Login  Register
Email:

Pass:

forgot password?

Email:

login?

'Bianca si Roxana' (afirmatori) vs 'Alin si Cristina cc6' (negatori)

A1 (Mihaila Roxana)

Buna ziua! Ma numesc Mihaila Roxana iar colega mea Cojocaru Bianca si impreuna reprezentam echipa afirmatoare a acestei motiuni.

Eu voi prezenta argumente din punct de vedere social iar afirmatorul2 va prezenta din punct de vedere al aplicabilitatii principiului democratiei.

Voi incepe prin definirea democratiei. Ei bine democratia este o formă de organizare politică a societății care proclamă principiul deținerii puterii de către popor, dar ce se intampla cu acele tari in care birocratia infrange legea iar acea lege impusa poporului nu este respectata asa cum ar trebui sa fie.

Exemplu:  Şerban Sebastian Huidu este acuzat de ucidere din culpă, după ce în accidentul rutier care a avut loc în 16 octombrie 2011, pe raza localităţii Timişul de Sus, judeţul Braşov, au murit trei persoane. Stim foarte bine urmarile faptelor lui si stim de asemnea ca pedeapsa primita de acesta nu se poate compara cu una pe care ar primi-o un individ oarecare pentru savarsirea unei astlfe de fapte.

In unele state democratia poate determina discriminarea inversa astfel incat prea multe drepturi si avantaje acordate anumitor grupuri asa-zise dezavantajate,minoritatilor etc. conduce la o neconcordanta intre intentie si rezultat.

Exemplu: In America de Sud, din dorinta de inlaturare a oricarei forme de discriminare din partea majoritatii spre minoritate s-a ajuns la inversul situatiei astfel, in instanta mult mai usor li se da dreptate persoanelor de culoare decat unui alb.

Pe de alta parte putem aborba democratia ca fiind ceea ce inseamna punerea in practica a principiului majoritatii, ca expresiei a vointei generale, prezentand riscul abuzului de putere in numele majoritatii, situatie numita tirania majoritatii. Democratie inseamna pastrarea regulii majoritatii incluzand suferinta  minoritatilor.

Exemplu: Consiliul Europei a elaborat o serie de recomandari privind protectia minoritatilor etnice in tarile membre. In prezent, protectia minoritatilor este o prioritate a  Organizatiei Natiunilor Unite, a Uniunii Europene, a Consiliului Europei si a altor organisme internationale, ceea ce ne informeaza clar ca democratia da gres.

Petre Tutea spunea “ Democraţia e sistemul social în care face fiecare ce vrea şi-n care numărul înlocuieşte calitatea... Triumful cantităţii împotriva calităţii.”. Se poate crea haos din cauza faptului ca sunt expuse multiple punctele de vedere unele sustinute mai puternic si de un numar mare de indivizi fara sa fie cele mai indicate spre a fi propuse.

Ca exemplu putem sa ne imaginam 3 firme care produc carti de benzi desenate. Politica de piata spune ca cea mai bine reprezentata firma, cu cea mai multa reclama si cea careia i se face propaganda de cea mai inalta calitate, aceea este invingatoare. Nu se ia in considerare ca poate cartile de benzi desenate ale celor 3 firme sunt la fel de bune sau poate celelalte doua firme produc carti care sunt chiar superioare ca si calitate. Este vorba strict de reprezentativitate.

In concluzie consideram ca e timpul să afirmăm că democrația nu e un răspuns
pentru toate țările.


N1 (Cristina Siminiceanu)

            Bună ziua! Mă numesc Siminiceanu Cristina, iar împreună cu colegul,  Bungău Alin Marius, reprezentăm echipa negatoare din această rundă.

