Login  Register
Email:

Pass:

forgot password?

Email:

login?

'Teo si Gelu' (afirmatori) vs 'Pilot_DUB' (negatori)

A1 ()

E timpul ca mass media privata sa aiba responsabilitati educationale fata de public=

Introducere: Atunci cand 2 din 3 oameni cred ca informatiile provenite din mass-media sunt conforme cu realitatea si prezentate obiectiv [1] si pentru 80% din populatie televizorul reprezinta principal sursa de informare in privinta politicii [2], trebuie sa ne intrebam daca nu ar trebui sa impunem standarde si noi responsabilitati in domeniul mass-media, pentru a ne asigura ca publicul nu va adopta automat idei propagandiste, informatii trunchiate, asa cum se intampla acum.

Definitii: Prin responsabilitati educationale intelegem obligatia canalelor media private de a promova, intr-o cantitate satisfacatoare, programe de interes educational, precum: documentare, adaptari artistice, programe culturale, campanii de informare asupra unor probleme de interes piblic (prevenirea epidemiilor, probleme supuse referendum-urilor la nivel national) etc.

Interpretarea motiunii: Vom justifica necesitatea introducerii obiectivelor de ordin educativ printre obligatiile legale ale mass-mediei private, in acelasi mod in care sunt prevazute in cazul mijloacelor media publice, luand in considerare efectele pe care aceasta schimbare le-ar produce.

Contextul: Conform legislatiei actuale, doar canalele publice si-au insusit rolul educational, insa programele de acest gen au o aplicabilitate scazuta: in primul rand,  cotele de audienta ale massmediei publice sunt mult mai scazute (5% Romania [3]), iar in al doilea rand, si aceste canale prefera sa difuzeze programe orientate spre consum, non-educationale pentru a se mentine in competitia pentru audienta.

Pe de alta parte, sesizam o crestere a influentei mass-mediei, si de asemenea o crestere a efectelor negative generate de continutul acesteia in ce priveste comportamentele deviante [4], adoptarea de opinii gresite alimentate de media [5] [6], lipsa unei optiuni politice reale, lipsa activismului social.

Ideea centrala:

Datorita influentei sale dovedite, se justifica introducerea programelor educationale in scopul transmiterii unor mesaje mai clare si mai corecte, care determina comportamente sociale imbunatatite.

Argumente:

  • Mass media privata ar trebui sa aiba responsabilitati educationale pentru ca are o atat de mare influenta

Tocmai pentru ca mass-media are atata influenta asupra unui auditoriu neavizat si credul[7], trebuie sa preia si responsabilitatea acestei influente. Pentru ca media are un rol atat de mare in formare opiniilor si sustinerea ferma a deciziilor privitoare la viata socio-politica, este important sa ne asiguram ca libertatea presei nu duce la promovarea unor concepte false sau opinii daunatoare, lucru care se intampla. Mass media trebuie sa ofere instrumente pentru formarea unor opinii corecte si informate, trebuie sa arate publicului ce e bine sa faca si ce nu, tocmai pentru ca auditoriul  rareori stie sa priveasca analitic si realist. Singurul mod de a determina mass-media sa isi indeplineasca rolul este de a o oblige sa difuzeze programe educative si de interes in loc de programe comerciale, politizate sau senzationaliste.

  • Mass media privata poate obtine rezultate acolo unde alte mijloace nu ajung

Pentru ca mass media privata acopera uniform si aproape in totalitate populatia unei zone, de cele mai multe ori mesajele difuzate prin astfel de canale ajung mult mai eficient la publicul tinta decat prin alte mijloace care fie au acoperire limitata, fie sunt foarte costisitoare sau nu la fel de rapide. Uneori, DOAR prin intermediul mass-mediei s-a putut ajunge la anumite segmente de populatie [8]. De asemenea, promovarea prin aceste canale a fost adesea mai eficienta, chiar cand nu era singurul mijloc de comunicare, datorita caracterului interactiv si accesului usor la informatie.[ 9]

 

  • O astfel de implementare va avea ca efect responsabilizarea educationala a mass-mediei private

