Login  Register
Email:

Pass:

forgot password?

Email:

login?

'Teo si Horatiu' (afirmatori) vs 'Ana-Maria si Andreea' (negatori)

A1 (Teodora Oprea)

E timpul sa interzicem publicitatea care se adreseaza copiilor



In vederea demonstrarii acestei teze, ne vom referi la copii ca fiind persoanele in varsta de pana la 14 ani, pentru a distinge intre notiunea de ‘copil’, sugerand si naivitatea caracteristica varstei fragede (chestiune relevanta in cazul acestei motiuni), si notiunea de ‘minor’, desemnand orice persoana care nu a implinit inca 18 ani.

Prin publicitatea adresata copiilor intelegem, in congruenta cu definitia din Legea audiovizualului1, orice forma de mesaj difuzat in vederea promovarii furnizarii de bunuri sau servicii contra cost, insa in acest caz centrata in jurul preocuparilor si bunurilor si serviciilor de interes pentru copii, precum: jucarii, haine, mancare, promotii, concursuri, etc.

Consideram ca publicitatea adresata copiilor ar trebui interzisa pentru urmatoarele motive:

  1. Copiii nu ar trebui sa fie tratati ca niste consumatori

Daca scopul publicitatii e sa creasca vanzarile unui produs, chiar daca produsul respectiv este destinat copiilor, consumatorii nu sunt copiii. Pana la o anumita varsta cel putin (12-14 ani2), copiii nu dispun de discernamantul necesar pentru a intelege scopul reclamei, pentru a face comparatia cu alte produse, si nici resursele personale pentru a investi in acel produs. Chiar daca copiii isi formeaza inca de la varste fragede gustul si preferintele, expunerea repetata la un mesaj pe care nu il inteleg in totalitate ii determina sa recurga la parinti pentru a obtine acel produs. Daca permitem difuzarea reclamelor pentru copii, le dam copiilor responsabilitati mai mari decat resursele personale de care dispun, le cerem sa nu doreasca incontrolabil ceva ce nu-si pot cumpara singuri, le cerem sa-si dea seama cum sa faca alegerea intre mai multe interese firesti cu privire la mancare, jucarii, brand-uri.

In realitate, parintii sunt cei care cumpara, iar acestia sunt responsabili de buna crestere si educatie a copilului lor. Reclamele ar trebui adresate lor, chiar daca sunt cu privire la produse pentru copii.

  1. Publicitatea nu urmareste interesului copilului, ci profitul

Reclamele au efecte negative asupra copiilor in mai multe sensuri: induc conceptii exagerate cu privire la realitate, la calitatea produsului, la atitudinea pe care ar trebui sa o aiba un copil in raport cu produsul sau anumite situatii (de frenezie, energie excesiva de cele mai multe ori). Copilul este credul, influentabil, mai atent decat adultii in perioada de publicitate.

Chiar daca copiii nu sunt convinsi sa doreasca/cumpere un anumit produs, publicitatea pentru copii creeaza un comportament materialist si consumist, acestia vor dori in general mai multe obiecte/produse, chiar daca nu sunt exact produsele pentru care au fost realizate reclamele3.

Nu consideram ca este in interesul copilului sa permitem ca televiziunea sa creeze astfel de comportamente, pentru a permite producatorilor si programelor televizate pentru copii sa obtina profit. Asa cum in privinta tuturor celorlalte domenii ale vietii sociale principiul interesului superior al copilului este prioritar, asa ar trebui sa fie si in privinta publicitatii televizate, fara a se pune problema de libertatea de informare si comercializare.



