Login  Register
Email:

Pass:

forgot password?

Email:

login?

'Claudia-Iohana si Dana' (afirmatori) vs 'Cezar si Cezar' (negatori)

A1 (Dana Lupu)

E timpul sa decriminalizam pirateria pe internet?

=caz afirmator=

Pentru a construi un cadru clar al dezbaterii vom defini urmatorii termeni.

piraterie= este un termen general folosit pentru a descrie o încălcare deliberată a legii drepturilor de autor şi a drepturilor conexe constând în reproducerea şi exploatarea neautorizată a produselor purtătoare de astfel de drepturi.       

Aici intră cel mai mult pirateria pe internet. Internetul reprezintã „parghia” care asigura schimbul rapid de informatii, de date între utilizatori. Orice faptă de a pune la dispoziţie public (sub orice formă) o operă muzicală asupra căreia nu se deţin drepturi, reprezintă piraterie. Punerea la dispoziţie este o infracţiune, chiar dacă nu se obţin beneficii materiale, şi este reglementată de Art. 139 indice 8 din Legea 8/1996 modificată şi completată.  

 

a incrimina=  prevederea in legea penala a unei fapte ca infractiune si sanctiunea ce se aplica in cazul savarsirii ei. Este expresia principiului legalitatii incriminarii in dreptul penal si consta in descrierea faptei prevazute de lege ca infractiune si masurile ce se pot lua in cazul comiterii ei.

 

a decriminaliza= s. f. prescriere a unor pedepse minime pentru ilegalităţi                                        

Vom sustine ca pirateria nu poate fi in nici un caz pedepsita penal, deoarece prejudiciile aduse producatorilor nu motiveaza indeajuns incercarea de a limita si controla un spatiu de libera circulatie a informatiei, asa cum este internetul.

1.Legile care incrimineaza pirateria sunt o incalcare a dreptului la libera circulatie a informatiei, aceasta fiind necesara in lumea moderna.

În mod normal, siteul în limba engleză Wikipedia are de a face cu 100-150 de milioane de cereri de pagini pe zi. Însă, in data de 18 ianuarie 2012 utilizatorii au fost întâmpinati cu un mesaj ce începea cu fraza: „Imaginaţi-vă o lume fără informaţii gratuite”.

Wikipedia, Google şi mulţi alţii, inclusiv eBay, Facebook şi Twitter, contestă Legea “Opriţi Pirateria Online” şi Legea “Protejaţi Proprietatea Intelectuală”, care sunt realizate prin intermediul Congresului SUA.

Fondatorul Facebook, Mark Zuckerberg a scris că susţine protestul şi a descris Internetul ca fiind „cel mai puternic instrument pe care îl avem pentru crearea unei lumi deschise şi conectate”.[1]

Totuşi, criticii susţin că cei care au realizat aceste legi merg mult prea departe şi că, de fapt, se încearcă instituirea unor reguli de control şi cenzură a Internetului. Site-urile sociale (de exemplu, Facebook sau YouTube) ar fi obligate să supravegheze activităţile utilizatorilor lor. În prezent, site-urile beneficiază de un refugiu (safe harbor) prin care ele nu sunt responsabile de documentele încărcate de utilizatorii lor (muzică, filme, fotografii).

Proiectele de lege sunt susţinute de deţinătorii de copyright, în special de trusturile de distribuţie a filmelor şi muzicii din SUA. Din interese financiare, ele trec peste avertismentele armatelor de experţi în securitate cu privire la breşele de securitate pe care aceste legi le-ar deschide. Aceste proiecte solicită, fără niciun aviz tehnic, reconstruirea din temelii a unor mecanisme esenţiale ale Internetului, cum ar fi serviciul DNS.

2.Nu s-a demostrat inca concret in ce fel pierderile estimate provocate de pirateria pe internet ajung asa de mari.

