Login  Register
Email:

Pass:

forgot password?

Email:

login?

'Catalina si Monica' (afirmatori) vs 'Crina si Crina' (negatori)

A1 (Monica Lixandru)

            Televiziunea reprezinta pentru majoritatea populatiei un mod de relaxare sau prima alternativa de petrecere a serilor sau zilelor libere . Posturile de televiziune  incearca sa ofere o gama diversificata de programe pentru o audienta cat mai mare, care va atrage atentia producatorilor si va aduce implicit cerere sporita pentru spatiu publicitar. Pentru a putea dezbate aceasta motiune este necesara o clarificare a conceptelor cu care vom opera.

            Educatia presupune formarea unor atitudini si trasaturi de caracter. In acelasi timp este o activitate permanenta a omului, indiferent de varsta, chiar daca personalitati ale diverselor epoci o atribuie tinerilor, considerand ca educatia vine din partea adultilor spre cei fara experienta. Printre acestea amintim de Emil Durkheime si de definitia sa conform careia educatia este o actiunea exercitata de generatiile adulte asupra celor ce nu sunt coapte pentru viata sociala; in viziunea sociologului aceasta fiind un fapt social, ce are drept caracteristici forte exterioare (aici intrand si posturile de televiziune), dar si constrângeri.[1]

            Responsabilitatea educationala reprezinta un aport pozitiv in ceea ce priveste educatia, mai precis, cineva are grija de caracterul cultural al programelor. Acest fapt ar insemna pentru posturi asumarea oficiala a unui rol de educator, formator de caractere, ramanand cel ce gandeste pragmatic, in cifre, dar renuntand la a mai cauta senzationalul pentru a face rating.

            Ideea centrala a cazului afirmator: posturile private de televiziune tinand cont de impactul asupra oamenilor ar trebui sa isi asume responsabilitati educationale.

            In primul rand, ”prin caracteristicile si intensitatea experientei, prin periodicitatea cu care intervine din primii ani ai vietii, privitul la televizor influenteaza in mod definitoriu viata omului contemporan” dupa cum afirma Virgiliu Gheorghe[2] , astfel ca obiectivul principal ar trebui sa fie educarea. De ce acest lucru? Un prim exemplu este preocuparea Franţei fata de violenta manifestata la televizor. Televiziunea s-a aflat multa vreme sub tutela statului, problema violentei nefiind ridicata decat in anul 1984, cand canalele au devenit independente. Din acel moment, dupa spusele lui Judith Lazer „problema violentei pe micul ecran si-a facut timid simtita prezenta, insa fara a starni vreodata o atentie speciala. La inceputul anilor’90, violenta televizuala a ajuns sa fie tinta opiniei publice, deoarece in scoli violenta atinsese un nivel alarmant.”[3] Intr-adevar, nu putem pune numai pe seama televiziunilor acest fapt, dar este un lucru de luat in calcul, statisticile de aceasta data sustinandu-ne (unul din primele gesturi pe care romanii le fac cand ajung acasa este sa deschida televizorul, romanii stau in fata acestuia, in medie, 376 de minute, adica 6 ore si 16 minute, in fiecare zi) [4]. Un alt exemplu ar fi cei mici si desenele animate. Ei bine, foarte multe dintre aceste desene au ca subiect lupte foarte violente si eroi pe care de abia stau hainele din cauza muschilor. Tin sa fac o precizare, stiu ca majoritatea basmelor, fie ele romanesti sau nu, au ca tema lupta bine/rau, dar diferenta notabila dintre basm si desen/film este ca vizualul o ia inaintea imaginatiei. Intr-un fel iti poti imagina o lupta sau creiona portretul eroului, lucrurile stand cu totul diferit cand vezi, cand ti se induc foarte multe detalii. In aceste conditii, posturile de televiziune ar trebui sa isi revizuiasca programa, sa inceapa sa gandeasca in termeni de oameni, nu de cifre.

            In al doilea rand, statisticile arata ca ”fotoliul din fata televizorului este locul in care isi petrec si weekendul”[5], iar daca ar fi sa ne luam dupa declaratia publicistului Radu Paraschivescu "oamenii se uita la televizor nu doar fiindca e comod si ieftin, ci si fiindca s-au obisnuit ca televiziunea sa le formateze personalitatea"[6] as spune ca posturile ar trebuie sa se ingrijoreze atat pentru calitate, cat si pentru efectul pe care il au asupra publicului. Daca vor introduce treptat in grilele lor programe culturale nu vor pierde audienta pentru ca este deja un reflex sa aprinzi televizorul, iar oamenii renunta greu la obiceiuri. Acest lucru ar duce in timp la obisnuinta si implicit relaxare, astfel ca reclama si-ar pastra ideea de a convinge, respectiv a vinde, grila culturala relaxanta ”pregatind” telespectatorul, iar raporturile cu publicul pot ramane la nivel pragmatic, strict business.[7]

            In concluzie, posturile de televiziune ar trebui sa isi asume acest tip de responsabilitate fata de publicul sau.



[2] VIRGILIU GHEORGHE, Efectele televiziunii asupra minţii umane şi despre creşterea copiilor în lumea de azi, Bucureşti, Editura Evanghelismos - Fundaţia Tradiţia Românească, 2005, p. 11

[3] GILLES FERRÉOL , ADRIAN NECULAU, Violenţa - aspecte psihosociale, Iaşi, Editura Polirom, 2003, p. 179


N1 ()

La ora actuala, in Romania, exista televiziuni private si televiziuni publice. Ceea ce doreste sa puna in discutie aceasta motiune, este daca ar trebui sau nu ca posturile din sfera privata sa isi asume sau nu o responsabilitate educationala fata de public.