            Am dori să începem prin a da o definiţie un pic mai detaliată a democraţiei, pentru a putea avea o înţelegere mai bună a acesteia. Democraţia este un regim politic care se bazează pe voinţa poporului având ca principii de bază votul universal şi suveranitatea naţiunii. Democraţia modernă ţine de respectarea drepturilor omului: egalitatea în faţa legii, dreptul la opinie, etc.; libertatea presei, pluripartidism şi separarea puteriilor în stat. Pe plan politic democraţia se defineşte ca regimul politic fundamentat pe principiul suveranităţii naţionale: naţiunea conduce statul prin reprezentanţii săi aleşi, pe principiul separării puteriilor în stat, pe principiul egalităţii tuturor în faţa legii. Democraţia este inseparabilă de respectarea drepturilor omului şi ale cetăţeanului. Un element important al democraţiei este constituţia. Acest document, votat de către popor, prin referendum organizat în mod liber, reglementează drepturile şi libertăţiile individului într-un stat şi defineşte limitele puterii conducătoriilor aflaţi în diferite funcţii din stat şi guvern, defineşte politicile fundamentale şi stabileşte structura, datoria şi puterea guvernului.[1]

Deşi în realitate teoria nu se aplică chiar ad litteram, totuşi majoritatea ţăriilor democratice respectă spiritul acestei definiţii. De aceea am vrea să aducem în discuţie punctul susţinut de echipa afirmatoare, cum că: „In unele state democratia poate determina discriminarea inversa astfel incat prea multe drepturi si avantaje acordate anumitor grupuri asa-zise dezavantajate,minoritatilor etc. conduce la o neconcordanta intre intentie si rezultat.” Totuşi ceea ce am vrea noi să punctăm este faptul acest lucru se întâmplă în absolut toate regimurile nedemocratice, diferenţa fiind că acolo oamenii nu au cum să îi tragă la răspundere pe cei în cauză pentru că legitimitatea acestor conducători nu vine de la popor ci este deobicei obţinută prin forţă, ceea ce înseamnă că singurul mod prin care pot fi traşi la răspundere cei care conduc este prin revoluţie violentă. Exemple elecvente în acest sens sunt ţările din Africa şi Orientul mijlociu, cum ar fi: Libia, Egipt, Guineea Ecuatorială sau  Siria acolo unde o minorate, ajunsă prin intermediul lovituriilor de stat sau militare au ajuns la conducere,  a deţinut/deţine încă(sic!) puterea politică şi economică, iar orice opoziţie sau diferenţă de opinie faţă de regim este oprimată cu rapiditate. Trebuie spus că regimurile din Libia, Egipt şi Siria au adus o oarecare stabilitate politică, militară şi economică la instaurarea lor în zonă. Totuşi când nu a mai existat stabilitate, în special economică, oamenii au început să prosteze şi să ceară o schimbare de paradigmă, aceste regimuri fiind în incapacitate de a oferi aşa ceva şi nedorind să renunţe benevol la toate privilegiile de care se bucurau au încercat să înăbuşească protestele, ceea ce adus la Primăvara Arabă, adică schimbarea unui regim doar prin violenţă şi vărsare de sânge. Un alt exemplu poate fi cel al Guineei Ecuatoriale o ţară mică, cu mari resurse de petrol, dar şi una dintre cele mai mari cleptocraţii din lume, ce a făcut ca o într-o ţară cu P.I.B.-ul de aproximativ 15.000 de dolari pe cap de locuitori la o populaţie de aproximativ 650.000, 4 din 5 locuitori să trăiască într-o sărăcie lucie, iar mortalitatea infantilă să fie de 15% procente la copii care mor până să ajungă la vârsta de 5 ani..[2]

Un exemplu asupra care ne de ce democraţia este fiabilă în orice ţară, vine din Grecia, o ţară cu o “democraţie balcanică”, în care corupţia la nivelul conducerii statului şi în administraţie a băgat ţara într-o criză financiară fără ieşire. Totuşi în ciuda acestui fapt oamenii şi-au exprimat dezacordul prin proteste, iar mai apoi în timpul alegerilor când au dat un vot de blam celor care au dus ţara într-o situaţie critică, dacă au ales bine sau de data această urmeză să vedem, important este că oamenii şi-au exprimat propria părere.

