Login  Register
Email:

Pass:

forgot password?

Email:

login?

'Andrada & Asociatii' (afirmatori) vs 'Burghelea si Zlati' (negatori)

A1 (Andrada Persu)

   Într-o societate care se doreşte a fi modernă trebuie să ne adaptăm la mediul în care trăim, fie acesta şi virtual. Fenomenul „pirateriei” pe internet este la fel de firesc în zilele noastre ca vorbitul la telefon sau condusul maşinii, rata de piraterie pe glob în 2010 apropiindu-se de 50%,(cantitatea de informaţie piratată în raportat cu cea cumpărată)[1] . Deşi aparent se prezintă ca o violare adusă drepturilor de autor, pirateria pe internet nu îşi are locul în categoria infracţiunilor atât datorită faptului ca o astfel de încadrare nu are eficienţă practică, cât şi pentru că reglementările actuale aduc grave atingeri dreptului la o viaţă privată şi accesul la informaţii.

   Pirateria, aşa cum este ea definită de art. 1398 din Legea nr. 8/1996, reprezintă fapta de a „pune la dispoziţia publicului, inclusiv prin internet sau prin alte reţele de calculatoare, fără consimţământul titularilor de drepturi, a operelor sau a produselor purtătoare de drepturi conexe ori de drepturi sui-generis ale fabricanţilor de baze de date ori a copiilor acestora, indiferent de suport, astfel încât publicul să le poată accesa în orice loc sau în orice moment ales în mod individual.”

   În timp ce decriminalizarea presupune declararea unei fapte drept noncrimă, datorită pierderii caracterului deosebit de periculos pentru societate în condiţiile schimbărilor sociale survenite.[2]

   Pentru a ne susţine moţiunea vom apela la argumentul istoric, încercând să facem o analogie între fenomenul actulal şi apariţia tiparului, argumentul legal, unde vom analiza consecinţele juridice ale decriminalizării, dar vom analiza şi latura socială.

   În primul rând, fluxul de informaţie nu a mai fost uşor de controlat încă din sec. al XV-lea de la apariţia tiparului. Până la acel moment accesul la cărţi şi la „tainele” ce le conţineau era condiţionat de poziţia socială, doar nobilii şi clerii bisericii catolice beneficiind de acest privilegiu. Johannes Gutenberg, inventatorul tiparului, a fost primul care a multiplicat Biblia în 1455 cu scopul de a o distribui regelui Franţei , Louis XI, şi curtenilor săi. În momentul în care s-a descoperit că Bibliile erau identice, Gutenberg a fost acuzat de vrăjitorie şi că tiparul este munca necurată a Diavolului, un fel de incriminare a zilelor noastre aş putea spune[3]. Europa medievală a fost luată cu asalt de această invenţie care a ajutat la răspândirea culturii în perioada Renaşterii şi la mobilizarea poparelor în timpul revoltelor civile prin distriburiea de pamflete şi instigarea la empancipare. Putem afirma că acelaşi efect îl are şi Internetul în prezent datorită accesibilităţii, dar şi a autonomiei faţă de orice formă de control sau cenzură. 

   În al doilea rând, faptul că această problemă suportă atâtea discuţii la nivel mondial în privinţa moralităţii şi legalităţii sale ar trebui să fie un indiciu suficient că nu putem să luăm, deocamdată,  o poziţie fermă cum este incriminarea pirateriei pe internet şi pedeapsa cu închisoarea. Pe de-o parte, această măsură este neproporţională. Nu putem să punem pirateria în aceeaşi „oală” cu uciderea din culpă sau vătămarea corporală de exemplu care au aceeaşi pedeapsă.[4] Gândiţi-vă că în acest caz legiuitorul consideră că o persoană care provoacă suferinţe fizice altei persoane, sau mai rău, chiar ucide o persoană din neatenţie prezintă acelaşi grad de pericol social ca şi un student care stă liniştit în camera de cămin şi descarcă de pe Internet un film sau o piesă mp3. Pe de altă parte, pedeapsa cu închisoarea nu este eficientă, ţinând cont de numărul mare de „practicanţi”, pentru că astfel de sancţiuni nu vor reuşi niciodată să sperie la un aşa nivel încât să ducă la o diminuare vizibilă a fenomenului, iar persoanele a căror drepturi de proprietate intelectuală sunt încălcate nu sunt despăgubite în niciun fel prin această măsură. Ca propunere de lege ferenda, considerăm că încadrarea juridică a faptei ca şi contravenţie corespunde mult mai bine fenomenului real atât din punctul de vedere al făptuitorului, cât şi al victimelor, iar amenzile usturătoare îşi vor atinge mai eficient scopul.

