Login  Register
Email:

Pass:

forgot password?

Email:

login?

'Alexandru si Teodor' (afirmatori) vs 'Andreea si Andreea' (negatori)

A1 (Alexandru Bogdan)

Echipa afirmatoare susţine ideea că nesupunerea civilă este legitimă într-o democraţie, deoarece permite crearea unei alternative active şi reale ca răspuns ultim în faţa unor nedreptăţi şi nereguli.

Înainte de a începe argumentarea propriu-zisă, avem nevoie de o lămurire conceptuală. De aceea, atunci când ne referim la nesupunere civilă, vom spune că aceasta este o acţiune care a epuizat toate celelalte căi de atac a unei legi, că este non-violentă, că participanţii îşi asumă pedeapsa şi anunţă faptul că sistemul de reguli nu este întemeiat corect[i]. Legitimitatea înseamnă justificare, iar nesupunerea civilă, în acest caz, vine ca sprijin pentru alinierea unor valori democratice cu legile supuse chestionării sau îndoielii.

În primul rând, traducerea termenului „civil disobedience” se referă la nesupunerea civică, de aceea vom argumenta în continuare conform sensului din engleză pentru a elimina latura agresivă din cadrul acestui concept.

În al doilea rând, vom afirma că dacă o lege încalcă drepturile omului, atunci ea trebuie contestată prin toate căile legale posibile(respectând procedurile), dar dacă acest lucru nu este soluţionat sau durează foarte mult, atunci nesupunerea civilă este justificată. În acest sens, Thoureau spunea că ne-am născut să trăim, nu să facem lobby.[ii] În teorie există modalităţi de contestare a unei legi, însă în practică lucrurile stau diferit, iar sistemul democratic devine tiranic.[iii]

Incapacitatea de a reacţiona faţă de un sistem care are la bază principii precum respectarea drepturilor omului, egalitatea în faţa legii, ş.a., sugerează întoarcerea către un regim totalitar care aminteşte toate principiile umane, dar care le ignoră în profunzime.

În continuare, apăsând argumentarea şi mai mult, ideea că nesupunerea civilă este o mişcare non-violentă şi care-şi asumă consecinţele ulterioare, vom spune că acest demers anunţă doar repunerea în discuţie, într-un cadru formal şi informal, a unor legi care împiedică omul să se manifeste. Astfel, obiectul discuţiei nu este interesul personal sau a unui grup, ci beneficiarul direct este chiar comunitatea din care face parte, având în faţă anumite principii unanim recunoscute.

Unul dintre cei mai importanţi gânditori contemporani din domeniul politic, Isaiah Berlin susţine că există două feluri de libertăţi:

- Libertatea negativă- freedom from : „Libertatea negativă precizează care este limita independenţei comportamentului individual, fiind astfel identificabilă cu lipsa constrângerilor din partea altor persoane asupra activităţii mele. În privinţa acestei folosiri a conceptului de libertate, Isaiah Berlin face următoarele precizări:

  • constrangerea este distinctã de incapacitate (care ţine de naturã);
  • libertatea nu are valoare fãrã condiţii adecvate pentru folosirea ei;[iv]

 - Libertatea pozitivă- freedom to, în sensul în care individul doreşte să fie autonom[v], adică abilitatea(nu oportunitatea) de a face alegeri pentru viaţa lui, fără a fi influenţat de o terţă parte. Aceste două concepte se întrepătrund, în sensul în care individul autonom se poate desfăşura şi este încurajat să se desfăşoare. Problema intervine atunci când un factor exterior îi blochează manifestarea (se subînţelege libertatea în sens kantian, ca sferă de acţiune care nu sfidează libertatea celuilalt) în baza unei legi care nu ţine cont de drepturile omului şi de fundamentarea teoretică pe care o presupune.

