Login  Register
Email:

Pass:

forgot password?

Email:

login?

'Teo si Catalina' (afirmatori) vs 'Popoviciu si todericiu' (negatori)

A1 (Teodora Oprea)

E timpul sa interzicem publicitatea care se adreseaza copiilor



In vederea demonstrarii acestei teze, ne vom referi la copii ca fiind persoanele in varsta de pana la 14 ani, pentru a distinge intre notiunea de ‘copil’, sugerand si naivitatea caracteristica varstei fragede (chestiune relevanta in cazul acestei motiuni), si notiunea de ‘minor’, desemnand orice persoana care nu a implinit inca 18 ani.

Prin publicitatea adresata copiilor intelegem, in congruenta cu definitia din Legea audiovizualului1, orice forma de mesaj difuzat in vederea promovarii furnizarii de bunuri sau servicii contra cost, insa in acest caz centrata in jurul preocuparilor si bunurilor si serviciilor de interes pentru copii, precum: jucarii, haine, mancare, promotii, concursuri, etc.

Consideram ca publicitatea adresata copiilor ar trebui interzisa pentru urmatoarele motive:

  1. Copiii nu ar trebui sa fie tratati ca niste consumatori

Daca scopul publicitatii e sa creasca vanzarile unui produs, chiar daca produsul respectiv este destinat copiilor, consumatorii nu sunt copiii. Pana la o anumita varsta cel putin (12-14 ani2), copiii nu dispun de discernamantul necesar pentru a intelege scopul reclamei, pentru a face comparatia cu alte produse, si nici resursele personale pentru a investi in acel produs. Chiar daca copiii isi formeaza inca de la varste fragede gustul si preferintele, expunerea repetata la un mesaj pe care nu il inteleg in totalitate ii determina sa recurga la parinti pentru a obtine acel produs. Daca permitem difuzarea reclamelor pentru copii, le dam copiilor responsabilitati mai mari decat resursele personale de care dispun, le cerem sa nu doreasca incontrolabil ceva ce nu-si pot cumpara singuri, le cerem sa-si dea seama cum sa faca alegerea intre mai multe interese firesti cu privire la mancare, jucarii, brand-uri.

In realitate, parintii sunt cei care cumpara, iar acestia sunt responsabili de buna crestere si educatie a copilului lor. Reclamele ar trebui adresate lor, chiar daca sunt cu privire la produse pentru copii.

  1. Publicitatea nu urmareste interesului copilului, ci profitul

Reclamele au efecte negative asupra copiilor in mai multe sensuri: induc conceptii exagerate cu privire la realitate, la calitatea produsului, la atitudinea pe care ar trebui sa o aiba un copil in raport cu produsul sau anumite situatii (de frenezie, energie excesiva de cele mai multe ori). Copilul este credul, influentabil, mai atent decat adultii in perioada de publicitate.

Chiar daca copiii nu sunt convinsi sa doreasca/cumpere un anumit produs, publicitatea pentru copii creeaza un comportament materialist si consumist, acestia vor dori in general mai multe obiecte/produse, chiar daca nu sunt exact produsele pentru care au fost realizate reclamele3.

Nu consideram ca este in interesul copilului sa permitem ca televiziunea sa creeze astfel de comportamente, pentru a permite producatorilor si programelor televizate pentru copii sa obtina profit. Asa cum in privinta tuturor celorlalte domenii ale vietii sociale principiul interesului superior al copilului este prioritar, asa ar trebui sa fie si in privinta publicitatii televizate, fara a se pune problema de libertatea de informare si comercializare.



  1. Exista pericole de scurta si lunga durata

Consideram ca impulsul de a cumpara un produs si interesul copilului pentru a imita ceea ce vede la televizor se manifesta doar la scurt timp de la contactul cu publicitatea televizata, dar o data cu repetarea reclamelor sau expunerea pe o perioada indelungata la acelasi tip de reclame, comportamentul copilului se altereaza, mai ales daca in reclame apar si copii sau eroi animati. Copilul percepe limbajul si comportamentul copiilor din reclame si programe pentru copii ca fiind normale si le imita in cursul formarii sale. In ceea ce priveste programele pentru copii, acestea sunt concepute sau restrictionate ulterior astfel incat comportamentul personajelor sa fie unul acceptabil pentru privitori. Reclamele insa urmaresc din start sa produca un efect de consum si deci exagereaza comportamentul si reactiile personajelor fata de anumite produse sau situatii. Multi copii nu reusesc sa faca diferenta intre programe si reclame si isi modeleaza trasaturile in mod indistinct dupa amandoua sursele.

