Login  Register
Email:

Pass:

forgot password?

Email:

login?

'' (afirmatori) vs 'Alin si Georgiana' (negatori)

A1 (Salomeea Romanescu)

Definiţie

Democraţia refuză să fie închisă într-o formulă simplă şi univocă. Este o figură mobilă, cu faţete multiple şi contradictorii. Nu este un „lucru", nici măcar o idee; este o mitologie.Mitologiile nu au nimic cartezian.Ele nu ascultă însă de logica obişnuită. Sunt polivalente şi susceptibile de lecturi divergente.În primul rând, democraţia înseamnă „suveranitatea poporului". Dar încă două semnificaţii se adaugă acesteia, într-o societate inegalitară, suveranitatea poporului riscă să devină vorbă goală; ar fi pur şi simplu confiscată de privilegiaţi. Pe de altă parte, dacă libertăţile ar fi prejudiciate, n-ar mai rămîne decît o egalitate în sclavie. Cele trei principii merg aşadar împreună: suveranitatea poporului, egalitatea şi libertatea. Este formula ideală a democraţiei.

        Cosiderăm că democraţia nu este un răspuns pentru toate ţările deoarece:

 

1.Suveranitatea poporului principiu abstract poate fi invocat în bine sau în rău.

            Dacă interesul suprem al naţiunii o cere, nu există sacrificiu prea mare. Teroarea bolşevică s-a exercitat în numele poporului. Fascismul şi nazismul au invocat la rîndul lor poporul. Iar războaiele„democratice", care timp de două secole au însîngerat lumea (incomparabil mai ucigaşe decât războaiele „aristocratice" de altădată), şi-au aflat justificarea în acelaşi principiu înalt, deşi ne-am putea îndoi că popoarele, sau măcar omajoritate de bărbaţi şi femei, ar fi dorit vreodată asemenea masacre.

2.Suveranitatea naţională e mit datorat şi lipsei suveranităţii financiare

În această lume globalizată, în criză, ultraliberală şi superfinanciarizată în căutarea unui nou model de dezvoltare, soluţia nu poate fi chiar pentru europeni doar democraţia, cu mitul ei de suveranitate politică.

Cine vrea să repună „puterea politică deasupra puterii financiare” nu poate ignora această inegalitate economică şi această injustiţie socială ilustrată prin acest sofism financiar al băncilor private care profită de dobânzile astfel cumulate pentru credite acordate din bani care n-au existat niciodată.

Pentru ca UE să devină o entitate suverană politic are nevoie de o Bancă Centrală Europeană suverană din punct de vedere monetar, în serviciul unei comunităţi mai independente din punct de vedere financiar, mai eficientă economic, mai dreaptă socialmente şi mai umană. BCE nu trebuie să asigure doar stabilitatea preţurilor pentru ţările din zonă, ar trebui să aibă un cuvânt de spus în toată economia ţărilor din Comunitate, nu doar asigurând capacitatea sa de a acorda împrumuturi ci şi, mai ales, dotându-se cu o putere reală de creaţie monetară.

            De ce moneda creată de o bancă centrală ar fi mai puţin bună sau mai puţin sănătoasă decât moneda creată de o bancă privată?! Dacă se acceptă împrumuturi făcute ”din nimic” de către băncile private, de ce nu s-ar accepta şi împrumuturi făcute ”din nimic” de o bancă centrală?!

            Dacă se acceptă împrumuturi care nu sunt garantate prin rezerve bancare, de ce nu s-ar accepta împrumuturi garantate prin rezervele Trezoreriei şi bogăţiile naţiunii, prin PIB-ul său? Garanţia băncilor ”prea mari ca să cadă” ar valora mai mult decât cea a celui care le garantează, statul, care, prin definiţie, nu poate da faliment?!

            Şi dacă se acceptă că băncile creează monedă pentru a finanţa economia, de ce nu s-ar accepta ca statul, prin polul său bancar public, să poată crea monedă pentru a finanţa economia, inclusiv cheltuielile sale de funcţionare, care seversc economia direct sau indirect?!

            Nimeni nu poate fabrica monedă, doar statul. Dacă creează el însuşi moneda de care are nevoie, îţi va mări mai puţin datoria, despre care se ştie că e colosală. La limită, ar putea-o şterge parţial pe motiv de ”datorii fictive”, provenite din împrumuturi de ”bani fictivi”!

