Login  Register
Email:

Pass:

forgot password?

Email:

login?

'Andrei si Andrei CAB' (afirmatori) vs 'Golden Xenas' (negatori)

A1 (Andrei Tanasescu)

Aşa cum un joben nu se potiveşte a fi purtat de oricine, astfel nici democraţia nu poate fi aplicată tuturor statelor.

Numele meu este Andrei Tănăsescu, şi împreună cu colegul meu, Andrei Moroşan, vom susţine moţiunea propusă spre a fi dezbătută, mai exact vom încerca să demostrăm prin argumente faptul că democraţia nu este potrivită pentru toate statele (nu este un răspuns pentru toate ţările).

Pentru o mai bună înţelegere a cazului afirmator, voi începe prin a defini o serie de termeni pe care îi vom utiliza în această dezbatere.

În primul rând, este necesar să definim ce înseamnă democraţie, şi pentru aceasta noi am identificat două sensuri: literalmente, înseamnă “puterea poporului”, iar al doilea sens este acela de formă de organizare a statului, în care este împiedicată dictatura, privarea de libertate, orice alt tip de putere în afara statului de drept1.

Prin stat de drept, noi înţelegem acel stat ce are ca scop garantarea şi protejarea drepturilor şi libertăţilor, iar prin libertate (individuală) înţelegem absenţa constrângerilor.

Sistemul de valori noi l-am definit ca fiind un corp coerent de valori, în timp ce prin valoare înţelegem ceva dorit de cât mai multă lume, ceva considerat bine.

În final, legitimitatea am definit-o ca fiind o proprietate a unei puteri de a guverna în acord cu valorile şi principiile statului. Aceasta poate fi tradiţională (dată de tradiţie), carismatică (dată de carismă), sau politică/juridică (dată de popor).

În ceea ce priveşte definiţia democraţiei, vom lua în considerare cea de-a doua variantă deoarece “puterea poporului” nu este o definiţie relevantă, pentru că voinţa poporului s-a dovedit în realitate a fi de fapt voinţa unei majorităţi, şi nu a întregului popor. 2

Aşadar, pornind de la a doua definiţie a democraţiei, argumentul echipei afirmatoare este construit pe criteriul compatibilităţii şi are ca idee centrală: sistemul de valori din unele state nu este compatibil cu principiile moderne occidentale ale democraţiei.

Credinţele şi convingerile oamenilor au facut ca, de-a lungul istoriei, fiecare popor să considere că puterea în care el se încrede este singura demnă de luat în seamă (deci, şi cea mai bună). Dacă am întreba un musulman care este puterea faţa de care trebuie să ne supunem, ar raspunde prin prisma credinţei islamice. La fel de bine, dacă am întreba un catolic acest lucru, acesta ar răspunde prin prisma credinţei sale. Şi în cazul unui anarhist, tot convingerea că nu există nicio putere faţă de care să ne supunem ar fi singura corectă şi care contează. Însă, dacă am adopta o viziune metasistemică (să privim totul din afara sferei, obiectiv), am observa că totuşi există anumite diferenţe, în legătură cu problema legitimităţii şi eficienţei unui regim, în ceea ce priveşte această putere.

În spaţiul occidental democraţia este văzută ca fiind cel mai bun lucru care există, o idee care de altfel este destul de nouă, aparţinând epocii moderne. Aici, una din cele mai importante valori este libertatea individuală, cu drepturile şi libertăţile pe care le presupune.

Astfel, în ţările occidentale democraţia este o formă de organizare a statului legitimă, deoarece este singura prin care drepturile şi libertăţile sunt garantate şi protejate, adică este evitată orice altă putere în afara statului de drept. Cu alte cuvinte, în spaţiul occidental democraţia se potriveşte cu sistemul de valori al oamenilor, şi este acceptată.