In concluzie, avem doua posibilitati: fie facem ca reclamele sa fie potrivite pentru copii, dar atunci nu vor mai fi impactante, profitabile, si oricum e dificil sa stabilim cu fiecare clam ace induce un comportament si mentalitate negative copiilor si ce nu; fie interzicem publicitatea adresata copiilor pentru motivele expuse anterior.



1 Legea audiovizualului nr. 504 din 11 iulie 2002, art 1 alin. 1 pct. 17 http://www.cna.ro/Legea-audiovizualului.html

2 Pine, Nash- “The effects of television advertising”, subcapitol Consumer Literacy, pag 530 http://www.uk.sagepub.com/hackley/SJO%20Articles%20for%20Website/Chapter%208%20-%20Pine%20&%20Nash.pdf

3 Pine, Nash- “The effects of television advertising”, subcapitol Discussions, paragraph 3, pag 537 http://www.uk.sagepub.com/hackley/SJO%20Articles%20for%20Website/Chapter%208%20-%20Pine%20&%20Nash.pdf


N1 (todericiu ioana alexandra)

Reclamele nu reprezinta un pericol.
Pentru a-mi demonstra ipoteza,  incep prin a contra-argumenta ceea ce a afirmat guvernul.
Dorim sa accentuam ca publicitatea nu este facuta numai in scop comercial, existand publicitate in scopul prevenirii de riscuri , care prezinta campanii in scop umanitar(1), anumite pericole si moduri de a le evita care se pot gasi in societatea contemporana(ca un exemplu, reclama care ne spune :
,,Pentru sanatatea dumneavoastra, evitati excesul de sare, zahar si grasimi.”)
 Motivele  date nu reprezinta un imbold pentru a actiona,  pentru a demonstra acest fapt,  incep prin  comentarea primului argument,  faptul ca tinerii nu ar trebuie tratati ca niste consumatori, afirmand ca nu copiii sunt de fapt consumatorii. Reclamele care prezinta produse care pot fi folosite de cei mici au ca scop convingerea pentru folosirea acestora astfel devenind automat consumatori.  De inteles este ca parintii sunt cumparatorii, iar consumatorii sunt copiii. Atata timp cat adultii sunt cei care decid cu privire la cumpararea acestor produse, nu exista riscuri in folosirea lor de catre copii. Nimic nu obliga pe nimeni ca prin contactul cu aceste reclame cu o prezentare atractiva, sa puna in practica cele prezentate.
Argumentul doi al echipei  adverse ne prezinta faptul ca publicitatea nu urmareste interesul copilului, ci profitul.  Nu toate reclamele intra in aceasta categorie,  cele care sunt facute nu obliga cumpararea,  din punct de vedere legal, nici o firma nu poate fi blamata pentru dorinta de vanzare si implicit de profit. Publicitatea cu scop comercial exista si in cazul adultilor, neinsemnand ca trebuie interzisa pentru faptul ca se urmareste un castig. Este  bine ca parintii sa fie la curent cu produsele care pot fii cumparate pentru copii, existand o gama variata, fiind ajutati de prezentarile pe scurt, dar suficient de exacte pentru a descrie rolul respectivului produs.
Cel de al treilea motiv il reprezinta  existenta pericolelor atat de scurta cat si de lunga durata.  Pericolul relevant  ar fi schimbarea comportamentului copilului, fiind folositi  atat eroi pozitivi cat si negativi din desene animate sau alte surse de divertisment. Doresc sa accentuez ca aceste persoanaje  folosite in scop comercial sunt prezente si in seriile de animatie care i-au facut cunoscuti. Astfel, copiii pot fi influentati  de comportamentul eroilor respectivi prin rolul jucat, acesti tineri  luand ca trasaturi pozitive demne de urmat violenta, discriminarea s.a.(2). Trebui sa fie luate masuri in primul rand  la acest capitol, care poate influenta evolutia copilului in societate, nu in privinta reclamelor, care nu pot distruge un caracter in formare.