Studiile care arata cate pierderi are statul anual din cauza pirateriei, afisand adesea sume considerabile, nu sunt decat o evaluare arbitrara a ratarii unor castiguri teoretice, care nu au nici un fundament real si reflecta cel mai bine lacomia producatorilor. Un raport GAO (U.S. Government Accountability Office) noteaza succint ca”cei mai multi experti intervievati au fost reticenti in a folosi calcule matematice pentru a calcula pierderile contrafacerii ”[2]

In unele tari, precum Romania, pirateria este tolerata la scara mica iar poliţia dă asigurări că nu există niciun caz în care un român să fi fost cercetat sau condamnat pentru că a descărcat de pe net filme pe care le-a vizionat acasă si nu le-a distribuit ulterior pe bani.[3]

Banii care nu sunt cheltuiti pe dvd-uri sau alte produse inregistrate de producatori ajung sub alte forme tot la stat, fiind vorba de o redistributie a fondurilor. (GAO)                                         

3.Pirateria pe internet poate promova productii mai putin cunoscute, dar valoroase, aceasta marind posibilitatea de alegere a publicului si profitul producatorilor.

Evgheny Morozov afirma ca un produs foarte putin popular poate ajunge un adevarat hit numai prin raspandirea acestuia pe internet, lucru care il determina sa considere pirateria o posibila strategie de marketing.[4]               

Presedintele executiv, al companiei Rovio, producatoarea jocului Angry Birds, Mikael Hed, a declarat in cadrul conferintei Midem de la Cannes ca piratarea ajuta companiile sa-si dezvolte afacerea.[5]

Un alt exemplu in acest sens este cazul filmului indian, „The Man from Earth”, un film cu buget redus, care descarcat de pe un blog de o multime de utilizatori a ajuns sa fie foarte cunoscut prin piraterie, ajungang pe locul 5 in topul celor mai populare filme din America in 2007.  

Pirateria pe internet reprezinta o selectie („naturala”) a produselor facuta de consumatori, lucru care se reflecta in insuccesul multor fime produse de studiouri celebre si de popularitatea de care se bucura filme „no name”. Numai producatorii produselor artistice de proasta calitate se tem si incrimineaza pirateria pe internet.

[1]http://ibnlive.in.com/news/us-zuckerberg-joins-antipiracy-bills-drive/222108-11.html

[2]http://www.ipi.org/IPI%5CIPIPublications.nsf/PublicationLookupFullTextPDF/51CC65A1D4779E408625733E00529174/$File/SoundRecordingPiracy.pdf

[3] http://www.antena3.ro/high-tech/in-scop-personal-romanii-pot-pirata-filme-si-muzica-fara-frica-numai-sa-nu-le-vanda-55155.html

[4] http://moreintelligentlife.com/story/internet-piracy-is-good-for-films-1

[5]http://www.business24.ro/companii/companii-it/presedintele-rovio-pirateria-ajuta-companiile-sa-si-dezvolte-afacerea-1506993


N1 (Cezar Manea)

Pirateria online nu reprezintă un simplu schimb de informaţii, fie ele şi sub egida drepturilor de autor. Infracţiunea şi implicit pedeapsa apar în momentul în care cineva face disponibil publicului fişiere asupra cărora nu deţine drepturile de autor. Astfel prin pirateria online nu vom înţelege SCHIMBUL de informaţii, ci distrubuirea acestora fără drepturi.

  1. Legilea ce pedepsesc pirateria online nu reprezintă o încălcare a dreptului la liberă circulaţie a informaţiei, ci duc la diminuarea fenomenului de piraterie. Astfel pedepsele aspre nu ar rezolva această problema, dar dacă aduc măcar un minim de “temere” pentru ca lumea să conştientizeze că pirateria online este un FURT, atunci procentul celor care distribuie fişiere online va scădea. Ex: Acest lucru s-a întâmplat în urma cu aprox. 3 ani în Romania când controalele pe net s-au inăsprit şi pedepsele au fost ridicate şi s-au facut arestari, toate aceste acţiuni fiind puternic mediatizate. În acea perioada traficul pe reţelele de share online a scăzut considerabil şi lumea se abţinea din a pirata orice produs.[1]
  2. Pirateria încalcă drepturile de autor şi asta aduce multe dezavantaje arstistilor, celor care fac soft-uri sau altor oameni implicaţi direct în crearea/promovarea acestor produse. Atâta timp cât muzica, filmele sau soft’urile sunt piratate, cei care au muncit pentru aceste produse nu mai primesc bani pentru munca lor. Asta nu numai că duce la descurajarea actualilor artisti, ci şi la imposibilitatea altor noi artişti de a se lansa.

Impact: beneficind de munca unor oameni fără a plati niciun ban, duce la dispariţia treaptată a respectivei munci.

