Login  Register
Email:

Pass:

forgot password?

Email:

login?

'Teo si Simona' (afirmatori) vs 'Cosmina si Stefana' (negatori)

A1 ()

E timpul ca mass media privata sa aiba responsabilitati educationale fata de public=

Introducere: Atunci cand 2 din 3 oameni cred ca informatiile provenite din mass-media sunt conforme cu realitatea si prezentate obiectiv [1] si pentru 80% din populatie televizorul reprezinta principal sursa de informare in privinta politicii [2], trebuie sa ne intrebam daca nu ar trebui sa impunem standarde si noi responsabilitati in domeniul mass-media, pentru a ne asigura ca publicul nu va adopta automat idei propagandiste, informatii trunchiate, asa cum se intampla acum.

Definitii: Prin responsabilitati educationale intelegem obligatia canalelor media private de a promova, intr-o cantitate satisfacatoare, programe de interes educational, precum: documentare, adaptari artistice, programe culturale, campanii de informare asupra unor probleme de interes piblic (prevenirea epidemiilor, probleme supuse referendum-urilor la nivel national) etc.

Interpretarea motiunii: Vom justifica necesitatea introducerii obiectivelor de ordin educativ printre obligatiile legale ale mass-mediei private, in acelasi mod in care sunt prevazute in cazul mijloacelor media publice, luand in considerare efectele pe care aceasta schimbare le-ar produce.

Contextul: Conform legislatiei actuale, doar canalele publice si-au insusit rolul educational, insa programele de acest gen au o aplicabilitate scazuta: in primul rand,  cotele de audienta ale massmediei publice sunt mult mai scazute (5% Romania [3]), iar in al doilea rand, si aceste canale prefera sa difuzeze programe orientate spre consum, non-educationale pentru a se mentine in competitia pentru audienta.

Pe de alta parte, sesizam o crestere a influentei mass-mediei, si de asemenea o crestere a efectelor negative generate de continutul acesteia in ce priveste comportamentele deviante [4], adoptarea de opinii gresite alimentate de media [5] [6], lipsa unei optiuni politice reale, lipsa activismului social.

Ideea centrala:

Datorita influentei sale dovedite, se justifica introducerea programelor educationale in scopul transmiterii unor mesaje mai clare si mai corecte, care determina comportamente sociale imbunatatite.

Argumente:

  • Mass media privata ar trebui sa aiba responsabilitati educationale pentru ca are o atat de mare influenta

Tocmai pentru ca mass-media are atata influenta asupra unui auditoriu neavizat si credul[7], trebuie sa preia si responsabilitatea acestei influente. Pentru ca media are un rol atat de mare in formare opiniilor si sustinerea ferma a deciziilor privitoare la viata socio-politica, este important sa ne asiguram ca libertatea presei nu duce la promovarea unor concepte false sau opinii daunatoare, lucru care se intampla. Mass media trebuie sa ofere instrumente pentru formarea unor opinii corecte si informate, trebuie sa arate publicului ce e bine sa faca si ce nu, tocmai pentru ca auditoriul  rareori stie sa priveasca analitic si realist. Singurul mod de a determina mass-media sa isi indeplineasca rolul este de a o oblige sa difuzeze programe educative si de interes in loc de programe comerciale, politizate sau senzationaliste.

  • Mass media privata poate obtine rezultate acolo unde alte mijloace nu ajung

Pentru ca mass media privata acopera uniform si aproape in totalitate populatia unei zone, de cele mai multe ori mesajele difuzate prin astfel de canale ajung mult mai eficient la publicul tinta decat prin alte mijloace care fie au acoperire limitata, fie sunt foarte costisitoare sau nu la fel de rapide. Uneori, DOAR prin intermediul mass-mediei s-a putut ajunge la anumite segmente de populatie [8]. De asemenea, promovarea prin aceste canale a fost adesea mai eficienta, chiar cand nu era singurul mijloc de comunicare, datorita caracterului interactiv si accesului usor la informatie.[ 9]

 

  • O astfel de implementare va avea ca efect responsabilizarea educationala a mass-mediei private