In sustinerea cazului nostru,  incep prin prezentarea celor doua argumente  consolidan filozofia de caz:
,, Dezvoltarea unui copil in societate nu este influentata de pubilicitate”.
Argumentul 1: Publicitatea nu este singura modalitate de  influenta a copilului.
Exista o multitudine de tentatii si modalitati de a face copilul sa isi doreasca anumite lucruri.  La gradinita, scoala, sau liceu, tinerii dispun  putere financiara egala, provenind din clase sociale diferite. De obicei cand un copil vede un lucru la cel de langa el, inevitabil apare tentatia si dorinta de a avea si el acel lucru. Influente si tantatii  sunt peste tot si la orice varsta. Sunt transmise de colegul de banca, de vecinul de bloc, de prezentatoarea unei emisiuni, de costumul purtat de Superman. Nu le pute evita si nu vom putea trai departe de ee. Cunoscand acestea, inchei   prezentand  ultimului argument, oferind solutia problemei prezentate de guvern.
Argumentul 2: Educatia impiedica copilul sa fie victima dorintelor.
Parintii doresc ce e mai bun pentru copiii lor reusind prin rabdare si educatie sa-i faca responsabili cat mai mult. Sunt capabili de eforturi mari constienti fiind ca nu vor reusi niciodata satisfactia deplina a tinerilor. Copilul este tot timpul predispus pentru cunosterea noului, iar parintii nu trebuie sa- i ingradeasca aceasta posibiliatea, dar trebuie educati in vederea constientizarii binelui si raului.  Daca va fi crescut intr-un mediu in care oferindui-se totul niciodata nu va conoste adevarata valoare existential.(3). Este bine sa stie sa-si stabileasca prioritatile in viata.
In concluzie, nu consider ca publicitatea reprezinta un factor de risc, avand la baza argumentele, influente existand, ele nu trebuie sa afecteze viata copilului, rapunsul nefiind interdicita, ci educatia, cel mai mare ipact  asupra oricarui copil o are parintele(4).
1:http://weburbanist.com/2008/02/05/15-ingenious-humanitarian-subvertisements-creative-advertisements-that-advocate-global-causes/
2:http://www.dailymail.co.uk/news/article-1159766/Cartoon-violence-makes-children-aggressive.html
3: http://www.nih.gov/news/pr/oct2006/nichd-03.htm
4:http://voices.yahoo.com/childs-emotional-social-development-dependent-432214.html?cat=72


A2 (Catalina Rete)

In calitate de vorbitor al guvernului, as dori sa incep prin a preciza ca echipa mea nu a pus accent pe publicitatea cu scop umanitar pentru ca aceasta nu are un efect important asupra copiilor. De exemplu reclama mentionata de opozitie: “Pentru sanatatea dumneavoastra, evitati excesul de sare, zahar si grasimi” in primul rand nu este adresata copiilor, ci parintilor, care pana la urma sunt cei care isi hranesc copiii, plus ca pentru un copil acel mesaj nu inseamna aproape nimic, pentru ca dupa cum am spus in discursul anterior, ne referim la copiii sub 14 ani a caror discernamant nu este in totalitate dezvoltat.

Avand in vedere ca echipa opozitiei nu s-a legat de definitia pe care am dat-o copilului, presupunem ca este de acord cu aceasta.

 

In primul rand, voi incepe prin a resustine cazul guvernului, scotand in evidenta faptul ca din primul nostru argument legat de copii ca si consumatori, ar fi trebuit sa de deprinda ideea principala ca acestia nu au discernamantul necesar prin care sa isi dea seama din reclamele pe care le vad la televizor ce jucarii li s-ar potrivi, ci ei le cer parintilor tot ce vad. Opozitia a venit si ne-a spus urmatoarele : “Atata timp cat adultii sunt cei care decid cu privire la cumpararea acestor produse, nu exista riscuri in folosirea lor de catre copii.”

