Login  Register
Email:

Pass:

forgot password?

Email:

login?

'Bianca si Georgiana' (afirmatori) vs 'Dragos si Ioana' (negatori)

A1 (Bianca Bora)

Moţiune: „E timpul să decriminalizăm pirateria pe internet?”

 

 

De câte ori după ce ai cumpărat o carte de care ai fost foarte încântat nu ai împrumutat-o şi prietenilor pentru a se bucura de ea? La fel se întâmplă şi în cazul unui soft pe care îl cumperi şi mai apoi îl dai unui prieten – ar trebui să te numeşti pirat pentru asta sau să plăteşti amenzi usturătoare? Părerea noastră este că NU, tocmai de aceea în cele ce urmează o sa încercăm să demonstrăm că „pirateria” nu este o crimă şi dezavantajele ei nu sunt atât de grave.  

Pentru început, pentru a putea dezbate această moţiune se impune ca să clarificăm conceptele cheie. Pirateria on-line înseamnă „punerea la dispoziţie publică a materialelor protejate de drepturi de autor sau drepturi conexe, deci share-ul de fişiere şi directoare. Cele mai des întâlnite modalităţi sunt programele de tip DC++ şi descărcarea de torrente.”[1]

Legea dreptului de autor reprezintă ideea că oamenii care creează, produc sau investesc în lucrări creative (muzică, filme, programe de calculator, etc) ar trebui să fie cei care hotărăsc cum are loc copierea, distribuirea şi difuzarea produsului.

Pentru a sintetiza ideea centrală a cazului afirmator, aceasta se bazează pe abordarea problemei „pirateriei” pe internet din punct de vedere legal, economic şi moral, dar şi din punct de vedere al respectării drepturilor omului.

În primul rând trebuie să fim de acord cu faptul că în prezent, internetul stă la graniţa dintre piraterie şi acces la informaţie. Problema aceasta este tot mai stringentă, motiv pentru care numeroşi oameni au început să ia atitudine. Părerile sunt împărţite, însă cei care luptă pentru decriminalizarea pirateriei, încearcă să obţină asta pe căi legale, prin legalizarea schimbului de materiale protejate de copyright pe Internet. Drept dovadă, în anul 2006 a fost înfiinţat Partidul Piraţilor din Suedia – Piratpartiet. „Partidul are ca scop reforma legislaţiei drepturilor de autor şi brevetelor, precum şi protejarea dreptului la viaţă privatǎ, atât pe internet cât şi în viaţa de zi cu zi, şi asigurarea transpareţei în instituţiile statului. Partidul Piraţilor a ales să fie neutru pe spectrul politic, nefiind nici de dreapta, nici de stânga, astfel fiind deschis la colaborare cu orice partid democratic pentru a-şi atinge obiectivele.”[2]

În al doilea rând vom aborda problema din punct de vedere economic pentru a vedea cine are de pierdut în tot acest război rece cu aşa-zişii „piraţi” ai internetului. Să luăm ca exemplu muzica şi melodiile descărcate „ilegal”. Ştim cu toţii că cea mai mare parte a banilor obţinuţi din vânzarea de albume ajung la casele de discuri. Ceea ce inseamnă că la interpret ajunge doar un mic procent, o sumă infirmă din veniturile acestuia. Marii artişti câştigă cea mai mare parte a banilor din susţinerea concertelor. Faptul că noi descărcăm de pe internet, absolut gratuit melodiile de pe ultimul album al unui artist sau că postăm melodiile pe un site de socializare, de share sau un site personal de unde poate fi descărcat de alţi utilizatori ai internetului, nu îi produce acestuia pagube materiale. Am cumpăra albumul din magazin cu aproximativ 10 lei. Totuşi mergem la concertele aceluiaşi artist şi platim pe un bilet cel puţin 20 de lei. Evident, există şi atrişti mai puţin cunoscuţi. În această situaţie, faptul că noi descărcam albumul de pe internet, nu face altceva decât să îl promoveze pe respectivul cântăreţ. Cred cu convingere că fiecare dintre noi a „descoperit” măcar odată un artist mai puţin cunoscut ale cărui melodii i-au placut pentru ca mai apoi să le posteze pe Facebook sau să le uploadeze pe un site de Torrente sau DC++ şi să recomande prietenilor săi să asculte melodiile acelui artist. În consecinţă, artiştii mai puţin mediatizaţi devin mai cunoscuţi şi au mai multe concerte.