Responsabilizarea educationala este esentiala deoarece duce in timp la cresterea calitatii fenomenului social si la dezvoltarea spiritului critic al publicului. Atunci cand hranesti publicul cu informatie de proasta calitate si nu-i oferi o perspectiva corecta asupra realitatii,  acesta nu va face efortul de a sorta aceasta informatie, ci va imbratisa una dintre multele opinii nefundamentate [10]. Pe masura insa ce publicul este ‘’educat” prin furnizarea de informatii limpezi, bine orientate, va incepe sa gestioneze singur aceste resurse, facand alegeri corecte, ceea ce va duce la o crestere a calitatii fenomenului social, precum si la dezvoltarea spiritului critic al receptorilor, ceea numim “media literacy”. [11]

Concluzia: Daca mass-media privata ar fi constransa spre prezentarea mesajelelor educationale, efectele acestora vor fi vizibile la nivelul societatii. Aceste efecte vor fi semnificative, atat datorita raspandirii ample a mesajelor, cat si din cauza influentei pe care mass-media privata o are asupra oamenilor .

 

Surse:

  1. 1.          BBC/Reuters/Media Center poll: Trust in Media , Globescan Incorporated, 3 mai 2006 http://www.globescan.com/news_archives/bbcreut.html
  2. 2.         “Influenta media asupra comportamentului electoral”, raport final, septembrie-octombrie 2007, Centrul de Sociologie Urbana si Regionala pentru CNA http://www.cna.ro/IMG/pdf/Inf_media_elect_CNA2007.pdf
  3. 3.         Programele TVR, TVR online, 29 martie 2007, http://www.tvr.ro/articol_organizatie.php?id=14HYPERLINK "http://www.tvr.ro/articol_organizatie.php?id=14&c=192"&HYPERLINK "http://www.tvr.ro/articol_organizatie.php?id=14&c=192"c=192
  4. 4.         “The influence of media violence on youth”, Craig A. Anderson, Leonard Berkowitz, Edward Donnerstein and co. Psychological science in the public interest, American Psychology Society, vol.4, no.3, Decembrie 2003, http://www.psychologicalscience.org/pdf/pspi/pspi43.pdf
  5. 5.         “Public opinion, the media and their influence on public policy”, Aris Jameson, Helium, http://www.helium.com/items/1036958-public-opinion-the-media-and-their-influence-on-public-policy
  6. 6.         “Americans are pretty confused about cap and trade”, Good Politics Blog,Andrew Price, 12 mai 2009 http://www.good.is/post/americans-are-pretty-confused-about-cap-and-trade/
  7. 7.         BBC/Reuters/Media Center poll: Trust in Media , Globescan Incorporated, 3 mai 2006http://www.globescan.com/news_archives/bbcreut.html
  8. 8.         “The penetrating educational effect of a mass-media based fund-raising campaign “Heart for life””, Fønnebø VSøgaard AJ., Institute of Community Medicine, University of Tromso, Norvegia, publicat in Scandinavian Journal of Social Medicine, septembrie 1990, http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/2237326
  9. 9.         “Effects of mass media educational intervention during the 2005 cholera epidemic in Iran”, Mohammad-Hossein Baghianimoghadam, Mohammad-Hasan Ehrampoush, Behnam Baghianimoghadam, Yazd University of Medical Sciences, publicat in 2009 in Iranian Journal of Clinical Infectious Diseases http://www.sid.ir/en/VEWSSID/J_pdf/122020HYPERLINK "http://www.sid.ir/en/VEWSSID/J_pdf/122020090208.pdf"0HYPERLINK "http://www.sid.ir/en/VEWSSID/J_pdf/122020090208.pdf"90208.pdf
  10. 10.     “Television drove viewers to the web to explore Obama-Muslim Rumors, study finds”, Science Daily, 27 septembrie 2010, in care se arata ca 12 % din populatie chiar a crezut ca Obama este musulman http://www.sciencedaily.com/releases/2010/09/100927175042.htm
  11. 11.     “What is Media Literacy”, Media Awareness Network, http://www.media-awareness.ca/english/teachers/media_literacy/what_is_media_literacy.cfm

 


N1 (Cosmina Amariei)

Context

Asumptia de la care porneste este una profund eronata. Ceea ce se omite este faptul ca mijloacele de comunicare in masa, publice sau private, nu se adreseaza unui public complet incapacitat din punct de vedere la gandirii critice. Dincolo de minori, pentru care exista deja legislatie in domeniu, nu se poate nega existenta unui public raisonneur, a unei comunitati structurate, a unei audiente cu interese specifice, active si informate. Simpla catalogare intr-o audienta relativ omogena, fara preferinte culturale definite, capturata in informatii deja inoculate nu este nicidecum oportuna.