În ultimul rând, această manieră de contestare vine în ajutorul democraţiei de a-şi păstra, pe de o parte, reputaţia şi, pe de altă parte, valoarea. Sistemul democratic, dar şi sistemul de reguli sunt constituite din oameni care pot greşi, care pot omite (nu mă refer la intenţie, ci la posibilitate), care pot amâna, de aceea soluţia de recuperare se află într-un dialog cinstit între oamenii care semnalează şi autorităţile sau opinia publică.



[i] www.desobeissancecivile.org

[ii] Peter Suber, Civil disobedience, 1999, http://www.earlham.rdu/~peters/writing/civ-dis.html

[iii] Ibidem

[iv] http://plato.stanford.edu/entries/berlin/#5.3

[v] Isaiah Berlin, Patru eseuri despre libertate, 1996, Bucureşti, Humanitas, pp. 204-218


N1 (Andreea Lupascu)

Fara a idealiza conceptul democratic, echipa negatoare sustine ca nesupunerea civila nu isi poate atinge scopul descris de catre oponenti in discursul afirmator.

Inainte de toate, punem sub indoiala increderea deplina acordata de colegii nostri cetateanului care poate distinge corect cand o lege isi gaseste sau nu justificare. Nu sustinem infailibilitatea regimului democratic, dar tinem sa mentionam ca atat cei care concept legile pot gresi, cat si cei carora acestea le sunt destinate.Spre exemplu, eroarea ar putea consta intr-o interpretare relativa a unei norme, a caror efecte nu pot fi intotdeauna prevazute, intelese sau acceptate de catre o parte a societatii. Cu toate acestea, nu putem deduce ca norma este in defavoarea societatii per ansamblu.

Oponentii au ales sa se refere la acele masuri adoptate de un govern democratic care sunt impotriva drepturilor omului, si fata de care au fost adoptate toate caile de atac fara rezultat, sau procesul solutionarii este prea indelungat.

Vom trata in primul rand ipoteza consumarii tuturor cailor de atac fara a obtine rezultatul scontat, atunci cand este vorba de o incalcare a drepturilor omului. Modul ierarhic in care e construit sistemul de drept are rolul de a supune hotararile judecatoresti unui control repetat, prin care se cern deciziile gresite (diferite cai de atac- de fond,apel,recurs). Daca experientele autohtone cu justitia ne fac sa ridicam ironic o spranceana, nu trebuie sa uitam ca dincolo de nivelul national exista si un filtru la nivel international, reprezentat printre altele ,de Curtea Europeana a Drepturilor Omului. Sansele ca toate aceste instante sa aiba o mai slaba intelegere asupra justificarii unei hotarari decat un cetatean fara calificare in domeniu sunt slabe. In privinta legilor, amintim posibilitatea ridicarii exceptiei de constitutionalitate, contestatie care trebuie rezolvata cu celeritate de catre judecatorii avand rolul de a analiza acordul intre principiile fundamental democratice prevazute in Constitutie si o norma. Prin urmare, un sistem democratic asigura parghiile pentru a « curata » greselile strecurate in setul de reguli prin care se conduce o societate, facand putin probabila epuizarea tuturor cailor de atac fara a obtine o schimbare atunci cand ea se justifica.

Acceptam totusi riscul rar al strecurarii unor legi care nu sunt oportune pentru societate, dar nu fara a face conexiunea cu pasajul introductiv al discursului nostru prin care explicam relativitatea perceptiei unei norme de catre cetateanul de rand. Astfel, incurajarea nesupunerii civile poate ridica probleme grave la nivelul ordinii sociale, prin simpla nerespectare a legii atunci cand o persoana o considera neindreptatita, conform subiectivismului sau.

Indiferent in ce limba exprimam notiunea, la o analiza mai atenta a modului in care se manifesta nesupunerea civila in societate vom ajunge la concluzia ca e insotita adesea de violenta, inteleasa ca o incalcare la adresa fie a dreptului la proprietate , fie a autoritatilor, fie in cele din urma in sensul agresiunilor.

Explicatia are legatura cu lipsa unei schimbari reale, urmare a protestului de acest fel.