Concluzia acestei dezbateri este faptul că repercusiunile pirateriei nu sunt exagerat de grave şi nu lezează artistul ale cărui melodii le descărcăm şi nici marile companii nu sunt supuse falimentului dacă unii dintre noi nu achiziţionează soft-uri originale. Din punctul nostru de vedere, decriminalizarea pirateriei internetului este ceva benefic şi util.

            Aşteptăm cu interes opinia echipei negatoare.




N1 (Dragos Movila)

Moţiune: „E timpul să decriminalizăm pirateria pe internet?”

Cu toții ne manifestăm vehement împotriva hoților și a furtului. Dacă un bun ne este sustras sau dacă cineva se folosește de el fără acordul nostru ne determină reacții negative și ostile. De ce nu ar fi la fel și în cazul furtului de bunuri imateriale, de idei, de creații? Deși unii ar putea considera că a numi „preluarea și transmiterea” de fișiere pe internet furt este o viziune prea radicală, în definitiv pirateria exact asta semnifică.

Dicţionarul explicativ al limbii române defineşte verbul „a fura” prin „a lua ceva fără nici un drept de la cineva, păgubindu-l”. Vorbind despre creaţia cuiva, autorul îşi dă acordul ca lucrarea sa să fie vândută sub o anumită formă şi în anumite locuri. Din moment ce autorul nu-şi dă acordul ca lucrarea sa să fie distribuită pe internet acest lucru trebuie să nu se întâmple.

Să ne oprim pentru început la exemplul afirmatorilor cu privire la practica frecventă de a împrumuta o carte sau un CD prietenilor. Exemplul este foarte bun din câteva motive:

1. când împrumutăm cuiva o carte o facem pentru ca prietenul nostru să o citească şi să ne-o înapoieze, nicidecum să o copieze şi să o distribuie. La fel stau lucrurile şi în cazul CD-urilor, al revistelor, filmelor etc. Chiar şi când împrumutăm un motofierăstrău o facem pentru ca împrumutatul să se folosească de funcţia acestuia şi nu să-l reproducă şi să-l distribuie vecinilor drept motofierăstrău STIHL!

2. în exemplul afirmatorilor acţiunea implică următorii paşi: a cumpăra – a împrumuta. De cele mai multe ori, însă, în cazul pirateriei pe internet acţiunea exprimată prin verbul „a cumpăra” lipseşte. Cu alte cuvinte, filosofia pirateriei nu este „cumpăr şi dau mai departe” ci „iau gratis şi distribui”.

Insistând pe acest aspect, vom face o altă comparaţie pe care noi, negatorii, o considerăm mai aproape de realitate. Ne întrebăm, aşadar, cum ar fi dacă ar exista magazine cu produse gratuite? Când ai nevoie de un produs să mergi acolo şi pur şi simplu să-l iei. Aceasta este situaţia cărţilor, softurilor, filmelor şamd care sunt piratate prin intermediul internetului. Cât despre împrumutul unei cărţi, acesta este apanajul bibliotecilor care satisfac în mod legal această necesitate.

  Afirmatorii spun de mai multe ori că pirateria nu are implicaţii financiare semnificative asupra posesorilor de drepturi de autor şi nici asupra celor care comercializează produsele in cauză. Nimic mai fals. Ziare precum Gândul au dat faliment tocmai din pricina internetului. De altfel, majoritatea ziarelor funcţionează în pierdere pentru că foarte mulţi cititori preferă varianta online, gratuită şi mai comodă.

Foarte multe edituri s-au închis din pricina posibilităţii de a găsi cărţile gratis pe internet. Din lipsa banilor foarte mulţi preferă să vadă un film la calculator decât să plătească biletul la cinematograf. Şi exemplele pot continua.

Edificator pentru acest punct al discuţiei este studiul realizat de compania TERA Consultants din Paris. Conform acestuia,  UE va pierde, în următorii cinci ani, peste un milion de slujbe şi până la 240 de miliarde de euro din cauza descărcărilor ilegale de conţinut pe Internet.

Echipa negatoare consideră, prin urmare, că pirateria din mediul online are consecinţe negative asupra ratei şomajului.

