Login  Register
Email:

Pass:

forgot password?

Email:

login?

'The Players' (afirmatori) vs 'Bogdan si Miruna ' (negatori)

A1 (Petru Tertiuc)

Era noapte și mă aflam într-un trolebus arhiplin așezat pe un scaun din spate,în dreapta mea era un bătrân picioarele căruia tremurau și care parcă era gată să de ortul popii iar în fața mea era o femeie ce ținea un copil de mână și alt copil (care era obez)  în brațe, nuștiu de ce dar ea mă privea cu ochi răi. Copilul care stătea în picioare o rodea la minte pe mama sa povestind-ui despre noul set de jucării LEGO și cum toții colegii săi de clasă au acest set fără să obeserve cât de mult mama sa se chinuie să țină în brațe pe fratele său, privindul mă gândeam că nu aș fi vrut să ajung vreo dată un măgar asemenea acestui copil și să arăt atâta dizrespect unei femei.

Este târziu și mă aflu acasă, și scriu despre ceia ce s-a întâmplat ieri și încerc să înțeleg care era problema acestor copii, de ce unul este obez la o vârstă atât de fragedă (avea vreo 7 ani) iar altul e atât de disperat după acest set de jucării. Cred că aceste două probleme au fost cauzate în primul rând de spoturile publicitare destinate publicului tânăr care este încă inocent și ușuratic în gânduri, spoturi ce arată mânacarea (vorbesc doar de junk-food) atât de atrăgătoare la televizor și atât de mizerabilă pentru organism și tendința spre a avea ceva nou dar nu neapărat util. Reclamarea mâncării fast-food este direct propoțională cu obezitatea copiilor. [1] Marketingul e greu de criticat încât acesta permite o dezvoltare mai prosperă producătorului prin sporirea vânzărilor dar în acelaș timp e în stare să seducă consumatorul prin căi „murdare” și când consumatorul este un copil această sarcină se ușurează. [2] Copilul este mai ușor de influențat și în rezultat mai ușor de manipulat. "We're relying on the kid to pester the mom to buy the product, rather than going straight to the mom." (Noi încercăm să facem ca copilul să o facă pe mama sa să cumpere produsul decât direct s-o facem pe ea să-l cumpere) Barbara A. Martino, Advertising Executive. Dorințele unei persoane tinere sunt mai multe la număr și patima cu care ea le vrea este mai mare doar că aceste dorințe pot să contravină cu capacitățile financiare a familiei din care aceasta vine, aceasta poate duce la unele probleme financiare în cazul în care copilul este prea insisten iar dacă nu este destul de insisten pot apărea probleme sociale cu vârstnicii săi, aceste probleme care sunt în esență niște banalități pot produce serioase probleme pentru copii. [3]

Este miez de noapte și peste câteva ore va fi dimineață, mă voi afla la școală unde colegii sunt predispuși să aprecieze oamenii mai mult după numele care este scris pe cămașa pe care o porți decât după virtutea persoanei care o poartă, cred că lucrurile legate de modă sunt cele mai uzate în marketing iar faptul că îmbrăcămintea bună (și scumpă) este esențială pentru o viață socială de calitate este ceva introdus încă din copilărie ca în viitor să fiim consumatori mai fideli. Peste câțiva ani într-o amiază mă voi afla la un interviu pentru un post de muncă succesul cărui va depinde foarte mult de felul în care îmi va fi aranjat părul, de mirosul parfumului meu și încălțămintea pe care o voi purta și acceptat fiind va trebuie să-mi mențin statutul prin albețea dinților, prin numărul de zâmbete pe care le voi da și glumelor pe care va trebui să le fac despre cel mai (orice urâțenie fizică acceptată de mai mulți oameni) lucrător în conversații banale, cred că lucrurile despre cât de important este să  ai un corp frumos și foarte îngrijit este o regulă de aur ce vine din adolescența plină de coșuri. Peste și mai mulți ani într-o noapte mă voi afla într-un trolebuz cu picioarele tremurând de la artrită cu privirea-n jos și cu ochii plini de remușcări pentru faptul că în maturitate nu am acceptat unele lucruri esnțiale pentru a trăi într-o „societate”, cred că multe din aceste probleme vor putea fi evitate dacă încă din copilărie n-am fi educați de consumerism.