 Cei care militeaza impotriva unor practici guvernamentale incalcand legile vor fi sanctionati fara a crea cu adevarat un canal de comunicare intre autoritati si societate. Pedeapsa intervine prompt, iar mesajul care ajunge la autoritati este doar o sfidare neinteleasa. Cu alte cuvinte, chiar daca ar fi intemeiata, nesupunerea civila nu isi atinge scopul din punct de vedere strategic.

O cale mai eficienta pentru a sanctiona greselile normative este protestul pasnic cu respectarea legilor. Deosebirea cea mai importanta dintre cele doua cai este faptul ca spre deosebire de nesupunerea civila, protestele chiar asigura crearea unui dialog, fara a intra in conflict cu statul.

http://plato.stanford.edu/entries/civil-disobedience/


A2 (Teodor Dumitru Istan)

Pentru a da un răspuns clar echipei negatoare, echipa afirmatoare va contraargumenta sistematic fiecare argument şi va elimina orice urmă de ambiguitate:

Echipa negatoare îşi începe argumentarea prin următoarea formulare: "Înainte de toate, punem sub îndoială încrederea deplină acordată de colegii noştri cetăţeanului care poate distinge corect când o lege îşi găseşte sau nu justificare". Vom purcede cu argumentarea clarificând unele elemente: în primul rând, orice instanţă şi orice instituţie a statului este pusă în slujba cetăţeanului. Fiind contribuabil direct la bugetul de stat, are dreptul să pună la îndoială valabilitatea uneia sau a mai multor legi. Nu contează dacă raţionează corect sau nu. El are dreptul să facă acest lucru. Dacă nu are dreptate, instituţiile compentente îi vor demonstra contrarul. Echipa afirmatoare a enunţat clar faptul că nesupunerea civică "este o acţiune care a epuizat toate celelalte căi de atac a unei legi, că este non-violentă, că participanţii îşi asumă pedeapsa şi anunţă faptul că sistemul de reguli nu este întemeiat corect."

În al doilea rând, trebuie să susţinem următorul lucru: ca membru activ al unei comunităţi, trebuie să acordam încredere celorlalţi membri care au ceva de spus. A considera că nu sunt competenţi să aibă o părere proprie e o formă puternică de a le fura din libertate. Kant spunea că "libertatea noastră se termină acolo unde se interferează cu libertatea altuia".

În al treilea rând, echipa negatoare porneşte de la ideea conform căreia echipa A1 susţine faptul că cei care nu se supun civil au întotdeauna dreptate. Or, între a susţine că "este timpul să afirmăm că nesupunerea civilă este legitimă într-o democraţie" şi a afirma că unii ar putea să nu aibă dreptate, este o distanţă foarte mare.

Este adevarat că dacă lucrurile nu se rezolvă prin intermediul instituţiilor locale, putem apela la unele mai mari, precum CEDO. Problema intervine atunci când un procent foarte mic de reclamaţii merg mai departe şi dacă o fac, cat durează pană sunt soluţionate. Citez din Horaţiu Radu, Agent Guvernamental la CEDO: "Anul trecut, CEDO a analizat 4247 de plângeri îndreptate împotriva României, din care 97% au fost respinse". Repet, 97%. Adică doar 3% au fost aprobate. În privinţa duratei soluţionării unei reclamaţii, citez din nou: "Avem o situaţie, anul acesta, în care CEDO s-a pronunţat după 10 ani de la introducerea cererii". Toate aceste lucruri reprezintă piedici majore pentru cetăţeanul de rând, iar posibilitatea apelării unei instanţe ca CEDO devine aproape imposibilă.

Referitor la relativitatea percepţiei unei norme: Norma este sui generis tocmai prin faptul că nu trebuie să fie interpretată. Aşadar, dacă este, vina nu aparţine cetăţeanului, ci legiuitorului. Dacă o lege este interpretată, nu înseamnă decât că ea are disponibilitate către interpretare.