Responsabilizarea educationala este esentiala deoarece duce in timp la cresterea calitatii fenomenului social si la dezvoltarea spiritului critic al publicului. Atunci cand hranesti publicul cu informatie de proasta calitate si nu-i oferi o perspectiva corecta asupra realitatii,  acesta nu va face efortul de a sorta aceasta informatie, ci va imbratisa una dintre multele opinii nefundamentate [10]. Pe masura insa ce publicul este ‘’educat” prin furnizarea de informatii limpezi, bine orientate, va incepe sa gestioneze singur aceste resurse, facand alegeri corecte, ceea ce va duce la o crestere a calitatii fenomenului social, precum si la dezvoltarea spiritului critic al receptorilor, ceea numim “media literacy”. [11]

Concluzia: Daca mass-media privata ar fi constransa spre prezentarea mesajelelor educationale, efectele acestora vor fi vizibile la nivelul societatii. Aceste efecte vor fi semnificative, atat datorita raspandirii ample a mesajelor, cat si din cauza influentei pe care mass-media privata o are asupra oamenilor .

 

Surse:

  1. 1.          BBC/Reuters/Media Center poll: Trust in Media , Globescan Incorporated, 3 mai 2006 http://www.globescan.com/news_archives/bbcreut.html
  2. 2.         “Influenta media asupra comportamentului electoral”, raport final, septembrie-octombrie 2007, Centrul de Sociologie Urbana si Regionala pentru CNA http://www.cna.ro/IMG/pdf/Inf_media_elect_CNA2007.pdf
  3. 3.         Programele TVR, TVR online, 29 martie 2007, http://www.tvr.ro/articol_organizatie.php?id=14HYPERLINK "http://www.tvr.ro/articol_organizatie.php?id=14&c=192"&HYPERLINK "http://www.tvr.ro/articol_organizatie.php?id=14&c=192"c=192
  4. 4.         “The influence of media violence on youth”, Craig A. Anderson, Leonard Berkowitz, Edward Donnerstein and co. Psychological science in the public interest, American Psychology Society, vol.4, no.3, Decembrie 2003, http://www.psychologicalscience.org/pdf/pspi/pspi43.pdf
  5. 5.         “Public opinion, the media and their influence on public policy”, Aris Jameson, Helium, http://www.helium.com/items/1036958-public-opinion-the-media-and-their-influence-on-public-policy
  6. 6.         “Americans are pretty confused about cap and trade”, Good Politics Blog,Andrew Price, 12 mai 2009 http://www.good.is/post/americans-are-pretty-confused-about-cap-and-trade/
  7. 7.         BBC/Reuters/Media Center poll: Trust in Media , Globescan Incorporated, 3 mai 2006http://www.globescan.com/news_archives/bbcreut.html
  8. 8.         “The penetrating educational effect of a mass-media based fund-raising campaign “Heart for life””, Fønnebø VSøgaard AJ., Institute of Community Medicine, University of Tromso, Norvegia, publicat in Scandinavian Journal of Social Medicine, septembrie 1990, http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/2237326
  9. 9.         “Effects of mass media educational intervention during the 2005 cholera epidemic in Iran”, Mohammad-Hossein Baghianimoghadam, Mohammad-Hasan Ehrampoush, Behnam Baghianimoghadam, Yazd University of Medical Sciences, publicat in 2009 in Iranian Journal of Clinical Infectious Diseases http://www.sid.ir/en/VEWSSID/J_pdf/122020HYPERLINK "http://www.sid.ir/en/VEWSSID/J_pdf/122020090208.pdf"0HYPERLINK "http://www.sid.ir/en/VEWSSID/J_pdf/122020090208.pdf"90208.pdf
  10. 10.     “Television drove viewers to the web to explore Obama-Muslim Rumors, study finds”, Science Daily, 27 septembrie 2010, in care se arata ca 12 % din populatie chiar a crezut ca Obama este musulman http://www.sciencedaily.com/releases/2010/09/100927175042.htm
  11. 11.     “What is Media Literacy”, Media Awareness Network, http://www.media-awareness.ca/english/teachers/media_literacy/what_is_media_literacy.cfm

 


N1 (Flavia Stefura)

E timpul ca mass-media privata sa aiba responsabilitati educationale fata de public

Citandu-l pe reputatul autor si profesor Isaac Asimov, „Violenta este ultimul refugiu al celor incompetenti”. Violenta poate capata multe forme – de la cele mai brutale, agresiunile fizice, la unele mai subtile, cum ar fi, de exemplu, tortura psihica. In domeniul libertarii de exprimare, forma de violenta cel mai des intalnita este cenzura: cand cineva, prin exprimarea sa, incomodeaza interesele unora, sa fie redus la tacere, ori sa i se dea alte lucruri de facut, ca sa nu mai aiba timp sa incomodeze!