Însă, în ceea ce priveşte spaţiul oriental, spre exemplu, democraţia îşi pierde legitimitatea (nu se potriveşte cu sistemul de valori oriental). În orient, cea mai importantă preocupare este respectarea tradiţiilor şi a religiei (mântuirea sufletului), spre deosebire de occident unde oamenii sunt interesaţi în primul rând de libertatea individuală. Astfel, sistemul de valori al oamenilor din orient nu este compatibil cu principiile şi valorile occidentate ale democraţiei (în religia islamică de exemplu, femeile au mai puţine drepturi decât bărbaţii), puterea trebuind să aibă legitimitate tradiţională, şi nu politică. În Iran, orice activitate în politică trebuie mai întâi să primească acordul clerului (un grup de preoţi), dacă este sau nu în acord cu religia şi tradiţia islamică. O formă de organizare ca democraţia, este inaplicabilă în astfel de state orientale (ex. Iranul), deoarece este contrară principiilor de convieţuire ale oamenilor, şi ar genera frustrări şi nemulţumiri.

Binele, ţine de acord, iar scopul fiecărui individ este să trăiască bine. Astfel, cu toate că şi în occident şi în orient scopul oamenilor este acelaşi, diferă felul în care acesta este înţeles (de aici apărând sistemele de valori diferite). Pentru occidentali, cea mai importantă este libertatea individuală, iar democraţia este cea mai bună soluţie existentă. Pentru orientali, cea mai importantă este religia şi respectarea ei, ceea ce face ca democraţia să nu poată constitui o formă de organizare potrivită sistemului de valori existent aici, de unde rezultă că nu poate fi compatibilă cu toate statele.

Concluzionând, democraţia este “un joben” care nu se potriveşte a fi purtat de toate statele, datorită diferenţelor dintre valorile existente.

Vă multumesc , şi votaţi moţiunea care se susţine !

 1. Fragment de text extras din “Lecţia acestui secol” de Karl R. Popper, manual de filosofie pentru  clasa a XII-a tip B, Editura Didactică şi Pedagogică R.A, pagina 100.

 2. John Stuart Mill, “Despre libertate”, anul publicarii 1996, Editura Eminescu, paginile 33-34.


N1 (Mara Iosif)

Democraţia este guvernarea poprului, de către popor, pentru popor. (Abraham Lincoln)

 

Eu şi coechipieurul meu milităm pentru introducerea democraţiei in absolut toate statele pentru un progres vertiginos si prosper, respectiv pentru eliminarea oricărei forme totalitariste de conducere.

Pentru inceput,
doresc sa completez definitia lacunara oferita de guvern pentru „libertate”, adaugand
faptul ca in cadrul democratiei, libertatea nu inseamna doar lipsa
constrangerilor, ci implica o anumita maniera de a fi exercitata, si anume
aceea de a nu afecta drepturile sau libertatile altor cetateni. De asemenea, pentru
termenul „democratie”, am gasit o definie mai coerenta si precisa, si anume :  un regim politic care se bazează pe voința
poporului, principiile de bază ale democrației fiind votul universal și
suveranitatea națiunii. Esenta democratiei moderne tine cont de respectarea
DREPTURILOR OMULUI (egalitate in fata 
legii, dreptul, dreptul la opinie), pluriparditismul, limitarea si
separatia puterilor in stat. Un alt element edificator referitor la democratie
il reprezinta CONSTITUTIA (votata de către popor prin referendum organizat în
mod liber) care are rolul de a reglementa drepturile și libertățile individului
într-un stat , definind binteineles limitele puterii  conducătorilor aflați în diferite funcții din
stat şi din guvern.

Pe de-o parte, echipa afirmatoare sustine ca „“puterea poporului” nu este o
definiţie relevantă, pentru că voinţa poporului s-a dovedit în realitate a fi
de fapt voinţa unei majorităţi, şi nu a întregului popor. ”. Insa ar trebui sa
ne gandim daca a existat vreodata o opinie complet omogena, mai ales atunci cand
vine vorba de mase de populatie,de popoare, in care fiecare individ conserva parei
si conceptii diferite (poate chiar divergente) fata de ale celorlalti. Pana la
urma, tocmai aceasta este tinta democratiei: sa oferim libertatea individului
de a-si sustine PROPRIA vointa si opinie, asadar aceasta forma de conducere  vine in ajutorul afirmarii individuale, nu a
majoritatii.