În ceea ce priveşte viziunea lui Petru Ţuţea despre democraţie, probabil că marele filozof nu a luat în seamă faptul că nu tot timpul într-un regim nedemocratic primează calitatea celor care conduc şi în caz că o face de cele mai multe ori ea nu are în vedere interesele “cantităţii”.



[2] K. Silverstien, Lumea lui Teodorin, Foreign Policy, martie-aprilie 2011, p. 23          http://en.wikipedia.org/wiki/Economy_of_Equatorial_Guinea


A2 (Bianca Cojocaru)

Numele meu este Cojocaru Bianca şi reprezint afirmatorul2 al echipei afirmatoare.

Aş vrea să incep prin a contraargumenta afirmaţiiile aduse de echipa negatoare printr-o intrebare. Echipa negatoare au adus contra-argumentul că ” <<In unele state democratia poate determina discriminarea inversa astfel incat prea multe drepturi si avantaje acordate anumitor grupuri asa-zise dezavantajate,minoritatilor etc. conduc la o neconcordanta intre intentie si rezultat>> Totuşi ceea ce am vrea noi să punctăm este faptul acest lucru se întâmplă în absolut toate regimurile nedemocratice, diferenţa fiind că acolo oamenii nu au cum să îi tragă la răspundere pe cei în cauză pentru că legitimitatea acestor conducători nu vine de la popor ci este deobicei obţinută prin forţă, ceea ce înseamnă că singurul mod prin care pot fi traşi la răspundere cei care conduc este prin revoluţie violenta.” Precizand faptul că intentiia este cea de integrare socială iar rezultatul este acela de o mai mare dezbinare socială datorat apariţiiei discriminarii inverse, ei bine, cum explicaţii existenţia aceastei discriminari inverse adusă de democratie avand in vedere că in aceste regimuri nu putem vorbi de participarea nici-unui grup minoritar sau majoritar la viata politică?

In plus,noi nu susţinem că democraţia nu este aplicată corect sau că nu funcţionează in nici un stat, ci că democraţiia nu este un răspuns pentru toate statele. Apoi statele ce nu funcţionează momentan sub un regim democratic credeti că ar fi mai dezvoltat sub acesta?

Exemplu: Japonia care este una din cele mai mari puteri ale lumii. 

De asemenea doresc să completez informaţiiile aduse de echipa negatoare, şi anume: “Un alt exemplu poate fi cel al Guineei Ecuatoriale o ţară mică, cu mari resurse de petrol, dar şi una dintre cele mai mari cleptocraţii din lume, ce a făcut ca o într-o ţară cu P.I.B.-ul de aproximativ 15.000 de dolari pe cap de locuitori la o populaţie de aproximativ 650.000, 4 din 5 locuitori să trăiască într-o sărăcie lucie, iar mortalitatea infantilă să fie de 15% procente la copii care mor până să ajungă la vârsta de 5 ani” cu precizarea ca aceasta tară are un guvern democratic multipartit, dar in care alegerile se considera a fi falsificate. De asemenea se stie că presedintele Obiang este sustinut de conducătorii celei mai mari democratii actuale, si anume de conducătorii Statelor Unite ale Americii deoarece aceasta ţara care are considerbile resurse de petrol. Astfel incat consider că exemplul adus de echipa negatoare si afirmaţiile acestora, ne sustin moţiunea, ne susţin punctul de vedere si ne arată clar că democraţia nu este un răspuns pentru toate statele.[1]

Incep sa imi expun argumentele astfel :

Democraţia nu e o soluţie universală. Se vede clar că democraţia nu dă aceleaşi rezultate în culturi diferite, cum sunt de exemplu America Latină, India, şi chiar tigrii asiatici (China Japonia, Malaezia, Taiwan, Singapore). Dacă oamenii au mentalităţi diferite, atunci şi rezultatele democraţiei vor fi diferite. Se vede chiar şi în plan economic care sunt diferenţele între Germania şi Grecia, de acum, de exemplu.