Într-adevar nimeni nu va sancţiona un om pentru că descarca un film de pe net pentru a-l folosi în scopuri strict non-comerciale(vizionarea lui acasă). Touşi, în momentul în care cineva PIRATEAZA un film, adică il distrubuie pe net tuturor celor ce accesează gratuit un simplu link de download, ce poate fi folosit atât în scopuri non-comerciale, cât şi scopuri COMERCIALE, atunci acea persoană ar trebui să fie pedepsita conform legii in vigoare.

  1. Pirateria pe internet duce la apariţia fenomenului de consumism. Astfel lumea ascultă/se uită la orice fără a face o departajare între produse dupa anumite criterii.

În momentul în care ceva este oferit gratis pe internet criteriile de alegere a respectivului produs sunt foarte puţine, pe când atunci când cineva trebuie să dea bani pentru a beneficia de o melodie/film/soft, face o analiza mult mai complexă şi tinde să aleaga cele mai bune produse.

Ex: înainte de a descărca un film de pe internet criteriile pot fi: recomandarea unui prieteni şi eventual citirea unei păreri pe net. Pe când atunci când ar trebui să dai 50-80 ron pe un film te interesezi mult mai mult despre respectivul produs, citeşti critici oferite de profesionişti în domeniu.

Impact: Arta/ creaţia îşi pierde valorea în momentul în care este gratuită, adică la acelaşi “preţ” cu orice alt produs.


[1]http://www.mediafax.ro/cultura-media/40-de-utilizatori-dc-se-vor-alege-cu-dosare-la-politie-6657339/


A2 (Iohana Voicu)

În pledoaria anterioară se susţinea faptul că legile împotriva pirateriei nu afectează schimburile de informaţii, ci doar distribuirea lor fără drepturi de autor. Pentru ca această afirmaţie să fie veridică, internetul ar trebui sa fie menţinut în forma sa actuală, care conferă tuturor şansa de a beneficia de muzică, filme nou-apărute în acelaşi timp, fără a aştepta lansările oficiale din diferite ţări, acestea putând întarzia luni întregi. 

 În realitate, aceste discrepanţe fac parte din cauzele care determină apariţia pirateriei, iar simpla punere la dispoziţie a informaţiilor, inaccesibile, de altfel, în alt mod, este o infracţiune conform legislaţiei în vigoare.

În plus, pledoaria iniţială aminteşte faptul că actele propuse instituie practic internetului reguli de control şi cenzură , iar aceste norme contravin principiului care a stat la baza creării acestuia de la bun început: accesul liber la informaţie. Site-urile sociale , care au un rol central în distribuirea informaţiilor, ar fi obligate să iasă din acel “safe harbor” menţionat anterior şi să supravegheze activităţile utilizatorilor lor. Acest lucru ar contraveni politicii acestora şi ar incălca drepturile la libera exprimare a utilizatorilor. De altfel, nu se pot anticipa potenţialele efecte viitoare ale intruziunii si supravegherii reţelelor, cunoscut fiind rolul social major pe care acestea îl au pe glob.

Cu privire la afirmaţia referitoare la dispariţia treptată a artiştilor ca o consecinţa directă a pirateriei, care ar beneficia de munca acestora în mod gratuit, se pot adăuga urmatoarele: artiştii în cauză nu doar că au parte de multa expunere mediatică, publicitate gratuită, dar şi caştigă de multe ori fani noi,clienţi noi, potenţiali participanţi la concerte sau cumparători ai produselor comercializate de catre aceştia.

Fenomenul consumismului, deşi este blamat în mod vehement , este o realitate socială,,a devenit o “trăsătura” a societaţii actuale, prin urmare fiind imposibil de estompat prin simpla interzicere a comercializării muzicii sau filmelor. Consumismul este un produs al politicilor economice duse in ultimii ani de marile corporaţii şi se manifestă la un nivel mult mai extins , atingând interese conexe. Abordarea consumismului nu se poate face  doar din perspectiva drepturilor de autor.