[1] Catherine Musemeche, aliniatul 3

http://parenting.blogs.nytimes.com/2012/07/13/ban-on-advertising-to-children-linked-to-lower-obesity-rates/

[2] How Marketers Target Kids

 http://mediasmarts.ca/marketing-consumerism/how-marketers-target-kids

[3] Vanessa O’connell

http://online.wsj.com/article/SB119326834963770540.html 


N1 (Miruna Semenescu)

Astazi, ca primul vorbitor al echipei negatoare, voi atinge in primul rand cateva puncte aduse de catre primul vorbitor al echipei afirmatoare. Lipsa argumentelor ma forteaza sa deduc oarecum  mici idei si nu argumente in totalitate explicate si analizate. In al doilea rand voi aduce propria substanta dezbaterii prin care voi demonstra ca nu trebuie sa interzicem publicitatea care se adreseaza copiilor.

Trecand insa la contraargumentare, putem observa ca primul vorbitor afirma idei precum «  Publicitatea mancarii fast-food este direct proportionala cu obezitatea copiilor », fara insa a aduce o explicatie solida. Dupa cunostiintele noastre, reclamele nu au fost niciodata cauza ingrasarii, ci mai mult consumatia. Intervine intrebarea daca reclamele sunt cauza supraconsumatiei sau nu, lucru pe care insa il voi explica prin prisma propriului argument intai. De asemenea, ramand pe contraargumentare, suntem oarecum socati de supozitia ca situatia financiara in declin a famililor este datorata cerintelor insistente a copiilor. Daca acest lucru ar fi intr-adevar corect, atunci cauza este mai mult ca sigur incapacitatea parintiilor de a spune un « nu » categoric si de a-si indeplini, in cele din urma, rolul de parinte si nu a reclamelor in sine. Trecand insa la enuntul prin care ni se explica ca societatea este bazata pe « consumerism », noi nu reusim sa intelegem legatura acestei afirmatii cu motiunea. Chiar daca societatea este in general formata din consumatori, acest lucru este neaparat o consecinta a publicitatii ? Ba mai mult, daca societatea este caracterizata ca fiind « consumatoare », existenta sau disparitia reclamelor nu va avea niciun efect, intrucat problema este la nivelul mentalitatii indivizilor Provocam echipa afirmatoare sa ne raspunda la aceasta intrebare in urmatorul discurs.

Prin prisma primului argument al echipei negatoare, va voi demonstra ca in cele din urma problema copiilor din zilele de azi pe care a depistat-o guvernul nu este in nicio masura cauzata de catre publicitate. Cosideram ca problema le revine in totalitate parintiilor. Suntem in egala masura de acord ca publicitatea afecteaza in mai mare masura pe cei care sunt expusi internetului si calculatorului. In aceasta ordine de idei, in momentul in care un copil este afectat prea mult de catre acestea, vina nu cade pe catre producatorii de reclame, ci pe parinti, care nu au reusit sa le impuna anumite regulamente si restrictii. Precum in cazul adus de catre echipa afirmatoare, copilului din autobuz nu i-a fost cumparata mancarea de catre producatorii de reclame, ci de catre parinti. Mai mult de decat atat, vina este pe atata mai mare cand aceste actiuni vin din partea parintilor, caci ei, participand in mod activ la viata copiilor lor, nu reusesc  sa o proteje. In aceasta ordine de idei, o restrictie asupra numarului de ore petrecute pe internet sau cu ochii pironiti in televizor vor reduce cu siguranta efectul reclamelor asupra copilului.

Cu toate acestea, astazi ca echipa negatoare consideram ca publicitatea pentru copii nu numai ca nu este negativa, dar ca poate aduce beneficii pe termen lung. Un copil pus in fata faptului de a alege intre doua sau mai multe obiecte va fi cu siguranta mult mai dezvoltat si mai cu putere de decizie decat cel care nu are tangente cu niciunul dintre acestea. Societatea noastra este in mare parte una consumatoare, iar acest lucru nu se va schimba niciodata. Putem chiar afirma ca in cursul aniilor va creste in intensitate. Insa interzicerea publicitatii, inconjurarea copiilului intr-o bula protectoare va acutiza procesul de om «  consumator ». Spre exemplul, copilul care nu a trait cu un animal de casa nu va stii cum sa se comporte cu acesta, cum sa-l ingrijeasca , in momentul in care va fi pus in fata acestei responsabilitati. In aceiasi masura, un copil care traieste departe de lumea dominata de reclame nu va stii cum sa se raporteze la ele. In cele din urma, efectul pe care acestea le au asupra noastra va fi chiar mai mare asupra acestor copii.