În ceea ce priveşte modalitatea de protest inferată de echipa negatoare, conform căreia aceste manifestări aduc doar pagube, echipa afirmatoare vrea doar să amintească faptul că oamenii au dreptul la protest. Cine produce pagube, plăteste. Iar a trage concluzii că protestele sunt legate automat de pagube şi nu duc niciodată la un rezultat real este o atitudine extremă. Echipa afirmatoare nu a sugerat o clipă posibilitatea unor proteste în masă, revoluţionare chiar. Nesupunerea civică poate avea loc chiar şi în sânul unei familii.

În concluzie, echipa afirmatoare îşi menţine poziţia şi consideră că anumite greşeli, în ceea ce priveşte elaborarea normelor, se pot face şi de aceea credem că punerea la îndoială a regulilor sub registrul dialogului este uman acceptată. Asadar, este timpul să susţinem că nesupunerea civilă este legitimă într-o democraţie.


Surse:
http://www.bizlawyer.ro/stiri/interviuri-opinii/romania-locul-3-pe-lista-plangerilor-la-cedo-condamnari-de-12-mil-euro ;
http://plato.stanford.edu/entries/kant-moral ;
Articolul 30 din Constituţia României.


N2 (Andreea Lupascu)

Suntem de acord cu ideea conform careia a pune la indoiala o lege este un drept al cetateanului intr-o societate democratica.

Ceea ce nu aprobam este maniera incurajata de echipa afirmatoare pentru a exprima acest dezacord fata de lege . Se afirma in discursul oponentilor ca cetateanul, in calitate de contribuabil direct la bugetul de stat, are dreptul sa incalce legea atunci cand nu o considera justificata. Mai mult, in viziunea echipei negatoare nu conteaza daca rationeaza corect sau nu atunci cand se opune, deoarece democratia se extinde intr-atat de mult incat ne ofera libertatea de a gresi in acest sens.

 Oricum, « daca nu are dreptate institutiile competente ii vor demonstra contrariul ».

In primul rand, legea a fost creata tocmai pentru a nu fi incalcata. De altfel, in cadrul unei societati democratice,  orice abatere de la norma e o perturbare a ordinii publice. Cu alte cuvinte, filosofia « si ce daca incalca legea atat timp cat isi asuma pedeapsa ? »  ascunde mai mult decat pare. Obiectul unei legi priveste societatea in anasamblu, nu doar indivizi particulari, iar efectul incalcarii unei norme se propaga rareori constructiv, dupa cum am explicat in primul discurs.

Pentru a ilustra impactul pe care il poate avea nesupunerea civica putem lua exemplul soferului care, revoltat, decide sa treaca pe rosu deoarece considera ca timpul reglementat pentru stationare este prea indelungat , asumandu-si riscul de a-si pune in pericol propria viata cat si a celorlaltor cetateni.  Desigur, in cazul de fata nu s-au consumat toate caile de atac ale acestei reglementari. Sa ne imaginam totusi ca acest lucru ar fi fost posibil. Intrebarea pe care o ridicam este : epuizarea tuturor formelor de recurs concretizata intr-un refuz sau intr-o amanare ar fi justificat in plus incalcarea legii? Putem deduce automat ca  respingerea cererii de catre instante este injusta si ca soferul revoltat e indreptatit sa recurga la sfidarea normei ?

Esenta acestei dezbateri se rezuma la acest conflict. Echipa negatoare repeta ca nu idealizeaza sistemul judiciar romanesc, insa pusi in situatia de a alege cine este mai probabil sa fi luat o decizie mai intemeiata, inclinam spre optiunea tuturor instantelor care se pronunta repetat asupra unei cereri in acelasi sens. Nu consideram ca cetatenii sunt incompetenti,si ne raliem la ideea increderii reciproce, necesara intr-o comunitate, insa prin acest concept noi nu intelegem a incuraja transferarea rolului realizarii justitiei de la organele statului la cetateanul de rand. Riscul este dat tocmai de subiectivitatea cetateanului, care dupa cum explicau afirmatorii, nu trebuie sa aiba intotdeauna dreptate, ci e suficient sa creada ca are dreptate. Or, intr-o societate democratica functionala, legea ordoneaza acele standarde comune care decid ce este corect si ce este gresit, urmarind interesul comun al populatiei sale.

