Login  Register
Email:

Pass:

forgot password?

Email:

login?

'Marius si Salomeea' (afirmatori) vs 'Fabian si Fabian' (negatori)

A1 (Silvia Salomeea Romanescu)

Trăim într-o societate în care dezvoltarea unui copil nu este facilitată doar de dualitatea familie&şcoală ci şi de media, în special televiziunea, prin reclame adresate acestuia.



Definţie

Publicitatea adresată copiilor reprezintă mijlocul de promovoare a unor produse sau servicii ce are ca ţintă copiii, persoane între 3 şi 14 ani.

Prin această moţiune echipa afirmatoare doreşte interzicerea publicităţii prin radio, televiziunii, cinema, cărţilor, blogurilor, jocurilor video, reclamelor adresate copiilor cum sunt cele referitoare la băuturi şi alimente nesănătoase, jucării costisitoare aducând următoarele două argumente:

1. Inutilitatea publicităţii adresată copiilor

Considerăm că aceasta este inutilă întrucât copiii prin natura lor sunt atraşi de noutate şi o doresc insistent făcând multă gălăgie când nu le sunt îndeplinite dorinţele. Pe de altă parte companiile fac reclamă înşelătoare încercând să prezinte alimente şi băuturi dăunătoare drept elixir al sănătăţii copiilor sau jucării symbol al violenţei dar costisitoare, ca fiind indispensabile dezvoltării personalităţii copiilor. Totuşi întrebarea ridicată de acest argument este: dacă e nevoie de această publicitate? In mod evident răspunsul este nu, pentru că majoritatea copiilor îşi doresc ceva înca din momentul când îl văd pe raft sau văd acel ceva la alţi copii şi cum majoritatea familiilor fac un ocol pe la raionul de jucării copiii vor intra mereu în contact cu noile produse de pe piaţa fără ca să fie nevoie de vizionarea unor reclame. Aşadar sunt bani pierduţi pentru companii aceste reclame deoarece copiii oricum sunt adepţi ai consumerismului fără barierele educaţionale ale părinţilor sau şcolii. Părinţii au de câştigat de pe urma absenţei acestor reclame pentru că în momentul în care la televizor nu mai sunt promovate jucăriile, alimentele sau băuturile dăunătoare, ei au o mai mare influenţă asupra dorinţelor copilului ducându-l doar în anumite locuri care sunt pentru buzunarul lor.

 

Ţinând cont că părinţii sunt cei care cumpără, ar fi mult mai avantajos şi etic pentru companiile respective să se adreseze parinţilor pentru a le câştiga încrederea în loc să se adreseze copiilor.

 

2. Efectele negative ale acestora asupra sănătăţii şi dezvoltării copiilor

 

In primul rând în momentul în care un spot comercial este dedicat copiilor, acesta are un impact major asupra opiniei şi vizunii lor prin simplu fapt că aceste spoturi tind să ofere o imagine la superlativ a produsului prezentat. Si probabil ca va intrebati ce e rau in a-I “convinge” pe copil că o jucărie sau un produs este ceea ce îşi doreşte? Problema este că aceste spoturi NU conving ci manipulează, deoarece copii nu discern diferenta dintre pacaleala sau fals si veridicitatea unor afirmatii. De exemplu unele jucarii pot fi prezentate in ipostaze in care alti copii se joaca cu ele si par fericiti, astfel copilul va deduce ca pentru a se simti si el bine are nevoie de acel ceva care devine un obiect indispensabil fericirii. Chiar daca parintii au rolul de a spune “nu” anumitor lucruri, prea multi de “nu” racesc relatia cu copilul, deoarece noi traind intr-o lume materialista el se va simti prost pentru ca nu are anumite lucruri si, deci va ajunge la concluzia ca parintii sunt motivul pentru care el nu are parte de lucrurile pe care si le doreste.

Pe de alta parte mai este si cazul in care parinti cumpara totul orbeste si ajung sa creasca niste copii ale caror nume pot fi incluse ca definitii ale cuvantului “materialist(ă)”

 

Cu toţii ştim cum ne-am cumpărat prima pungă de cipsuri la magazine cu parinţii, după ce am văzut noul Chio Cips cu sare care te făcea să îţi lingi degetele. Problema este că acele cipsuri, sau ciocolată nu sunt sănătoase, dar au un gust bun, astfel orice copil crede că tot ce produce satisfacţie sau plăcere este bun. Problema nu este doar că se expun anumitor substanţe care le pot afecta sănătatea ci şi pe termen lung, prin faptul că dezvoltă o obişnuinţă de a consuma aceste produse, o obişnuinţă de care nu vor reuşi să scape foarte uşor sau nu o vor face niciodată.