  În concluzie, piraterie pe internet ar trebui decriminalizată deoarece prin incriminare se promovează cenzura, mopolul informaţiei şi nu se oferă  o protecţie eficientă titularilor drepturilor de autor.


[1] http://portal.bsa.org/globalpiracy2010/ recuperate pe 16.03.2012

[2] Octavian Bejan, (2009), Dicţionar de criminologie, Chişinău, recuperate pe 16.03.2012 de pe http://www.scribd.com/doc/80101195/53/DECRIMINALIZARE

[3] http://en.wikipedia.org/wiki/Printer's_devil recuperate pe 16.03.2012

[4] Codul Penal


N1 (Zlati Michail George Rudolf)

   Înainte de a ne susține poziția în această dezbatere - necesitatea intervenției dreptului penal – suntem nevoiți să facem scurte precizări referitoare la cazul afirmatorilor.

1.       Aceștia realizează o confuzie între comportamentul social dezirabil (condusul / utilizarea telefonului) și cel antijuridic răspândit (pirateria). Repetitivitatea nu-l face „firesc”, așa cum nici furtul (cunoscut din antichitate) nu posedă această trăsătură.

2.       Concluzia este în contradicție cu întregul caz afirmator. Astfel, se consideră că “prin incriminare se promovează cenzura, mopolul informaţiei şi nu se oferă  o protecţie eficientă”. Totuși, afirmatorii cred în necesitatea unor sancțiuni contravenționale. Soluția este bizară din moment ce contravenția diferă de sancțiunea penală DOAR cantitativ (intensitatea lezării valorii sociale protejate).[1] Astfel:

a.        Cum este mai eficientă contravenția când chiar afirmatorii afirmă că dreptul penal este ineficient, din moment ce dreptul penal intervine când niciun alt mecanism nu este corespunzător (cf. principiului minimei intervenții)?

b.       De ce sancțiunea penală cenzurează informația ori crează un monopol? Nu vedem niciun raport cauzal în acest sens. Lumea va putea în continuare scrie pe bloguri, citi știri ori viziona pe YouTube filmulețe postate de amatori/artiști. Mai mult, dacă dreptul penal are acest efect, același efect îl produce și regimul contravențional. În consecință, concluzia este criticabilă.

c.        Cum se aduce atingere vieții private prin intervenția dreptului penal? Cel ce fură este pedepsit. La fel și cel ce încalcă drepturile de autor. Această violare nu este una aparentă (cum susțin afirmatorii) ci reală, cu consecințe multiple. Motiv pentru care, o intervenție penală este necesară - chiar Carta drepturilor fundamentale oferă prin art. 17(2) protecție dreptului de proprietate intelectuală.

3.       Este criticabil și argumentul istoric. Cum poate fi acesta transpus în dezbaterea dată? Suntem de acord că distribuirea de pamflete și accesibilitatea informației pe Internet este esențială. Nu s-a explicat însă în ce măsură condamnarea lui X pentru copierea si distribuirea fără drept a unui album Nirvana afectează accesibilitatea informației. Poate în baza aceluiași raționament bizar ar trebui să permitem și furtul din biblioteci... circulația informației, nu?

4.       Afirmatorii invocă principiul proporționalității într-un context neadecvat. Ce legătură are pirateria cu uciderea unei persoane? Mai mult, dacă “pedeapsa cu închisoarea nu este eficientă” de ce sancțiunea pecunariară contravențională este? Ori dacă sunteți de acord cu sancțiunea pecuniară, dar aveți probleme cu închisoarea, ați fi de acord cu o amendă penală? Aceasta pare a fi concluzia implicită.

5. Restrângerea discuției doar la pirateria pe Internet nu a fost explicată și este criticabilă. Astfel, se creează o inechitate prin dezincriminarea doar unor anumite forme de piraterie.