Mai mult, cele mai piratate filme sunt şi cele mai cunoscute, cu încasări record, multe dintre ele fiind şi apreciate de critici. Spre exemplu, printre cele mai piratate filme ale ultimilor ani se nuumără peliculele Avatar, Inception, Shutter Island, toate fiind aclamate atât de către critici cat şi de consumatori. În aceste circumstanţe nu se mai poate vorbi de “dispariţia treaptată” a muncii producatorilor sau a artiştilor care au fost implicaţi in producţie.  Consumismul în aceste cazuri nu numai că nu a adus prejudicii dovedite producţiilor în cauză, dar a şi adus expunere suplimentară filmelor respective, promovare gratuită, crescând interesul publicului pentru ele.

Aşadar, aşa cum s-a afirmat şi în prima pledoarie, aşa zisele pierderi financiare cauzate de piraterie, sunt o evaluare arbitrară a ratării unor câştiguri teoretice, care nu au niciun fundament real şi reflectă strict interesele producătorilor.

Cu privire la afirmaţia referitoare la atenţia sporită care ar trebui acordată de catre consumatori criticilor din domeniu se pot adăuga câteva lucruri. Taxarea vizionării unor filme nu este o garanţie a selectării acestora în funcţie de părerile specialiştilor. De ce părerile unui critic ar fi mai importante pentru consumatorul de rând faţă de părerile a cinci prieteni, de exemplu? S-a demonstrat în ultimii ani faptul că viziunea criticilor nu corespunde întotdeauna cu cerinţele publicului. Cel mai ilustrativ exemplu în acest sens este diferenţa evidentă între succesul înregistrat de marea majoritate a peliculelor apreciate de critici şi încasari, premiile date pentru popularitate etc.

 Revenim astfel la argumentul iniţial, acela că pirateria pe internet poate promova producţii mai puţin cunoscute, producţii care tocmai din cauza lipsei lor de expunere nu ar avea şansa de a fi apreciate la adevărata lor valoare. Un preţ foarte mare  perceput pentru vizionarea unui film înca necunoscut în loc să măreasca posibilităţile de alegere ale consumatorilor, le-ar reduce semnificativ.

 În concluzie, societatea nu este încă  pregatită pentru o abordare legislativă excesiv de restrictivă, prejudiciile create nu pot fi dovedite concret, iar dezavantajele discutate sunt contrabalansate de avantaje mai mari. De ce ar trebui sa renunţăm la un sistem funcţional, pentru a îl inlocui cu unul defectuos înca din faza incipientă?

http://www.people.hbs.edu/aelberse/papers/hbs_05-060.pdf


N2 (Cezar Manea)

Mai întâi de toate este foarte important să facem o distincţie clară între textul mult discutatei legi ACTA şi pirateria pe internet, în forma în care este ea vazută şi pedepsită în prezent. De asemenea respectând actualele legi privind traficul şi schimbul de fişiere pe internet, site-urile precum Youtube sau Facebook sunt protejate şi nu sunt amendate datorită postărilor fără drepturi de autor ale altor utilizatori. Până în finalul dezbaterii nu am înteles exact de ce prin decriminalizarea internetului va ramane acest safe harbor, iar prin păstrarea status quo-ului va dispărea.

În ceea ce priveşte artiştii, dacă această publicitate “gratuită” le este atât de benfică, atunci ar trebui să fie luată in calcul de către cei ce se ocupă de promovare şi să folosească chiar ei aceste mijloace. Atâta timp cât distribuirea gratuită pe internet a anumitor materiale aduce benficii la nivel de imagine artistilor, atunci pe site-ul lor oficial ar trebui să apară cd-ul lor ce va putea fi descarcat în mod gratuit şi legal – cel puţin pentru o perioadă de timp. Nu înţelegem de ce dacă face un bine artistilor, această operaţiune de distribuire gratuită nu vine chiar din partea lor şi trebuie sa fie facută de alte persoane, încălcând legea.

Fenomenul de consumism deşi este promovat de sistemul economic şi politic asta nu înseamnă că este un lucru pozitiv în societatea noastră, iar noi susţinem că prin oferirea tuturor produselor la acelaşi “preţ” – gratuit, atunci fenomenul de consumism nici nu mai presupune vreun efort din partea celor ce îşi promovează produsele. Astfel consumismul devine o unealtă uşor accesibilă pentru consumatori şi uşor de folosit pentru producatori.