  1. Exista pericole de scurta si lunga durata

Consideram ca impulsul de a cumpara un produs si interesul copilului pentru a imita ceea ce vede la televizor se manifesta doar la scurt timp de la contactul cu publicitatea televizata, dar o data cu repetarea reclamelor sau expunerea pe o perioada indelungata la acelasi tip de reclame, comportamentul copilului se altereaza, mai ales daca in reclame apar si copii sau eroi animati. Copilul percepe limbajul si comportamentul copiilor din reclame si programe pentru copii ca fiind normale si le imita in cursul formarii sale. In ceea ce priveste programele pentru copii, acestea sunt concepute sau restrictionate ulterior astfel incat comportamentul personajelor sa fie unul acceptabil pentru privitori. Reclamele insa urmaresc din start sa produca un efect de consum si deci exagereaza comportamentul si reactiile personajelor fata de anumite produse sau situatii. Multi copii nu reusesc sa faca diferenta intre programe si reclame si isi modeleaza trasaturile in mod indistinct dupa amandoua sursele.

In concluzie, avem doua posibilitati: fie facem ca reclamele sa fie potrivite pentru copii, dar atunci nu vor mai fi impactante, profitabile, si oricum e dificil sa stabilim cu fiecare clam ace induce un comportament si mentalitate negative copiilor si ce nu; fie interzicem publicitatea adresata copiilor pentru motivele expuse anterior.



1 Legea audiovizualului nr. 504 din 11 iulie 2002, art 1 alin. 1 pct. 17 http://www.cna.ro/Legea-audiovizualului.html

2 Pine, Nash- “The effects of television advertising”, subcapitol Consumer Literacy, pag 530 http://www.uk.sagepub.com/hackley/SJO%20Articles%20for%20Website/Chapter%208%20-%20Pine%20&%20Nash.pdf

3 Pine, Nash- “The effects of television advertising”, subcapitol Discussions, paragraph 3, pag 537 http://www.uk.sagepub.com/hackley/SJO%20Articles%20for%20Website/Chapter%208%20-%20Pine%20&%20Nash.pdf


N1 (Andreea Ștefea)

  E timpul să interzicem publicitatea care se adresează copiilor?

  1.1 Termenii cheie din această frază care stabilesc subiecții dezbaterii fiind remarcați și de membrul echipei afirmatoare sunt: a interzice, publicitate, copii.

   „A interzice” declanșează automat suprimarea permisiei de informare respectiv cunoaștere. Este adevărat că sunt situații când a interzice devine o nuanță favorabilă, însă nu trebuie omis faptul că odată interzisă informarea, de orice tip ar fii aceasta, se încalcă automat exercitarea *dreptului la informare, drept reglementat in mod special de către **Uniunea Europeană (aici se face referire la dreptul copilului).

   Publicitatea, mijloc de informare în masă sub diferite forme, dispune de un maximum de frecvență în viața societății. Cu alte cuvinte, publicitatea este regăsită atât de des în viața cotidiană, încât uneori nu se conștientizează prezența acesteia în mod evident. Este aceasta atât de dăunătoare precum se vehiculează și dacă este cum se face că ne înconjurăm de ea? Ba mai mult decât simplul fapt că suntem tot timpul sau majoritatea timpului conectați cu acest mijloc de informare, efectul său a început să devină din ce în ce mai vizibil; altfel de ce s-ar mai recurge la publicitate!

   Copii sunt ființe umane sau juridic vorbind persoane minore. De ce am specificat ființe umane? Deoarece în acepțiunea echipei afirmatoare, citez „consumatorii nu sunt copii”, propoziție ce nu face altceva decât să-i elimine pe cei în cauză, și anume copiii, din viața socială. E egal cu a afirma faptul că ființele umane nu cuprind și copiii. Așadar, a-i priva de orice mijloc de informare nu ar duce decât a-i exclude din coexistența propriu-zisă.

 1.2  Acum că am definit și explicat termenii cheie am să recurg la câteva argumentări propriu-zise care vizează opinia negatoare, aceea că: nu suntem de acord cu interzicerea publicității pentru copii.