În ceea ce ne privește, dreptul penal este necesar din urmatoarele considerente:

1.    Argumentul economic. Este suficient să ne referim la industria muzicală pentru a exemplifica în acest sens. Dacă lumea știe că poate pirata albume, vânzările scad în acest domeniu. Astfel, fiecare piratare scade practic valoarea bunului piratat. Ca și corolar, mai puțini bani în industrie rezultă în mai puțin entuziasm în rândul artiștilor și mai mulți șomeri (angajații caselor de producție/distribuție simt pe deplin acest efect).  

2.    Argumentul echității. Este în bună măsură inechitabil ca un terț să se îmbogățească pe seama autorului de drept. Chiar simpla copiere fără drept reprezintă o îmbogățire (acesta nu plătește prețul de achiziționare) și duce cel puțin la un risc de însărăcire (munca autorul e distribuită fără a fi remunerată). Motiv pentru care, o sancțiune este necesară.

3.    Argumentul minimei intervenții. Este acceptat faptul că dreptul penal intervine atunci când niciun alt mecanism nu este suficient.  Chiar afirmatorii consideră că pedeapsa cu închisoare nu este suficientă (deși creează o confunzie în momentul în care solicită o sancțiune contravențională). Or, dacă nici măcar astfel de sancțiuni nu reușesc “niciodată să sperie la un aşa nivel încât să ducă la o diminuare vizibilă a fenomenului”, cu atât mai mult nu va speria un alt regim sancționator. Prin urmare, singura soluție este aceea a intervenției dreptului penal, ca ultimă soluție (principiul ultima ratio).[2] În cele din urmă, furtul ori pornografia infantilă este un fenomen în continuă creștere. Acest lucru însă nu lipsește dreptul penal de caracterul său preventiv și represiv. Astfel, impactul sancțiunii penale este mult sporit față de orice altă sancțiune, existând de asemenea posibilitatea recuperării prejudiciului (contrar celor spuse de afirmatori).

În concluzie, vă solicităm respingerea cazului afirmator.



[1] Florin Streteanu, Tratat de drept penal..., Ed. C.H.Beck, București, 2008, p. 29.

[2] Idem., p. 16.


A2 ()

                  În calitate de al doilea vorbitor al Guvernului, voi încerca în continuare să vă conving asupra faptului că e timpul să decriminalizăm pirateria pe Internet. Voi începe prin a explica de ce nu subzistă argumentele, apărării, pentru ca mai apoi să vă prezint și dimensiunea socială a moțiunii pe care noi o susținem.

                 În legătură cu prima afirmaţie a opoziției, se bazează pe o greșită întelegere a celor învederate în primul discurs. Nu se poate vorbi despre o nefericită alăturare de comportamente dezirabile versus antijuridice. Ideea enumerării era de a surprinde o serie de comportamente percepute ca firești în climatul societății actuale. (Nici condusul nu este dezirabil de exemplu din punct de vedere al poluării sau al periculozităţii.)   

                  În ceea ce privește distincția dintre contravenție și infracțiune, corect s-a remarcat că este una de intensitate în privința lezării valorii sociale ocrotite, însă eroarea în raționamentul opoziției este tocmai în aceea că nu percep și consecințele acestei distincții. Ideea e că există anumite plafoane ale lezării valorilor sociale, care determină aplicarea unui regim sancționator diferit. Este inutil, chiar și pentru omul de rând, un demers explicativ privind distincția între urmările pe care le atrage răspunderea contravențională și cele pe care le atrage răspunderea penală. Un raționament de tipul celui adoptat de Opoziție ar ajunge în cele din urmă până la absurda concluzie că nici nu ar trebui să existe atât infracțiuni cât și contravenții, ci un singur tip de răspundere, în cadrul căreia să existe sancțiuni diversificate în funcție de gravitatea lezării normelor.  Raportul cauzal, pe care Opoziția nu l-a perceput, între incriminare și monopol al informației, este dat de faptul că incriminarea este de natură a inhiba libera circulație a informației, ducând pe de o parte, la o limitare ce nu este necesară a libertății de exprimare, de opinie, și pe de altă parte la o discriminare, a cărei interdicție este proclamată de Constituție și de Tratatul Privind Funcționarea Uniunii Europene, prin limitarea accesului la anumite bunuri și informații al cetăţeanului „mediu” ce nu dispune de mijloace materiale extraordinare. Spre exemplu, o piesa mp3 depăşeşte în medie 1€[1]. Cum mai este garantat accesul la un produs al fanului Nirvana în aceste condiţii? Cu siguranţă fenomenul pirateriei ar scădea în proporţii dacă şi producătorii ar face bunurile mai accesibile consumatorului „înfometat”.