            De ce guvernele noastre ar prefera să împrumute bani băncilor private, cu dobândă, când, prin banca lor centrală, ar putea crea toţi banii de care au nevoie, fără dobânzi şi mult mai ieftin?

            Cine doreşte să susţină Euro, să întărească BCE şi să aducă CE către Statele Unite ale Europei nu poate ignora acest paradox al finanţelor internaţionale, unde ”statele se îndatorează faţă de băncile private pentru a împrumuta băncile private, care odată recapitalizate, reîmprumută banii statelor”

Creând un credit social şi solidar în locul împingerii către consumul de credite, statul ar face să se micşoreze supraîndatorarea de care se plânge că e monumentală. Ar putea chiar să decreteze un moratoriu pentru datorii, deoarece la urma urmei, nu este vorba despre datorii adevărate, dar fiind că ele provin din false creanţe.


N1 (Georgiana Chesches)

În cele ce urmează vom arăta că moţiunea curentă nu se susţine, că democraţia reală este o soluţie universală, deoarece se bazeaza pe valori universale şi poate fi gândită ca un model natural de societate.

Pentru început, vom examina primul discurs al echipei afirmatoare, după care ne vom prezenta propriul caz în care, în acest prim discurs negator, vom dezvolta unul dintre cele trei argumente proprii - argumentul economic. În cel de-al doilea discurs al nostru vom mai utiliza argumentul indiferenţei culturale şi pe cel al noilor media, argumente care vor convinge juriul că moţiunea nu se susţine.

Echipa afirmatoare a inceput  prin a defini democraţia ca „suveranitate a poporului”. Definiţia este corectă (utilizează sensul de bază al termenului) dar ea este, de asemenea, insuficient precizată: astfel, echipa afirmatoare reuşeşte să construiască un „om de paie” afirmând că „într-o societate inegalitară, suveranitatea poporului riscă să devină vorbă goală”, ca și cum proiectul democratic ar conduce implicit la o „societate inegalitară”. Ar exista, aşadar, un fel de mecanism prin care democraţia ar produce chiar condiţiile care conduc la dispariţia ei. Din punctul nostru de vedere echipa afirmatoare nu reuşeşte să argumenteze existenţa unui asemenea mecanism.

Pentru a elimina posibilitatea de a utiliza termenul de democrație în sensul echipei afirmatoare, propunem completarea sensului de bază - „suveranitatea poporului” - cu sensul complet al democrației moderne care include următoarele elemente fundamentale: alegeri libere; vot universal; separatia puterilor in stat; pluralism politic; respectarea drepturilor si libertatilor oamenilor; egalitatea în fața legii; domnia majoritatii si protectia minoritatiilor.

Primul argument al echipei afirmatoare, în măsura în care l-am înţeles corect, afirmă că, adesea, idealul democratic a fost invocat pentru a justifica  instituirea unor regimuri totalitariste. Întradevăr, atât partidul nazist cât şi cel comunist au ajuns la putere prin mecanisme democratice. Aceasta nu înseamnă că democraţia a făcut posibilă, în fiecare caz, o societate totalitară ci doar că unul dintre elementele de bază ale democraţiei - alegerile libere - poate facilita accesul la putere şi unui grup politic rău intenţionat. Argumentul nu poate fi susţinut deoarece pierde din vedere faptul că democraţia nu este un proiect de societate definitiv ci este un model dinamic, un sistem care învaţă, astfel că mesajele populiste care au facilitat ascensiunea totalitarismelor in secolul XX, cel puţin în Europa de vest, nu mai pot fi utilizate in secolul XXI. Populismul există încă dar nu mai are audienţă majoritară.

Cel de-al doilea argument al echipei afirmatoare pretinde că democraţia, care ia acum forma „suveranitaţii naţionale”, adică un alt ‘’om de paie’’, ar fi un mit care este folosit pentru a ascunde lipsa controlului naţional asupra finanţelor. În ce ne priveşte, deşi putem să ne imaginăm felul în care economicul ar putea afecta negativ democraţia, credem că, în ceea ce spune echipa afirmatoare, această influenţă nu numai că nu este evidentă dar discuția  este şi deviată de la  tema principală, pe o miză care nu ajută dezbaterea:  descrierea mecanismului prin care, într-un mod lipsit de etică, statele ajung să finanţeze sistemul bancar privat.