Afirmatorii susţin că cea mai mare parte a banilor obţinuţi din vânzarea de albume ajung la casele de discuri şi doar o mică parte la artişti. Înţelegem de aici că nu e nicio problemă dacă nu mai plătim caselor de discuri. În acest caz putem să luăm lapte din magazine fără să-l mai plătim pentru că oricum doar 10% din pretul plătit ajunge la fermier. Putem lua haine fără să plătim pentru că oricum adaosul comercial ajunge şi la 900% în unele cazuri. Cu siguranţă acest raţionament este greşit.

Pe de altă parte, dacă pentru o singură persoană care descarcă ilegal melodiile unui cântăreț acesta pierde un leu cât pierde pentru două milioane de persoane, de exemplu? Pentru că numărul celor care practică astfel de metode cu siguranță nu se reduce la unu.

Concluzia afirmatorilor este că „repercusiunile pirateriei nu sunt exagerat de grave”. Desprindem de aici ideea că totuşi repercusiunile pirateriei există şi sunt chiar grave, doar că nu exagerat. Iată o concluzie cu care suntem de acord.

Încheiem spunând că pirateria pe internet este şi trebuie să rămână o infracţiune. Decriminalizarea ei vine în contradicţie cu legile în vigoare şi încalcă principiile morale referitoare la „a nu fura”.


A2 (Georgiana Bozga)

Moţiune: „E timpul să decriminalizăm pirateria pe internet?”

Pentru a păstra tiparul echipei negatoare vom apela la Dicţionarul Explicativ al Limbii Române pentru următoarele definiţii: morala: „ansamblul normelor de convieţuire şi de comportare a oamenilor unii faţă de aţii şi faţă de colectivitate şi a căror încălcare nu este sancţionată de lege ci de opinia publică”[1]. Subliniem din aceste definiţii, faptul că moralitatea se referă la conduitele acceptate de societate. Şi deci, dacă pirateria este acceptată şi chiar “folosită” de marea majoritate, deducem că este şi morală.

Nu putem fi de acord cu echipa negatoare, în ceea ce priveşte verbul a fura pentru că din definiţiile din DEX aflăm că înseamnă “a-ţi însuşi pe ascuns sau cu forţa un lucru care aparţine altcuiva”, ori, sharing-ul de informaţii nu înseamnă nici a lua cu forţa, nici a însuşi pe ascuns, ci a împărţi cu ceilalţi utilizatori ai internetului informaţiile de care dispui.

Piatra de temelie în discursul negatorilor este studiul realizat de TERRA Consultants din Paris, dar pentru că nu putem verifica veridicitatea acestor informaţii datorită lipsei bibliografiei, vom considera acaest argument nul.

            În ceea ce priveşte exemplul cu motofierastrăul SHTIL dat de echipa negatoare, ne îndoim că referitor la traficul de informaţii pe internet cineva ar putea să susţină că o melodie pe care o încarcă pe un site de torrente îi aparţine, lucru care să îi aducă avantaje financiare. Ar fi ca şi cum cineva de pe torrente ar susţine că a scris scenariul, a sponsorizat şi regizat filmul „Discursul regelui”, spre exemplu.

            Software-ul pentru schimbul de fişiere este legal: - hotărârea Curţii Supreme în cazul MGM vs. Grokster se menţionează că: „Cel care distribuie un instrument (softul de împărţire a fişierelor) încurajând folosirea acestuia pentru încălcarea drepturilor de autor, arătând intenţia clară pentru orice încurajarea de a încălca legea este responsabil pentru încălcările legii…” Cu alte cuvinte îl poţi distribui dar nu poţi încuraja folosirea pentru încălcarea drepturilor de autor.[2]

            Majoritatea dintre noi au auzit despre ACTA, care se vrea a fi un tratat comercial plurilateral, din punctul nostru de vedere, acest lucru este departe de realitate. "ACTA este foarte des comparat cu proiectul de lege american SOPA. Actul în sine conţine multe lucruri pozitive, însă lasă loc multor abuzuri. Spre exemplu, este vorba de dreptul de a se verifica dacă tot ce exista pe un calculator sau pe un mobil este licenţiat. În esenţă, lucrul ăsta nu este un lucru rău. Însă, pe acest pretext o autoritate poate să-mi intre în telefon sau în calculatorul, fără un mandat din partea unui magistrat", a declarat Dragoş Stanca, specialist în comunicare new media, la Realitatea TV Să dăm exemplu un serviciu online de trimitere de fişiere mari (gen. transfer.ro sau chiar dropbox). “Aceste servicii sunt folosite de diverşi pentru încărcarea unor versiuni neuatorizate ale unor filme şi apoi a face linkul public pe site-ul lor. Proprietarul serviciului de transmitere de fişiere nu verifică (şi nu nici nu are obligaţia să o facă) cine ce face.