  Cum spuneam anterior, anularea totală a publicității pentru copii degradează calitatea vieții acestuia. *** Copii au dreptul de a se informa și de a fi ascultați, au dreptul la libertatea de a gândi… . […]Pentru ca un copil să devină într-o zi un bun cetățean este nevoie ca drepturile lui să fie cunoscute și respectate. Consecințele pot fi lesne de imaginat, dificultăți de integrare socială, discriminare etc.. Caracteristici ca naivitatea, lipsa de discernământ amintite de cealaltă echipă, nu constituie motive temeinice pentru interzicerea publicității juvenile. Aceste atribute invocă subestimarea, dar mai ales discriminarea copilului. Mai mult decât atât, publicitatea adresată publicului tânăr, se axează pe elemente corespunzătoare acestuia, care afișează ****caractere destinate vârstei, nivelului de cultură, bazate in proporție de 90% pe o adaptare ludică. În acest mod nu se poate afecta dezvoltarea personalității sau bunei creșteri.

1.3 Dacă se recurge la parinți așa cum propunea echipa afirmatoare, aici trebuie a se preciza faptul că rolul principal al părinților nu este altul decât acela de a coordona sau îndruma viața micuților lor. Cu siguranță aceștia au suficienta competență de a putea remarca care sunt cu adevărat reclamele pentru micuți și care depășesc nivelul acestora. A explica unui copil care este diferența dintre bun sau rău la modul generic este mult mai util decât a interzice.

   În concluzie, nu este benefică interzicerea reclamelor pentru copii deoarece acestea stimulează creativitatea, dezvoltă o gândire proprie și un liber arbitru. Așadar, caracteristicile enumerate la finalul frazei anterioare, luate integral constituie o personalitate bine angrenată în societate și cu o multitudine de capacități respectiv competențe.

* Constituția României http://legeaz.net/constitutia-romaniei/articolul-31-constitutie

**  Drepturile copilului în Uniunea Europeană http://europedirect.centras.ro/assets/editor/file/pliant%20dr%20copilului.pdf

*** Dr. Copilului în U.E. http://europedirect.centras.ro/assets/editor/file/pliant%20dr%20copilului.pdf

**** Reclame pentru copii

http://www.youtube.com/watch?v=xtJQKK-Hk_s  http://www.youtube.com/watch?feature=endscreen&v=EfAPCk7sf3U&NR=1

http://www.youtube.com/watch?v=fs0AXusd2S0&feature=fvwrel


A2 (Horatiu Dumitru)

Îmi propun astăzi să vă ilustrez efectele negative pentru dezvoltarea unui copil, când acesta este expus reclamelor. În cele ce urmează, voi incepe contraargumentarea ideilor negatoare, aceasta pliindu-se perfect pe resusţinerea cazului afirmator.

1. Echipa negatoare aduce în discuţie drepturile omului. Trebuie clarificat că prin interzicerea reclamelor pentru copii nu se încalcă niciun drept. Dreptul la informare nu se rezumă la publicitate, ea înseamnă mult mai mult. Dreptul la informare încă există, nimeni nu leagă copilul la ochi când se plimbă prin supermarket. Ce doresc negatorii, printr-o analogie, este următorul lucru: din moment ce dreptul la educaţie este unul fundamental, copiii ar trebui să fie trimişi la şcoala încă de când fac primii paşi, altfel le este încalcat acest drept. Noi considerăm că, din moment ce copilul nu este conştient, nu are discernământ, nu se pune problema de trimis la şcoala, respectiv vizionare de reclame.Nici noi nu ne dorim un copil sustras din realitate, care să nu aibe habar de produsele existente pe piaţă. Un copil va putea liniştit să admire iaurturile de fructe din supermarket, atâta timp cât pe ambalajele lor nu există animale şi zâne. Vrem doar ca reclamele să nu mai aibe acel rol manipulativ asupra lui. Prin adoptarea acestei măsuri, copilul nu va fi inchis într-o cutie, neavând habar de lumea înconjurătoare. Informaţiile doar i se vor transmite corect, filtrate. Copilul va şti că există gumă de mestecat roz. Informaţia ce nu îi va fi transmisă este aceea că dacă o mestecă, va fi cuprins de magie, aruncat intr-un univers paralel unde va dansa cu personajele preferate!