Primul nostru argument împotriva moţiunii este cel economic :
1. Democraţia reală generează bunăstare economică. Există nenumărate exemple de țări care au adoptat sistemul de valori democratic și au obţinut mai devreme sau mai tarziu şi beneficii în plan economic. Țări cum ar fi Turcia sau chiar India demonstrează că regimul politic democratic favorizează libera iniţiativă, creativitatea, în fine, dezvoltarea economică. Există și contraexemple cum ar fi China, care are o dezvoltare record în ultimii ani, deşi reformele  democratice reale întârzie sau chiar România, care deşi a adoptat democraţia ca formă a sistemului politic, nu beneficiaza încă de dezvoltare economică. În ce ne priveşte, aceste situații diverse se explică prin alte cauze decât cele care țin de regimul politic.  Astfel, faptul că India are o rată de dezvoltare inferioară Chinei nu se explică prin faptul că în China statul îşi permite să planifice economia, procedeu nedemocratic, ci prin faptul că sistemul educaţional chinez este superior celui indian.  La fel, faptul că în România democraţia  nu a creat şi bunăstare, nu este o problemă a democraţiei în general, ci este o problemă a democraţiei româneşti care nu este de fapt una reală, deşi are multe dintre trasăturile democraţiei .

Surse:

Ted.com:  Yasheng Huang: Does democracy stifle economic growth?


A2 (Beatrice Condrea)

A.Argumentul negatorilor dă dovadă de lipsă de consistenţă. Cum pot ei demonstra ceva când aduc atât argumente cât şi contraargumente? Aceasta este mai mult o dovadă a volatilităţii ideii pe care au încercat să o expună.

In primul rând, afirmând că situaţiile economice favorabile pot fi dezvoltate atât în democraţie, cât şi în regimuri totalitare, ei de fapt susăin ideea ca dezvoltarea economică şi regimul politic nu au nicio legătură. Lucru care nu este neapărat greşit, întrucat fiecare ţară are strategiile proprii de dezvoltare în funcţie de organizare.

In al doilea rând dezvoltarea economică nu are la baza doar libera iniţiativă şi creativitatea. Eficienţa este dată de minimizarea eforturilor şi maximizarea profitului, lucru ce poate fi obţinut doar prin disciplină. După cum spunea Winslow Taylor, pentru a atinge un maxim de eficienţă este nevoie de aplicarea a patru principii ale managementului ştiinţific şi anume dezvoltarea cunoaşterii ştiinţifice, selecţia competenţelor profesionale iî context competitiv, stimularea interesului pentru ştiinţă a personalului recrutat şi instituirea diviziunii muncii prin separarea actelor decizionale şi de control al deciziei de cele executorii. Aceste patru principii contează mai mult decât creativitatea şi libera iniţiativă, iar instruirea şi disciplina nu ţin neapărat de regimul politic. Libera iniţiativă ar încuraja mai degrabă implicarea unor persoane încă nepregătite in domenii care cer studii avansate, persoane diletante care nu ar aduce plusvaloare domeniilor respective, prin apelul la cunoaşterea comună şi prin discreditarea celor îndreptăţiţi să lucreze în astfel de domenii. Un exemplu ar fi toţi jurnaliştii freelance, care fac jurnalismul să pară o slujbă ce nu necesită un grad ridicat de cunoaştere. 

B. Strategia argumentelor noastre nu face decât să demonstreze definiţia propusă, sprijinind moţiunea. Definiţia califică democraţia ca „suveranitatea poporului” dar şi ca egalitate şi libertate specificând caracterul ei dinamic dar şi mitologic, cum spunea şi J.J. Rousseau, democraţia este o formă de organizare potrivită mai degrabă zeilor decât oamenilor.

  1. Modelul abstract de democraţie realizabil doar în Utopie

Democraţia reală nu e decît o palidă reflectare a democraţiei imaginate. Democraţia absolută nu există în realitate nu este un model natural de societate, nici o doctrină ideologică, este un doar un mijloc deşi se bazează pe valori universale, nu este o soluţie universală deoarece REGIMURILE POLITICE SUNT CIRCULARE conform lui Niccolo Machiavelli.



  • 2.1.Stânga este mai atrasă de egalitate decât de libertate.

Astfel, ea exprimă cel mai bine concepţia tocquevilliană: democraţia, în primul rînd, înseamnă egalitate. Comparând, avantajul egalităţii există atât în democraţie cât şi în totalitarism. Egalitatea este un concept abstract, ca şi libertatea. Este inutil să consideri că oferi egalitate de şanse tuturor dacă nu le oferi şi acelaşi capital economic precum şi acelaşi background cultural. Asta s-a încercat în totalitarism, oferirea acelor condiţii de viaţă şi de dezvoltare tuturor, astfel încat să nu existe diferenţe prea mari.

