for%20Website/Chapter%208%20-%20Pine%20&%20Nash.pdf

3 Pine, Nash- “The effects of television advertising”, subcapitol Discussions, paragraph 3, pag 537 http://www.uk.sagepub.com/hackley/SJO%20Articles%20for%20Website/Chapter%208%20-%20Pine%20&%20Nash.pdf


N1 (Gradinaru Corina)

E timpul sa interzicem publicitatea care se adreseaza copiilor

In vederea sustinerii pozitiei echipei negatoare , ne declaram de accord cu idea de a ne referi la copiii ca persoane in varsta de pana la 12-14 ani , insa doresc sa realizez clarificarea unui alt termen , extrem de important in dezbaterea motiunii pusa in discutie , termen pe care echipa afirmatoare a omis sa il defineasca . Termenul consumator , conform  “Dictionarului explicativ al Limbii Romane” desemneaza orice persoana care consuma bunuri materiale pentru satisfacerea necesitaților sale . Echipa negatoare considera eronata defintia oferita de afirmatorul 1 , sintagmei de “ publicitate adresata copiilor” . Prin urmare propunem urmatoarea definitie : Publicitatea , conform “Dictionarului Explicative al Limbii Romane” inseamna difuzare in public a informatiilor prin intermediul mijloacelor de informare in masa.

Ideea centrala  negatoare  este ca publicitatea in sine , indifferent de nivelul de varsta al publicului caruia I se adreseaza nu este rea in sine , atata timp cat respecta normele morale si legale prevazute de altfel in cadrul normativ al Legislatiei Uniunii Europene . In acelasi timp ,noi , de partea opozitiei consideram ca  nu putem corecta un comportament social prin incalcarea unui drept fundamental  : “ dreptul la informare “ .

Pentru a clarifica contextual acestei dezbateri doresc sa continui prin a demonstra ca argumentele afirmatoare sunt lipsite de fond si in acest caz neconvingatoare .

In primul rand ,   consummator , asa cum am aratat anterior , este considerata orice persoana consumatoare de bunuri in vederea satisfacerii unei nevoi , prin urmare , copii , indifferent ce varsta ar detine , chiar daca nu participa la actul de cumpararea , in acest context sunt numiti consumatori . Privit din aceasta perspectiva argumentul 1 al echipei afirmatoare nu este dezirabil in sustinerea motiunii . Consideram ca continutul  primului argument nu se identifica cu rationamentul expus . Ideea de obtine profit intr-o actiune comerciala este premisa fiecarei companii . Fiecare firma are anumite modalitati de promovare a produselor , insa acest lucru nu este daumator consumatorului , ci doar o modalitate de a-l informa corect cu privire la oferta actuala a pietei . Suntem de accord ca pana la o anumita varsta copii nu pot discerne intre ce este si ce nu este favorabil a fi consumat , insa acesta rationament implica o alta problematica ; anume  gradul de responsabilitate si implicare al parintilor in procesul educational al copilului , adoptarea unuei pozitii care sa sustina educatia copilului astfel incat acesta sa poata sa perceapa correct fenomenele lumii curente . In stadiul de dezvoltare copii nu au notiunile necesare pentru a realiza rapotul dintre calitatea unui produs sau serviciu si gradul de certitudine promovat in reclame , dar acest lucru are legatura cu tot ceea ce implica in general mass media , nu in mod special cu publicitatea adresata copiilor . In prezent exista  atat  un cadru legal consemnat in LEGISLATIA UE  cat si un set de principii  consfintite in “Codul Etic” , adoptat de catre state, in care se regatsesc principiile de promovare ale produselor astfel incat impactul acesteia  sa nu fie daunatoare copiilor si dezvoltarii lor ulterioare . In concluzie atata timp cat publicitatea adresata copiilor este inscrisa in limita unor tipare corecte, nu avem nici un motiv sa o interzicem