Argumentul economic este definitoriu în materie. Sancțiunea penală prin sine însăși este incapabilă de a oferi o reparație satisfăcătoare. Mai mult, gândiţi-vă ce efect ar avea asupra economiei privarea de libertate a tuturor utilizatorilor de torrenţi, ce costuri ar presupune? Pe de altă parte, sancțiunile contravenționale, esențialmente pecuniare, se constituie fond la bugetul de stat. Ele ar putea fi înapoiate celor prejudiciați, dar de asemenea pot fi concepute programe de educare a tinerilor în scopul respectării proprietății intelectuale, investiții în softuri anti-plagiat care pot profita dezvoltrii societății pe termen lung.

Răspunsul la cel din urmă argument, al minimei intervenții, învederat de Opoziție, va fi oferit odată cu prezentarea argumentului social. Dimensiunea socială a luptei împotriva represiunii penale în materia piateriei pleacă de la premisa aparent banală că ea nu reflectă realitatea. Acest argument nu e nici pe departe lipsit de importanță, având în vedere că evoluția legislativă în majoritatea Statelor din lume a arătat faptul că oamenii sunt predispuși a desconsidera norme juridice cu care nu se identifică. Orice normă juridică, pentru a se bucura de efectivitate, trebuie să aibă în cuprinsul ei si o componentă morală. De fiecare dată când acest substrat moral lipsește sau se subțiază nepermis, având în vedere schimbarea standardului de moralitate în diverse domenii, subiecții de drept cărora aceste norme li se adresează nu vor găsi motivația intrinsecă de a le respecta. Astfel, se instaurează o stare generală de disrespect față de normele de drept ce amenință ordinea juridică. Aceste State incapabile a edicta norme juridice care să reflecte în mod veridic o proporționalitate cu scopul urmărit sunt state eșuate.[2]

Sumarizând toate argumentele mai sus învederate, Guvernul se adresează pe această cale din nou celor care doresc să trăiască într-un climat legislativ sănătos, care promovează libertatea de exprimare şi accesul la informaţie, pentru a admite moțiunea.



[1] http://www.musicnonstop.ro/albums accesat la data de 21.03.2012

[2] Constantin, Valentin, ”Drept penal Internațional”, Editura C.H.Beck


N2 (Burghelea Xenia)

Fără a mai evidenția toate neajunsurile majore și incongruențele argumentelor prezente în cazul afirmatorilor, vom încerca să clarificam această dezbatere.

1. Afirmatorii percep pirateria ca fiind un comportament firesc așa cum condusul - deși este periculos și poluator - a dobândit în timp acest caracter. Însă cele afirmate în primul nostru discurs își păstrează veridicitatea.

Astfel, acceptăm faptul că în ciuda pericolelor existente, condusul este o activitate necesară. Discutăm practic despre un risc permis de stat și acceptat de societate. Asta deoarece interzicerea activității ar crea mult mai mari inconveniențe (e.g. lipsa mijloacele de transport persoane/mărfuri) decât starea generală de risc. Analogia afirmatorilor nu este însă una potrivită deoarece și Internetul (ori navigarea pe Internet) creează un risc permis. Chiar dacă acesta supune orice persoană/corporație unor vulnerabilități, interzicerea Internetului ar crea inconveniențe majore în societatea actuală. Analogia trebuia realizată între condusul în general și utilizarea Internetului (vezi supra) ori condusul în stare de ebrietate și pirateria pe Internet. Aceasta deoarece, o analogie între un comportament încurajat (condusul) și unul antijuridic (pirateria) este fundamental greșită. 