Noi nu suntem de acord, deoarece, de multe ori parintii cedeaza in fata dorintei copiilor de a avea un lucru. Astfel, parintii le dau copiilor placerea de a avea tot felul de jucarii pe care le vad la televizor, de care de cele mai multe ori ei nu au nevoie.

 

In al doilea rand, noi nu sustinem faptul ca publicitatea adresata copiilor ar trebui interzisa pentru faptul ca unele firme urmaresc sa-si vanda produsele, ci pentru ca acestea profita de faptul ca copii sunt naivi si fac unele reclame care prezinta o jucarie intr-un mod diferit decat aceasta este in realitate adaugand un decor impresionant care de fapt nu este inclus in cutia jucariei, iar copilul este influentat si de alte aspecte precum muzica pusa pe fundal, care il face sa creada ca acele jucarii sunt extrem de distractive cand in realitate sunt poate chiar inutile si total plictisitoare, iar legat de ideea ca exista publicitate cu scop comercial adresata adultilor, suntem de acord, insa adultii au discernamantul de a compara produsele, calitatea lor, pretul etc.

 

Guvernul sustine ca reclamele pot schimba comportamentul copilului. Una este cand un copil se comporta ca si Superman cu scopul de a bate pe cei rai etc., si alta este cand acest copil preia comportamentul unui copil din publicitate. De exemplu exista unele reclame in care sunt prezentati copii care le cer parintilor jucarii sau sa mearga intr-un anumit loc, iar daca parintii nu accepta, ei insista in continuare. Aceste reclame ii poate afecta negativ pe copii, acestea incepand sa ii imite pe cei din publicitate. Deja o astfel de reclama a fost interzisa : reclama Morrisons (1), insa mai exista astfel de reclame, si cele mai multe dintre ele sunt asa, insa multa lume nu le acorda importanta.

 

Acum voi trece la a contra-argumenta prima ideea a opozitiei adica faptul ca “Publicitatea nu este singura modalitate de  influenta a copilului.” Da , suntem de acord ca copilul poate fi influentat si la gradinita sau la scoala etc., insa acolo poate sa auda si pareri negative asupra unor produse, cand la reclame dupa cum am aratat si prin argumentele anterioare, jucariile sunt puse intr-o lumina extrem de pozitiva in care nu li se pot vedea defectele.

 

In al doilea rand, echipa Guvernului considera ca afirmatia “Educatia impiedica copilul sa fie victima dorintelor.” Este total neadevarata. De ce? Ei bine, cu toate ca un copil primeste educatia adecvata si el intelege ca unele jucarii nu sunt utile, sau ca poate parintii nu le pot cumpara toate jucariile pe care le vad, acest lucru nu inseamna ca ei pur si simplu nu-si mai doresc nimic. Ei isi vor dori in continuare jucariile prezentate atat de frumos la televizor, insa nu isi vor mai exprima dorinta. Dupa cum am aratat si mai sus, de cele mai multe ori cu scopul de a-si face copiii fericiti, parintii cedeaza si le cumpara acestora produsele promovate in publicitate.

Prin cele aratate in discurs, v-am demonstrat ca publicitatea adresta copiilor are efecte negative asupra lor, indiferent daca ca acestia au primit educatia corespunzatoare. Astfel, guvernul v-a aratat ca publicitatea adresta copiilor trebuie interzisa.

 

 

(1) : http://www.guardian.co.uk/media/2011/oct/26/morrisons-ad-banned-targeting-kids


N2 (Popoviciu Andrei)

Am sa incep prin punerea in evidenta a faptului ca nu exista cazuri concrete in care copiii sa fie afectati psihic de reclamele adresate lor. Guvernul nu a prezentat un caz concret in care un copil sa aiba de suferit de pe urma reclamelor. Copilul trebuie invatat si ajutat sa inteleaga scopul lor si ca ele nu sunt ceva rau , in fond intr-o societate civilizata in care este prezenta economia ele sunt necesare. Economia nu poate fi dezvoltata daca produsele puse pe piata nu sunt comercializate cu ajutorul reclamelor. La urma urmei reclamele nu prezinte o  amenintare asupra copiiilor deoarece ele au un scop clar ce nu dauneaza nimanui.