 

In concluzie, astăzi echipa afirmatoare va propune o rezoluţie care ar elimina un tip de publicitate care pe langă faptul că semnifică doar bani aruncaţi inutil, reprezintă şi un factor de risc în plus pentru sănătatea şi dezvoltarea multilaterală a personalităţii copiilor.


N1 (Fabian Telisca)

 Având în vedere că echipa afirmatoare nu a definit toți termenii, pentru o mai bună înțelegere va trebui definit și termenul de consumator care, conform  “Dicționarului Explicativ al Limbii Române” desemnează orice persoană care consumă bunuri materiale pentru satisfacerea necesităților sale . De asemenea, echipa negatoare considera eronată definția oferita de afirmatori, sintagmei de “ publicitate adresată copiilor” . Prin urmare propunem următoarea definiție : Publicitatea , conform “Dicționarului Explicative al Limbii Române” înseamnă difuzare în public a informațiilor prin intermediul mijloacelor de informare în masă.

Ideea centrală  negatoare  este că publicitatea în sine , indiferent de nivelul de vârstă al publicului căruia i se adresează nu este rea în sine , atâta timp cât respectă normele morale și legale prevăzute de altfel în cadrul normativ al Legislației Uniunii Europene . În același timp consideăm că  nu putem corecta un comportament social prin încălcarea unui drept fundamental : ,,dreptul la informare “ .

În primul rând putem spune că fiecare firmă are anumite modalități de promovare a produselor, însă acest lucru nu este dăumator consumatorului, ci doar o modalitate de a-l informa corect cu privire la oferta actuală a pieței . Suntem de accord că până la o anumită vârstă copii nu pot discerne între ce este și ce nu este favorabil a fi consumat , însă acest raționament implică o altă problematică și anume  gradul de responsabilitate și implicare al părinților în procesul educațional al copilului, adoptarea unuei poziții care să susțină educația copilului astfel încat acesta să poată să perceapă corect fenomenele lumii curente . În stadiul de dezvoltare copii nu au noțiunile necesare pentru a realiza rapotul dintre calitatea unui produs sau serviciu și gradul de certitudine promovat în reclame, dar acest lucru are legatură cu tot ceea ce implică în general mass media, nu în mod special cu publicitatea adresată copiilor . În prezent există  atât  un cadru legal consemnat în Legislația Uniunii Europene  cât și un set de principii  consfințite în ,,Codul Etic” , adoptat de către state, în care se regătsesc principiile de promovare ale produselor astfel încât impactul acesteia  să nu fie dăunătoare copiilor și dezvoltării lor ulterioare. În concluzie atâta timp cât publicitatea adresată copiilor este înscrisă în limita unor tipare corecte, nu avem nici un motiv să o interzicem.

În al doilea rând, nu este just a considera publicitatea o simplă  modalitatea de a obține profit. Publicitatea în zilele noastre este esențială pentru promovarea activităților educaționale, pentru informarea indivizilor vis-à-vis de evenimentele curente din societate, pentru a face cunoscut progresul și în ultimă instanță dorințele publicului țintă. Astfel, echipa afirmatoare se pierde în detalii și conchide că publicitatea adresata copiilor este dăunătoare, însă cum am putea afla despre existența noilor produse , chiar și destinate copiilor, dacă nu ne sunt făcute cunoscute prin aceste mijloace. Fiecare  companie are în mod legal dreptul de a-și promova marfa; iar etichetarea calității acesteia este stabilită ulterior de noi, prin cumpărarea în continuare a respectivului produs sau nu. Totodată, copii de până la 8 ani, consumă în general  ceea ce le oferă părinții, iar după o anumita vârstă capacitatea acestora de a distinge între ce este bine  și ce nu, crește  astfel încât  pot avea păreri concludente vis-a-vis de ceea ce își doresc. În aceste condiții, publicitatea nu poate avea decât un rol informativ, nici de cum periculos . 