Conform ACTA: are o activitate comercială, are un avantaj economic indirect din încălcarea drepturilor de IPR făcute de categoria diverşilor – deci automat ar putea fi responsabil penal pentru această activitate. (pe legea actuala cf 365/2000 nu este responsabil pînă când nu ştie de aceasta activitate presupus ilegala – limitarea nu este prevazută în ACTA)” [3]

                Tu, cel care eşti de acord cu această lege înainte de a şti ce prevede, ai face bine să poţi fi în stare să recunoşti unele lucruri înainte de toate... Te rog răspunde cu DA sau NU la urmatoarele întrebari:  

  1. Ai în telefonul tău, în calculator, în colecţia de DVD-uri numai muzică şi filme cumpărate cu factură sau cu bon fiscal?
  2. Ai plătit dreptul de autor când te-ai pozat cu Lamborghini-ul aflat în parcarea de la Mall şi ai pus poza pe Facebook?
  3. Ai plătit drepturi de autor  când ai filmat cu telefonul mobil la petrecerea de majorat şi pe fundal se auzea melodia “18 ani” şi apoi ai postat filmuleţul pe twiter şi l-ai trimis prietenilor ?

Dacă ai răspuns cu “NU” măcar la o întrebare, ai face bine să te gândeşti că în conformitate cu ACTA eşti un mic pirat. Drepturile de autor sunt reglementate prin lege şi dacă cineva se simte lezat are toate pârghiile legale să acţioneze şi fără ACTA.



[1] Dicţionarul Explicativ al Limbii Române, ediţia a III-a, Academia Română, Institutul de Lingvistică “Iorgu Iordan – Alexandru Rosetti”, Editura Univers Enciclopedic, 2009


N2 ()

Moţiune: „E timpul să decriminalizăm pirateria pe internet?”

 

Afirmatorii construiesc următorul silogism: moralitatea se referă la conduite acceptate de societate, pirateria este un comportament acceptat (şi utilizat) de societate, deci pirateria este morală. Or, ştim cu toţii că o premisă falsă nu poate conduce la o concluzie adevărată. În cazul de mai sus premisa conform căreia pirateria este un comportament acceptat de societate este total nefondată. Faptul că unii utilizatori ai internetului piratează nu implică acordul general al societăţii. De altfel,  jocurile de noroc,  manipularea, minciuna ( excluzând minciuna ca martor într-un proces) nu sunt pedepsite prin lege, ba mai mult sunt acceptate si folosite de societate în toate structurile ei. Sunt, așadar, ele morale? Cu siguranță nu, pentru că întotdeauna afectează pe cineva în diferite forme și încalcă însăși definiția moralei ca „ansamblul normelor de conviețuire și de comportare a oamenilor unii față de alții.” Încă un motiv de a considera pirateria imorală.

Pentru a nu polemiza pe tema definiţiilor vom face doar câteva precizări scurte. Ambele definiţii ale verbului „a fura” aparţin aceluiaşi dicţionar motiv pentru care nu înţelegem cum se poate să fii de acord cu una şi cu cealaltă nu din moment ce ambele exprimă aceeaşi idee. Este din nou o problemă de fractură logică  a echipei afirmatoare. Raţionând chiar pe baza definiţiei date de afirmatori, considerăm că a copia de pe internet fişiere aflate acolo fără ştirea sau acordul autorului presupune exact “a-ţi însuşi pe ascuns sau cu forţa un lucru care aparţine altcuiva”.

Afirmatorii îşi permit să considere un argument nul pe motiv că nu am indicat sursa. Se pare că a ignora realitatea este soluţia pe care o gasesc partenerii noştri de discuţie. O documentare de câteva minute le-ar fi limpezit dilemele. Iată pentru confortul domniilor lor linkul referitor la studiul Tera Consultants[i].