In al doilea rand , nu este just a considera publicitatea o simpla  modalitatea de a obtine profit . Publicitatea in zilele noastre este esentiala pentru promovarea activitatilor educationale , pentru informarea indivizilor vis-à-vis de evenimentele curente din societate , pentru a face cunoscut progresul si in ultima instant dorintele publicului tinta . Cum ar arata viata noastra fara a sti ce oportunitati de dezvoltare exista in contemporaneitate ? Echipa afirmatoare se pierde in detalii si conchide ca publicitatea adresata copiilor este daunatoare , insa cum am putea afla despre existent noilor produse , chiar si destinate copiilor , daca nu ne sunt facute cunoscute prin aceste mijloace . Fiecare  companie are in mod legal dreptul de a-si promova marfa ; stabilirea calitatii acesteia este datoria noastra ulterioara . Copii de pana la 8 ani , consuma in general  ceea ce le ofera parintii , dupa o anumita varsta calitatea acestora de a distinge intre ce este bine  si ce nu , creste  astfel incat  pot avea pareri concludente vis-a-vis de ceea ce isi doresc . In aceste conditii , publicitatea nu poate avea decat un rol informativ , nici de cum periculos .
Echipa afirmatoare sustine ca publicitatea creeaza , “un comportament materialist si consumist “ , noi spunem ca educatia este cea care modeleaza personalitatea si caracterul . In decuresul cresterii , copilul intalneste tot felul de situatii care il pot influenta in mod negativ , insa familia este cea care ii insufla principiile ulterioare de viata . Sa nu uitam ca exista copii care nu au posibilitatea sa urmareasca reclamele publicitare la televizor  -din motive financiare - si totusi adopta coportamente agresive tocmai datorita mediului neprielnic de acasa . Prin urmare , este complet inechitabil sa interzicem dreptul la informare , inerent finite umane ,  pe baza unor considerente lipsite de fond .

In al treilea rand , negatorii considera ca atata timp cat nu exista dovezi care sa expuna impactul negativ al publicitaii asupra copiilor , nu avem nici un motiv intemeiat sa o interzicem . Echipa afirmatoare ne prezinta concluzii pe care nu le putem asimila in mod coerent  . Intreagul demers al argumentarii  ei s-a bazat pe expunerea impactului  degradant al publicitatii asupra copiilor , insa la final , aflam  din argumentul 3 ca publicitatea are un impact puternic initial , dar   care ulterior de diminueaza sau mai exact “ se altereaza “ . Considerand adevarata aceasta presupozitie , echipa opozanta a infirmat practic propria pozitie  . Cele doua pozibilitati propuse la finalul discursului afirmator , nu are un caracter concludent si nu fuzioneaza cu argumentele expuse.  Reclamele sunt realizate conform “Codului Etic “ care a intrat in vigoare inca din anul 2008 , fiind promovat de Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor (ANPC) şi europarlamentarul PNL Magor Csibi . Conform acestuia companiile nu vor face publicitate catre copii sub 12 ani la produsele alimentare, exceptand produsele care indeplinesc criterii nutritionale specifice bazate pe dovezi stiintifice acceptate si/sau ghiduri nutritionale nationale si international.  De asemenea acestea  nu vor efectua campanii referitoare la produse in scoli primare, exceptand cazul in care ni se cere in mod specific sau se stabileste cu administratia scolii in scopuri educative. Privita din umbra acestui cadru , publicitatea adresata copiilor este mai mult decat avantajoasa . Incadrandu-se in normele prevazute in Legislatia Uniunii Europene , in principiile Codului Etic si in Legea privind protectia consumatorului , publicitatea este exponentul necesitatilor noastre evidente si a interesului promovat de individ vis-à-vis de tot ce este nou .

In concluzie , noi , de partea opozitiei , consideram ca atata vreme cat publicitatea adresata copiilor se inscrie in normele perfect legale prestabilite printr-un act juridic superior opiniei publice commune , atata vreme cat noi o folosim ca si sursa de informare in fiecare zi , atata vreme cat ne asumam responsabilitatea pentru educatia si formarea viitorilor nostrii copii , este just sa o consideram dezirabila interesului general al societatii . Cu totii am fost copii si stim ca putem devei vulnerabili in fata informatiilor de orice fel . Indiferent daca ne referim la mediul familial , societal sau virtual , un copil trebuie ajutat sa perceapa lumea in mod real  . Trebuie ca intregul demers purtat in dezvoltarea personalitatii unui copil sa fie corect din punct de vedere moral si legal , nu trebuie sa “ il ajutam “ incalcandu-I unul din drepturile fundamentale , “dreptul la informare “ ci oferindu-I educatia favorabila pentru a putea discerne intre ce e bine si ce e rau . Interzicand publicitatea adresata copiilor nu am comite decat o abatere de la principiile statului de drept  si nu am obtine o rezolvare a problemei . Pornind de la premisa ca un copil nu poate distinge intre calitatea unui produs sau serviciu si gradul de promovabilitate al acestuia, cum poate discerne acesta cand  este vorba de un spot publicitar ce il vizeaza direct sau nu ? In consecinta , interzicerea publicitatii adresata copiilor nu este justificata . Daca putem vorbi despre o modalitate de remediere a  comportamentului necorespunzator al copiilor , aceasta este educatia. Rezolvarea unei astefel de probleme prin incalcarea drepturilor si libertatilor fundamentale  nu este legitima , iar echipa negatoare considera ca dreptatea este exponentul sublim al moralei.