În cazul filmelor vorbim despre aceleaşi principii ce apareau şi în cazul artişitilor sau a producătorilor de software. Promovarea gratuită nu ar trebui lăsată la latitudinea unor persoane ce încalcă legislaţia in vigoare, ci ar trebui să fie inclusă în sistemul de promovare a respectivului produs, fie el film, soft sau album muzical.

Nu încasarea unei sume de bani asigură selectarea cu aţentie a respectivului produs, dar crează un filtru în plus pentru public.  Cum am susţinut şi în primul discurs, comoditatea de a da un simplu click pentru a descărca un anumit produs reprezintă un lucru negativ pentru consumatori şi de cele mai multe ori le distruge acestora criteriile de selecţie.

Un punct important în cazul negator a reprezentant faptul că tocmai pedepsirea pirateriei online duce la un control sau o diminuare a fenomenului. Desigur nu doar sancţiunile duc la respectarea unei legi, dar atâta timp cât se creeaza un context favorabil (posibilitatea repsectarii respectivei legi), atunci cei ce continuă să pirateze ar trebui sa fie pedepsiţi.  Pe marginea acestui subiect au fost 2 puncte importante ale discuţiei:

  1. 1.       Sancţiunile în forma actuală împreuna cu anumite campanii duc la diminuarea fenomenului de piraterie online. Aici am dat exemplul din România în urma cu caţiva ani când pirateria a scăzut şi de asemenea am susţinut că lumea trebuie să conştientizeze că în spatele unui click se află o infracţiune, un FURT. Chiar dacă nu se calculează în mod direct această pagubă adusă producatorului, evaluând toată situaţia, tot se înregistreaza pierderi importante din cauza pirateriei.
  2. 2.       Condiţiile respectării legii. Aici foarte bine au spus afirmatorii că sunt ţări unde anumite produse întârzâie să apară, dar asta nu înseamnă că ele ar trebui piratate, ci ar trebui să poată fi achiziţionate online. Deci aici indentificăm o problemă la nivelul celor ce distribuie produsele şi nu considerăm ca o alternativă ar fi piratarea lor. Cum distribuirea produsului in mod gratuit şi ilegal este posibilă, la fel de bine ar putea fi posibilă şi ditribuirea lui in mod legal contra unei sume de bani.

În final considerăm că am demonstrat că fenomenul de piraterie online nu este un lucru bun şi că ar trebui să fie pedepsit conform legii deoarece reprezintă un furt. Şi al doilea punct important ar fi că toate avantajele ce vin din pirateria online (promovare, produse ce apar mai greu in unele ţări pot fi achiziţionate la timp) ar trebui să fie preluate de companiile de promovare şi distribuire (să ofere produse gratuite dacă acestea aduc promovare şi încasări ulterioare mai mari, respectiv să facă disponibile produsele în toată lumea prin intermediul internetului – dacă pirateria poate, atunci pot şi ei).



Decizia:

Mihai Pomarlan

O dezbatere foarte echilibrata si care acopera punctele de dicutie obisnuite in aceasta tema. Adica,

echipele nu fug de discutie, nu definesc termeni aiurea si in general emit idei competente si relevante

pe subiect. Bine!

Ramane de vazut cine castiga. Din cazul Afirmator, consider ca primul argument (legislatia antipiraterie

incalca dreptul la libera circulatie a informatiei) nu sta in picoare. Negatorii precizeaza ca

pirateria nu se refera la orice schimb de informatii si in plus dau un exemplu de succes al legislatiei

curente de a reduce pirateria, fara a face recurs la propunerile noi si controversate ca ACTA.

Argumentul trei al Afirmatorilor (pirateria ca promovare) este subred. In parte fiindca intr-adevar

pirateria se face pe lucruri deja bine cunoscute (cum spun Afirmatorii) dar si Negatorii resping

argumentul, pe un criteriu moral (dreptul creatorului de a decide cum sa se promoveze).

Din cazul Negator, discutia despre "consumism", desi interesanta, nu ajunge nicaieri. Ceea ce spun

Afirmatorii, cum ca acest fenomen e mai vast decat dreptul de autor si nu poate fi diminuat doar prin

legislatie antipiraterie, e verosimil; deci, consumismul nu-i relevant pentru aceasta discutie. (Si oricum,

a avea multe piese muzicale in colectie nu inseamna ca toate sunt evaluate la fel de proprietarul

colectiei, deci gusturile, selectiile nu dispar.)