2. Afirmatorii au precizat că doresc un regim sancționator contravențional aspru - singurul în măsură să combată acest fenomen. Este totuși interesant faptul că în acest caz Curtea Europeană a Drepturilor Omului califică o astfel de sancțiune ca având caracter penal (cauza Ozturk c. Germania). Mai mult, așa cum menționasem, atât infracțiunea cât și contravenția au un efect descurajator. Ori, dacă se creează un monopol, însăși Guvernul este de acord cu el. Nu înțelegem însă argumentul limitării accesului la bunuri/servicii/informație. Discutăm totuși despre o piață în care totul are un preț. Orice persoană care utilizează fără drept un bun, creează un prejudiciu patrimonial unui individ. De aici rezultă un comportament antisocial ce necesită cenzurat. În cele din urmă, o persoană ce nu poate apăra ceea ce deține, practic nu deține nimic. Iar atunci, unde este dreptul la proprietate?

Cine este de acord cu pirateria? Cei ce piratează... cu siguranță nu și cei prejudiciați prin aceasta. Afirmatorii încearcă să nege componenta morală, fără a ține însă cont de argumentul echității[1] invocat de noi. Este moral a te îmbogăți pe seama altuia prin utilizarea fără drept a unui bun al altuia? Evident nu. Faptul că mulți doresc ca un astfel de comportament să fie legitimizat nu reprezintă un argument. Dacă achiziționarea unui mp3 de 1euro reprezintă o problemă, ar trebui dezincriminat și furtul de pâine (sic!).

3. Apreciem faptul că afirmatorii achiesează la argumentul economic. Intregul fir logic oferit de aceștia este însă viciat. Astfel:

a. Sancțiunea penală implică un proces penal unde prejudiciul urmează a fi acoperit în întregime plus eventuale daune morale ce nu pot fi acoperite prin contrevenții (sic!). Afirmatorii consideră că este mai bine ca sumele să ajungă la cei despăgubiți via bugetul de stat. Doar noi considerăm acest mecanism total inportun? De ce să acționăm așa când cei prejudiciați ar putea recupera prejudiciul material + moral direct de la acuzat?

b. Conceperea de programe de reeducare ar fi din veniturile obținute din contravenții ori din contribuțiile cetățenilor? Mai mult, până la urmă de ce trebuie educați tinerii în vederea respectării proprietății intelectuale dacă pirateria este precum condusul? Practic, este ca și cum ai accepta condusul ca fenomen, dar totuși ai încerca să-l descurajezi. Procedând astfel, afirmatorii nu fac decât să ne dea dreptate, pirateria reprezintă o problemă și trebuie descurajată. Mai mult, protecțiile anti-plagiat sunt în sarcina corporațiilor și nu în sarcina statului. Plus ca acestea nu s-au dovedit niciodată eficiente (metodele de hacking evoluează din nefericire mult mai repede).

c. Ce repercursiuni economice (negative) ar exista dacă lumea nu ar mai putea dowloada de pe torrente? Faptul că fiecare persoană ar respecta principiul echității, ordinea de drept și ar plăti pentru bunul/serviciul primit? De când este acesta un lucru nociv? Nociv este ca un comportament de acest tip să rezulte în pierderi considerabile în anumite industrii (argumentul economic coroborat cu argumentul echității).

În concluzie, afirmatorii nu au explicat de ce pierdele economice suferite sunt irelevante. De asemenea, nu au clarificat cum dreptul la exprimare și la informare este afectat ori dacă este afectat de ce contravenția spre deosebire de infracțiune nu îl afectează. În ceea ne privește, lucrurile sunt clare: pirateria trebuie să rămână infracțiune. 



[1] W. Swinyard et.al., The morality of software piracy: A cross-cultural analysis, Journal of Business Ethics, vol. 9, 1990, p. 655-664.



Decizia:

Radu Ocrain

Meci 179

 

In primul rand, va multumesc pentru aceasta dezbatere. Din punctul meu de vedere a fost un meci bun, desi exista puncte in care v-ati putea imbunatati. Pe parcursul acestui feedback voi motiva decizia luata si voi oferi fiecarui discurs feedback individual.