 

Avizul Comitetului Economic și Social European pe tema „Un cadru pentru publicitatea destinată tinerilor și copiilor” :

http://eur-lex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.do?uri=OJ:C:2012:351:0006:0011:RO:PDF


A2 (Simina Popandron)

E timpul sa interzicem publicitatea care se adreseaza copiilor

 

Am observant ca primul negator doar a contraargumentat ceea ce a spus echipa afirmatoare, neavand argumente proprii ceea ce inseamna ca negatorii nu au nici un caz. Si pe langa toate acestea, in incercarea de a contraargumenta argumentele afirmatoare, a reusit sa se contrazica chiar si pe el insusi.

In primul rand, echipa negatoare sustine ca cel mai important este dreptul la informare, aceasta fiind si filozofia lor de caz. Intr-adevar este foarte important sa fii informat, numai ca nu doar prim publicitate te poti informa. Publicitatea este cel mai rau mod de a te informa deoarece, fiecare producator, sau fiecare companie, in dorinta de a face prdusul lor sa para cel mai bun si  sa fie pe placul tuturor, exagereaza din multe puncte de vedere. Astfel, informatia nu mai este corecta si nu mai poti fi informat, ci doar mintit de producatorii care iti promit un lucru si primesti altceva de o calitate mult mai joasa.

In al doilea rand, echipa negatoare sustine ideea de identificare a copiilor ca posibili consumatori. Echipa noastra nu a spus nicio data ca ei nu sunt consumatori, pentru ca, intr-adevar sunt consumatori, insa nu ar trebui tratati ca atare. Si aici revin la ce a spus primul afirmator: de ce sa fie tratati ca nistre consumatori, din moment ce ei inca nu au discernamat? Pentru ca pana la urma, cum a spus si primul negator, “Copiii, pana la 8 ani, consuma ce le ofera parintii.” Si chiar daca fiecare producator are dreptul de a-si face singur publicitate in modl propriu, unele moduri pot fi daunatoare pentru unii copii. Copiii din segmentul la care ne referim, sunt foarte naivi, chiar daca au o educatie buna, deoarece daca spre exemplu un producator de jucarii face o reclama foarte colorata si simpatica, ii atrage atentia copilului, ii raman idei impregnate in minte si eventual va incepe sa se comporte ca si persoanele din reclama, ceea ce ii afecteaza personalitatea, schimbandu-si atitudinea, va incepe sa isi doreasca acea jucarie,  facandu-se materialist, dorindu-si tot mai multe jucari. De asemenea, parintii nu il pot supraveghea pe copil tot timpul, deoarece ei sunt la munca . Dar nu numai acasa poate vedea aceasta publicitate! Mai nou si la gradinite exista televizoare, iar asa se pot uita copiii la desene aimate . Dar intre episoadele de desene, ce se afla? Pauzele de publicitate! Acesta este un exemplu pentru copiii de pana la 7 ani. Dar cei ce la 7 la 14 ani, care stiu sa citeasca pot vedea publicitate si pe internet, in scoli, si chiar sip e strada, ceea ce ii poate afecta in mod negativ.

In al treilea rand, intr-adevar, publicitatea este necesara pentru a se promova si activitati educationale si evenimente sociale si culturale. Insa la aceasta varsta, copiii nu sunt interesati de astfel de lucruri, cu siguranta ar prefera sa stea acasa si sa se joace sau sa mearga la un suc cu prietenii, decat sa mearga la opera sau teatru. Si chiar daca ar merge, evenimentul ar fi, cu siguranta, ales de parinti, profesori, invatatori sau educatori. De aceea, toata publicitatea, ar trebui sa fie adresata adultilor, pentru ca pana la urma, pana la o anumita varsta, ei aleg ce este bine pentru copil, deoarece au mai mult discernamant. Deasemenea, negatorul a spus “Un copil trebuie sa perceapa lumea in mod real”. Cum ar putea un copil, care nu este tocmai constient de ceea ce este in jurul lui si nu are discernamant sa pergeapa lumea dupa cum este ea, din moment ce nicio publicitate nu este reala, ci imbunatatesc produsul sau evenimentul pentru a parea mai bun si mai interesant.