2. Părinţii sunt cei ce plătesc pentru bunurile consumate de copii, aşadar ei ar trebui să constituie grupul ţintă al reclamelor. Un părinte doreşte ce-i mai bine pentru copilul său, iar acestuia cu sigutanţă nu îi vor lipsi dulciurile şi jucăriile, dacă banii nu constituie o problemă. În acest fel, copilul nu va consuma dulciuri în exces, cum se întamplă dacă acesta este manipulat prin reclame. Încă un motiv pentru interzicerea reclamelor pentru copii este faptul că aceştia nu cunosc preţul banului. Un copil mereu va fi tentat să cumpere cât mai multe cornuri cu ciocolată, nu neapărat din cauza gustului, ci a modalităţii manipulative de difuzare a reclamei. Aşa apar neînţelegerile dintre părinţi şi copii, pe tema banilor, pe tema alimentelor nesănătoase. O mamă se va chinui în zadar să îi explice copilului său că o marcă de cereale este mai calitativă, mai bună, mai gustoasă decât o marcă promovată de Spiderman. Dacă nu i se va cumpăra marca dorită, copilul se va simţi frustrat, neîndreptăţit, nefericit. Ni se spune că rolul părintelui este acela de a coordona şi îndruma viaţa micuţului, însă prin aceste exemple se observă clar cum acest rol este îngreunat de efectele publicităţii.

3. Tocmai negatorii susţin cât de prezentă este publicitatea in viaţa noastră, cum ne înconjoară din toate părţile. Noi vă demonstrăm azi că tocmai manipularea aceasta în masă este negativă pentru orice copil.  Nu prea ne dăm seama cum reclamele ar putea stimula imaginaţia, creativitatea, dezvoltarea gândirii proprii şi al propriului arbitru. Pentru acestea, exista educaţie, gradiniţă, desene animate, carţi, jocuri. Tocmai, liberal arbitru este distrus in cazul copilului. Liber arbitru înseamnă acea alegere din proprie iniţiativă dintre două sau mai multe posibilităţi prezentate egal. Ei bine, la copil, dintre o un iaurt proaspăt sănătos, şi un iaurt plin de coloranţi, cu faţa lui Scooby Doo pe ambalaj, pe care credeţi că l-ar alege? Tocmai adaptarea ludică din reclame este problema. De ce? Copiii sunt obişnuiţi ca personajele lor preferate, prezente în desene animate şi poveşti, să fie pline de calităţi, pozitive, niste modele. Industria reclamelor se foloseşte de acest lucru, folosindu-se de aceste figuri cu rol de model pentru a îi manipula pe cei mici. De exemplu, după ce a citit povestea Cenuşăresei, o fetiţă este clar impresionată de personajul acesteia, înzestrată cu un caracter frumos. Aceasta, prin calităţile pe care le promovează, devine un erou, un model in ochii fetiţei. Cum oare percepe micuţa o reclamă în care Cenuşăreasa se fardează cu nişte farduri pentru copii, şi face reclamă la un şampon roz cu sclipici? Bineînţeles, copilul va crede de cuviinţă că, din moment ce eroina sa procedează aşa, produsul respectiv este de cea mai înaltă calitate, şi ca este normală folosirea produselor respective. Aici intervine problema, deoarece explicaţiile mamei despre nocivitatea coloranţilor din farduri pălesc în faţa argumentului din mintea fetiţei “  aşa procedează Cenuşăreasa, înseamnă că e bine!”. Astfel, copilul mereu va alege un produs de acest gen, chiar daca acesta este nesănătos, ineficient, scump. 

Ce efecte apar? Spre exemplu, sunt cunoscute eforturile părinţilor de a-şi educa copiii să mănânce sănătos. Eforturile acestea sunt triplate în momentul în care copilul este bombardat de reclame la Mc Donalds. Ne miram de ce obezitatea creşte în rândul celor mici.