Pe de alta parte, tot echipa oponenta afirma ca : ,,sistemul de
valori din unele state nu este compatibil cu principiile moderne occidentale
ale democraţiei,,. Si de ce sa nu facem nimic pentru a schimba aceasta
situatie? Aceasta incompatibilitate trebuie transformata in compatibilitate
prin insasi instaurarea democratiei in respectivele state. Acele sisteme de
valori sacerdotale si perimate trebuie modificate si actulizate prin reforme
politice benefice (democratice) pe care insusi poporul le doreste, dar nu le
rosteste datorita presiunii instaurate de sistemul totalitarist, care nu acroda
populatiei dreptul liberei exprimari. 

In plus, daca adoptam mentalitatea echipei afirmatoare, conform careia orientul nu poate
ajunge la standardele democratice occidentale datorita ideologiei si
raligiozatitii, vom cauza o generalizare inadmisibilă. E ca si cand am spune ca in
occident nu exista religie, ci doar politica, iar in orient nu exista politica,
ci doar religie, ceea ce suna astronomic si neverosimil.

Argumentul adus de afirmatori se poate demonta printr-un contrrargument
comod: exista nenumarate familii de musulmani care s-au adaptat democratiei si isi pot conserva
traditiile si relgia  chiar in occidentul democratizat (Germania,
Austria), ei dorind sa se indeparteze de teroarea politica orientala, de
presiunea exercitata de totalitarismul perimat, care nu le acorda niciun drept
si ii priveaza de libertate. Mai mult decat atat, a fost alegerea lor sa
paraseasca orientul si sa isi construiasca o noua viata in occident.


In orient, impedimentul spre democratie nu-l reprezinta poporul sau religia,
ci dictatorul. Putem lua un singur exemplu: Siria. Recent poporul sirian s-a
manifestat in plina strada impotriva regimului despotic, raliind pentru
instaurarea democratiei. Asadar populatia se simte pregatita sa intampine
democratia, mai mult chiar, constientizeaza progresul pe care democratia l-ar
putea aduce. Sistemul de valori oriental poate evolua numai prin reformele
liberale care sa aduca in prim-plan vointa poporului , pana acum subjugat si
tinut sub presiune.

Sustinandu-mi propriul argument, afirm ca democratia
s-a arata pana acum o metoda infailibila si indisolubila de conducere si este, apodictic vorbind, forma proxima de guvernare. Insusi Winston Cruchill afirma
ca democratia este cea mai buna forma de conducere pe care omenirea a
inventat-o pana la momentul acutal. Democratia nu a dat gres si ,spre deosebire
formele anterioare de conducere,  aceasta
s-a manifestat intr-un spirit inovator si conciliant, fara a trezi ura
poporului (cum se intampla in statele inca totalitariste).

Concluzionez ca DEMOCRATIA ESTE UN RASPUNS PENTRU TOATE STATELE!



Va multumesc si spre ca motiunea sa fie infirmata!










A2 (Andrei Morosan)

„Nimic nu este absolut.” A. Einstein Teoria Relativității

Mă numesc Andrei Moroșan și alături de colegul meu Andrei Tănăsescu voi sustine în continuare moțiunea Este timpul să afirmăm că democratia nu este un raspuns pentru toate tarile.

 

Pornind de la afirmațiile primului vorbitor al echipei negatorilor aș dori să se consemneze faptul că acesta și-a construit încă de la început pledoaria pornind de la un sofism al ignorării tezei. Sofismul este o eroare de argumentare, iar această categorie de sofisme ale ignorării tezei se produc atunci cand vorbitorul încearcă să arate altceva decât ceea ce trebuie demonstrat. În contextul moțiunii ceea ce trebuie cu adevărat demonstrat este dacă democrația este sau nu un răspuns pentru toate țările și nicidecum dacă democrația este bună sau mai puțin bună sau, mai mult decât atât, dacă trebuie să eliminăm regimurile totalitariste din lume. Asta ne conduce la faptul că argumentele aduse de negatori sunt nevalide.