In concluzie, consideram ca publicitatea adresata copiilor trebuie interzisa, deoarece este logic ca parintii sunt cei care raspund pentru copil, asa ca ei trebuie sa ia deciziile pentru el, mai ales la aceasta varsta frageda si copii nu trebuie deocamndata sa aiba aceasta responsabilitate de a lua singuri decizii . De aceea, consideram ca motiunea trebuie castigata de echipa afirmatoare.


N2 (Fabian Telișcă)

E timpul sa interzicem publicitatea care se adreseaza copiilor

            Incep prin a spune ca echipa afirmatoare s-a contrazis atunci cand a spus ca ,, negatorii nu au nici un caz" iar ulterior spunand ca echipa noastra are totusi un caz si o filosofie de caz. De asemenea, afirmatorul 2 a spus ca echipa negatoare doar a contraargumentat argumentele lor, fara a sustine un argument propriu. Tin sa precizez faptul ca, conform regulamentului competiei Art. 6.2 Primul discurs negator ,,are rolul de a contesta poziţia afirmatoare, principala responsabilitate a negatorilor fiind de a contraargumenta punctual cazul afirmator" cat si ,,negatorii au dreptul (dar nu şi responsabilitatea) de a prezenta câteva argumente proprii care pot fi independente de contraargumentarea cazului afirmator". Cu toate acestea, argumentul principal al echipei negatoare este ca publicitatea adresata copiilor trebuie sa ramana deoarece reprezinta un mijloc foarte bun si util de informare.

            Astfel, pentru o mai buna intelegere a punctului de vedere al negatorilor va invit  sa urmariti urmatorul nostru demers :

            In primul rand, dorim sa precizam faptul ca informarea prin intermediul mijloacelor de publicitate poate fi o informare utila si credibila, in sensul ca exista norme care reglementeaza felul in care sunt create atat spoturile publicitare cat si articolele respective. O astfel de reglementare este data prin  LEGISLATIA UE  cat si de un set de principii  consfintite in “Codul Etic” , adoptat de catre state (in Romania a fost adoptat in anul 2008 , fiind promovat de Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor ), in care se regatsesc principiile de promovare ale produselor astfel incat impactul acesteia  sa nu fie daunatoare copiilor si dezvoltarii lor ulterioare . Un al cadru legislativ in care sunt prevazute normele in care trebuie incadrata publicitatea este Avizul Comitetului Economic și Social European pe tema „Un cadru pentru publicitatea destinată tinerilor și copiilor”. In concluzie atata timp cat publicitatea adresata copiilor este inscrisa in limita unor tipare corecte, nu avem nici un motiv sa o interzicem.  

            In al doilea rand, echipa afirmatoare sustine ca, copiii nu ar trebui tratati ca  niste consumatori iar motivul pentru care nu ar trebui tratati astfel il reprezinta faptul ca ei nu au discernamant. Practic echipa afirmatoare sustine faptul ca acest drept, de a fi tratat ca si consumator, ar trebui incalcat de companii atunci cand se refera la copii. De asemenea, echipa afirmatoare mai sustine, ca si in primul argument, faptul ca unele moduri prin care se face publicitatea pot fi daunatoare pentru copii. Acest lucru poate fi lamurit destul de usor, prin faptul ca exista norme care reglementeaza orice fel de abuz sau manipulare din partea companiilor la adresa copiilor, cum de altfel am spus in primul contraargument.

           In al treilea rand, echipa afirmatoare sustine faptul ca, copiii la care ne referim sunt suficient de mici, naivi sau neinteresati pentru a merge la vre-un eveniment cultural (teatru, film, excursie) insa sunt suficient de mari pentru a iesi cu prietenii in oras. Sincer, ne e cam greu sa credem ca un copil care se lasa manipulat de orice companie si care fara parinti nu poate lua o decizie buna, ,,merge cu prietenii la suc". Sa nu uitam, ne referim la copii sub 12 ani, copii carora nu ar trebui sa li se adrese nici o forma de publicitate iar daca se adreseaza ar trebui sa se adreseze parintilor acelor copii. Insa daca aceasta publicitate se adreseaza parintilor, acestia pot deveni posesivi influentand astfel personalitatea copiilor. Fapt ce s-ar remarca peste ani, atunci cand acei copii vor avea propriile lor familii si vor compara lucrurile cu care se confrunta cu cele care au fost impuse de parintii lor. Totodata parintii cand limiteaza posibilitatea copiilor de a decide, limiteaza maturizarea lor, astfel cand acestia vor creste vor fi incapabili sa ia o decizie pe cont propriu. 