Cele aproape 4000 de cereri respinse de catre CEDO nu sunt o dovada a patimilor prin care trece cetateanul roman in sistemul nostru judiciar, ci din contra, un exemplu al unor pretentii nefondate fata de lege. A acuza si sistemul european de justitie de o lipsa de corectitudine de asemenea amploare si a victimiza cetateanul este exagerat.  Apelarea unei instante ca CEDO nu este « mai posibila » printr-o aprobare mai larga a cererilor inaintate precum nici justitia nu este mai abordabila sau mai corecta daca da dreptate mai des acelora care se plang.

In al doilea rand, problema tergiversarii unor decizii este reala, insa solutia nu e data de abaterea de la lege pana hotararea va fi data. Trebuie sa admitem ca daca toti proprietarii care asteapta retrocedarea unor imobile ar decide sa patrundain incinta imobilelor care le-au apartinut fara acordul actualilor posesori s-ar crea o tulburare a ordinii publice, acest lucru putand atrage un raspuns «  la fel de legal » din partea posesorilor.  Societatea este fluida, prin urmare garantarea lipsei de violenta in nesupunerea civica este imposibilia.

Incheiem discursul negator amintind si asupra ineficientei acestei strategii, care chiar si atunci cand este fondata pe principii comun acceptate, nu duce la formarea unei cai de dialog intre stat si cel in cauza, ci doar la aplicarea unei pedepse.



Decizia:

Mihaela Gherghe

A1:

As recomanda, pe viitor, sa incercati sa utilizati surse mai oficiale atunci cand va faceti documentarea - nu este necesar sa utilizati exclusiv dictionarele pentru a extrage definitiile termenilor, insa o sursa cu caracter mai oficial "cantareste mai greu".

In al doilea rand, ar fi fost utila o analiza mult mai in profunzime a argumentelor pe care le aduci. In gestiunea unui discurs care are o limita de cuvinte destul de joasa, e mai important sa aveti doua sau trei argumente puternice, foarte bine explicate. Altfel, riscati sa pierdeti pasi din succesiunea logica, dupa cum s-a si intamplat. Nu ati explicat foarte clar de ce sistemul democratic actual este unul tiranic si celelalte metode vor da gres, cum se va ajunge de la nesupunere civica la "un dialog cinstit" etc.

Punctaj: 21 (continut – 10; strategie – 7; stil – 4)

A2:

Confunzi dreptul cetateanului de a pune la indoiala o norma juridica cu dreptul acestuia de a-si nesocoti obligatia de a respecta acea norma. Echipa negatoare va expunea motivele pentru care este mai probabil sa greseasca cetatenii decat legiuitorul si instantele de judecata, iar aceasta idee ramane fara raspuns in discursul tau. 

De asemenea, caracterul normei de a fi sui generis nu presupune ca ea nu este susceptibila de a fi interpretata - normele sunt interpretate atat de legiuitor (prin elaborarea de alte norme cu caracter interpretativ) cat si de instantele de judecata (cand pun legea in aplicare) sau de doctrina.

Argumentul ca protestele nu sunt indisolubil legate de pagube ar fi putut fi explicat si analizat mai bine - altfel, admitand ca legile sunt instituite pentru bunul mers al societatii, putem trage concluzia ca nerespectarea lor va cauza pagube, de o natura sau alta.

Punctaj: 20 (continut – 10; strategie – 6; stil -4)

N1:

Ai contraargumentat foarte bine faptul ca asa cum sistemul democratic nu este perfect, nici cei carora le sunt destinate normele nu sunt perfecti. De asemenea, ai aratat de ce exista sanse mai mari ca cetatenii sa fie cei care gresesc, decat ca autoritatile care exercita caile de atac sa fie cele care gresesc.