Din definitia data responsabilitatilor educationale de catre echipa afirmatoare, precum si din intreaga lor pledoarie, reiese ca mass-media ar trebui „sa difuzeze programe educative si de interes in loc de programe comerciale, politizate sau senzationaliste”. Publicul este vazut ca o masa credula, o papusa pe atele papusarului care este mass-media privata.

Dar ce este mass-media privata? Cum afirmatorii ne-au lasat fara o definitie, propunem noi ca prin mass-media sa se inteleaga totalitatea mijloacelor de informare a maselor. Insistam asupra definitiei, fiindca se pare ca afirmatorii au restrans – nepermis, din punctul nostru de vedere – notiunea de mass-media la televiziune, poate radio, dar omitand presa scrisa.

Mass-media privata este totalitatea acestor mijloace, detinute de persoane fizice sau juridice, fara participarea Statului. Aceasta inseamna ca aceste mijloace de difuzare in masa a informatiei sunt finantate si conduse de catre particulari, jucand pe piata serviciilor, dupa regulile economiei de piata.

Conform echipei afirmatoare, canalele private de mass-media au o responsabilitate de a „educa” publicul, prin obligarea acestora de a difuza „programe educative”. Observam ca notiunea de „programe educative” nu este definita. Notiunea de educativ poate fi vazuta ca oferind o baza informativa din care fiecare isi trage propriile concluzii, dar si ca impunand un anumit set de idei, construind o anumita dogma, lucru periculos pentru o societate in care diversitatea este o valoare recunoscuta si protejata. In societatile cu regim dictatorial, majoritatea programelor sunt „educative”!

Ceea ce da legitimitate acestei pretentii de responsabilizare a mass-mediei private cu privire la educatia populatiei, conform afirmatorilor, ar fi influenta pe care mass-media privata ar avea-o ca formator de opinie, mai ales in contextul in care mass-media privata are o audienta mai mare decat cea publica.

Inainte de a discuta problema influentei mass-mediei private in comparatie cu cea publica, precizam [si prin asta raspundem celui de-al doilea argument al afirmatorilor] ca din punctul de vedere al acoperirii nu exista nicio diferenta intre media privata si media publica. Astfel, nu se poate spune ca media private are vreun avantaj fata de media publica in ceea ce priveste posibilitatea accesarii acesteia de catre public.

Faptul ca mass-media publica isi asuma un rol educativ-cultural este de inteles in contextul in care este finantata de catre Stat si, in consecinta, nu trebuie sa incerce sa-si castige cota de piata, si in consecinta, profitul, in concurs cu alti competitori. in domeniul privat, insa, competitorii se lupta pentru acea audienta, pentru a atrage. Este in interesul lor sa faca studii de piata cu ce intereseaza publicul, si sa ofere ce se cere. Tocmai de aceea exista trusturi profilate pe informare cu privire la problemele publice (stiri, dezbateri, talk show-uri), divertisment (filme, spectacole, muzica) documentare sau toate acestea la un loc. In acest caz, diferenta de audienta in cazul mass-mediei publice fata de cele private are la baza predilectia publicului spre un segment sau altul ori calitatea programelor, fapt insuficient pentru a obliga mass-media privata sa faca ce face mass-media publica.

Cat despre influenta in formarea de opinii, mass-media reprezinta un mijloc de informare, rolul acesteia nu este de a impune publicului ce sa faca si ce nu. Tocmai in sprijinul dezvoltarii gandirii critice, mass-media trebuie sa se fereasca de a impune anumite pozitii de gandire ca fiind obligatorii sau de a da lectii de morala. Mai mult, tocmai increderea in lipsa de obiectivitate a mass-media impinge o parte din ce in ce mai mare a populatiei sa confirme sau sa infirme informatiile neclare din surse alternative. Astfel, piata produselor mass-media se regleaza singura si gandirea critica progreseaza prin experienta, fara sa fie nevoie de obligarea mass-mediei sa faca ceva in acest sens. In sprijinul acestei afirmatii aducem concluziile raportului CNA citat de afirmatori, conform caruia fata de 2004, in 2007 populatia a inceput sa fie mai circumspecta cu privire la informatiile neclare primite de la televizor.