De aici, rezulta ca ceea ce decide discutia este prezenta (sau nu) a unor prejudicii reale pentru artisti.

Afirmatorii spun ca prejudiciile financiare sunt teoretice; cine pirateaza n-ar fi cumparat oricum.

Negatorii nu demonstreaza contrariul, adica nu arata clar ce prejudicii financiare rezulta din piraterie.

Dar mentioneaza prejudicii morale, incalcarea dreptului unui creator/proprietar de copyright de a

dispune de creatia/proprietatea sa; prejudicii morale care nu au un contrabalans clar in cazul Afirmator,

deoarece ei (Afirmatorii) nu demonstreaza cum pirateria aduce consecvent beneficii financiare pentru

detinatorii de copyright.

De aceea votul meu inclina spre Negatori.

Observatie: am plecat de la un punctaj de baza de 25 (13 Continut, 8 Strategie, 4 Stil) modificat prin

penalizari/bonificatii reflectate

in comentariile individuale.

A1

* un discurs competent, dar -

* -1 Continut: ar fi fost indicat sa ilustrati modele de afaceri "compatibile" cu pirateria. Da, sa

presupunem ca accesul gratis

aduce un fel de selectie naturala, da un film indian a ajuns pe locul 5 in ceva top de popularitate- dar cei

care l-au facut au bani

sa traiasca, ori sa faca alt film? Daca da, de unde?

total 24

N1

* un discurs concis, dar isi face in mare parte rolul; pentru un plus de continut, n-ar fi stricat

spus (daca intr-adevar asa au stat lucrurile)

ca perioada de innasprire a controlului pirateriei in Romania a dus nu doar la scaderea downloadurilor

ilegale, dar si la cresterea vanzarilor

de muzica ori filme. Daca echipa N poate demonstra asta, arata ca acele castiguri nu-s doar teoretice,

cum pretind Afirmatorii.

* - 1 Continut: ar fi trebuit facuta o referire la argumentul Afirmator cum ca legislatiile ca

ACTA ar introduce vulnerabilitati de

securitate. Da, unii experti in siguranta informatica au spus asta, si nu e loc intr-o runda de

Closer2Oxford de a analiza in detaliu acele

argumente (competenta care poate ne lipseste oricum). Totusi argumentul nu trebuie ignorat. Macar se

poate "expedia" spunand ca detaliile de

implementare sunt pana la urma irelevante in ceea ce se vrea o dezbatere de principiu. Negatorii sustin

ca pirateria e un rau ce trebuie combatut,

iar detaliile de implementare (ca or fi ACTA, ori doar legislatia curenta) conteaza mai putin.

total 24

A2

* +1 Continut: incearca a acoperi golul lasat de A1, adica explica in ce fel pirateria poate fi de

folos artistilor.

total 26

N2

* +1 Continut: mi-a placut raspunsul la argumentarea Afirmatoare, cum ca artistul ar fi cel care

are dreptul sa decida cum sa se faca

promovarea creatiilor sale si deci nu ar trebui ca multimea de utilizatori piratebay sa-si ia asupra lor

rolul de agenti de publicitate.

total 26

A1 -> 24 puncte
N1 -> 24 puncte
A2 -> 26 puncte
N2 -> 26 puncte
Castiga echipa:

Claudia-Iohana si Dana (afirmatori)


Vrem parerea ta! Pentru asta, trebuie sa te loghezi.

Un proiect
Ardor
Finanțatori
Open Society Foundation
MemoPlus
Parteneri
Policy Center
British Council
Europuls
Ce-Re
Prime Romania
Centrul pentru jurnalism independent
Aisec
Cogitus
Foreign Policy
Elsa
Voluntari pentru idei si proiecte
Trust
Leap
Asociatia young initiative
Asjc
Osut
Susținători Parteneri instituționali
Parteneri media
HotNews
Romania Pozitiva
Think Outside The Box
Carevasazica
Studentie.ro
startub.unibuc.ro
Iasi fun
Ziarul de Iasi
KissFm
Acest proiect este finantat cu sustinere din partea Comisiei Europene. Aceast publicatie [comunicare] reflecta doar vederile autorului, iar Comisia nu poate fi facuta responsabila pentru utilizarea informatiei pe care o contine.