Revenind la citatul din Petre Tutea,care sugerează că deseori cantitatea alterează calitatea, vreau să mă axez pe unul dintrele importantele principii ale democraţiiei şi anume libera alegere şi votul universal. Ei bine, trebuie să recunoastem că nu toată lumea cu drept de vot işi exercită acest drept in mod constient si responsabil. Să nu uitam si ca Hitler a venit la putere prin vot democratic, iar urmările le cunoastem. Apoi, in vremurile contemporane, putem vorbi de o masivă manipulare a maselor ceea ce are ca rezultat un regim democratic doar de “fatadă”, cand de fapt sunt induse anumite decizii ale majoritătii.

Astăzi, democraţia nu înseamnă altceva: aceleaşi partide care propun nişte candidaţi care vor servi interesele unor grupări mai mult sau mai puţin oculte şi acelaşi popor care-şi face iluzii că el hotărăşte soarta naţiunii şi propria soartă. Odată la patru ani, poporul, în numele democraţiei, este chemat la urne şi votează nişte candidaţi pe care nu el îi propune, ci partidele. În cadrul partidelor, există grupuri de interese care îşi promovează candidaţii care vor servi acele interese. În mod evident, candidaţii îşi au şi ei partea lor din pradă, drept urmare a „jertfei patriotice”. În subsidiar, amintim că există şi excepţii de la această regulă.
Totuşi e ce credeţi că lupta electorală este atât de acerbă? Pentru că vor candidaţii să vină la putere şi să servească interesele populaţiei? Iluzie. Democraţia a fost readusă pe tapet ca să se schimbe puterea monarhică cu puterea oligarhiei financiare. Indiferent în numele cărei doctrine s-a clamat democraţia, aceasta avea în spate o clasă conducătoare, mai mult sau mai puţin vizibilă.

In concluzie, după aceste argumente aduse echipa afirmatoare consideră că moţiunea trebuie sustinută astfel incat democraţia a fost readusă pe tapet ca să se schimbe puterea monarhică cu puterea oligarhiei financiare. Indiferent în numele cărei doctrine s-a clamat democraţia, aceasta avea în spate o clasă conducătoare, mai mult sau mai puţin vizibilă.

 

[1] http://www.bbc.co.uk/news/world-africa-13317174


N2 (Alin Bungau)

Mă numesc Bungău Alin şi în calitate de al doilea negator voi încerca să arăt de ce democraţia, cu toate că este un sistem cu imperfecţiuniile sale, este aplicabil în toate ţările.

În primul rând aş vrea să aduc nişte clarificări la argumentul afirmatorilor care au subliniat că Japonia este una dintre cele mai prospere ţări din lume, lucru adevărat, însă şi mai adevărat este că Japonia este o monarhie constituţională şi o democraţie parlamentară, încă din 1947, iar nivelul de prosperitate a fost atins cu sprijinul nemărginit al S.U.A.[1] Aş mai vrea să subliniez că deşi Guineea Ecuatorială spune sau încearcă să pără că este o ţara democratică, ea nu este în nici un caz aşa. Faptul că Germania de Est (comunistă) avea denumirea de Republica Democrată Germană sau faptul că  Republica Populară Chineză se autointitulează o democraţie populară înseamnă că ele au fost sau sunt democraţii? Evident că nu, ele încearcă doar să se folosească de această denumire pentru a da o oarecare legitimitate regimului, însă pentru a exista, a fi un regim democratic trebuie un minim de norme pe care nici unul dintre aceste trei state nu le are în vedere. Iar în ceea ce priveşte venirea regimului nazist (regim totalitar) la putere în Germania prin vot democratic, acest lucru nu arată decât că “Multe forme de guvernământ au fost şi vor fi încercate în lume... Nimeni nu pretinde că democraţia este un sistem perfect.... Într-adevăr s-a spus că democraţia este cea mai proastă formă de guvernare, cu excepţia celorlalte forme de guvernare existente până acum.”  [2]