De asemenea, dorim sa subliniem ca publicul, desi foloseste ca informare mass-media, are, totusi, discernamant, si nu poate fi privit ca o turma care face exact ce i se spune. Alaturi de mass-media, pentru formarea opiniei cetatenilor mai exista si mediul social din care fac parte, care joaca un rol cel putin la fel de important.

Incompetenta institutiilor Statului de a promova activismul social, programe educative etc. nu trebuie sa oblige media privata sa actioneze. Media privata poate fi convinsa, se poate negocia, poate ajunge singura la concluzia ca e bine sa promoveze activismul social, dupa cum o si face prin numeroase campanii (impotriva fumatului, de stranbgere de fonduri, de ajutor pentru sinistrati – care sunt initiativa proprie a mediului privat), insa nu i se poate impune sa preia atributiile altor organe statale.

In concluzie, consideram ca obligarea mass-mediei private sa difuzeze un anumit gen de programe in detrimentul altora este un abuz, o incalcare flagranta a dreptului la libera exprimare, o masura violenta caracteristica doar unui regim dictatorial.


A2 ()

E timpul ca mass media privata sa aiba responsabilitati educationale fata de public

Daca stam sa privim statisticile care ne arata ca pentru 80% din cetateni televizorul reprezinta principala sursa de informatie, trebuie ca aceea sursa sa ii invete ceva corect nu gresit.

In discursul echipei negatoare se specifica intentia mass-mediei private de a promova anumite idei care vor duce la formarea undei dogme. Dimpotriva, nu sunt prezentate opiniile si ideile unei singure persoane ca sa se ajunga la o dogma, ci a mai multor persoane astfel oamenii vor fi liberi sa aleaga din acel pachet de informatii. Astfel isi dezvolta si spiritul critic prin faptul ca au acces la o gama larga informatii corecte. Astfel ideea de formare a unei dorme se elimina prin aceasta diversitate de opinii si idei.

Echipa negatoare sustine ca prin faptul ca mass-media privata are o mare influenta ea va deveni un formator de opinie. Tocmai, ideea echpei afrimatoare este sa olbige mass-media privata sa ofere informatii corecte si obiective. Daca stam sa ne gandim la  Romania unde exista 2 programe publice sustinute de stat, acele programe sunt mult mai periculoase decat cele private pentru ca sunt in numar mic si transmit aceeasi informatie. In schimb cum spuneam si mai sus, un numar mare de televiziuni si publicatii scrise private vor oferi o gama larga de informatii corecte astfel nu vor deveni formatori de opinie pentru ca acea diversitate obliga cetateanul la o analiza mult mai mare a materialului primit de la o anumita sursa. Mai multe opinii inseamna o analiza mai amanuntita.

Sa ne gandim la satele izolate in care doar mass-media privata poate patrunde pentru ca statul nu detine publicatii scrise care pot fi transportate in zona respectiva. Pana la urma dorim sa informam toata populatia despre un subiect anume sau cel putin despre un viitor referendum. Astfel mass-media privata devine singurul mod prin care statul poate informa populatia din acele zone. Sa ne gandim al ideea ca mas media privata doreste si rating indefirent ca este TV sau scrisa, prin faptul ca accepta sa transporte informatie in zonele izolate este un plus si pentru ea. Asa rezolvam vechea si marea problema a zonelor izolate unde informatia lipseste cu desavarsire.

Cum se spunea si in discursul 1, mass-media va fi mult mai responsabila asupra informatiilor oferite. Oferiind informatie corecta oamenii isi vor dezvolta simtul critic si astfel nu vor mai alege orice din informatiile prezentate ci vor deveni mult mai selectiuvi, astfel mass-media va fi obligata sa selecteze informatie cat mai buna si mai corecta.