În privința definiției libertății noi am discutat despre liberatea individuală ca lipsă a constrângerilor și echipa negatoare a vorbit de un cu totul alt concept și anume libertatea conventională explicată de ei în discursul lor.

În privința definiției democrației aș dori să spun că definiția dată de negatori a fost combătută atât de John Stuart Mill cât și de Karl Raimund Popper. John Stuart Mill susține că voința poporului este defapt tirania majorității deoarece într-o democrație doar majoritatea a votat cu o anumită conducere spre exemplu un partid a câștigat cu 56% din voturi însă restul de 44% de cetățeni nu au aceleași interese cu cei ce au câstigat. Karl Popper susține de asemenea că “Democrațiile nu sunt deci forme de suveranitate populară, ci sunt institutii sa ne apere impotriva dictaturii.” Astfel spus democratia nu reprezinta astfel voința și nici suveranitatea poporului așa cum susțin negatorii. Pentru a sublinia cele spuse mai sus voința poporului este astfel un ideal.

În continuare, voi explica din nou ideea centrală a cazului afirmator (incompatibilitatea democrației cu unele sisteme de valori). Încă din antichitate, marii gânditori s-au preocupat extrem de mult sa găsească o explicație unității lumii, în ciuda tuturor diferențelor existente. Astfel, Platon a imaginat o “lume ideală” o lume a Formelor, a modelelor, și a explicat că lumea reală este de fapt o copie imperfectă a acelei lumi. De exemplu, toți fluturii de pe pământ sunt copii imperfecte al acelui model ideal de Fluture. Și astfel, Platon a explicat ideea de “sâmbure comun” al tuturor elementelor unei categorii. Însă, începând cu secolul XIX, aceasta idee de unitate a fost supusă criticii. Filosoful Ludwig Wittgenstein s-a preocupat să demonstreze, privind obiectiv și realist lumea, că de fapt acea unitate constă într-un set de asemănări. Așadar, între două lucruri bune, exista asemănări, și nicidecum un singur “sambure comun”.

Astfel, așa cum a afirmat și colegul meu, adoptând o perspectivă metasistemică (obiectivă), ne dam seama ca de fapt Binele (care este o valoare), nu este absolut, ci relativ. Fiind o valoare, este dorit de toată lumea (scop comun), însă din cauză că este perceput diferit, oamenii o iau pe căi diferite în obținerea acestui bine (nimeni nu spune că o cale este mai bună decât alta !). Pentru oamenii din occident, Binele este perceput prin prisma valorii de Libertate individuală, iar cei din orient percep acest Bine prin prisma Religiei si Traditiilor. Și astfel, iau naștere sisteme de valori diferite, respectiv sistemul occidental (care este compatibil cu democrația, întrucât această formă de organizare are ca scop principal, evitarea privării de libertate), și sistemul oriental (care nu este compatibil cu o forma de organizare precum democrația, ce necesită legitimitate politică, si este compatibil cu o putere ce are legitimitate tradițională).

Echipa negatoare a afirmat că noi susținem că  “in occident nu exista religie , ci doar politica, iar in orient nu exista politica,ci doar religie”. Noi defapt am dorit să arătăm că sistemele de valori difera și că, așa cum spuneam mai sus, conceptele sunt privite diferit: în orient există politică, dar religia este mai importantă, cum în occident există religie, dar societatea este secularizată.

Mai mult decât atât, Max Weber explică legitimitatea manifestându-se sub trei forme diferite:

-          legitimitatea traditională dată de obiceiurile tradițiile și cultura unei populații

-          legitimitatea “harismatică” dată de harul sau încrederea și virtuțile unei persoane asupra unei populații

-          legitimitatea “legalității” credința într-un statut legal, sistem de legi.