În final putem spune că echipa afirmatoare ne prezintă anumite concluzii pe care nu le putem asimila în mod coerent. Întregul demers al argumentării s-a bazat pe expunerea impactului  degradant al publicității asupra copiilor, însă la final, aflăm din argumentul 2 că publicitatea are un impact puternic inițial, dar  care ulterior se diminuează. Însă, reclamele sunt realizate conform ,,Codului Etic“ care a intrat în vigoare încă din anul 2008 , fiind promovat de Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor (ANPC). Conform acestuia companiile nu vor face publicitate către copiii sub 12 ani la produsele alimentare, exceptând produsele care îndeplinesc criterii nutriționale specifice bazate pe dovezi științifice acceptate și/sau ghiduri nutriționale naționale si internaționale. Totodată consideram că atâta vreme cât publicitatea adresată copiilor se înscrie în normele perfect legale, atâta vreme cât noi o folosim ca și sursă de informare în fiecare zi, atâta vreme cât ne asumăm responsabilitatea pentru educația si formarea copiilor, puntem conclude că publicitatea este dezirabilă copiilor.


A2 (Marius Panait)

Astăzi echipa negatoare uită două lucruri importante: în primul rând să vina cu argumente pentru a susţine ideea: de ce dreptul la informare este mai important decât pericolul la care se expun copiii în momentul în care intra în contact cu genul acesta de publicitate şi in al doilea rând nu au evidenţiat o serie de beneficii ale acestor reclame astfel încât să existe chiar un motiv pertinent să le păstrăm.

In primul rând, la nivel de definiţii. Nu considerăm că doar pentru că nu am luat o definiţie direct din dex aceasta este invalidă, câtă vreme legătura dintre definiţia noastră şi strategia adoptată au aceiaşi semnificaţie cu definiţia propusă de N1. Noi ne-am referit la publictatea adresată copiilor deoarece moţiunea este restrânsă pe acest gen de publicitate, care evident recurge la aceleaşi mijloace ca orice alt gen de publicitate: televiziune, reviste, radio etc.

  1. Inutilitatea publicităţii adresată copiilor

 In primul rând premisa conform căreia părinţii ar fi mereu în spatele copiilor să-i monitorizeze la ce tip de reclame asistă aceştia este una falsă. Dacă premisa aceasta ar fi adevarată atunci nu am vedea astăzi copiii din clasele primare cu iphone, care mănâncă nonstop cipsuri şi beau sucuri fără ţină cont de sănătatea lor. Intradevăr, copiii nu fac diferenţa între bine şi rău poate nici chiar la vârsta de 15 ani. Aşadar ţinând cont că parinţii nu sunt fizic capabili să fie mereu alături de copii cand aceştia se uită la TV sau ascultă un post de radio ca să îi oprească aparatele respective în momentul în care apare o reclamă care să îi manipuleze, afirmaţia negatorilor nu e validă.

 

In al doilea rând această publicitate este inutilă pentru firmele de jucării. Negatorii nu au atacat acest punct, dar noi vă reamintim că mereu se va face interacţiunea consumator-produs direct în cadrul magazinului, şi consider că eliminam problema manipulării prin simplul fapt că e aproape imposibil să transmiţi un superlative doar prin intermediul unui ambalaj. Astfel în magazin copiii pot să privească cu oarecare obiectivitate produsele.

Tiparele, care,îngrădesc într-o anumită măsură dar insuficient firmele care fac reclama adresată copiilor, nu sunt eficiente şi nu tratează problema manipulării consumatorului. Raţionamentul de publicitate adresată copiilor este principial greşit, pentru că dacă chiar ei sunt cei care se joaca(consumă) parinţii sunt cei care plătesc(cumpărătorii), deci publicitatea de acest gen ar trebui adresată parinţilor şi să prezinte jucăria ca orice alt obiect răspunzând la întrebarea de ce acest produs şi nu altul, cum este reclama la Calgon de exemplu.

 

  1. Efectele negative ale acestora asupra sănătăţii şi dezvoltării copiilor

 

Este absurd să se susţină de către negatori că noi ne-am referi la orice fel de publicitate cu rol educaţional adresată copiilor, noi ne referim STRICT la mâncăruri şi băuturi nesănătoase respectiv la orice tip de jucărie costisitoare care induce violenţă, destinată copiilor. Relevanţa părerii unui copil de peste 8 ani asupra ce consuma este pur si simplu irelevanta cand vine vorba de selectia unor produse pe care sa le consume. De exemplu nu toti copii ar manca legume, si totusi legumele ne fac bine deci cum poti numi un astfel de copil apt sa ia decizii cand el este distras doar de superficialitatea gustului fara sa tina cont de alte aspecte? Dupa cum am mai spus este suficient ca un copil sa isi faca o idee despre o jucarie prin simplul drum la magazine de sambata seara cu familia.