Copii sunt creduli, nu au discernământ. Copiii chiar cred că dacă mănâncă dimineaţa Nesquik, vor avea o energie uluitoare, precum are iepurele mascotă. Un studiu realizat în ţările dezvoltate susţine că majoritatea copiilor ce trăiesc în mediul urban, deoarece nu au vazut niciodată in realitate un asemenea animal fermecător, cred ca vaca e mov, datorită reclamelor de la Milka. Amuzant sau nu, astfel se reflectă impactul major al reclamelor, spălarea de creier şi manipularea copiilor creduli. 

În concluzie, am demonstrat că cei mici nu au discernământul, competenţele necesare unui consumator şi că reclamele sunt nocive pentru aceştia. Din aceste motive, ar trebui să considerăm acum momentul oportun de a spune stop reclamelor pentru copii.


N2 ()

Efectele negative de care vorbea echipa afirmatoare și pe care le expunea distorsioneaza realitatea. Pe baza cărui temei spun asta? Pe a aceluia cum că exemplele date tind mai mult a se mula pe o lume fictivă, și anume aceea în care copiii, după cum afirmau aceștia nu au nicio competență intelectuală. Lipsa discernământului menționată în discursul afirmator ne face să credem că societatea contemporană deține copii care prezintă caractere asemănătoare roboților, astfel încât aceștia pot fi manipulați sub cea mai ușoară formă posibilă. Dai un click sau o comandă vocală și voila: copilul recepționează comanda primită, ba mai mult o execută. Ei bine, nu e chiar așa! Comparația mea nu se dorește a fi o ironizare; am folosit-o pentru a ilustra cât mai bine ideea că micuții nu se lasă impresionați cu una cu doua, ba mai mult aceștia sunt cei mai aspri critici. Eu cred că este de preferat a ne raporta la exemple concrete sau dacă nu concrete într-totul, cel puțin reale, bunăoară cele expuse de către afirmatori înclin să le desemnez drept simple presupuneri.

În primul rând, lipsa conștienței copiilor, adusă în discuție de către afirmatori ne șochează. Când spui conștiență la ce te referi? Conștiența este cea care dezvăluie realitatea înconjurătoare, dând posibilitatea ființei umane de a-și da seama de rolul său în societate. Conștiența are la bază logica și este nativă. O definiție medicală a conștienței sună cam așa „Conștiența reprezinta capacitatea individului de a se orienta în timp, spațiu și propria persoană”, ori afirmând că lipsa conștienței este una din caracteristicile copiilor riști să de îndepărtezi de legile firești de care ființa umană este guvernată.

În al doilea rând, cum spuneam și în primul discurs, rolul părinților este unul extrem de important dacă nu cel mai important. Echipa afirmatoare susținea dorința părinților de a-și crește copii prin metode sănătoase oferindu-le un trai cu un nivel ridicat. A dori cei mai bine pentru copilul tău nu înseamnă să-l lași să treacă peste limitele vârstei sau să-i cumperi toate jucăriile și dulciurile invocate, de care aminteau și afirmatorii. Calitatea creșterii unui copil implică educația în primul rând, încă din primii ani de viață, iar aici voi mai adăuga și ideea că educația nu este doar un exponent al școlii ca instituție, ci educația începe în căminul familial. Precizarea făcută anterior clarifică nelămurirea echipei afiramatoare și anume aceea cum că noi (echipa negatoare) doream ca să nu se încalce drepturile copilului cu privire la informare. Noi nu solicitam schimbarea sistemului înspre a se frecventa cursurile școlare încă de la câteva luni. Nu. Mai exact făceam referire la educația din afara școlii care este o completare a celei școlare. O educație corespunzătoare conferă echilibru mediului în care se dezvoltă copilul.

În concluzie, nu poate fi vorba de manipuarea propriu-zisă a copiilor prin intermediul publicității. Tentațiile oferite de către aceasta prezintă un caracter inofensiv, fără efecte semnificative, atâta timp cât ne raportăm realității și nu luăm în considerare fabulțiile. În zilele noastre copii se maturizează mult mai repede deoarece timpurile sunt de o așa natură și acest fapt nu este unul uluitor. Să nu uităm că și-n vremurile trecute maturizarea era una destul de accelerată fară posibilitățile din ziua de azi. 