Cele trei tipuri de legitimitate nu sunt superioare sau inferioare una celeilalte ci se aplică în mod diferit în functie de sistemul de valori.1

 

Deasemenea, echipa negatoare a afirmat că trebuie să schimbăm sistemele de valori din orient și să le adaptăm occidentului deoarece ele ar fi inferioare sistemului occidental de valori. Țin să menționez că aceste afirmații sunt afirmații nefondate și nimeni niciodată nu a demonstrat acest lucru.

 

Aș dori deasemenea să se consemneze că în finalul discursului echipa negatoare a realizat un alt sofism (eroare de argumentare), ce se numeste sofism al dovezilor insuficiente, atunci când au afirmat că “democratia s-a aratat pana acum o metoda infailibila si indisolubila de conducere ”. Sofismul dovezilor insuficiente spune ca un argument este nevalid daca nu există dovezi care să demonstreze acest lucru.

Sprijin alături de colegul meu VOTAREA MOȚIUNII în contextul în care Democrația nu este un răspuns pentru toate țările.

 

  1. Max Weber – Politica ca meserie sau vocatie, manual de filosofie pentru  clasa a XII-a tip B, Editura Didactică şi Pedagogică R.A, pagina 95.

N2 (Simina Raileanu)

Bună ziua , sunt Negator 2 şi astăzi mi-am propus să arăt de ce Democraţia este un răspuns pentru toate statele.

„Democraţia este un sistem politic prost, însă cel mai bun dintre cele pe care omenirea le-a inventat până acum.” Winston Churchill . Cu ajutorul acestui citat le-am arătat celor din echipa Afirmatoare, că cel mai important lucru în demonstrarea moţiunii este să arătăm că Democratia este cel mai complex şi mai echitabil sistem politic care a guvernat multe state ale lumii , deci ceea ce au zis oponenţii noştri , legat de faptul că echipa mea nu s-a legat de moţiune în sine , ci de demonstrarea unui anumit lucru,  anume  că Democraţia este bună , este demontarea propriului lor caz , acceptând că noi am afirmat ceea ce trebuia afirmat de la inceput .

Echipa Afirmatoare l-a sustinut pe John Stuart Mill ,care spune  că , aici voi cita exact ceea ce au spus ei , „ voința poporului,, este de fapt tirania majorității , deoarece într-o democrație doar majoritatea a votat un anumit grup. Spre exemplu, un partid a câștigat cu 56% din voturi însă restul de 44% de cetățeni nu au aceleași interese cu cei ce au câstigat.” , deci din spusele lor reiese că Democraţia , care are ca scop votul liber în folosul poporului este de fapt o tiranie , mai rău , o tiranie a majoritaăţii , dar n-au luat in calcul şi alte sisteme politice , spre exemplu Dictatura . Prin dictatură se înțelege un regim politic în care societatea nu mai dispune de mecanisme capabile să controleze puterea politică și, prin urmare, un popor este condus forțat de către o persoană, un partid, sau un grup de oameni.

Mai pe scurt , ei nu vor ca poporul să aiba libertatea totală de a-şi alege conducatorul , ei vor să fie forţaţi şi asupriţi de catre o singură persoană pe care nu ei , ca popor, au ales-o .

Echipa Afirmatoare ne-a acuzat pe noi de „sofism al ignorării tezei” , ei însa au comis aceeaşi greseală mereu şi mereu ,ignorându-şi propriile  remarci . În primul lor discurs s-au axat numai pe religia statelor , iar în cel de-al doilea au încercat să demonstreze că Orientul şi Occidentul nu ar putea vreodată să fie subjugate sub acelaşi suveran din cauza principiilor diferite, ceea ce constituie o afirmatie eronata, pe care am demontat-o deja in mod anticipat in primul discurs negator . Echipa mea considera că moţiunea nu a fost corect asimilata, aşa că o să o reenunţăm „ E timpul să afirmăm că democrația nu e un răspuns pentru toate țările .” . Nimeni nu a spus că acele state ar trebui să aiba acelaşi suveran , motiunea spune clar , că este vorba de fiecare stat în parte . Nimeni nu afirmă că două popoare au acceaşi mentalitate  pentru a se putea unifica în armonie , însa un popor , care se presupune a fi format din  aceleaşi tradiţii şi acelaşi mod de gândire , are mai multe şanse să fie unit , decat două popoare diferite .