 

Problema reclamei care se adresează unui grup a cărui capacitate de decizie este asemenea unui grup de câini care nu s-ar putea opri din ronţăit câteva oase ignorând chiar şi hoţul care intră în casă constă în manipularea acelui grup nu în persuasiune. Hoţul când intra in curte aruncă osul sau carnea spre câine care distras de superficialitatea gustului şi mirosului nu sare pe hoţ să-l opreasca, şi acesta intră în casă fără probleme. Astăzi hoţii nu sunt altceva decât produsele dăunătoare sau jucăriile inutile care ne distrag copiii iar osul- publicitatea adresată copiilor.

In concluzie, considerăm că publicitatea adresată copiilor nu aduce niciun avantaj copiilor consumatori, nici cumpărătorilor părinţi, fiind şi inutilă pentru producător aşa cum am demonstrat şi prin urmare trebuie trebuie interzisă la nivel european şi implicit naţional, conform proiectului directivei UE.


N2 (Fabian Telisca)

Pentru inceput as dori lamurirea unor lucruri, si anume:  in regulamentul competiei Art. 6.2 Primul discurs negator ,,are rolul de a contesta poziţia afirmatoare, principala responsabilitate a negatorilor fiind de a contraargumenta punctual cazul afirmator" cat si ,,negatorii au dreptul (dar nu şi responsabilitatea) de a prezenta câteva argumente proprii care pot fi independente de contraargumentarea cazului afirmator". Cu toate acestea, argumentul principal al echipei negatoare este ca publicitatea adresata copiilor trebuie sa ramana deoarece reprezinta un mijloc foarte bun si util de informare.

In ceea ce priveste definirea anumitor termeni cat si a problemei, trebuie atrasa atentia asupra faptului ca reclamele adresate tinerilor sunt reglementate prin  LEGISLATIA UE  cat si de un set de principii  consfintite in “Codul Etic” , adoptat de catre state (in Romania a fost adoptat in anul 2008 , fiind promovat de Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor ), in care se regatsesc principiile de promovare ale produselor astfel incat impactul acesteia  sa nu fie daunatoare copiilor si dezvoltarii lor ulterioare . Un al cadru legislativ in care sunt prevazute normele in care trebuie incadrata publicitatea este Avizul Comitetului Economic și Social European pe tema „Un cadru pentru publicitatea destinată tinerilor și copiilor”. In concluzie atata timp cat publicitatea adresata copiilor este inscrisa in limita unor tipare corecte, nu avem nici un motiv sa o interzicem.  

Pentru a intelege mai bine punctul de vedere al negatorilor voi prezenta urmatoarele puncte:

In primul rand exemplul oferit de A2, si anume cel cu iPhone-ul si chipsurile, nu tine de publicitatea adresata copiilor ci mai degraba tine de publicitate. Am urmarit reclame, la fel cum o face toata lumea, insa nu am vazut absolut nici o reclama la iPhonuri, cipsuri sau bauturi fie ele racoritoare sau energizante (exceptand Tedi sau sucuri naturale) care sa se adreseze copiilor. Nu putem interzice intreaga publicitate doar pentru faptul ca anumiti parinti le canta in struna copiilor lor si ii doteaza cu ultimele gadgeturi sau pentru ca nu le interzice consumul anumitor alimente daunatoare sanatatii lor.

In al doilea rand trebuie mentionat faptul ca nu jucariile propriu-zise dau copiilor un comportament agresiv, ci desenele animate pe care acestia le urmaresc. Insa pentru aceast subiect trebuie creata o alta dezbatere. Iar in ceea ce priveste alimentatia copiilor acest aspect trebuie tratat in particular de fiecare parinte prin educatia pe care i-o ofera copilului. Faptul ca ,,nu toti copii ar manca legume" nu reprezinta un argument suficient de solind in ceea ce priveste interzicerea reclamelor la copii, deoarece acest lucru nu reprezinta o certitudine.

De asemenea, echipa negatoare remarca o mica cotrazicere la echipa afirmatoare si anume ca: ,, este suficient ca un copil sa isi faca o idee despre o jucarie prin simplul drum la magazine de sambata seara cu familia". Aceasta afirmatie ne face sa ne punem intrebarea: de ce mai discutam daca sa interzicem sau nu publicitatea pentru ca oricum copilul cand va merge cu familia in mall, de exemplu, o sa isi cumpere ce cipsuri si ce jucarii vrea el.