In concluzie, ceea ce v-am spus astazi ca echipa negatoare este ca in primul rand, vina pentru probleme copiilor (obezitatea etc) sunt in mai mare parte a parintiilor care nu au reusit sa aplice un sistem de crestere eficient, iar in al doilea rand, lumea in care exista publicitatea pentru copii, cu bunele si rele ei, este mai de preferat decat cea in care publicitatea nu exista deloc.


A2 (Afanasie Tertiuc)

Aș vrea să încep al doilea discurs criticând primul argument al echipei negatoare. Echipa negatoare accepta faptul că reclama influențează copilul și soluția ei la reducerea acestei influențe este faptul că părinții trebuie să restricționeze accesul copiilor la mijloacele multi-media prin care reclama ajunge în fața lor, ceia ce justifică necesitatea unor interdicții și din partea statului la numărul de reclame adresate copiilor, da se poate te încercat de rezolvat această problemă în sânul familiei prin autoritatea părinților dar în acelaș timp lucrurile vor merge mult mai bine atât pentru părinți cât pentru copii atunci când la televizor sau pe internet numărul  de reclame va fi redus prin unele interdicții inpuse de stat producătorilor la spoturile de publicitate făcute de ei. Echipa adversă neagă faptul că problemele financiare (unele, nu toate cum a încercat ea să speculeze din primul nostru discurs) vin de la publicitate, publicitatea care ne face să dorim unele lucruri și pentru a le avea noi trebuie să avem mai întâi bani pe care de multe ori pur și simplu nu-i avem, această problemă nu este una pe cât financiară pe cât socială (în special la copii), această problemă ține de realțiile copilului cu părinții, de relațiile copilului cu vârstnicii săi. Copilul nu este financiar independent, el cere bani de la părinți, atunci când familia nu are bani refuzul din partea celor mai mari poate duce la unele probleme în relațiilor lor care pot varia în intesitate și dramatism de la o familie la alta. Cert este faptul că problema există și cauza ei e dorința copilului pentru ceva (și e absolut normal ca acesta să dorească ceva), doar că acest ceva de multe ori poate fi dăunător pentru sănătatea copiilor și buzunarul părinților, această problemă ține mai mult de produse alimentare [1] dar în acelaș timp de, chiar dacă mai puțin întrucât aceaste produse pot influența negativ doar buzunarul părinților în cazul în care se face o achiziție și integritatea copilului cu vârsnicii săi în cazul în care achiziția nu se face, produse electronice și vestimentare, produse ce țin de divertisment care sunt folositoare dar nu neapărat și necesare, un lucru care poate să nu fie înțeles de către copil.

Echipa afirmatoare nu susține că copii trebuie izolați complet de reclame, acesta este un plac utopic și dacă sunt părinți care încearcă să-l îndeplinească (să protejeze copii de tot ce este „rău” peste pragul casei) vor fi zdrobiți de amăriciunea eșecului.  Moțiunea dezbaterii este „E timpul să interzicem publicitatea care se adresează copiilor” și ceia ce susține echipa negatoare este corect, spoturile publicitare îl educă pe copil pentru societatea consumeristă în care va trăi în viitor și sunt destule spoturi publicitare care nu sunt adresate copiilor (care nu-i au pe ei ca țintă) și care își vor îndeplini rolul „educativ”.

Ce ține de critica primului nostru discurs, consumerismul este strâns legat de lumea publicității, un produs chiar dacă este calitativ poate eșua pe piață dacă nu este bine reclamat. Copii sunt naivi și cu mintea încă curată, în sens că gusturile lor în vestimentație, culinarie, mașini etc. nu sunt încă fomate, de aceste lucruri se pot folosi persoanele din lumea marketing-ului pentru a vinde un anumit produs. [2]

Părinții au un rol crucial în protejarea copiilor de publicitate și prin mult lucru și prin discuții cu odrasele lor ei vor putea să-i apere de lucrurile negative ale publicității, interzicerea publicității care îi are ca țintă pe copii va aduce mari benficii familiei prin faptul copii nu vor fi expuși la experimentele de marketing a producătorilor, unele probleme din familie vor dispărea iar părinții vor fi mai liniștiți pentru copii săi.