În al doilea rând aş vrea să arăt că democraţia ca regim politic poate fi implementată în orice colţ al globului, iar culturiile şi civilizaţiile diferite nu pot face altceva decât să-i dea o coloratură proprie, exemplele în acest caz sunt nenumărate ţări  în care democraţia funcţionează şi există: în Asia (Japonia, Coreea de Sud, India, Thailanda), în America de Sud (Brazilia, Uruguay, Chile), Africa ( Africa de Sud, Botswana, Namibia)[3]. Ceea ce ne arată acest lucru este că democraţia poate fi implementată în oricare parte a lumii, indiferent de cultură, areal geografic sau mărimea ţării, iar aceste regimuri pe lângă faptul că pot fi implementate ele s-au dovedit şi extrem de fezabile, locuitorii de rând din ţăriile prezentate ducând o viaţă mult mai bună decât cei din majoritatea regimurilor nedemocratice.

Acest al treilea argument este legat de al doilea, pentru el arată că la fel ca în timpul imperiului roman când „barbarii” (numiţi aşa de romani pentru că nu vorbeau aceiaşi limbă) au invadat imperiul pentru că  în imperiu vedeau posibilitatea de a duce o viaţă mai bună, aşa şi astăzi imigranţii din toată părţiile lumii se îndreaptă (uneori riscându-şi viaţa lor şi a famililor lor) spre ţări precum S.U.A, Franţa, Germania, Regatul Unit sau ţările Scandinave. Faptul că aceste ţări prospere au regimuri democratice a creat în mentalul colectiv al tuturor un semn de egalitate între prosperitate ( în special standard de viaţă mai ridicat)  şi regimul democratic. Această echivalenţă este atât de puternică încât pare derizorie afirmaţia cum că “Democraţia nu este un răspuns pentru toate ţările” atâtă timp cât oamenii de pe întreg mapamondul au fost şi încă mai sunt dispuşi să-şi sacrifice tot, inclusiv viaţa, pentru a instaura în ţara lor democraţia. Un exemplu concret în acest sens este cel al protestului din Piaţa Tiananmen din 1989, al mişcării prodemocratice chineze  în urma căruia au murit 2500 de persoane, alte 8000 au fost rănite şi alte câteva mii arestate. Protestul având ca scop instaurarea democraţiei, într-o ţară care culmea avusese anumite progrese de ordin economic sub regimul comunist,  însă liderii regimului n-au dorit să facă concesii în ceea ce priveşte democratizarea vieţii politice. [4]

În concluzie nu contează dacă democraţia este un sau nu un răspuns pentru toate statele, atâta timp cât cetăţenii acelor state doresc un regim în care vocea lor să fie auzită şi măcar odată la patru ani (depinde de ţară) deciziile lor să influenţeze mersul ţării în direcţia pe care ei o văd corespunzătoare, iar dacă se mai fac greşeli asta nu arată decât că democraţia la fel ca oamenii care au creat-o este un sistem care are şi defecte.



[4] J. Corrin, Modernization and Revolution in China, New York, 1991, p. 252



Decizia:

Liviu Gajora

Felicitări ambelor echipe pentru o dezbatere care a atins multe dintre chestiunile complexe pe care le implică această moțiune.

Voi face cîteva observați și sugestii referitoare la argumentare, strategie și stil pentru fiecare discurs în parte, iar la final voi oferi verdictul și o motivație concisă.

A1 – 23 (12, 7, 4)

Atunci când definiți termenii moțiunii, opriți-vă la a îi explica, fără a anticipa argumente (ex.: „democrația este... dar ce se întâmplă cu acele țări...”).