N2 (Andrei Paun)

E timpul ca mass media privata sa aiba responsabilitati educationale fata de public

In primul rand, desi suntem de acord ca mass-media este o importanta sursa de informare [dupa cum am precizat si anterior], specificam ca informarea nu se confunda cu educatia: a informa inseamna a prezenta o colectie de date, a educa inseamna a imbina datele intr-un sistem din care se extrag linii directoare de conduita. In discursul afirmator aceste doua notiuni sunt echivalente, reiterandu-se ideea ca „trebuie” ca sursa de informatie sa „ii invete” pe oameni ceva „corect”.

In al doilea rand, in discursul nostru anterior nu am vorbit nimic despre intentiile mass-mediei private. Indoctrinarea a fost admisa de catre noi ca un efect al neexplicarii corespunzatoare a termenului „educativ”.

Observam ca se revine la corectitudinea informatiilor. Credem ca motiunea se refera la necesitatea asumarii de responsabilitati educationale de catre mass-media, si nu la acuratetea informatiilor prezentate. Cu siguranta ca, pentru o informare adecvata, informatiile trebuie sa fie exacte, insa gradul de acuratete al informatiilor face obiectul unei discutii ce implica obligatiile deontologice de documentare si de pregatire a materialului a realizatorilor de programe audiovizuale, respectiv a jurnalistilor de presa scrisa.

Trebuie sa invederam ca in discursul negator anterior nu am afirmat in niciun caz ca mass-media privata are o mare influenta si ca de aceea va deveni formator de opinie. Faptul ca are influenta a fost argumentul afirmator  pentru a sustine necesitatea obligarii mass-media privata sa educe publicul.

In Romania nu exista numai doua programe finantate de la bugetul de stat. O simpla accesare a sitului www.tvr.ro releva nu mai putin de 6 programe ale Televiziunii nationale, un canal experimental care emite HD, cinci studiouri teritoriale, la care se adauga si posturile de radio nationale. Acestea difuzeaza emisiuni de tot felul; citam chiar situl TVR: „Ce transmite TVR: o mare varietate de genuri de programe, ştiri, evenimente sportive majore, producţii proprii de filme şi seriale, documentare, programe de actualitate. TVR emite pe şase canale - TVR 1 (naţional, adresat publicului larg), TVR 2 (naţional, adresat publicului activ, cu studii superioare), TVR 3 (naţional, dedicat vieţii comunităţilor regionale), TVR Cultural (naţional, adresat elitei culturale), TVR Info (naţional, centrat pe difuzarea de informaţii utilitare şi transmisii live din trafic), TVR Internaţional (naţional şi internaţional, se adresează românilor din diaspora).

Consideram ca acestea sunt suficiente pentru a satisface nevoile educationale ale publicului, in conditiile in care acestea sunt posturile pentru care fiecare cetatean plateste la bugetul de Stat si care nu au de ce sa se teama pentru continuitatea lor pe piata serviciilor audiovizuale. Ratingul scazut al acestor posturi este insa o dovada a faptului ca o mica parte a populatiei este interesata de programele culturale, care au un pronuntat caracter educativ (desi TVR Cultural este receptionat de 73% din populatie, are o cota de piata de 0.2%, iar la celelalte programe TVR, cele mai urmarite sunt programele de fictiune; sursa: http://www.tvr.ro/articol_organizatie.php?id=14).

In plus, argumentul ca televiziunile private ajung unde cele publice nu pot nu este valid, intrucat posturile nationale principale de televiziune au aceeasi acoperire ca si cele mai importante posturi private. Ca dovada se poate viziona acelasi link de mai sus. 

Consideram ca echipa negatoare a castigat aceasta motiune, intrucat :

1. echipa afirmatoare a lasat neexplicata notiunea de “educative” din cadrul sintagmei „responsabilitati educative”, neindicand decat ca mass-media privata trebuie sa fie obligata, constransa, la a educa cetatenii.

2. am inlaturat cu succes argumentele echipei afirmatoare, printre care: argumentul conform caruia mass-media privata ar trebui sa aiba responsabilitati educationale pentru ca are o atat de mare influenta, argumentul conform caruia doar mass-media privata poate ajunge in anumite medii defavorizate si argumentul conform caruia mass-media privata trebuie constransa la a difuza un anumit gen de programe, intrucat publicul este un burete care absoarbe informatia exact asa cum i se da.