  • Echipa afirmatoare nu a susţínut că proiectul democratic ar conduce implicit la o „societate inegalitară” şi nici nu a argumentat existenţa unui mecanism prin care democraţia ar produce chiar condiţiile care conduc la dispariţia ei AŞA CUM echipa negatoarea crede că a înţeles ci a explicat utilizarea valorilor democratice, în speţă suveranitatea populară în scopuri hegemonice.Paradoxul democraţiei constă în impunerea democraţiei la nivel regional şi internaţional într-o manieră nedemocratică de către marile puteri democratice euro-atlantice.Menţionăm că în acest caz democraţia se confundă cu liberalismul economic. Expansiunea valorilor democraţiei coincide cu expansiunea capitalismului neoliberal.

2.2.Dreptul suveran al statului naţional de a bate monedă înlocuit cu dreptul entităţilor private de a bate monedă.

NU am descris doar mecanismului prin care, într-un mod lipsit de etică, statele ajung să finanţeze sistemul bancar privat ci am explicat cea mai mare escrocherie din istorie, cea monetară prin care suveranitatea naţională devine doar un mit, atâta timp cât privaţii care creează bani din nimic îi împrumută ţărilor suverane” cu dobânzi exorbitante aservindu-le şi dominându-le astfel. Nu mai putem vorbi de egalitate, libertate, suveranitate statală, în condiţii de neosclavagism modern.Numai statele suverane pot crea monedă nu persoane private care prin intermediul banului cumpără mass media, dirijează guvernele şi aservesc şi domină lumea.

Problema tuturor regimurilor politice nu se găseste la nivelul aplicării, fiind aplicate de către oameni, fie că este unul (totalitarism), fie că este o minoritate (aristocraţie), sau o majoritate (democraţie) urmăresc numai interese personale.



N2 (Alin Zoltan)

Echipa afirmatoare susține că argumentul nostru (economic) este inconsistent. În legătură cu aceasta avem următorul comentariu:

Termenul cheie este sustenabilitate. Creșterea economică poate fi simulată și prin păcălirea democrației. Dar doar simulată. Dezvoltarea durabilă însă, pretinde din partea statelor angajarea în formule democratice de guvernare. De altfel, lucrurile arată astfel inclusiv în China care, din punct de vedere democratic, a stagnat în ultimii ani pe fondul unei dezvoltări economice puternice. Există însă rapoarte care atrag atenția că această dezvoltare nu este sustenabilă (cf. http://www.freedomhouse.org/article/china-media-bulletin-issue-no-62#1: False data hide severity of China’s economic troubles). Așadar,  graba cu care argumentul nostru a fost trimis într-o zonă „volatilă” ne miră. România a avut rate de creștere spectaculoase în anii 70. Lipsa sustenabilității acelor creșteri încă o resimțim. Reconstruit, argumentul nostru arată astfel: democrația politică permite proiectelor economice să se corecteze în timp. Nici un proiect economic nu e sustenabil dacă nu are condiții care să-i permită corecții.

Ne-a fost dificil să înțelegem o serie de opoziții puse în scenă de echipa afirmatoare ex: doar libera iniţiativă şi creativitatea vs. minimizarea eforturilor şi maximizarea profitului sau creativitate vs. disciplină. Nu ne este foarte clar cum optimizarea raportului eforturi / profit se realizează numai prin disciplină. În genere credem că aceste idei sunt greu de susținut și regretăm că formatul de debate nu permite afirmatorilor să revină cu lămuriri. Nu în ultimul rând, nici unul din cele principiile managementului nu contravine creativității și liberei inițiative, cu atât mai puțin unui mediu democratic.

Nu este clar, apoi, ce  înţelege echipa afirmatoare prin „democraţie imaginată”. Rousseau, atunci când vorbeşte despre democraţia potrivită zeilor, are în vedere  un model al democraţiei care întradevăr nu există. Democraţiile reale sunt diverse, imperfecte, dar efective - adică produc ca efect principal viaţa democratică - ceea ce le deosebeşte de democraţiile  formale, democraţii care imită instituţiile democratice dar nu produc efecte reale (cum este cazul României).