În cazul moțiunilor care fac trimitere la concepte complexe, cum ar fi democrația, încercați să oferiți definiții care să fie măcar în parte operaționale, adică să explice în ce fel poate fi pus în practică și recunoscut conceptul. În cazul democrației, asta ar însemna să faceți trimitere la câteva dintr principiile sale de bază: domnia legii, egalitate în fața legii, separarea puterilor în stat, posibilitatea de a alege reprezentanții în funcții publice etc.

Alegeți cu mai multă grijă exemplele pentru a fi relevante în cadrul argumentelor. Este neclar în ce fel exemplul lui Șerban Huidu demonstrează ceva legat de respectarea legilor în democrație. Nimic din explicarea exemplului nu indică un trend sau ceva inerent în organizarea democrației care face ca legile să nu fie respectate în mod sistematic.

Explicați în întregime argumentele pe care le construiți fără a folosi termeni vagi. Spre exemplu, atunci când spuneți că democrația „conduce la o neconcordanță între intenție și rezultat” când vine vorba de acordarea de drepturi minorităților, este util să explicați care a fost intenția și care a fost rezultatul (explicația apare abia la A2, ceea ce este puțin nedrept față de negatori, pentru că nu le oferiți șansa de a răspunde esenței argumentului).

Acordați mai multă atenție coerenței strategice a cazului. E posibil să susțineți că democrația duce, în același timp, și la o „tiranie” a majorității (și implicit „suferinta  minoritatilor”), și la o „tiranie” a minorității (prin „surplusul” de drepturi pe care le are), însă această aparentă contradicție trebuie asumată în mod explicit și „dezamorsată”.

Exemplele trebuie să aibă relevanță și impact pentru a întări un argument. Atunci când spuneți că problema minorităților a devenit importantă pentru organizații precum Consiliul Europei sau Organizația Națiunilor Unite, nu este în niciun fel evident de ce acest lucru înseamnă că democrația a dat greș. Aceste organizații sunt ele însele organisme care se încurajează și se ghidează după principii democratice.

Evitați argumentele care simplifică sau caricaturizează un anumit raționament. Economia de piață nu are drept principiu primar marketingul, ci calitatea produsului așa cum este ea apreciată de consumatori. Într-o democrație este foarte posibil ca produsul cel mai bun să câștige. În lipsa unor dovezi nu avem un motiv suficient de bun să speculăm că imaginea va avea câștig de cauză în fața calității pe termen mediu și lung (din contră, democrația în combinație cu piața liberă încurajează o atitudine proactivă în deplină cunoștință de cauză a consumatorului).

N1 – 25 (13, 8, 4)

Definiția extinsă propusă pentru conceptul de „democrație” este binevenită atunci când vorbește despre drepturile omului și separarea puterilor în stat, însă nu contribuie substanțial la dezbatere când se referă la constituție (în principal pentru că problema constituției nu devine în niciun moment una centrală). Atunci când faceți respingeri sau adăugiri la nivel de definiții, aduceți în discuție doar ce este strict necesar pentru bunul mers al discuției.

În calitate de negatori ar trebui să vă concentrați mai mult și pe contraargumentarea directă a dovezilor echipei oponente (ex.: problema „supra”-avantajării minorităților în America de Sud).

Acordați mai multă atenție coerenței strategice a argumentelor. Atunci când spuneți că regimuri ca cele din Libia, Egipt sau Siria au adus „o oarecare stabilitate politică, militară şi economică”, iar mai apoi că oamenii au început să protesteze împotriva acestor regimuri pentru că „nu a mai existat stabilitate, în special economică”, s-ar putea trage cu ușurință concluzia că un sistem autoritar cu o mai bună stabilitate economică ar fi o alternativă perfect valabilă la un sistem democratic (mai ales la unul instabil economic).