3. echipa afirmatoare nu a adus niciun argument impotriva faptului ca: a) mass-media privata este supusa legilor economiei de piata, astfel incat se va orienta singura catre produsele cerute de public, fara sa trebuiasca sa fie obligata; b) mass-media privata a inceput din proprie initiativa campanii socieale si educative, fara sa fie obligata, astfel incat impunerea acestei obligatii este inutila; c) a obliga mass-media privata sa difuzeze un anumit gen de programe constituie o incalcare a dreptului la libera exprimare.



Decizia:

Alina Girbea

Decizie « E timpul ca mass media privată să aibă responsabilităţi educaţionale faţă de public »

Alina Gîrbea

Afirmatorul 1

Ai un discurs bine structurat si clar, iar încadrarea în limita de spaţiu este exemplară ! Am apreciat mult stilul folosit, introducerea fiind un foarte bun exemplu de punere în practică al tacticii “captatio benevolentiae”. Este foarte bine că ai făcut appel la diverse dovezi, alese din surse credibile, însă pe viitor cred că ar fi util să explici puţin aceste dovezi şi legătura lor cu argumentele, şi nu doar să trimiţi către un link. Deşi discursul e bine structurat, ai omis să defineşti unul dintre cei doi termeni cheie, „mass media privată” – iar negatorii au profitat, bineînţeles, de această omisiune. De asemenea, cred că ar fi fost utilă definirea conceptului de „opinii greşite” – concept care are într-adevăr un iz totalitar, aşa cum au sesizat şi cei din echipa opusă. Mai mult decât atât, cred că scopul fixat prin ideea central㸠acela de a îmbunătăţi comportamentele sociale, este unul foarte ambiţios iar modul în care acesta va fi atins nu este suficient evidenţiat prin argumente, care se concentrează mai mult pe asigurarea unei informaţii corecte şi formarea de opinii informate, decât pe schimbarea comportamentului. În fine, cred că ai fi putut adăuga în concluzie şi agrumentul destul de prezent în prima parte din discurs, şi anume „ce s-ar întâmpla dacă nu am impune mediei private responsabilităţi educaţionale” – reluarea acestui argument prin realizara unei comparaţii între cele două situaţii v-ar fi întărit cazul.    

Punctaj : 13/15 (conţinut) +8/10 (strategie) + 5/5 (stil) = 26/30

Negatorul 1

La fel ca afirmatorul 1 ai o introducere foarte bună¸care captează atenţia. Pe de altă parte, însă, discursul tău nu este suficient de structurat (la un moment dat sari de la argumentul 1A  la argument 2A şi apoi din nou la  1A) şi din această cauză nu reuşeşti să te încadrezi nici în limita de spaţiu (ceea ce te costă la capitolul fair-play), iar arbitrul trebuie să „pescuiască” argumentele şi contra-argumentele. Este foarte bine faptul că ai sesizat faptul că afirmatorii nu au definit unul dintre cei doi termeni cheie şi că ai încercat să foloseşti acest fapt în favoarea voastră (totuşi nu ne arăţi de ce includerea presei scrise ar schimba dezbaterea). Ar fi fost însă util să introduci încă din acest punct distincţia dintre informare şi educaţie, utilizată de către N2 – altfel, ea apare oarecum ca o idee nouă. O altă distincţie pe care ai fi putut să o cristalizezi mai bine este cea dintre acoperirea geografică şi cea în termeni de audienţă – ce încercai tu de fapt să accentuezi este că acoperirea geografică (iar nu în termeni de audienţă) a televiziunii publice şi private este similară¸dar acest argument nu reiese în mod foarte clar, iar dovada care îl susţine nu apare decât la N2, când afirmatorii nu o mai pot combate. Din lipsa de structură a discursului decurg două alte probleme: 1. Avansezi mai multe argumente dar acestea nu sunt ierarhizate, astfel încât este dificil de distins care este ideea centrală negatoare; 2. Numărul destul de mare de argumente te împiedică să le explicitezi foarte bine (de ce publicul nu este uşor manipulabil?) şi să intri în detalii în contra-argumentarea afirmatorilor (o idee ar fi fost sublinierea faptului că unele dintre doveziile acestora se aplicau unor cazuri foarte restrânse şi specifice).