Cel de-al doilea argument al afirmatorilor, atât cât am înţeles noi, aduce în discuţie paradoxul dintre comportamentul democratic intern al statelor cu tradiţie democratică şi comportametul aceloraşi state în relaţiile internaţionale, comportament presupus nedemocratic. Problema este că, întotdeauna, ceea ce înţelegem prin democraţie este mereu raportat la individ. Drepturile care determină caracterul democratic al unui stat sunt drepturi individuale. Aprecierea comportamentului statului prin analogie cu comportamentul individual este o eroare atunci când avem în vedere drepturile prin care  democraţia este generată. Tocmai din acest motiv, nu putem imputa democraţiei nici „cea mai mare escrocherie din istorie”. Sistemul democratic nu este perfect, este adesea vulnerabil, dar este singurul capabil să înveţe din astfel de experienţe negative.

Aşa cum am promis, în acest al doilea discurs vom dezvolta şi ultimele doua argumente.

1. Democraţia este indiferentă din punct de vedere cultural.

Democraţia reală se construieşte în jurul unor drepturi şi libertăţi ale omului care se numesc negative sau naturale (dreptul la o judecată dreaptă, dreptul la vot, dreptul la exprimarea opiniei, etc. cf. http://junimea.pitestean.ro/ValoriFundam.htm).. Aceasta înseamnă că democraţia reală are un fundament natural şi, pe cale de consecinţă, este indiferentă din punct de vedere cultural. Aceasta înseamnă, în continuare, că ea poate să fie exportată oriunde în lume.  Desigur, această păziție nu este consistentă cu teoria contractului social a lui JJ Rousseau. Este un aspect pe care ni-l asumăm naturalețea drepturilor negative este testabilă.

2. Noile media favorizează exportul democraţiei.

Internetul a făcut posibil conceptul de e-guvernare. Prin aceasta autorităţiile au posibilitatea nu numai să ofere servicii publice rapide către cetăţeni ci şi să îi consulte rapid şi în proporţie de masă. Această perspectivă permite imaginarea unu proiect de societate foarte apropiat de ceea ce se numeşte democraţie directă, proiect care ar permite într-un viitor previzibil implicarea tuturor cetăţenilor în deciziile importante ale statului, fără intermedierea parlamentului.

În concluzie, credem că cele trei argumente ale noastre, împreună cu respingerile prezentate, sunt suficiente pentru a invalida moţiunea propusă. În special ultimul argument arată că democraţia nu numai că are şanse de extindere dar are la dispoziţie şi un vehicul foarte puternic - internetul. Este greu crezut că acele guverne care încă cenzurează conţinuturile accesibile prin internet, vor putea să continue această practică prea mult timp.

  Surse:

http://junimea.pitestean.ro/ValoriFundam.htm

http://um.ase.ro/no4/2.pdf E-GOVERNANCE IN EUROPEAN CITIES Liliana DOBRICĂ, Leonard DOBRICĂ

http://www.freedomhouse.org/article/china-media-bulletin-issue-no-62#1: False data hide severity of China’s economic troubles



Decizia:

Draghicescu Victor

Pe 4 iulie oamenii de știință au sărbătorit descoperirea particulei Higgs. Experimentele care au dus la descoperirea particulei au implicat ciocnirea unor particule subatomice la viteze relativiste. Consider că ciocnirea particulelor aduce foarte mult cu modelul dezbaterilor: ciocnim argumente și din acest proces obținem argumente mai rafinate, idei mai bune, fapte pe care nu le contestăm și principii solide. Ca să obținem cele de mai sus trebuie ca argumentele chiar să se ciocnească. De exemplu politicienii vorbesc aiurea: unii vor să voteze o lege și ceilalți îi acuză de traseism politic.

În meciul acesta au existat două ciocniri substanțiale: dezvoltarea economică și definiția democrației.

A1 Nu ai cum să îți susți cauza prin a susține că democrația este un concept abstract și vag. Ca afirmator trebuie să stabilești un cadru clar al dezbaterii. Democrație = suveranitatea poporului nu este o definiție suficientă pentru această dezbatere.

Primul argument este mult mai puternic decât al doilea și cu toate acestea l-ai dezvoltat mai puțin. Forțele autodistructive ale unui sistem sunt întotdeauna argumente mai puternice decât forțele exterioare. La o mașină te interesează mai mult dacă îi va exploda motorul decât dacă frigul o să îți decojească vopseaua. Nu ai reușit să demonstrezi o legătură puternică între democrație și manifestări abuzive ale acesteia.