Decizia:

Liviu Gajora

A1

  • e foarte bine că defineşti termenii moţiunii

  • ai grijă să numerotezi corect argumentele

  • primul argument e formulat problematic: Copiii sunt consumatori (ei mănâncă cerealele, ei se joacă cu jucăriile cumpărate samd), ce vrei tu să spui e că ei nu sunt cumpărători, ci apelează la părinţi. E important că spui că nu înţeleg mesajul în totalitate, deci titlul argumentului ar fi fost mai potrivit astfel “Copiii nu ar trebui să fie consideraţi consumatori raţionali/cu discernământ”. Atenţie că ai nişte propoziţii care nu sunt corecte pentru cazul afirmator, prin care vrei să interzici publicitatea: “dacă permitem difuzarea reclamelor le cerem sa nu doreasca incontrolabil ceva ce nu-si pot cumpara singuri, le cerem sa-si dea seama cum sa faca alegerea intre...”

  • E bun argumentul 3, privitor la faptul că publicitatea deseori exagerează/sugerează efecte miraculoase (erau bune nişte exemple chiar aici) şi creează un obicei consumerist, conform studiului.

  • Argumentul 3 - cel cu efectele pe termen scurt şi lung – are nevoie de dovezi/exemplificări ca să convingi că efectele sunt nocive

N1

  • atenţie că atunci când defineşti termenii cheie faci nişte erori logice sau distorsionezi nişte noţiuni. Afirmatorii nu au spus “consumatorii nu sunt copii”, ci au spus că cei mici/copiii nu ar trebui să fie trataţi ca nişte consumatori (pentru că nu au discernământul necesar pentru a înţelege scopul reclamei). Când vorbeşti la dreptul de informare, trebuie să ţii cont că acesta nu e un absolut, sunt multe instanţe când părinţii/altă autoritate limitează accesul copiilor la un anumit tip de conţinut (producţiile erotice sau violente, de exemplu). Afirmatorii susţin că publicitatea are efecte negative, de aceea merită limitat accesul la informare al copiilor, iar sarcina voastră este să demonstraţi ori că publicitatea nu are efecte sau ele sunt neglijabile, ori că are efecte chiar pozitive.

  • Afirmi că cei privaţi de acces la publicitate nu vor fi integraţi sociali, că vor fi discriminaţi, dar nu argumentezi/dovedeşti că acestea sunt consecinţele probabile. Apoi, în concluzie spui că reclamele stimulează creativitatea şi dezvoltă gândirea critică, dar nu oferi nici o dovadă în acest sens.

  • Argumentul trei este probabil singurul argument care are potenţial de a convinge. Păcat că nu insişti mai mult asupra lui şi nu îl întăreşti cu dovezi (de pildă ,în dovada propusă de afirmatori, la pagina 538 scrie că acei copii care vizionează reclame alături de părinţi şi discută despre ele în familie sunt mai puţin influenţabili)

A2

  • atenţie că depăşeşti limita de cuvinte (discursul tău are 914 cuvinte), motiv pentru care pierzi puncte la structură. Pe viitor încearcă să compactezi conţinutul şi/sau să renunţi la frazele care nu îţi ajtă cazul (la primul argument analogia aceea cu mersul la şcoală putea lipsi).

  • E bine că explici că publicitatea nu (doar) informează, ci uneori sugerează efecte şi beneficii nerealiste. Argumentul cu părinţii care au o muncă îngreunată din cauza advertising-ului e acceptabil (mai ales în absenţa unei critici negatoare relevante), dar puteai susţine mai bine acest aspect apelând la un studiu.