Guvernul ne-a prezentat un argument bazat pe discernamantul copilului la o varsta frageda. Aceasta varsta este una foarte riscanta in dezvoltarea copiilor, iar parintii sunt constienti ca dorintele lor se schimba foarte repede , ei nu o sa insiste asupra unui lucru daca parintele ii explica motivul pentru care ei nu pot obtine un anumit obiect la care se face reclama. Ei doar luand parte la acest proces de promovare a diferitelor produse pot constientiza ce presupune procesul de vanzare cumparare , cererea si oferta.

In al doilea rand nici un parinte nu isi lasa copilul la televizor asa mult incat reclamele care sunt difuzate sa ii marcheze in asa fel incat sa aiba de suferit si in viata reala. Copilul trebuie condus si orientat prin acesti pasi pentru a nu se ajunge la posibile probleme.

Guvernul sustine faptul ca prin intermediul reclamelor companiile profita de naivitatea copiilor. Dupa cum a mentionat si vorbitorul N1 accesul la produse nu se poate face doar cu consintamantul parintelui , iar faptul ca parintii pot ceda usor asupra insistentelor copilului nu fondeaza nimic. Parintele isi creste copilul prin proprile metode , daca ei considera ca un copil merita o anumita jucarie la care i se face reclama la televizor de ce sa nu o primeasca? Practic aceasta publicitate este un lucru bun deoarece ei pot fi motivati si oferirea unei recompense poate sa afecteze intr-un mod pozitiv comportamentul si actiunile unui copil.

Fiecare copil are dreptul la informare si la libera exprimare , noi nu trebuie sa ii privam de reclamele care pana la urma nu numai ca nu afecteaza negativ cum spune guvernul , dar sunt si un luru bun care ajuta la informare si la dezvoltare.(1) (2)

Guvernul spunca ca “un copil primeste educatia adecvata si el intelege ca unele jucarii nu sunt utile sau ca poate parintii nu le pot cumpara toate jucariile pe care le vad, acest lucru nu inseamna ca ei pur si simplu nu-si mai doresc nimic. Ei isi vor dori in continuare jucariile prezentate atat de frumos la televizor, insa nu isi vor mai exprima dorinta.”. Suntem de acord cu acest lucru, copiii nu trebuie sa fie obisnuiti sa primeasca totul pe tava si nu trebuie sa primeasca tot ce isi doresc , asa ei invata ce inseamna castigul prin munca si responsabilitatea. In acelasi timp guvernul sustine ca un copil nu are capacitatea necesara de a intelege ce inseamna toate acestea cele doua afirmatii fiind opuse unei celeilalte.

Chiar daca reclamele pun intr-o lumina favorabila produsele asta nu poate influenta copilul in nici un fel. Ele de aceea au fost create si trebuie sa serveasca un anume scop. Copilul nu trebuie in totalitate protejat de fiecare pericol minuscul si nu trebuie exagerata aceasta protectie deoarece ei trebuie sa invete din greseli si experienta este singurul mod in care ei pot sa faca diferenta dintre bine si rau.

In concluzie cazul guvernului este fondat pe argumente ilogice care nu se aplica la viata de zi cu zi , iar de asemenea guvernul a esuat sa prezinte cazuri reale sau statistici care sutin faptul ca copilul este afectat intr-o oarecare masura de aceste reclame. Opozitia considera ca nu este absolut nici o amenintare asupra copiilor si ca reclamele ar trebui sa se adreseze in continuare si copiilor deoarece ei sunt perfect capabili sa faca diferenta dintre “NU,, si “DA,, .  