Punctaj: 12/15 (conţinut) + 8/10 (strategie) + 3/5 (stil) = 23/30

 

 

Afirmator 2

Este bine că ai încercat să precizezi faptul că nu doriţi îndoctrinarea populaţiei, ar fi fost însă util dacă ai fi exemplificat mai mult cum programele educaţionale sunt compatibile şi eventual chiar favorizează diversitatea de opinii. La fel, argumentul periculozităţii programelor de televiziune de stat în România nu este doar nou, dar nu este nici foarte clar explicat. Acesta este şi pentru că nu foloseşti spaţiul oferit pentru discurs, situîndu-te sub limita minimă. De asemenea, nu ai un discurs suficient de structurat şi de aceea nu răspunzi în mod sistematic tuturor ideilor avansate de negator 1, dar nici nu reiei toate argumentele afirmatoare, subliniind care dintre ele şi de ce au rămas în picioare. Balanţa celor două cazuri este şi ea, mult prea puţin prezentă. Un ultim sfat ar fi să îţi reciteşti discursul înainte de a îl pune on line, deoarece ţi-au scăpat mai multe greşeli de ortografie, ceea ce te poate dezavantaja la notarea stilului.

Punctaj : 11/15 (conţinut) + 7/10 (strategie) + 2/5 (stil) = 20/30

Negator 2

Ai în general un discurs bun, prin care clarifici anumite inadvertenţe din discursul afirmator. Argumentul legat de diferenţa dintre informare şi educare este foarte bun, iar la tine apare mult mai clar formulat decât în cadrul discursului N1. De asemea, scoţi bine în evidenţă riscul îndoctrinării, atunci când nu există o viziune clară asupra conceptului de „educativ”. In concluzie, subliniezi în mod eficient argumentele care susţin căştigarea cazului de către echipa negatoare, dar fără să identifici principalele arii de conflict ale dezbaterii.

Punctaj :   14/15 (conţinut) + 8 /10 (strategie) +5 /5 (stil) = 27/30

Decizie. Dezbaterea a fost câştigată de către echipa negatoare. Negatorii au câştigat dezbaterea pe definiţii, arătând că lipsa unei definiri clare a termenului „educativ” permite riscul imunerii unei dogme unice. Mai mult decât atât, cazul afirmator nu a rămas în picioare datorită faptului că aceştia nu au reuşit să dovedească suficient cauzalitatea dintre informarea corectă şi educare, altfel spus schimbarea comportamentului social. Chiar dacă afirmatorii ar fi reuşit să dovedească această legătură, aria de conflict impunerea de comportamente sociale este necesară versus este periculoasă datorită riscului de a impune o dogmă unică, a fost câştigată de către negatori. Totuşi, continuitatea dintre discursuri nu a fost foarte evidentă, fiecare vorbitor fie aducând noi argumente, fie subliniind un nou punct de vedere – astfel încât este dificil de sesizat o cristalizare clară a ariilor de conflict. De aceea, în afară de a felicita cele două echipe pentru participarea la această dezbatere şi pentru efortul depus, recomand cu căldură o mai bună structurare şi ierarhizare a argumentelor pe viitor! Multă baftă dacă participaţi şi în a doua rundă!   

  

A1 -> 26 puncte
N1 -> 23 puncte
A2 -> 20 puncte
N2 -> 27 puncte
Castiga echipa:

Pilot_DUB (negatori)


Vrem parerea ta! Pentru asta, trebuie sa te loghezi.

Un proiect
Ardor
Finanțatori
Open Society Foundation
MemoPlus
Parteneri
Policy Center
British Council
Europuls
Ce-Re
Prime Romania
Centrul pentru jurnalism independent
Aisec
Cogitus
Foreign Policy
Elsa
Voluntari pentru idei si proiecte
Trust
Leap
Asociatia young initiative
Asjc
Osut
Susținători Parteneri instituționali
Parteneri media
HotNews
Romania Pozitiva
Think Outside The Box
Carevasazica
Studentie.ro
startub.unibuc.ro
Iasi fun
Ziarul de Iasi
KissFm
Acest proiect este finantat cu sustinere din partea Comisiei Europene. Aceast publicatie [comunicare] reflecta doar vederile autorului, iar Comisia nu poate fi facuta responsabila pentru utilizarea informatiei pe care o contine.