Al doilea argument se leagă de "puterea" băncilor de a crea monedă. Deși pot să înțeleg de ce crearea de monedă este periculoasă nu înțeleg cum arată asta că " E timpul să afirmăm că democrația nu este un răspuns pentru toate țările.". Argumentul are și o contradicție internă pe care negatorii nu au observat-o  (asta înseamnă că nu vor fi ei punctați în plus dar că am să vă depunctez pe voi). La început afirmi că bancile crează monedă. Apoi afirmi că numai statul poate crea monedă. A doua problemă este că nu faci diferența între banii "creați" de bănci și banii creați de stat. Banii creați de bănci fac parte din sistemul de înlănțuire a împrumuturilor care odată cu rambursarea duc la contragerea masei monetare. Banii creați de stat sunt pentru totdeauna. Nici această problemă nu a fost observată de negatori, dar este important de semnalat că ați contruit un argument economic invalid.

N1

A fost o mișcare inteligentă completarea definiției democrației. Este corect ca într-un meci de dezbateri să folosim definiții complete și nu variații ale unor clișee gen: democrația e puterea poporului. Am considerat că definiția negatoare este mai aproape de realitate.

Primul argument afirmator este adresat dar incomplet. Deși ați construit o definiție completă pentru democrație nu ați arătat că mecanismele ei interne previn regimurile totalitare (de exemplu prin control de constituționalitate sau educație democratică). Mai degrabă oamenii sunt mai inteligenți și nu mai pun botul la comunism sau fascism. Deși un răspuns slab, totuși adresează primul argument al afirmatorilor.

Nu mi se pare că ai răspuns la al doilea argument, dar nici nu sunt sigur ce s-ar fi putut răspunde întrucât argumentul nu are o legătură evidentă cu moțiunea.

Argumentul economic este are toate ingredientele unui argument dar este insuficient dezvoltat. Ai pierdut mai mult timp cu demontarea contraexemplelor decât cu a arăta de ce democrația aduce dezvoltare economică. 

A2

Ai răspuns la argumentul economic. În domeniul economic nu cred că ar trebui să conteze argumentele de autoritate (lucru posibil în etică). În economie mai multă forță au argumentele bazate pe date concrete. Astfel, deși ați invocat o sursă de autoritate nu ați adresat exemplele oferite de negatori. 

Celelalte două paragrafe nu extind sau explică argumentele inițiale. Nici în al doilea discurs nu am văzut de ce democrația nu e un răspuns pentru toate statele. Am avut mai degrabă impresia că afirmatorii au încercat să demonstreze că nu există democratie, lucru care nu făcea obiectul meciului.

N2 

Ai închis argumentul economic arătând că afirmatorii nu au au arătat de ce democrația nu permite dezvoltarea. Ai încercat să adresezi și argumentele legate de lipsa suveranității financiare și de democrația impusă. Așa cum ai arătat aceste argumente nu țin de democrație. 

Ultimele 2 argumente sunt absolut noi în cadrul meciului. Ce te aștepți să se întâmple? să primesc un mail de la afirmatori în care să îmi răspundă la aceste argumente? N2 nu aduce argumente noi, doar trage concluzii. 

Având în vedere câștigarea ariei definiției și a celei economice, precum și faptul că afirmatorii au adus argumente care nu au ținut de această moțiune, meciul merge la NEGATORI. 

Punctaje:
A1 22
N1 24
A2 20
N2 23

A1 -> 22 puncte
N1 -> 24 puncte
A2 -> 20 puncte
N2 -> 23 puncte
Castiga echipa:

Alin si Georgiana (negatori)


Vrem parerea ta! Pentru asta, trebuie sa te loghezi.

Un proiect
Ardor
Finanțatori
Open Society Foundation
MemoPlus
Parteneri
Policy Center
British Council
Europuls
Ce-Re
Prime Romania
Centrul pentru jurnalism independent
Aisec
Cogitus
Foreign Policy
Elsa
Voluntari pentru idei si proiecte
Trust
Leap
Asociatia young initiative
Asjc
Osut
Susținători Parteneri instituționali
Parteneri media
HotNews
Romania Pozitiva
Think Outside The Box
Carevasazica
Studentie.ro
startub.unibuc.ro
Iasi fun
Ziarul de Iasi
KissFm
Acest proiect este finantat cu sustinere din partea Comisiei Europene. Aceast publicatie [comunicare] reflecta doar vederile autorului, iar Comisia nu poate fi facuta responsabila pentru utilizarea informatiei pe care o contine.