(1)   http://legeaz.net/constitutia-romaniei/articolul-31-constitutie

(2)   http://www.ccr.ro/default.aspx?page=publications/buletin/6/costa%203



Decizia:

Draghicescu Victor

Observaţii generale

Am avut plăcerea să arbitrez un meci bun şi cu substanţă. După ce termin de scris acest feed-back cred că mai îmi ia o oră să citesc toate sursele pe care le-aţi citat. Singurul meu reproş este să citaţi mai clar: sursa x arată clar că ceea ce susţin eu e adevărat sau se întâmplă. Nu este util să ai un paragraf de 5 rânduri în care apar 6 idei şi la sfârşit trimitere la o sursă. La ce se referă oare sursa respectivă: ideea 1, 2 sau la toate?

Indiferent cine câştigă, punctajele vor fi mari.

Comentariu individual

A1

Un discurs foarte bine structurat şi o explicaţie pertinentă a definiţiei copilului şi a publicităţii.

Primul argument ar fi trebuit să meargă mai departe şi să îmi arate de ce e relevant că părinţii sunt cei care cumpără. Pot foarte bine să mă gândesc că părintele cumpără ce îi cere copilul şi mesajul trebuie să ajungă la acesta. Nu reiese că dacă părintele este responsabil de educaţia copilului, trebuie să fie şi cel căruia i se adresează reclamele. Se poate să îşi educe copilul în legătură cu reclamele.

Al doilea şi al treilea argument puteau fi cuprinse într-un singur argument (nu sunteţi evaluaţi la numărul de argumente). Ai arătat foarte logic efectele negative pe termen lung ale publicităţii asupra copiilor. Mi-a plăcut mai ales faptul că mulţi copii nu discern între emisiuni şi publicitate. Cu toate acestea studiul citat nu se referea la întreaga perioadă pe care voi aţi avut-o în vedere pentru copii. Trebuia să citezi mai precis.

Concluzia nu trebuie să mai lase loc de discuţii şi filosofări. Ai prezentat nişte argumente: la sfârşit nu mai sunt alternative de analizat: trebuie să susţii moţiunea şi atât.

26

C 13

S 8

S 5

N1

Când vă căutaţi exemplele încercaţi să nu introduceţi în discuţie exemple care nu aveau legătură cu moţiunea. Organizatorii nu au avut în vedere programele educaţionale pentru copii când au formulat moţiunea. Moţiunea se referea la reclame comerciale. În orice caz nu mai încercaţi să câştigaţi un meci pe baza definiţiilor sau a schimbării ariei de discuţie pentru că asta poate sugera că nu stăpâniţi bine terenul pe care organizatorii au vrut să fie purtată dezbaterea. Nu încercaţi să schimbaţi definiţii decât dacă:

Echipa adversă este chiar lipsită de tact (Reclame pentru copii: promovarea cruzimii împotriva animalelor)

Aveţi o definiţie decentă şi în legătură cu moţiunea (spoturile informative nu sunt în legătură cu moţiunea, nu vrea nimeni să le interzică)

Aveţi suficient spaţiu să explicaţi asta.

Consider că ai tratat insuficient argumentul referitor la destinatarul reclamelor. Doar prin faptul că părintele decide la final nu înseamnă ca ai rezolvat problema pentru că se poate să fie copii pisălogi care să îi înnebunească de cap pe părinţi. Aici nici argumentul afirmator nu era complet, deci există o egalitate de argumentare până la acest punct.

Argumentul referitor la faptul că nimeni nu este obligat să cumpere produsele unei companii indiferent de ce reclamă îşi face aceasta adresează cazul afirmator. Cu toate acestea, cred că este un argument slab pentru că simplul fapt că nu naşte o obligaţie legală nu face un lucru mai puţin periculos. Multe lucruri sunt interzise deşi nu există obligaţia cumpărării lor. Deci fără motive suplimentare argumentul este slab.