In al treilea rand consideram ca exemplul prezentat de catre A2, este o jignire la adresa copiilor care sunt comparati cu o haita de caini. Dorim sa precizam faptul ca o fiinta umana (avand varsta, chiar si de 4 ani) are un rationament si o putere de intelegere mult mai dezvoltata decat a unui caine. Totodata tinem sa precizam faptul ca publicitatea (adica osul) nu are nici gust nici miros, ea reprezinta un spot sau o actiune menita de a promova un produs prin diferite mijloace mass-media.

In incheiere as dori sa subliniem faptul ca interzicerea publicitatii adresate copiilor ar putea avea efecte foarte mari in ceea ce priveste atat informarea lor cat si dezvoltarea lor ulterioara. Deoarece, atunci cand parintii incep sa decida toate lucrurile care le vizeaza copii, ei practic devin posesivi si le stopeaza acea dezvoltare a personalizatii. De asemenea, daca un parinte este posesiv cu un copil, si acel copil cand va creste va deveni posesiv la randul sau si va tinde sa compare absolut tot cu situatia, sau nu va fi capabil sa ia nici o decizie de unul singur. 



Decizia:

Draghicescu Victor

Observaţii generale

Ţin să menţionez că cele două echipe dau dovadă de foarte mult potenţial la nivel de retorică şi argumentare, dar că ar trebui să mai lucreze cu privire la anumite aspecte ale construcţiei discursului. Cel mai important aspect este cel legat de strategie. Regulamentul şi kitul de dezbateri împart discursul în definiţii şi argumente ca să vă ajute să învăţaţi mai uşor aceste concepte. Dezbaterea în sine trebuie să curgă ca un meci de scrimă. Asta înseamnă că trebuie să parezi toate atacurile adversarului şi să reuşeşti să punctezi înaintea lui. De asemenea, trebuie să ştii să nu faci mişcări inutile. Deşi în Star Wars Jedi sar şi se dau peste cap, acest lucru ar fi inutil într-o luptă reală – unde probabil ar pierde în faţa unui adversar metodic. Aici mă refer în special la discuţia inutilă despre definiţii care nu a ajutat în nici un fel dezbaterea. Doar pentru că vi s-a spus că puteţi ataca definiţii, nu înseamnă că trebuie să le atacaţi în fiecare meci. Acest aspect se va vedea la capitolul strategie.

În acest meci nu am văzut citat nici un fel de studiu cu privire la efectele publicităţii asupra copiilor. Intenţia organizatorilor nu a fost să încercaţi să găsiţi cea mai bună definiţie pentru publicitatea ci să exploraţi dacă se impune interzicerea acesteia şi care ar fi efectele ei. Având în vedere că DEX nu este o sursă la nivelul la care dezbateţi acum, voi depuncta ambele echipe la nivel de conţinut pentru lipsa totală a surselor.

Comentariu individual

A1

Discursul tău a respectat formatul unui discurs de A1, dar nu a mers foarte departe cu analiza efectelor publicităţii. Prin analiză mă refer la ce efecte negative măsurabile are publicitatea asupra copiilor. Exemplele care fac referire la experienţa noastră comună (de exemplu cu toţii ne-am cumpărat chipsuri cu părinţii după ce am văzut o anumită reclamă) sunt o strategie greşită. La momentul la care ai scris discursul nu ştiai cine te va arbitra: un om de 50 de ani, un student, o persoană alergică la chipsuri, o persoană care nu a prins chipsuri când era mică. Exemplele tale, care fac apel la experienţa personală a arbitrului nu aveau un caracter universal. Deşi din punct de vedere retoric apelul la experienţa personală a auditoriului ajută la stil, din punct de vedere argumentativ această strategie ajută foarte puţin argumentarea. Un studiu, care îmi arăta că un copil vrea 99% din ce vede la televizor ar fi fost mult mai convingător.

Trebuie să mai iei în calcul că primul tău argument nu intra în logica pe care ai enunţat-o pentru cazul afirmator: dezvoltarea copiilor. Dacă reclama este inutilă, efectul asupra dezvoltării copiilor este neutru sau în orice caz nedemonstrat. Această problemă a fost observată, tardiv de negatorul 2.