Încercați să oferiți fiecărui argument un impact direct relevant pentru moțiune și în favoarea poziției pe care o susțineți. Exemplul Greciei nu pare foarte convingător dacă suntem în postura în care „dacă au ales bine sau de data această urmeză să vedem”, la fel după cum faptul că „oamenii şi-au exprimat dezacordul prin proteste” față de gestionarea crizei economice nu indică în vreun fel un impact benefic direct la nivelul bunăstării acelor cetățeni.

A2 – 22 (11, 8, 3)

Încercați să formulați cu mai multă grijă, altfel argumente întregi pot deveni neclare, ca în cazul frazei „cum explicaţii existenţia aceastei discriminari inverse adusă de democratie avand in vedere că in aceste regimuri nu putem vorbi de participarea nici-unui grup minoritar sau majoritar la viata politică?” Este neclar în ce scenariu o democrație nu ar permite nici grupurilor majoritare, nici celor minoritare, participarea la viața politică, sau despre ce tip de majoritate/minoritate vorbim (electorală, etnică, socială etc.) Folosiți termeni specifici și folosiți-i în mod consistent pe parcursul întregului discurs.

În general evitați să încheiați argumente prin întrebări retorice. Deși acestea din urmă pot avea un efect persuasiv, uneori ele nu sunt pe atât de retorice pe cât avem impresia. Bunăoară, întrebarea „Apoi statele ce nu funcţionează momentan sub un regim democratic credeti că ar fi mai dezvoltat sub acesta?” își poate găsi un răspuns speculativ în egală măsură într-un „Da” și într-un „Nu”. În lipsa unei analize atente și a unor dovezi clare, nu avem niciun motiv să preferăm un răspuns altuia.

Dovezile trebuie explicate în detaliu; ele nu demonstrează nimic prin ele însele. Exemplul „Japonia care este una din cele mai mari puteri ale lumii,” nu sprijină în mod implicit niciun argument. Pentru ce este Japonia un exemplu, în ce fel, și care este relevanța faptului că este o putere mondială?

Încercați să înglobați contraargumentele echipei adverse în discursul propriu. Atunci când afirmați despre Guineea Ecuatorială că „are un guvern democratic multipartit, dar in care alegerile se considera a fi falsificate” și concluzionați astfel că acesta este un exemplu în favoarea cazului afirmator, ignorați completarea adusă de N1 definiției (care sugerează că respectarea de facto a statului de drept este o condiție esențială a definirii democrației, și nu simpla prezență a alegerilor aparent libere).

Atenție la erorile de limbaj. Ideea de „soluție universală” este folosită în cea mai mare parte a dezbaterii pentru a însemna soluție care poate fi aplicată în orice situație, însă nu este în niciun fel implicat în această sintagmă ideea că soluția trebuie să aibă și același efect, o dată aplicată, lucru pe care pare să îl sugereze exemplul diferențelor dintre democrații asiatice sau europene.

Verificați întotdeauna acuratețea exemplelor istorice. Faptul că Hitler a ajuns la putere în urma unor alegeri pe deplin democratice este un mit des întâlnit, dar fals. Hitler a pierdut alegerile din 1932 în fața lui Hindenburg. Hitler a câștigat puterea mai târziu, printr-o serie de jocuri de culise și pentru că a profitat de o serie de scăpări ale Constituției; sistemul democratic a permis, într-adevăr consolidarea puterii de către Hitler, însă acesta nu a fost ales prin vot democratic.

Chiar dacă unele lucruri par a ține de spațiul cunoașterii comune, rezistați tentației de a cădea pradă clișeelor („democraţia nu înseamnă altceva: aceleaşi partide care propun nişte candidaţi care vor servi interesele unor grupări mai mult sau mai puţin oculte şi acelaşi popor care-şi face iluzii că el hotărăşte soarta naţiunii şi propria soartă”) și străduiți-vă să aduceți mereu în sprijinul raționamentelor dovezi concrete, indiferent dacă acestea sunt fapte istorice, rezultate ale unor studii sau opinii ale experților în domeniu.