Referitor la ACTA şi SOPA noi, echipa negatoare, considerăm că sunt propuneri legislative contestabile din multe puncte de vedere. Credem că pentru a stopa pirateria este suficient să condamni şi să pedepseşti distribuţia. Prin identificarea IP-urilor celor care distribuie materiale piratate, vinovaţii pot fi găsiţi cu uşurinţă şi pedepsiţi astfel că, orice copiere şi distribuire ilegală poate fi înăbuşită din faşă. Nu există nicio scuză pentru violarea intimităţii sau controlul abuziv pe care îl propun legile menţionate. Din acest motiv ne delimităm conceptual de acestea şi considerăm de prisos alte referiri la ele în discuţia de faţă.

Cu privire la ideea că dacă nu ai intenția clară de a încuraja încălcarea legii ești absolvit de vină, noi negatorii considerăm că nu trebuie să strigi în gura mare pentru a-ți arăta clar intenția. Acest comportament, de a lua și distribui, sugerează exact faptul că cineva aprobă și încurajează acțiunile de acest gen.

A decriminaliza pirateria înseamnă a legaliza acţiuni de tip „Robin Hood” de a lua de la cei care au (produse cu drept de autor) şi a da celor care nu au. Ne întrebăm atunci, cum ar considera susţinătorii pirateriei online dacă mâine statul ar da o hotărâre ca locuinţa proprietate personală să fie din acel moment a tuturor? În fond vorbim de dreptul la proprietate valabil în egală măsură şi în cazul unei locuinţe şi în cazul unui film sau al unui soft.

Dar dacă faptul că pirateria este acceptată de societate o face să fie morală, atunci poate societate nu știe ce acceptă. Lupta împotriva pirateriei de orice fel, inclusiv a pirateriei online trebuie să continue pentru binele public.





Decizia:

Mihaela Gherghe

A1:

Mi-a plăcut introducerea pe care ai făcut-o, tot  timpul este o idee bună să începi cu o frază sau o întrebare retorică de impact, care să atragă atenţia asupra filosofiei voastre de caz. Primul argument pe care l-ai prezentat doar pune accentul pe gravitatea problemei, demonstrând că oamenii iau atitudine, neexplicând însă de ce acesta este un motiv pentru a decriminalize pirateria. Începutul era unul bun, dar raţionamentul logic trebuia dus mai departe – ce ne demonstrează faptul că oamenii sunt atât de preocupaţi  de această problemă? Ce ar trebui să facă statele? De ce decriminalizarea este cea mai bună soluţie? De asemenea consider că raţionamentul trebuia dus mai departe şi în ceea ce priveşte ideea că veniturile nu ajung la artist, din două motive: de ce considerăm că este „în regulă” ca marile case de discuri să piardă din venituri ca urmare a activităţii noastre ilegale, şi de ce tocmai banii din concerte ajung la artist? Compania care organizează concertul nu ia şi ea o mare parte din acele sume?  Argumentul promovării artiştilor mai puţin cunoscuţi a fost bine explicat, mi se pare o idee puternică pe partea afirmatoare – v-ar fi ajutat, poate, dacă îi acordaţi mai mult spaţiu în economia meciului. O ultimă observaţie se referă la sursele citate – wikipedia este o sursă comodă şi rapidă, dar nu este totdeauna şi de încredere datorită modului cum e construită şi posibilităţii userilor de a o modifica. Recomand să verificaţi informaţiile aflate de pe wiki şi din alte surse, şi să le citaţi pe acelea.

Conţinut: 11

Strategie: 6

Stil: 4

Total: 21

N1:

Ai atacat bine principiul din spatele cazului afirmator, semnalând asemănările pirateriei online cu furtul. De asemenea, argumentul economic a fost bine explicat, deşi pe alocuri ai folosit unele exagerări şi unele exemple care nu se potriveau în context (exempli gratia, varianta online a ziarului Gândul nu era scanată de un cumpărător şi distribuită ilegal, pentru a putea fi utilizată ca exemplu de piraterie - era un site legal, întreţinut chiar de redacţia ziarului). Mi-aş fi dorit, însă, să văd o sursă pentru studiul pe care îl menţionaţi, cel realizat de compania TERA Consultants din Paris. Bine punctat faptul că este la fel de greşit să furi de la casele de discuri cum este să furi de la artist.