Ar fi fost bine daca prezentai mai pe larg dezavantajele pe care nesupunerea civica le comporta - de exemplu, atunci cand mentionezi ca la nivelul ordinii sociale sunt periculoase aceste acte de nesupunere, puteai duce rationamentul mai departe si puteai explica de ce este de nedorit ca si alti oameni sa urmeze acelasi model de fiecare data cand li se pare ca o lege e contrara intereselor lor.

Punctaj: 24 ( continut – 13; strategie – 7; stil – 4)

N2:

Faci bine diferenta intre punerea la indoiala a unei legi si incalcarea acesteia, precum si intre asumarea pagubelor de catre cel care ignora legea si efectele pe care aceasta nerespectare le poate avea asupra societatii in ansamblu.

De asemenea, felicitari pentru interpretarea pe care o aduci statisticii legate de CEDO pe care echipa afirmatoare o prezinta.

Amintesc insa ca ultimul discurs are si un important rol conclusiv - cel putin un sfert din discursul tau trebuie sa fie alocat unei balante intre argumentele pe care le-au adus afirmatorii si contraargumentele voastre, explicand de ce ideile aduse de echipa ta sunt mai valoroase, de ce "cantaresc" mai mult in balanta.

Punctaj: 25 (continut – 15; strategie – 6; stil – 4)

Acordarea deciziei:

Decizia mea merge catre echipa negatoare.

Pe parcursul meciului s-au conturat trei arii de confict:

a) daca cetatenii au sau nu dreptul de a nu se conforma unei legi pe care o considera a nu fi conforma cu interesele sale;

b) cine este mai indreptatit sa aprecieze daca o lege este corecta, legala, oportuna;

c) daca nerespectarea legii cauzeaza sau nu pagube;

Din punctul meu de vedere, echipa negatoare a castigat toate aceste trei arii de conflict, intrucat a ridicat niste argumente la care echipa afirmatoare nu a raspuns corespunzator.

a) Echipa afirmatoare explica de ce un cetatean are dreptul de a CONSIDERA ca o lege este contrara intereselor societatii, nu de ce are si dreptul de a nesocoti acea lege, lucru semnalat de echipa negatoare. Democratia nu iti acorda dreptul de a nu respecta legile pe care reprezentantii (pe care tot tu i-ai ales) le voteaza.

b) Echipa negatoare a explicat si de ce autoritatile publice sunt mai competente in a evalua o lege decat cetatenii, aspect cu care echipa afirmatoare a fost, in cele din urma, de acord. ("Daca nu are dreptate, institutiile compentente ii vor demonstra contrarul.")

c) Desi afirmatorii sustin ca acela care nu se supune legii isi asuma si pagubele create, echipa negatorilor a reusit sa explice de ce aceasta asumare nu este suficienta si de ce ar fi dezirabil ca pagubele sa nu se produca deloc.

A1 -> 21 puncte
N1 -> 24 puncte
A2 -> 20 puncte
N2 -> 25 puncte
Castiga echipa:

Andreea si Andreea (negatori)


Vrem parerea ta! Pentru asta, trebuie sa te loghezi.

Un proiect
Ardor
Finanțatori
Open Society Foundation
MemoPlus
Parteneri
Policy Center
British Council
Europuls
Ce-Re
Prime Romania
Centrul pentru jurnalism independent
Aisec
Cogitus
Foreign Policy
Elsa
Voluntari pentru idei si proiecte
Trust
Leap
Asociatia young initiative
Asjc
Osut
Susținători Parteneri instituționali
Parteneri media
HotNews
Romania Pozitiva
Think Outside The Box
Carevasazica
Studentie.ro
startub.unibuc.ro
Iasi fun
Ziarul de Iasi
KissFm
Acest proiect este finantat cu sustinere din partea Comisiei Europene. Aceast publicatie [comunicare] reflecta doar vederile autorului, iar Comisia nu poate fi facuta responsabila pentru utilizarea informatiei pe care o contine.