Al doilea argument se referea la periclitarea relaţiei cu părinţii. Aici mi s-a părut că moţiunea a fost mai bine susţinută pentru că era evidenţiat conflictul între educaţia pe care părinţii trebuie să o dea copiilor şi reclame.

23

C 11
S 7
S 5

N1

Ai pierdut spaţiu al discursului prin definirea publicităţii şi a consumatorului deşi dezbaterea nu se purta în jurul acestor termeni. De altfel, nici echipa negatoare nu a folosit în nici un fel noile definiţii. DEX nu este o autoritate în domeniul definiţiilor. DEX este o carte scrisă de nişte oameni. Se poate ca în domenii specifice, definiţia DEX să fie insuficientă. Dacă dezbaterea se poartă pe un domeniu anume, definiţia ar trebui să vină de la o autoritate din domeniul respectiv.

Argumentul referitor la reglementare este puternic pentru că nu îmi arată cum funcţionează reglementările pentru protecţia copiilor.

Nu ai adresat problema conflictului dintre reclamă şi părinţi.

21

C 10

S 6

S 5

A2

Un început agresiv şi inutil, având în vedere că echipa negatoare a avut o conduită corectă în primul discurs.

AI arătat corect că definiţia negatorilor nu aduce nimic nou la dezbatere.

Ai continuat foarte corect argumentul legat de inutilitatea reclamelor. De asemenea, ai arătat printr-un exemplu (mai slab decât sursele dar util la nivelul unei dezbateri academice) că supravegherea părinţilor este insuficientă în privinţa efectelor reclamelor.

În privinţa efectelor negative, nu înţeleg de ce ai abandonat problema conflictului dintre părinţi şi reclame care era un punct important pentru echipa voastră.

24

C 12

S 7

S 5

N2

Nu este nevoie să dai citate extinse din regulament. Îţi consumă din spaţiul discursului.

Argumentul referitor la desenele animate şi violenţă este un argument bun, dar tardiv pentru că nu a apărut la negatorul 1. La fel şi argumentul referitor la contradicţia dintre inutilitate şi nevoia de interzicere: de ce interzicem ceva inutil (care nu ar avea prin ipoteză efect). Tardiv a fost şi argumentul referitor la dezvoltarea copiilor care ar fi fost prea ocrotiţi de părinţi.

Din acest motiv voi puncta conţinutul şi voi depuncta tardivitatea argumentelor care ar fi trebuit să apară din primul discurs.

De asemenea, strategic ar fi fost să nu pierzi spaţiu cu referirea la analogia cu câinii care era slabă.

Ţi-am mai scăzut un punct la stil pentru că nu ai scris cu diacritice.

23

C 12
S 7
S 4

Motivarea deciziei

Din adunarea punctelor reiese că echipa afirmatoare a câştigat. Negatorii trebuie să observe că afirmatorii nu au câştigat datorită amplitudinii a argumentelor ci datorită faptului că au avut continuitate în susţinerea argumentelor. Mi-ar fi plăcut să pot da decizia cu negatorii care au avut mai multe idei şi o analiză mai bună, dar lipsa de coerenţă şi tardivitatea în aducerea argumentelor m-a împiedicat să fac acest lucru. Toate atacurile negatoare trebuie să pornească în primul discurs.

A1 -> 23 puncte
N1 -> 21 puncte
A2 -> 24 puncte
N2 -> 23 puncte
Castiga echipa:

Marius si Salomeea (afirmatori)


Vrem parerea ta! Pentru asta, trebuie sa te loghezi.

Un proiect
Ardor
Finanțatori
Open Society Foundation
MemoPlus
Parteneri
Policy Center
British Council
Europuls
Ce-Re
Prime Romania
Centrul pentru jurnalism independent
Aisec
Cogitus
Foreign Policy
Elsa
Voluntari pentru idei si proiecte
Trust
Leap
Asociatia young initiative
Asjc
Osut
Susținători Parteneri instituționali
Parteneri media
HotNews
Romania Pozitiva
Think Outside The Box
Carevasazica
Studentie.ro
startub.unibuc.ro
Iasi fun
Ziarul de Iasi
KissFm
Acest proiect este finantat cu sustinere din partea Comisiei Europene. Aceast publicatie [comunicare] reflecta doar vederile autorului, iar Comisia nu poate fi facuta responsabila pentru utilizarea informatiei pe care o contine.