 

            Un alt aspect  pe care  discursul echipei afirmatoare il prezinta in mod eronat  este dat de faptul ca parintii pot lua decizii pentru copii deoarece au ,,mai mult discernamant" . Noi consideram ca atunci cand vinde vorba de alegerea uni eveniment cultural , de vizionarea unui film sau unei piese de teatru nu este vorba de discernamant ci de manifestarea anumitor preferinte pe care, orice copil , oricat de mic ar fi , are dreptul de a le exprima . Mai mult decat atat fiecare copil are propria personalitate, iar in incercarea parintilor de a se impune si a decide pentru ei le pot influenta in mod negativ cresterea si comportamentul.

            In concluzie, echipa negatoare nu a incercat sa va convinga ci v-a demonstrat prin prezentarea cotextului legislativ si etic, prin argumente care sustin promovarea drepturilor si libertatilor individuale, faptul ca publicitatea adresata copiilor trebuie promovata in continuare, aceasta nereprezentand un factor de risc in dezvoltarea dezirabila copilului .




Decizia:

Mihaela Gherghe

A1:

Felicitari pentru structura buna a discursului, faptul ca ai avut o delimitare clara a argumentelor si o definitie clara a cadrului dezbaterii a facut discursul foarte usor de urmarit. 

Mi-a placut ideea ca reclamele ar trebui sa fie adresate consumatorilor si ca, in acest caz, nu copiii sunt, de fapt, consumatorii. Cu privire la al doilea argument, ar fi fost utila o dezvoltare mai ampla a premiselor, si o explicatie mai detaliata asupra impactului argumentului in contextul motiunii - admitand ca reclamele vor creea acel comportament consumerist de care vobesti, de ce este acest lucru atat de grav? Mai ales in cazul copiilor? 

Cu privire la concluzia pe care o extragi la sfarsitul discursului, nu sunt convinsa ca a fost o idee buna sa admiti ca alternativa adaptarea continutului reclamelor la publicul format din copii. Admitand ca varianta aceasta ar rezolva problemele identificate de tine mai sus, recunosti ca problema nu este cu reclamele in sine, ci cu modul in care ele sunt concepute. 

Punctaj: 

Continut: 12

Strategie: 8

Stil: 5

Total: 25 puncte

 

 

N1: 1298 cuvinte!!!

Semnalez in primul rand faptul ca ai depasit cu mult limita de 800 de cuvinte care fusese trasata pentru discurs, aspect care se va regasi in punctajul tau final. 

Cu privire la obiectiile aduse termenului de "consumator", primul afirmator incerca tocmai sa demonstreze ca - in ciuda definitiei "de dictionar" a termenului - in realitate, copiii nu ar trebui sa fie considerati, de fapt, consumatori pentru ca nu ei cumpara, de fapt, produsul. Pentru a combate pozitia afirmatoare era nevoie de mai mult decat o definitie alternativa, trebuia sa explici de ce, desi nu participa la actul de cumparare, copiii sunt totusi consumatorii, iar definitia din dictionar nu e suficienta pentru a dovedi pozitia voastra.

A fost o idee buna sa argumentezi de ce problema era, de fapt, modul cum sunt realizate reclamele, nu publicitatea in sine. Ar fi trebuit sa dezvolti mult mai puternic acest contraargument - era o idee foarte puternica, pe care o admisese chiar primul afirmator in discursul lui.

De asemenea, trebuia sa fie dezvoltata mult mai bine ideea conform careia "publicitatea nu e doar un mod de a obtine profit". In absenta unei argumentatii solide, exemplele pe care le aduci conduc tot la ideea de profit - promovarea unui eveniment aduce mai multi vizitatori la evenimentul respectiv, care platesc taxele de intrare/cumpara produse etc. 

Semnalez in ultimul rand faptul ca ai depasit cu mult limita de cuvinte care fusese trasata pentru discurs, aspect care se va regasi in punctajul tau final.