La acestea se adauga plasarea limitativa a factorului uman – receptorul doar in sfera de influenta alimentata de mass media privata, a audiovizualului in special. Spatiul public abunda in informatie care soseste prin diferite mijloace de transmitere a mesajelor si care impacteaza direct/indirect categorii diferite de consumatori. Responsabilitatea unui continut cat mai educativ – cadrul legal care sa le impuna- trebuie transata in termenii impartiali, tinand cont de toti actorii sociali care se tranforma intr-un fel sau altul in formatori de opinie- stakeholderii (mediile corporativ, financiar, legislativ, academic, ONG etc.).

Ideea centrala

Disponibilitatea sporita a serviciilor mass-media si coexistenta furnizorilor privati si publici de servicii mass-media audiovizuale mareste posibilitatea de alegere a consumatorului. Libertatea individuala de informare, diversitatea de opinie, discernamatul si pluralismul sunt resortul unei societati deschise, orizontale in care se dezvolta capacitatea investigativa si spiritul critic.

Argumente

 

  1. Orice efort de marketing presupune segmentare, tintire, pozitionare. Mass media privata este orientata inspre realizarea de cercetari de piata pentru a stabili patternul de consum al publicului/ publicurilor tinta. In functie de dinamica preferintelor, se stabileste structura grilei de programe. Aceasta se observa din caracterul diversificat al programelor care se structureaza atat partea de entertaining, cat si pe partea de infotaining. Fiecare mass media privata isi asuma o anumita pozitie si incearca sa se diferentieze pentru atragerea unui numar cat mai mare de consumatori. Atitudine, profund justificata in contextul unor numerosi operatori.
  2. Daca ar fi sa tratam in termenii unui schimb existent intre furnizor, respectiv consumator, acceptarea si consimtamantul pentru utilizarea unui portofoliu de programe survine direct prin achizitie sau indirect prin expunerea voita intr-un context care este pus la dispozitie de un tert (serviciu auxiliar).
  3. Responsabilitatea editoriala a unui furnizor de servicii mass-media este asumata odata obtinerea licentelor de emisie. Orice interventie ulterioara dincolo restrictiile privind protectia sanatatii si securitatii publice (ex. discrimare pe motiv de rasa, orientare sexuala, apartenenenta religioasa sau nationalitate, incalcarea demnitatii umane privind persoane fizice, protectia minorilor) si exercitarea unui control efectiv asupra selectionarii programelor restrange din autonomia mass mediei private. Exista deja prevederi legale si institutii (ex. Consiliul National al Audiovizualului, Oficiul pentru protectia consumatorului) care urmaresc indeaproape activitatea si sesizeaza eventualele abateri. Un nou cadru de reglementare s-ar suprapune inutil peste cel deja existent.
  4. Trebuie adusa in discutie modalitatea de finantare. Daca in cazul mass mediei publice vorbim despre o finantare de la bugetul de stat, absenta concursului pentru obtinerea licentelor de emisie, cu totul altfel stau lucrurile in mass media privata. Aici vorbim despre investitori privati si management care sa faca profitabila o afacere, despre indicatori de performanta. Accesul facil la informatie, comunicarea rapida si aria vasta de acoperire survin logic ca urmare a investiitilor in termeni de eficienta.
  5. Aceste „noi” standarde nu corespund decat unei tipologii de informare centralizata , nu sustin efortul critic si conduc la crearea de stereotipii de gandire, care in timp niveleaza perceptia asupra realitatii.
  6. Un ultim argument se refera la conceptul „opinia gresita”, care este un construct social al carei obiectivitate este absolut relativa. Cat despre mesajele „mai clare, mai concise”, se impune firesc intrebarea „Din al carui punct de vedere?”. Asadar fenomenul social s-a descris in termeni normativi, valorificatori „bun/rau”, „corect/gresit”, „daunator/folositor”, ceea ce nu-l face destul de plauzibil.

Concluzie

O posibila constangere a mass mediei in a prezenta mesaje si programe impuse ar insemna o incalcare a tot ceea ce inseamna libertatea ofertarii si achizitionarii de servicii . Mai mult, ar insemna o limitare a  audiovizualului care se apropie de cenzura „ce e bine sa faca si ce nu”. Aceste programe educationale nu ar fi decat ideile evident subiective tot ale unor persoane, intrucat nici statul in sine, nici alta autoritate desemnata in a selecta calitatea mesajelor nu reprezinta entitati abstracte.