[1]

Study finds worst fast food meals for kids

 http://www.msnbc.msn.com/id/40074342/ns/health-childrens_health/t/study-finds-worst-fast-food-meals-kids/#.UKeiK2_MiSo

Advertising the Worst Cereals to Kids

http://www.care2.com/causes/advertising-the-worst-cereals-to-kids.html

[2]

Marketing & Consumerism - Special Issues for Young Children

http://mediasmarts.ca/marketing-consumerism/marketing-consumerism-special-issues-young-children


N2 (Bogdan Gliga)

Buna ziua.   Ceea ce va voi demonstra astazi in discursul meu este ca parintii sunt agentul perfect care sa controleze expunerea copiilor la reclamele televizate, intrucat in urma actiunii lor se vor elimina toate elementele nocive ale reclamelor, ramanand doar cele benefice.

1) Parintii sau statul?

Cele 2 echipe au fost de acord, pana la un anumit nivel, asura necesitatii unui anumit nivel de control la nivel de publicitate. Echipa adversa propune statul ca agentul prounerii sale, argumentand ca statul trebuie sa protejeze copii de raul publicitatii. pe de alta parte, opozitia sustine ca aceasta sarcina cade in principal pe umerii parintilor, intrucat ei sunt direct responsabili de cresterea copiilor si nu statul. Spunem ca parintii ar trebui sa aiba control deplin asupra educatiei copilului lor, intrucat el este in directa grija a parintilor si nu a statului.  Cel de-al doilea vorbitor nu aduce vreun rationament conform caruia statul ar fi mai legitim sa preia aceasta sarcina, intrucat dreptul parintilor de a interzice nu justifica sub nicio forma interzicerea reclamelor in sine.

Ba mai mult, suntem de parere ca parintii pot sa restrictioneze accesul copilului la reclame intrucat ei controleaza in mare parte fiecare aspect al vietii copilului. Ca si concluzie, toate aspectele negative ale reclamelor sunt semnificativ reduse si in modelul nostru, deci pana la acest punct, efectele asupra copiilor vor fi aceleasi in ambele lumi.

2) Avantajele reclamelor

Din start, vrem sa afirmam ca exista sansa ca, sub modelul nostru, copilul sa fie expus la mai multe reclame. Dar asta nu e un lucru rau. Luandu-ne dupa definitia afirmatorilor conform careia lumea este in sine consumerista, iar toata lumea vrea sa ne manipuleze cu reclame, spunem ca a inveli copilul intr-o bula de plastic protectoare e cel mai rau lucru care putem sa-l facem. Iar afirmatorii sunt de acord cu asta, sunt de acord ca toti copii trebuie expusi la reclame. Ei ne propun restul reclamelor, ca si solutie,insa aceasta nu este una viabila. Modul in care ii putem proteja pe copii pe viitor, este sa ii punem in fata unei situatii in care sa decida daca sa cumpere sau nu un anumit produs. Ori, asta se intampla doar in cazul reclamelor adresate copiilor. Nu credem ca va avea loc acelasi efect daca ii expunem pe copii la reclame despre mobilier sau scule mecanice. Astfel, se justifica o oarecare "incapacitate" a parintilor de a-i proteja de toate reclamele, intrucat cele care ajung la copii au rol educativ.

3) Efectele financiare

Aceasta parte ni se pare cea mai irelevanta din dezbaterea de astazi. Sub nicio forma nu credem ca dorintele unui copil de a avea o masina de jucarie sau soldatei poate vreodata sa duca familia la faliment. Suntem de parere ca autoritatea pe care o au parintii le permite acestora sa refuze mofturile irationale ale copiilor lor, intrucat intotdeauna parintii le dicteaza copiilor, si nu invers.

In concluzie, efectele negative ale supraexpunerii la reclame sunt eliminate in aproximativ aceeasi masura in ambele lumi, insa toate reclamele care ajung la copii(caz care se intampla doar in lume noastra) ii vor pregati pentru societatea consumerista in care vor trai.



Decizia:

Liviu Gajora

Felicitări ambelor echipe pentru implicarea în dezbatere și pentru nivelul ridicat de analiză al argumentelor.

Verdictul meu în această dezbatere înclină către echipa negatoare. Deși echipa afirmatoare aduce argumente bune, nu le explică suficient de clar și nu menține o linie constantă de argumentare, câtă vreme echipa negatoare are o structură mai bună și aduce o analiză mai detaliată, chiar dacă nu face trimitere în mod explicit la dovezi empirice.