  • Argumentul trei ţinteşte la fix cu exemplele de reclame care se folosesc de universul copiilor pentru a induce o imagine favorabilă asupra produselor (nişte link-uri la reclame erau utile, ca să nu te acuze negatorii că inventezi); e bine şi că remarci că negatorii nu au dovedit de ce reclamele stimulează „creativitatea şi liberul arbitru”

  • Deşi e la îndemână, nu poţi afirma că publicitatea duce la creşterea obezităţii în rândul celor mici, fără să dovedeşti asta cu nişte studii

N2

  • discursul tău suferă în ceea ce priveşte argumentele/dovezile/relevanţa ideilor faţă de sarcina negatorilor de a nega moţiunea. Concret, definiţia “conştienţei” şi invocarea “legilor fireşti de care fiinţa e guvernată” sunt irelevante şi inexacte, şi nu contra-argumentezi poziţia afirmatorilor, care spuneau că cei mici nu au discernământul necesar pentru a naviga în lumea publicităţii.

  • Afirmi că tentaţiile oferite de publicitate sunt inofensive, dar afirmatorii îţi dau nişte exemple legate de posibilele pericole, pe care le ignori. Afirmi că cei mici sunt cei mai aspri critici, dar nu oferi nici o dovadă în acest sens, nici măcar nu explici ce înseamnă că sunt critici (dacă spiiritul lor critic se rezumă la faptul că îl preferă pe Superman lui Spiderman, nu înseamnă că ei analizează critic produsele cu care aceste personaje sunt asociate)

  • E bine că reiterezi rolul important al părinţilor, dar nu explici suficient de convingător faptul că părinţii fac o treabă bună/completă sau măcar suficientă în a-i educa pe cei mici referitor la publicitate

 

Verdict:

Sunt doua idei majore dezbătute în meci. Prima e legată de capacitatea copiilor de a înţelege şi judeca critic reclamele şi produsele promovate, iar a doua se referă la efectele, nocive sau nu, pe care publicitatea le are. În ceea ce priveşte prima idee, afirmatorii se descurcă mai bine să argumenteze, sprijinindu-se de un studiu, că cei mici nu au capacitatea intelectuală de a evalua corect reclamele şi nu ar trebui să fie pionii prin care companiile obţin profit. Referitor la cea de-a doua idee, deşi afirmatorii puteau face o treabă mai bună în a dovedi efectele nocive ale publicităţii, reuşesc să sugereze că există pericole (de încurajare a unui consumerism exagerat, de optare pentru nişte produse care deşi pot fi problematice dpdv calitativ, sunt seducătoare, de îngreunare a rolului părinţilor etc). Recomand ambelor echipe să se documenteze mai mult şi să îşi argumenteze atent afirmaţiile.

 

Acest meci e câştigat de echipa afirmatoare.

 

Punctaje

 

Conţinut

Strategie

Stil

Afirmator 1 (24)

12

8

4

Negator 1 (20)

9

7

4

Afirmator 2 (23)

13

6

4

Negator 2 (20)

9

7

4

 

A1 -> 24 puncte
N1 -> 20 puncte
A2 -> 23 puncte
N2 -> 20 puncte
Castiga echipa:

Teo si Horatiu (afirmatori)


Vrem parerea ta! Pentru asta, trebuie sa te loghezi.

Un proiect
Ardor
Finanțatori
Open Society Foundation
MemoPlus
Parteneri
Policy Center
British Council
Europuls
Ce-Re
Prime Romania
Centrul pentru jurnalism independent
Aisec
Cogitus
Foreign Policy
Elsa
Voluntari pentru idei si proiecte
Trust
Leap
Asociatia young initiative
Asjc
Osut
Susținători Parteneri instituționali
Parteneri media
HotNews
Romania Pozitiva
Think Outside The Box
Carevasazica
Studentie.ro
startub.unibuc.ro
Iasi fun
Ziarul de Iasi
KissFm
Acest proiect este finantat cu sustinere din partea Comisiei Europene. Aceast publicatie [comunicare] reflecta doar vederile autorului, iar Comisia nu poate fi facuta responsabila pentru utilizarea informatiei pe care o contine.