 


A2 ()

1.Consider abordarea negatorilor putin cam cinica atunci cand spun: ,,Fiecare mass media  incearca sa se diferentieze pentru atragerea unui numar cat mai mare de consumatori.’’, practic ei afirma ca scopul scuza mijloacele, iar televiziunea nu devine nimic mai mult decat o sursa de profit pentru producatori, decat o sursa de informare pentru marea majoritate a populatiei.

2.Majoritatea furnizorilor de programe TV ofera  programele in cadrul unei oferte, unei game.[1]. iar clientului nu I se ofera posibilitatea de a-si forma propria configuratie, el fiind ,,obligat’’ sa primeasca si sa suporte cheltuieli inutile,in perspectiva consumatorului.

[1]http://www.upc.ro/

3.Negatorii fac referire la existenta C.N.A  si la existenta altor institutii ale statului care,in teorie,ar trebui sa previna si sa sanctioneze aparitia unor eventuale,,abateri’’. In primul rand as  vrea sa fac referire la increderea acordata romanilor institutiilor statului. Institutului de Stiinte ale Educatiei pune in evidenta urmatoarele aspecte:
- in 90,8% din scolile generale ale Romaniei se manifesta violenta intre elevi, in 38% elevii fiind violenti fata de profesori, in 26,8% cazuri profesorii fiind violenti fata de elevi.[2]

[2] http://articole.famouswhy.ro/mjiloace_de_combatere_a_violentei_scolare_cauzate_de_televiziune/#ixzz14pCdCQ7g

Intr-un studiu publicat chiar de CNA, se arata foarte clar, cum  67% dintre elevii de şcoala primara, 77,1% dintre cei de gimnaziu si 75% dintre liceeni au declarat ca urmăresc programele televizate, in medie, cate 3 ore pe zi si chiar mai mult in week-end. Elevii de toate vârstele asociază televiziunea cu vedetismul, sexualitatea, lipsa de scrupule, violenta (intre 67-77%), vulgaritatea/agresivitatea (intre 55-66%), minciuna, senzaţionalul, imbogatirea, intre 4-11% au tulburări de somn, mai ales cei din categoria de vârsta 7-10 ani, iar aproximativ 4% considera ca actele de violenta vizionate ii ajuta sa acţioneze in acelaşi fel in relaţiile cu alţii.[3]

[3]http://articole.famouswhy.ro/mjiloace_de_combatere_a_violentei_scolare_cauzate_de_televiziune/#ixzz14pD6CVG8

4.Negatorii pun programele cu continut tendentios, menit sa faca rating,deci bani, pe seama nevoii de finantare a companiilor de televiziune, de parca rolul lor este acela de fi o sursa de profit pe seama consurmatorilor. Sa se tina cont ca la tv se uita atat consumatori de toate varstele cat si consumatori cu diferite studii.

5.E foarte complicat si nesigur sa spunem ca se creeaza o tipologie si ca se niveleaza perceptia asupra gandirii. Creeaza o discutie: ce este mai important: sa vedem orice la televizor? Sau sa vedem ceva folositor la televizor. Daca va uitati cu atentie, in marea majoritate a grilelor sunt prezente un procentaj mare de programe de divertisment in cadrul fiecarui post de televiziune, iar timpul distribuit culturii si timpului de informare este din ce in ce mai restrans si pus la ore tarzii (vezi programul TVR,unde Profesionistii-cu Eugenia Voda este impinsa la ora 23:15,cand presupusii telespectatori e probabil sa se fi culcat  deoarece fie au ore de curs, fie au locuri de munca. Atat de departe  s-a ajuns,iar mass-media private va trebui sa faca compromisuri daca nu sunt de accord sis a isi schimbe pozitia fata de consumatori, acordandu-i respectul prin programe de calitate.