Până la final, negatorii mă conving mai mult că părinții pot face (sau ar trebui să poată face) o treabă la fel de bună cu, sau fără intervenția statului, și că e important pentru copii ca ei să fie expuși la reclame care li se adresează direct, pentru că doar astfel își pot dezvolta abilitatea de a „rezista” acestor reclame.

A1: 22 (11, 8, 3)

Ai idei de argumente foarte bune, care însă rămân insuficient explicate în marea lor majoritate. Discursul face apel la partea emoțională mai mult decât la partea rațională. Câtă vreme e bine să fiți pasionați de dezbateri, e bine și să aveți și o anumită moderație în abordare și exprimare (evitați insultele, limbajul evaluativ și imaginile-șoc).

Concentrați-vă mai mult pe partea de explicare a dovezilor și raționamentelor. Faptul că un anumit studiu remarcă o corelație între obezitate și vizionarea reclamelor nu e, în sine, un argument. Avem nevoie să știm câteva detalii despre metodologie, sau cel puțin despre cum au ajuns cercetătorii la această concluzie și de ce e posibil ca această concluzie să se aplice mai multor situații.

N1: 25 (13, 8, 4)

Încercați să adoptați o poziție asertivă în (contra)argumentare. Asta înseamnă să preschimbați tendința de a „lua la întrebări” echipa cealaltă în disponibilitatea de a afirma contrariul. Nu vă mulțumiți să spuneți că ceilalți nu au demonstrat suficient, sau că nu ați înțeles relevanța, sau să puneți întrebări de clarificare. Mergeți mai departe și propuneți contra-interpretări sau contra-raționamente care să sugereze că exact contrariul e adevărat.

Totodată, nu este suficient să arătați că propunerea oponenților (interzicerea reclamelor de către stat) nu ar fi un lucru atât de bun pe cât îl prezintă aceștia – planul lor ar putea fi în continuare o măsură mai bună decât starea de fapt (chiar dacă nu cu mult mai mult). Dacă părinții se pot descurca și singuri, în ce fel dăunează un ajutor în plus de la stat?

A2: 25 (13, 8, 4)

Idei clar explicate și o bună „acoperire” a argumentelor, deși câteva idei nu sunt duse la capăt. Nu e clar de ce părinții nu își pot impune punctul de vedere în anumite situații (ce au reclamele și părinții n-au, la nivel de convingere), sau de ce tensiunile din cadrul familiei vor fi mai mari/importante decât cele provocate de alte fenomene. Sunt și idei bune al căror impact sau legătură cu celelalte idei afirmatoare nu sunt neapărat vizibile (consumerismul care prioritizează reclama deasupra calității produsului propriu-zis).

N2: 26 (13, 9, 4)

Structură bună și răspunsuri bine detaliate. Bună „întoarcere” a argumentului referitor la necesitatea reclamelor și a nevoii ca aceste reclame să fie adresate în mod specific copiilor. Răspunsul pentru argumentul financiar este, pe de altă parte, mult mai slab construit. Lipsește un anumit nivel de analiză care să arate de ce scenariul propus de voi este mai probabil.

A1 -> 22 puncte
N1 -> 25 puncte
A2 -> 25 puncte
N2 -> 26 puncte
Castiga echipa:

Bogdan si Miruna (negatori)


Vrem parerea ta! Pentru asta, trebuie sa te loghezi.

Un proiect
Ardor
Finanțatori
Open Society Foundation
MemoPlus
Parteneri
Policy Center
British Council
Europuls
Ce-Re
Prime Romania
Centrul pentru jurnalism independent
Aisec
Cogitus
Foreign Policy
Elsa
Voluntari pentru idei si proiecte
Trust
Leap
Asociatia young initiative
Asjc
Osut
Susținători Parteneri instituționali
Parteneri media
HotNews
Romania Pozitiva
Think Outside The Box
Carevasazica
Studentie.ro
startub.unibuc.ro
Iasi fun
Ziarul de Iasi
KissFm
Acest proiect este finantat cu sustinere din partea Comisiei Europene. Aceast publicatie [comunicare] reflecta doar vederile autorului, iar Comisia nu poate fi facuta responsabila pentru utilizarea informatiei pe care o contine.