Conţinut: 13

Strategie: 8

Stil: 3

Total: 24

A2:

În primul rând, în ceea ce priveşte economia discursului, părerea mea este că ai ocupat prea mult spaţiu cu dezbaterea pe definiţia termenului de  „a fura”, şi cu noţiunea de morală. Mai ales având în vedere că nici negatorii, nici voi, nu sunteţi fair-play cu privire la aceste definiţii: DEX defineşte acest termen ca ”A-și însuși pe ascuns sau cu forța un lucru care aparține altcuiva; a lua ceva fără nici un drept de la cineva, păgubindu-l; a hoți, a jefui, a prăda.” Astfel, şi definiţia afirmatorilor este acceptată, dar şi cea a negatorilor. Sunt de acord că echipa negatoare trebuia să ofere o sursă pentru studiul pe care îl menţionează, însă argumentul lor nu se reducea la acel exemplu – e greşit să îl consideri nul doar din acest motiv.  Referitor la argumentul ACTA, şi acesta trebuia să fie dus mai departe. La nivelul la cale îl explicaţi voi identific doar o problemă de aplicabilitate (un text al tratatului care poate lăsa loc abuzurilor din partea autorităţilor), nu un motiv pentru care pirateria ar trebui să fie dezincriminată cu totul.

Conţinut: 10

Strategie: 6

Stil: 4

Total: 20

N2:

Deşi sunt de acord cu raţionamentul folosit pentru a explica de ce pirateria nu este morală (e greşită nu doar pentru că premisa ar fi falsă, ci şi din modul cum este construit – porneşte de la premisa că toate conduitele acceptate de societate sunt morale), consider şi în cazul tău că a ocupat prea mult timp în economia discursului. Noţiunea de morală este, în tot cazul, una vagă şi care diferă de la comunitate la comunitate. De asemenea, ai remarcat şi tu că ambele sensuri ale termenului „a fura” sunt recunoscute de DEX. Recomandarea mea este ca, şi dacă argumentele aduse de echipa afirmatoare vi se par lipsite de logică, să le demontaţi pas cu pas într-un mod academic – tonul excesiv de acid şi de agresiv nu vă face cinste. Iar referitor la „documentarea de câteva minute”, povara de a aduce o sursă pentru ideile folosite vă revenea vouă, nu lor. Regret faptul că la nivelul vorbitorilor doi s-a pierdut argumentul economic, singurul argument bine explicat şi consistent de la nivelul vorbitorilor 1.

Conţinut: 13

Strategie: 7

Stil: 3

Total: 23

DECIZIA:

Decizia mea merge către echipa negatoare. Ariile de conflict conturate au fost:

- în jurul definiţiilor unor termeni precum „a fura”, „moralitate”, dar după cum am explicat şi în comentariile individuale aceste dispute nu au fost relevante pentru mersul meciului;

- problema economică, mai precis pierderile înregistrate de către persoanele implicate în industrie, argument dezbătut de vorbitorii 1 ai fiecărei echipe dar omis aproape complet de vorbitorii 2; cu toate acestea, acest argument merge către echipa negatoare, întrucât negatorul 1 a reuşit să explice că aceasta este o problemă reală şi că afectează toţi agenţii implicaţi;

- disputele create de ACTA/SOPA, argument câştigat de asemenea de echipa negatoare, negatorul 2 dovedind că ele sunt doar o problemă de aplicabilitate, nu un motiv pentru a decriminaliza integral fenomenul pirateriei.

A1 -> 21 puncte
N1 -> 24 puncte
A2 -> 20 puncte
N2 -> 23 puncte
Castiga echipa:

Dragos si Ioana (negatori)


Vrem parerea ta! Pentru asta, trebuie sa te loghezi.

Un proiect
Ardor
Finanțatori
Open Society Foundation
MemoPlus
Parteneri
Policy Center
British Council
Europuls
Ce-Re
Prime Romania
Centrul pentru jurnalism independent
Aisec
Cogitus
Foreign Policy
Elsa
Voluntari pentru idei si proiecte
Trust
Leap
Asociatia young initiative
Asjc
Osut
Susținători Parteneri instituționali
Parteneri media
HotNews
Romania Pozitiva
Think Outside The Box
Carevasazica
Studentie.ro
startub.unibuc.ro
Iasi fun
Ziarul de Iasi
KissFm
Acest proiect este finantat cu sustinere din partea Comisiei Europene. Aceast publicatie [comunicare] reflecta doar vederile autorului, iar Comisia nu poate fi facuta responsabila pentru utilizarea informatiei pe care o contine.