6.Cand facem referire la opinie gresita spunem ca este o opinie prea putin informata, caci daca nu I se vor oferi toate detele problemei se va crea clar o opinie distorstionata si de aceea sustinem necesitatea responsabilitati educationale fata de public a mass mediei private.S-a laut o masura in acest sens,radiourile fiind obligate sa difuzeze cel putin ,,40% din  timp opera muzicale romanesti’’[6]

[6] http://www.ultimelestiri.com/televiziunile-si-radiourile-vor-fi-obligate-sa-dea-40-din-timp-opere-muzicale-romanesti--ce-parere-a-275375.html

Argumentare : Mass-media inseamnca prin insasi denumire, informarea maselor si cu cat vom avea o mass-media de o calitate mai mare cu atat vom avea o informatie mai corecta cat si valori mai bine stabilite si productive pentru intreaga societate.


N2 (Stefana Badescu)

Simţim nevoia să atragem atenţia asupra faptului că eforturile de contra-argumentare au fost calibrate în mod tendenţios înspre fracturarea contextelor în care ideile au fost formulate. De aceea, demersul nostru va urmări în continuare clarificarea următoarelor aspecte:

1.  Piaţa mediatică se supune, ca şi alte pieţe ce operează în regim liberal, unor factori cu o influenţă directă sau indirectă asupra producţiei: raportul între cerere şi ofertă, libera iniţiativă, concurenţa, intervenţia statului, coexistenţa formelor de proprietate, de la cea de stat până la cea privată şi mixtă, strategiile de marketing. Indiferent de mecanismele care reglementează intrarea sau ieşirea de pe această piaţă imperfectă a ideilor, opiniilor, este clar că această activitate presupune o relaţie particulară cu publicul. Până la urmă, întreaga dezbatere s-a conturat în jurul următoarelor idei: Dacă interesul general al publicului, de informare, educare, divertisment etc. poate fi deservit în mod corespunzător de interesele private pentru ar dicta doar mobilul profitabilităţii? şi Dacă statul, prin instituţiile sale şi reglementările în domeniu, este într-adevăr eficient în asigurarea calităţii informaţiei şi protejarea cetăţeanului? Aşadar, nu am negat pentru nicio secundă externalităţile negative care pot apărea ca urmare a interferenţei acestor interese, doar am întreprins o analiză cost-beneficiu punând în mijlocul ecuaţiei publicul, făcând referire la era digitală, la multiplicarea canalelor de informare (televiziune analogică şi digitală, live streaming, web-casting, video-on-demand), la numeroşii actori sociali care determină formarea anumitor comportamente, la tendinţa de individualizare și fragmentare în consum.

2. Statul are, pe de o parte, drepturi structurale asupra sistemului de comunicaţii, prin acordarea licenţelor de emisie, a frecvenţelor, prin stabilirea limitelor concentrării - trusturi etc, iar, pe de altă parte, tot statul este creditat cu legitimităţi comportamentale, prin administrarea, directă sau indirectă, a industriei media, prin reglementarea tehnică şi legislativă. Dacă ceea ce se propune este o intervenţie şi mai agresivă în modul de stabilire a grilei de programe, intrucţiuni exacte în determinarea  unei aşa-zise agende publice politically correct, se admite practic incapacitatea acestor furnizori privaţi de a stabili preferinţele audienţei şi a veni în întâmpinarea lor cu programe adecvate. Şi chiar dacă s-ar pune în aplicare astfel de măsuri, care ar fi schimbarea majoră produsă când se observă deja tendinţa tot mai mare de specializare a canalelor de televiziune - politic, economic, divertisment, diversitatea tipurilor de emisiuni oferite, audienţe targetate în mod personalizat, subiectele distincte aduse în discuţie. Înţelegem preocuparea referitoare la circulaţia oricărui tip de informaţie, însă propunerile făcute nu vin în ajutorul audienţei.

3.  Recunoaştem desigur că activitatea de presă şi televiziune este o activitate de interes public şi că trebuie desfăşurată potrivit unor norme profesionale, la nivelul unor standarde deontologice  şi sub un anumit control public. Un asemenea control nu va putea fi, însă, desfăşurat de către instituţii politice, aflate în sistem guvernamental sau parlamentar, ci de instanţele societăţii civile. Adică, de publicul critic care amendează orice eroare prin simplul act decizional Aleg să privesc sau nu?, Discern între informaţie părtinitoare şi informaţie corectă?, Prefer să văd toate aspectele societăţii sau să trăiesc în lumea ideilor, în turnul de fildeş!, Vreau să fiu util societății civile prin implicarea mea!.