 

In acest meci, decizia mea merge catre echipa opozitiei. In opinia mea, opozitia si-a indeplinit mai bine indatoririle, si a prezentat argumente mai bine dezvoltate. Guvernul nu  a avut suficient impact, si nu a reusit sa explice suficient argumentele. Opozitia a avut contraargumente pertinente, si a explicat bine mecanismele prin care ar fi in continuare necesara pastrarea pirateriei in domeniul penal. Principala arie de conflict a meciului a fost bazata pe argumentele economice, iar opozitia mi-a aratat mai clar ca intr-adevar exista prejudicii economice mai importante decat “accesul fanilor Nirvana la mp3-uri”.

 

A1. Primul discurs al meciului are rolul de a stabili cadrul dezbaterii si de a deschide cazul guvernului. In privinta cadrului, as fi apreciat o explicatie mai clara referitoare la analogia cu condusul. Era important de explicat de ce faptul ca pirateria este raspandita o face si acceptabila. Am apreciat prezentarea definitiilor si planului discursului.

            Referitor la argumentele propriu-zise, mi s-a parut ca ar fi putut fi explicate mai bine. Comparatia cu aparitia tiparului nu este una care poate fi acceptata ca fiind logica in lipsa unei explicatii clare. Mi-ar fi placut sa vad o concluzie a acestui argument, o aducere in prezent a situatiei istorice pe care o prezentati. Faptul ca argumentul nu a fost dus pana la capat a fost speculat si de opizitie. Discutand despre al doilea argument, din nou trebuia trasa o concluzie.

Punctaj: 20 (continut: 10, stil: 3, strategie: 7)

 

A2. In opinia mea, A2 a avut un discurs mai bun decat A1, in special datorita structurii si explicatiilor mai in profunzime. As fi apreciat insa o analiza mai buna a argumentelor. Un exemplu in acest caz a fost resustinerea comparatiei cu condusul. V-ati expus unui atac puternic (condusul sub influenta vs piraterie), incercand sa sustineti ca si condusul are dezavantaje. De asemenea, ar trebui sa aveti mai multa interactiune cu argumentele prezentate de opozitie.

Punctaj: 21 (continut 11, stil 4, strategie 6)

 

N1. Din punctul meu de vedere opozitia incepe puternic dezbaterea. Am apreciat faptul ca ati incercat sa clarificati intrebarile ramase dupa primul discurs al guvernului. Desi discursul este foarte frumos structurat, mi se pare ca structurarea pe bullet points a dus la sacrificarea continutului intr-o mica masura. As fi preferat un discurs bazat pe rationamente mai complexe, nu neaparat pe contraargumentari punctuale. Este mai important sa ajungeti in profunzimea argumentelor. Punctele aduse au fost foarte bune, si o analiza mai profunda ar fi dus la un punctaj mai mare.

Punctaj: 25 (continut 13, stil 4, strategie 8)

 

N2. N2 a fost din punctul meu de vedere cel mai bun discurs al meciului. Ati atacat cele mai importante puncte din dezbatere si ati tras concluziile meciului. A fost si o contraargumentare buna a punctelor ramase din cazul afirmator. In acest discurs s-a clarificat cel mai bine problema economica, care a fost si punctul cel mai important al dezbaterii.

Punctaj: 26 (continut 14, stil 4, strategie 8).

A1 -> 20 puncte
N1 -> 25 puncte
A2 -> 21 puncte
N2 -> 26 puncte
Castiga echipa:

Burghelea si Zlati (negatori)


Vrem parerea ta! Pentru asta, trebuie sa te loghezi.

Un proiect
Ardor
Finanțatori
Open Society Foundation
MemoPlus
Parteneri
Policy Center
British Council
Europuls
Ce-Re
Prime Romania
Centrul pentru jurnalism independent
Aisec
Cogitus
Foreign Policy
Elsa
Voluntari pentru idei si proiecte
Trust
Leap
Asociatia young initiative
Asjc
Osut
Susținători Parteneri instituționali
Parteneri media
HotNews
Romania Pozitiva
Think Outside The Box
Carevasazica
Studentie.ro
startub.unibuc.ro
Iasi fun
Ziarul de Iasi
KissFm
Acest proiect este finantat cu sustinere din partea Comisiei Europene. Aceast publicatie [comunicare] reflecta doar vederile autorului, iar Comisia nu poate fi facuta responsabila pentru utilizarea informatiei pe care o contine.