N2 – 24 (12, 8, 4)

Dacă oferiți un citat în cadrul discursului, oferiți și autorul și sursa citatului tot în cadrul discursului (ex.: „“Multe forme de guvernământ... existente până acum.”)

Nu faceți afirmații neacoperite de dovezi (ex.: „locuitorii de rând din ţăriile prezentate ducând o viaţă mult mai bună decât cei din majoritatea regimurilor nedemocratice”). Folosiți termeni specifici și cuantificabili atunci când faceți comparații, pentru a putea aduce drept exemplu indici de măsurare (ce înseamnă „viață bună” și care sunt criteriile de măsurare?)

Încercați să fiți mai precauți în emiterea afirmațiilor atunci când acestea se sprijină pe dovezi inconsistente. Faptul că imigranți din diverse țări sunt tentați să își părăsească țara și în multe cazuri ajung în țări democratice nu este echivalent cu a spune că toți indivizii din state nedemocratice sunt dornici să își părăsească țara pentru a ajunge într-un stat democratic (și că sunt dispuși să își pună în pericol și viața pentru acest lucru), și cu atât mai puțin că „oamenii de pe întreg mapamondul au fost şi încă mai sunt dispuşi să-şi sacrifice tot, inclusiv viaţa, pentru a instaura în ţara lor democraţia”. E o distanță considerabilă de la a fi dipsus să emigrezi la a face totul pentru a emigra, și în final la a face totul pentru a aduce democrația în propria țară.

Verdict

Am identificat trei arii majore de conflict în această dezbatere: ideea că democrație are o serie de dezavantaje inerente care nu se regăsesc în alte sisteme, ideea că democrația poate oferi cel mai bun prospect economic și ideea că democrația oferă beneficii (altele decât cele economice) pe care alte sisteme nu le oferă și care sunt necesare populației unui stat.

Am considerat că în privința primei arii de conflict, argumentele afirmatorilor nu au rămas suficient de puternice până la final. Argumentul privitor la tirania minorității/majorității nu a fost explicat suficient de coerent de către afirmatori, și nici nu a reprezentat un element inerent democrației (negatorii arătând că tirania unei minorități e posibilă și în sisteme non-democratice, situație în care populația are mai puține pârghii de control). În privința aspectului economic, am considerat că negatorii au reușit să întparcă exemplele aduse în discuție în sprijinul lor (atât Japonia, ca exemplu pozitiv, cât și Guineea Ecuatorială, ca exemplu negativ). Ultima arie de conflict a cuprins exemple convingătoare din partea negatorilor (Primăvara Arabă, Piața Tienanmen) și explicații în concordanță.

Din toate aceste motive, verdictul meu în această dezbatere merge către echipa negatoare.

A1 -> 23 puncte
N1 -> 25 puncte
A2 -> 22 puncte
N2 -> 24 puncte
Castiga echipa:

Alin si Cristina cc6 (negatori)


Vrem parerea ta! Pentru asta, trebuie sa te loghezi.

Un proiect
Ardor
Finanțatori
Open Society Foundation
MemoPlus
Parteneri
Policy Center
British Council
Europuls
Ce-Re
Prime Romania
Centrul pentru jurnalism independent
Aisec
Cogitus
Foreign Policy
Elsa
Voluntari pentru idei si proiecte
Trust
Leap
Asociatia young initiative
Asjc
Osut
Susținători Parteneri instituționali
Parteneri media
HotNews
Romania Pozitiva
Think Outside The Box
Carevasazica
Studentie.ro
startub.unibuc.ro
Iasi fun
Ziarul de Iasi
KissFm
Acest proiect este finantat cu sustinere din partea Comisiei Europene. Aceast publicatie [comunicare] reflecta doar vederile autorului, iar Comisia nu poate fi facuta responsabila pentru utilizarea informatiei pe care o contine.