Acum că am aratat că un popor are aceeaşi  bază politică şi culturală am să întreb : Cum e mai bine să existe “ tirania majoritaţii” , unde doar o masă de oameni suferă din cauza conducatorului ales , sau o Tiranie Absolută în care cunducatorul nu mulţumeşte nici majoritatea nici întreg poporul ? Răspunsul este simplu , iar echipa mea l-a tot afirmat de-a lungul celor două discursuri .

Cel mai bun exemplu acutual pe care îl putem da , ca ţară democratică , este America . Considerată ţara în care libertatea politică economică şi cetăţenească este cel mai puternic recunoscută .

Cel mai important lucru care ne vine în minte când ne gândim la democraţie este libertatea absolută a cetăţeanului . Această libertate se clasifică în 3 mari ramuri :

-           Libertatea economică (cetăţeanul are dreptul de a işi deschide propria afacere şi de a folosi banii în scopuri personale)

-           Libertatea politică ( cetăţeanul are dreptul de a îşi alege propriul conducător )

-           Libertatea cetăţenească ( cetăţeanul are dreptul de a face orice în societate , în limita legii)

Prin acestea concluzionez că Democraţia este un raspuns pentru toate statele.

Vă mulţumesc şi sper ca moţiunea să fie conestată !

 



Decizia:

Radu Ocrain

In primul rand as vrea sa multumesc ambelor echipe pentru o dezbatere cu idei interesante. A fost o lectura placuta, desi ambele echipe au avut unele “scapari” la nivel de logica sau documentare. Pe parcursul acestui feed-back, voi analiza fiecare discurs si in final voi explica rationamentul prin care am ajuns la concluzia dezbaterii.

A1. In primul rand, o mentiune pentru ambii vorbitori ai Guvernului. Discursurile ar trebui sa fie anonime pana dupa publicarea arbitrajului, pentru a nu ajunge in situatia in care un arbitru ar putea cunoaste debaterii. (Nu e cazul in acest meci).

In al doilea rand, am apreciat discursul vorbitorului 1. Mi s-a parut ca a stabilit un cadru complet pentru dezbatere, si a prezentat un argument bine sustinut prin rationamente si exemple. Ca observatie la nivel de stil, as sugera sa folosesti mai putine paranteze. Poti da aceleasi explicatii si in cadrul frazelor, si discursul ar avea un aspect mai putin fragmentat. De asemenea, la nivel de strategie, v-as sugera sa incercati sa gasiti mai mult de un argument pentru cazul vostru. O abordare pe mai multe argumente ofera in acelasi timp mai multe unghiuri din care se poate privi motiunea, dar si o protectie mai buna in fata atacurilor opozitiei.

Punctaj: 25 (continut: 13, strategie: 8, stil: 4)

N1. Mi s-a parut ca ati intrat intr-o discutie mult prea extinsa, si in acelasi timp oarecum inutila legata de definitiile propuse de afirmatori. Din punctul meu de vedere, ambele echipe au incercat sa prezinte aceeasi idee de baza in definitii, afirmatorii incercand sa fie mai concisi. Desi extinderile referitoare la libertati si constitutie sunt valide, nu mi s-au parut neaparat utile, ele neaducand ceva nou in discutie.

Referitor la continutul discursului, am considerat ca ati incercat sa ocoliti esenta unui discurs negator, si v-ati limitat la a incerca sa-mi aratati ca democratia e cea mai buna solutie pentru guvernarea unui stat, si daca un stat nu e potrivit pentru democratie, ar trebui “reformat” pentru a deveni compatibil. Ceea ce trebuia sa demonstrati era ca democratia e cea mai buna solutie pentru statele A, B, C, toate fundamental diferite. Ce mi-ati aratat de fapt este ca democratia e cea mai buna solutie pentru toate statele de tip A, si ca si B si C ar trebui sa devina si ele A.