4.  Referitor la contraargumente, expresia „scopul scuză mijloacele” poate fi folosită doar în contextul supravieţuirii Statului din punctul de vedere al teoriei Realismului în Relaţiile Internaţionale, acesta fiind şi sensul originar al expresiei atunci când a fost inventată de Machiavelli.  Dar ca şi în cazul lucrării originale „Il Principe” este mai mult citată (greşit) decat citită. De ce ar mai interesată media să facă minuţioase sondaje şi cercetări de piaţă pentru a stabili profile demografice și psihografice - stil de viață dacă oricum nu-și dorește decât să se adreseze tuturor nediferențiat, one size fits all și să nu se diferențieze în niciun fel de concurență?

5.  Se persistă în aceeaşi opacitate. Prima parte al celui de-al treilea contraargument prezintă o eroare de argumentare de tipul „Heringul Roşu” întrucât nu este clar formulat. Dacă românii au sau nu încredere în instituţiile statului (inclusiv în CNA) este absolut irelevant pentru discutarea violenţei în şcoli. În ceea ce privește articolul menţionat la sursa 3, acesta prezintă el însuşi o eroare de argumentare de tipul „Argumentului la ignoranţă” în care o ipoteza este considerată ca adevarată doar pentru că nu a fost dovedită ca fiind falsă.

6. Companiile private de televiziune nu sunt instituţii care fac voluntariat. Este absurd şi snob să negăm interesul lor de a face profit. Poate că în media publică se accentuează mai mult componenta culturală, dar să nu se considere că nu există şi astfel de conţinut în programele din media privată.

7.  În contextul atomizării gândirii, se folosesc termeni care aproape se exclud reciproc: „nesigur”sugerează că nu ştim dacă fenomenul există într-adevăr, pe când „complicat”, aduce mai multe perspective de interpretare. Așadar, pledăm pentru pluralism și responsablitate corelată cu libertate pentru se apropie mult mai mult de realitate.

8. Apreciem exemplul cu iniţiativa din radiouri, dar arată tocmai limita de aplicare a unei asemenea măsuri.

Concluzie

Există cadre de formare şi dezvoltare (dintre care cele mai importante sunt familia şi şcoala) a căror obligaţie este, prin definiţie, aceea de a educa şi de a facilita crearea unei gândiri critice. Gândirea critică reprezintă, într-un limbaj simplist, identificarea intenţiilor din spatele „vorbelor” pentru dezvoltarea unei imunităţi la manipulare. Într-un exercițiu de negare a existenței mass mediei și a absenței gândirii critice, individul ar putea fi  considerat complet vulnerabil. Contextul trebuie să fie al unei societaţi deschise, în care trebuie regândite sisteme şi redescoperite principii universal valabile prin experiențe, rolul oricărui mijloc de informare a cărui autonomie în acțiune este asigurată fiind considerat vital.



Decizia:

Radu Stoita

Discursuri
A1: Se poate observa foarte usor delimitarea clara a argumentelor,
intotdeauna un lucru bun, pentru ca faciliteaza intelegerea ideilor.
Discursul de A1 exceleaza in sustinerea punctuala a argumentelor cu
dovezi, in claritatea exprimarii, insa se putea mult imbunatati
printr-o definire mult mai clara a termenilor centrali dezbaterii.
Al treilea argument afirmator a fost formulat intr-o maniera usor
circulara: daca motiunea cere responsabilizarea dpdv educational a
mass media, argumentul 3 spune ca o asemenea lege, adica
responsabilizarea dpdv educational ar duce la o responsabilizare dpdv
educational…
Citind discursul, impresia mea a fost ca se accentueaza prea mult, si
prea tare (in ciuda dovezilor prezentate) ideea ca publicul e in
general credul si extrem de permeabil la manipulare.
N1: Observa bine slabiciunea principala a argumentatiei afirmatoare.
Discursul abunda in expresii studiate, insa nimic exagerat. Se putea
mult imbunatati daca ar fi legat contraargumentele negatoare de
structura oferita de A1.
A2: Bine structurat, buna folosire a dovezilor, insa ignora complet
“elefantul din camera”, scos la lumina de N1.
N2: Ar fi putut insista mai mult pe chestiunile vitale din meci, insa
altfel a fost bine structurat, vocabular bogat si suficient de
persuasiv.
In concluzie, un meci reusit!