Al treilea argument comite eroarea de logică tu quo. Prin simplul fapt că mai există şi alte pericole nu este justificată prezenţa unui pericol anume. Este acelaşi argument folosit de un fumător care supune un nefumător la fumat pasiv: oricum trăieşti în poluare, de ce te superi că fumez pe tine. Argumentul este greşit pentru că porneşte de la o apreciere greşită a noţiunii de risc. Dacă vizavi de o problemă există mai multe riscuri nu înseamnă că trebuie să le ignorăm ci să le reducem pe toate. O persoană care bea, fumează şi se droghează are mai multe şanse să moară decât o persoană care doar bea. O persoană care doar bea ia o decizie raţională (adică îşi îmbunătăţeşte şansele de supravieţuire) când decide să nu fumeze şi să se drogheze. Acelaşi raţionament se aplică şi în cazul de faţă: dacă desenele promovează un anumit comportament nu înseamnă că acel comportament nu este promovat şi de reclame. Din punctul de vedere al punctajului lucrurile stau în felul următor: scad un punct pentru vorbitorul care comite o greşeală de logică şi, dacă adversarul identifică acea eroare, primeşte un punct în plus la conţinut. Argumentul 1 negator comite aceeaşi eroare de logică dar nu pot să depunctez de două ori.

Argumentul 2 negator este puternic şi ar fi putut să rămână singur (evitând astfel problema erori de logică) pentru că tindea să demonstreze că educaţia este mai puternică decât reclama.

23

C 11

S 7

S 5





A2

Ai combătut, deşi insuficient argumentul referitor la controlul părinţilor asupra a ce îşi doresc copii. Foarte bun exemplul şi sursa referitoare la reclama care îi învaţă pe copii să îi piseze la cap pe părinţi ca să meargă la supermarket. Ai contraargumentat corect argumentul referitor la alte influenţe chiar daca nu ai identificat şi eroarea de logică. Cu toate acestea, ar fi trebuit să extinzi şi să arăţi de ce reclamele merită un tratament special faţă de alte surse de informare.

24

C 12

S 7

S 5

N2

Ai adus un argument tardiv referitor la procesul de învăţare al copilului din reclame. Acest argument putea să apară din primul discurs şi ar fi constituit un argument negator formidabil. Punctez discursul tău (pentru raţionamentul corect) cu mai puţin decât aş fi punctat discursul N1 dacă ar fi prezentat acelaşi argument(vei avea un punctaj mai mare decât N1, dar per total echipa ar fi avut mai multe puncte dacă argumentele tale mergeau la N1 şi tu doar trăgeai concluzii). Pentru argumentul referitor la responsabilizare se aplică acelaşi raţionament.

Argumentul care face trimitere la art. 31 din Constituţia României este un apel la natură în forma apelului la lege. Există limitări ale informaţiilor la care oamenii au acces. De asemenea, există problema dacă informaţiile din reclame sunt de interes public. Aici ar fi trebuit să extinzi.

24

C 12
S 7
S 5

Motivarea deciziei

Afirmatorii câştigă. Decizia a revenit afirmatorilor pentru că au reuşit să îşi urmeze cursul demonstraţiei şi au prezentat argumentele la timp. Negatorii au avut idei foarte bune care, prezentate de la primul discurs le-ar fi câştigat meciul, dacă ar fi evitat şi eroarea de logică. Vă mulţumesc pentru un meci bun.

A1 -> 26 puncte
N1 -> 23 puncte
A2 -> 24 puncte
N2 -> 24 puncte
Castiga echipa:

Teo si Catalina (afirmatori)


Vrem parerea ta! Pentru asta, trebuie sa te loghezi.

Un proiect
Ardor
Finanțatori
Open Society Foundation
MemoPlus
Parteneri
Policy Center
British Council
Europuls
Ce-Re
Prime Romania
Centrul pentru jurnalism independent
Aisec
Cogitus
Foreign Policy
Elsa
Voluntari pentru idei si proiecte
Trust
Leap
Asociatia young initiative
Asjc
Osut
Susținători Parteneri instituționali
Parteneri media
HotNews
Romania Pozitiva
Think Outside The Box
Carevasazica
Studentie.ro
startub.unibuc.ro
Iasi fun
Ziarul de Iasi
KissFm
Acest proiect este finantat cu sustinere din partea Comisiei Europene. Aceast publicatie [comunicare] reflecta doar vederile autorului, iar Comisia nu poate fi facuta responsabila pentru utilizarea informatiei pe care o contine.