O mentiune referitoare la aspectul discursului. Modul in care e scris un discurs e foarte asemanator cu ceea ce ar fi stilul intr-un discurs vorbit. In cazul acestui discurs am gasit oarecum obositoare varianta aleasa pentru formatarea textului. Chiar daca de la distanta arata foarte estetic, e mai greu de urmarit decat un bloc de text impartit in paragrafe. De asemenea, ar fi fost mai ok ca ambele discursuri ale echipei sa aiba acelasi mod de formatare, pentru a da o imagine coerenta si la nivel de stil, nu numai la nivel de continut.

Punctaj: 20 (continut 10, strategie: 7, stil: 3)

A2. A2 a avut un discurs foarte bun din punctul meu de vedere. A identificat problema principala a cazului negator si a explicat-o intr-un mod convingator. Resustinerea a fost bine formulata, desi ar fi fost utila o extindere a argumentului, sau o sustinere cu exemple noi. Exemplele referitoare la Austria si Ungaria au adus o perspectiva noua si interesanta dezbaterii, ceea ce ar fi putut chiar fi un al doilea argument pentru cazul afirmator. Daca ati fi venit si cu un argument referitor la statele in care desi exista democratie nu exista o traditie democratica, cazul afirmator ar fi fost mult mai puternic.

Punctaj 26 (contintut: 14, strategie: 8, stil 4)

N2. Este foarte important ca opozitia sa reactioneze la argumentele aduse de guvern. In acest caz, N2 a continuat sa ne argumenteze faptul ca democratia e o forma de guvernare foarte buna. Afirmatorii tocmai discutasera de natura relativa a conceptului de “bine”, care ar trebui integrat in contextul fiecarui stat. In aceasta situatie, negatorii ar fi trebuit sa faca un pas in plus, si sa ne demonstreze de ce democratia e un “bine” universal valabil, care nu tine cont de valorile sociale si de traditiile diferite ale diferitelor tari. In schimb, ni s-a demonstrat ca America e cel mai bun exemplu de democratie, fara a se aduce un rationament concret in aceasta privinta.

Punctaj: 20 (continut 10, strategie 6, stil 4)

In concluzie, meciul a fost castigat de Guvern. Au reusit sa ne arate ca fiecare stat ar trebui considerat diferit pe baza valorilor si culturii, si ca democratia e incompatibila cu acestea in unele cazuri. Opozitia nu a avut un atac clar asupra acestui punct, considerand ca toate statele ar trebui introduse in “tiparul” democratic, pentru ca democratia reprezinta cel mai bun sistem de guvernare. Afirmatorii ne-au aratat si valoarea relativa a conceptului de “bine”. Prin prisma acestor fapte, consider ca afirmatorii au avut o argumentare mai convingatoare, si deci castiga dezbaterea.

A1 -> 25 puncte
N1 -> 20 puncte
A2 -> 26 puncte
N2 -> 20 puncte
Castiga echipa:

Andrei si Andrei CAB (afirmatori)


Vrem parerea ta! Pentru asta, trebuie sa te loghezi.

Un proiect
Ardor
Finanțatori
Open Society Foundation
MemoPlus
Parteneri
Policy Center
British Council
Europuls
Ce-Re
Prime Romania
Centrul pentru jurnalism independent
Aisec
Cogitus
Foreign Policy
Elsa
Voluntari pentru idei si proiecte
Trust
Leap
Asociatia young initiative
Asjc
Osut
Susținători Parteneri instituționali
Parteneri media
HotNews
Romania Pozitiva
Think Outside The Box
Carevasazica
Studentie.ro
startub.unibuc.ro
Iasi fun
Ziarul de Iasi
KissFm
Acest proiect este finantat cu sustinere din partea Comisiei Europene. Aceast publicatie [comunicare] reflecta doar vederile autorului, iar Comisia nu poate fi facuta responsabila pentru utilizarea informatiei pe care o contine.