Din cele 3 argumente aduse de Afirmatori ( Influenta mare a mm
private, Acoperirea si eficacitatea mm private, Efectele masurii
asupra mm private) doar unul n-a fost discutat de-a lungul meciului –
al doilea.
Ideile principale care au prins contur au fost legate de capacitatea
publicului de discernamant si eficienta legilor care normeaza acum
audio-vizualul in Romania.
Prima chestiune discutata pe larg in meci, publicul e inert vs
publicul discerne, a fost castigata de Negatori. Afirmatorii au
supersimplificat receptorii de media, cum bine a observat N1, si-au
redus toata analiza la un singur numitor comun. Negatorii, in ambele
discursuri, arata ca publicul nu numai ca e expus la o varietate de
surse de informare, dar isi dezvolta spiritul critic in familie si in
scoala. Argumentatia afirmatoare la aceasta idee a fost mult prea
vaga, si s-au expus prea mult, in consecinta.
Urmatoarea arie de conflict relevanta este despre importanta
diversitatii de opinii si abordari in media. Afirmatorii explica
impactul negativ al actualei oferte media, iar negatorii argumenteaza
necesitatea existentei unei diversitati de opinii si faptul ca oamenii
nu numai ca isi aleg de buna voie mijlocul de consum  de informatie,
dar si institutiile media isi adapteaza oferta la nevoile publicului
tinta. La acest ultim contraargument afirmatorii raspund cu
imposibilitatea clientilor de a selecta semnificativ programele
vizionate. Insa afirmatorii se refereau la pachetul de programe oferit
de operatorii de cablu, iar negatorii la continutul programelor din
aceste pachete, 2 lucruri diferite.
In acest context apare o idee subdezvoltata de ambele echipe:
motivatia profitului pentru media privata. Negatorii spun ca de vreme
ce au cheltuieli pe care media de stat nu o are, trebuie sa fie lasati
sa faca si profit, iar afirmatorii spun ca doar motivatia profitului
nu e suficienta pentru a-I lasa sa faca ce vor.
Eficienta legilor ce normeaza audio-vizualul din Romania e o arie de
conflict castigata de afirmatori, prin exemplul clar cu studiul
privind violenta la TV, la care negatorii n-au avut un raspuns.
Meciul, per ansamblu, a fost castigat de echipa Negatoare. Pentru ca
toata constructia afirmatoare se bazeaza pe 2 necunoscute: cat de mult
putem generaliza asupra incapacitatii publicului de discernamant si ce
anume inseamna sa-si asume media un rol educativ?
Negatorii demonstreaza clar ca nu putem generaliza, ca exista mai
multe tipuri de public, ca spiritul critic nu se formeaza doar in fata
televizorului, ca exista mai multe moduri de consum de informatie, nu
doar mass media.
Rolul educativ al mass media a fost prezentat de catre afirmatori, la
inceput, ca o oferta mai bogata in productii artistice, iar A2 sustine
aceasta abordare cu exemplul radioului public, care e normat prin lege
sa difuzeze 40% opere romanesti. In acest context, mi-a fost neclar
cum anume, prin productii artistice in principal (cum anume vor fi
oferite “informatii limpezi”, am fost lasat sa ghicesc), publicul
poate fi educat in spiritul rezistentei la manipulare, etc.
Punctaje: A1 – 24 , N1 – 25, A2 -24, N2 - 24

A1 -> 24 puncte
N1 -> 25 puncte
A2 -> 24 puncte
N2 -> 24 puncte
Castiga echipa:

Cosmina si Stefana (negatori)


Vrem parerea ta! Pentru asta, trebuie sa te loghezi.

Un proiect
Ardor
Finanțatori
Open Society Foundation
MemoPlus
Parteneri
Policy Center
British Council
Europuls
Ce-Re
Prime Romania
Centrul pentru jurnalism independent
Aisec
Cogitus
Foreign Policy
Elsa
Voluntari pentru idei si proiecte
Trust
Leap
Asociatia young initiative
Asjc
Osut
Susținători Parteneri instituționali
Parteneri media
HotNews
Romania Pozitiva
Think Outside The Box
Carevasazica
Studentie.ro
startub.unibuc.ro
Iasi fun
Ziarul de Iasi
KissFm
Acest proiect este finantat cu sustinere din partea Comisiei Europene. Aceast publicatie [comunicare] reflecta doar vederile autorului, iar Comisia nu poate fi facuta responsabila pentru utilizarea informatiei pe care o contine.