Punctaj:

Continut: 11

Strategie: 4 (discursul a avut ~ 1300 de cuvinte)

Stil: 4

Total: 19

 

A2:

In primul rand, remarca pe care o faci cu privire la cazul negator este adevarata - nu au avut argumente proprii, expuse ca atare. Insa primul negator a adus destul de mult continut nou in contraargumentarea pe care o aduce cazului vostru incat sa reiasa clar din contraargumente filosofia de caz negatoare si pozitia pe care ei o sustin in cadrul dezbaterii. 

Ai avut o contraargumentare buna pentru ideea dreptului la informare promovata de negatori - publicitatea nu este o sursa impartiala de informatii. De asemenea, au fost binevenite clarificarile aduse termenului de "consumator" si pozitiei pe care ati luat-o fata de acesta. 

Cu privire la al treilea argument, ar fi fost mai eficient sa pui mai mult accent pe ideea ca, indiferent de produsul sau serviciul la care se face reclama, parintii (sau alte persoane responsabile de copil) vor face alegerea pentru el si de aceea ei sunt, de fapt, cei care ar trebui sa fie tratati drept consumatori.

Punctaj:

Continut: 12

Strategie: 8

Stil: 4

Total: 24

 

 

N2:

Cu privire la cazul negator sau la lipsa acestuia raman valabile observatiile pe care le-am facut afirmatorului nr. 2. Sigur, era o idee buna sa veniti cu argumente proprii, insa nu era si o obligatie. Pozitia negatoare reiese din contraargumentarea adusa.

Referitor la liniile directoare trasate de legislatia U.E., nu era suficient sa mentionezi, la fel cum a facut-o primul negator, ca ele exista. Trebuia sa si explici de ce sunt, realmente, eficiente in a asigura ca reclamele nu exagereaza in prezentarea calitatilor unui produs si ca sunt o sursa credibila de informatii. 

De asemenea, era necesar sa explici de ce copiii au un drept de a fi tratati ca niste consumatori, in conditiile in care ati fost de acord cu echipa afirmatoare ca ei nu au discernamant. 

Punctaj:

Continut: 10

Strategie: 7

Stil: 4

Total: 21

 

 

Decizia mea merge catre echipa afirmatoare, din urmatoarele considerente:

Prima arie de conflict care a fost conturata a fost cea referitoare la termenul de "consumator" si la calitatea de a fi sau nu consumator pe care o au copiii. Aria a fost castigata de echipa afirmatoare intrucat rationamentul lor a fost sustinut si argumentat pe parcursul celor doua discursuri, pe cand echipa negatoare nu a incercat sa combata efectiv acest rationament, aducand doar definitii ale termenului si referiri la un "drept de a fi tratat ca un consumator".

A doua arie a fost cea privitoare la scopul reclamelor, castigata din nou de echipa afirmatoare pentru ca ambele echipe au convenit asupra faptului ca scopul reclamelor este acela de a obtine profit, insa echipa afirmatoare a reusit sa explice de ce acest scop va duce la o denaturare a prezentarii produsului, iar echipa negatoare nu a sustinut contraargumentul sau printr-o explicatie convingatoare, referirile la legislatia U.E. fiind insuficiente in conditiile in care nu au fost exemplificate.

Tin sa felicit ambele echipe pentru calitatea discursului si pentru ca au urmat o structura clara, care a facut meciul usor de urmarit.



A1 -> 25 puncte
N1 -> 19 puncte
A2 -> 24 puncte
N2 -> 21 puncte
Castiga echipa:

Teo si Simina (afirmatori)


Vrem parerea ta! Pentru asta, trebuie sa te loghezi.

Un proiect
Ardor
Finanțatori
Open Society Foundation
MemoPlus
Parteneri
Policy Center
British Council
Europuls
Ce-Re
Prime Romania
Centrul pentru jurnalism independent
Aisec
Cogitus
Foreign Policy
Elsa
Voluntari pentru idei si proiecte
Trust
Leap
Asociatia young initiative
Asjc
Osut
Susținători Parteneri instituționali
Parteneri media
HotNews
Romania Pozitiva
Think Outside The Box
Carevasazica
Studentie.ro
startub.unibuc.ro
Iasi fun
Ziarul de Iasi
KissFm
Acest proiect este finantat cu sustinere din partea Comisiei Europene. Aceast publicatie [comunicare] reflecta doar vederile autorului, iar Comisia nu poate fi facuta responsabila pentru utilizarea informatiei pe care o contine.