Intr-adevar, privitul la televizor ocupa un procent foarte mare din activitatea unei persoane intr-o anumita zi, insa acest lucru ramane la latitudinea fiecaruia, da a-si imparti cum doreste modul de petrecere a timpului liber.

Cat priveste primul argument afirmator, consider ca este eronat sa sustinem ca violenta crescuta in scolile din Franta la inceputul anilor ’90 se datoreaza televiziunii. Faptul ca problema violentei aparea tot mai des pe micul ecran se datora circumstantei ca o data scapate de sub tutela statului, posturile tv, nemaiputand fii cenzurate, erau libere sa relateze intamplarile exact asa cum se desfasoara ele. Ceea ce doresc sa subliniez in aceasta idee, este faptul ca rolul televiziunii este acela de a informa in primul rand publicul, iar daca evenimentele dintr-o anumita tara sunt unele strict legate de violenta, acestea trebuiesc prezentate oamenilor, pentru ca numai astfel iti poti contura cu adevarat o viziune despre ceea ce se intampla in statul in care traiesti. Cat despre accesul copiilor la informatii/imagini/desene cu tenta violenta, discutia care trebuie purtata este: e de vina televiziunea pentru ca relateaza exact faptele petrecute sau sunt de vina parintii care le permit copiilor sa vizioneze evenimentele/desenele respective? Parerea mea este ca devina sunt parintii pentru ca nu isi dedica mai mult timp pentru a-si supraveghea copiii, permitandu-le sa aiba acces la televizor nelimitat si la orice ora. De asemenea tin sa mentionez ca exista nenumeroase emisiuni destinate copiilor precum si o multime de desene in care nu se promoveaza violenta, iar acesta reprezinta momentul in care parintele trebuie sa fie capabil sa aleaga emisiunea sau desenele animate pe care poate sa le urmareasca un copil. Idea este ca o persoana adulta are discernamant, fiind in masura sa constientizeze caracterul informator al celor relatate, iar in privinta copiilor, parintii au rolul si obligatia in acelasi timp de a alege ceea ce considera ca e mai bine pentru acestia.

In privinta celui de-al doilea argument, ceea ce reiese din continutul sau este faptul ca romanul considera televiziunea pe langa principal sursa de informare si un important mod de relaxare. In acest sens, voi cita din dovada prezentata de echipa afirmatoare : “Televizorul a rămas una dintre cele mai ieftine, poate chiar cea mai ieftină distracţie pe care şi-o poate permite românul. Datele arată că oamenii au ajuns să prefere acele distracţii pentru care nu scot bani din buzunar", consideră Petrişor Obae, editor paginademedia.ro”. In acest caz, nu gasesc absolut nici o problema cu tema care trebuie dezbatuta.

In legatura cu strategia care este prezentata, imi permit sa nu fiu de acord cu aceast. De ce? Pentru ca o persoana care doreste sa se relaxeze, va cauta intotdeauna o emisiune de divertisment, o emisiune care nu necesita o foarte mare atentie din partea sa. in schimb o emisiune care se vrea a fi una educationala, ar trebui sa fie menita sa capteze atentia spectatorului, pentru ca in sens contrar nu si-ar atinge scopul. Niciodata o persoana nu va aprinde televizorul si il va lasa pornit pe primul post de televiziune ci va cauta exact emisiunea care il intereseaza.

As dori sa mai adaug faptul ca la ora actuala exista numeroase posturi private de televiziunea care prezinta in exclusivitate programe cu scop educational (Discovery Chanel, animal planet, the Money Chanel, Reality Tv etc. ), posturi despre care echipa afirmatoare nu a deschis discutia. Cu alte cuvinte, posturi cu scop educational, exista in Romania, iar daca o persoana este interesanta de un documentar, spre exemplu, optiuni exista. Mai mult decat atat, faptul ca aceste posturi de televiziune exista, inseamna ca ele furnizeaza un profit considerabil, pentru ca in caz contrar acestea ar fi inchise. Asadar, exista un public suficient de mare care este interest sa vizioneaza emisiuni din sfera educationala.

In momentul in care se observa ca aceste emisiuni nu sunt suficient de mult vizionate, cauza ar putea fi lipsa de interes a unei persoane, iar daca va fi bombardat cu astfel de emisiuni, cum propune echipa afirmatoare sa se faca, acesta va schimba postul si va urmari tot ceea ce il intereseaza, pentru ca o persoana nu poate fi motivata in acest fel. Problema este una mult mai profunda si tine foarte mult de educatia primita, inclusiv in alegerea emisiuniilor pe care alegi sa le vizionezi.

Viziunea echipei negatoare cu privire la aceasta motiune, se refera la faptul ca un post de televiziune va rula intotdeauna emisiuniile care sunt cerute de public si, mai mult decat atat, acestea au un anumit domeniu de activitate si tocmai acest lucru le ajuta sa fuctioneze. Doresc sa mentionez ca in momentul de fata exista televiziuni care prezinta exclusiv programe sportive, programe educationale, programe financiare s.a.m.d si, de asemenea, exista posturi de televiziune care incearca sa combine programele, prezentand cate putin din fiecare domeniu, iar in momentul in care exista o grila atat de mare de programe care acopera absolut toate domeniile, nu se poate sustine ca televiziunea, in ansamblul ei, nu isi asuma o respunsabilitate educationala.

In concluzie, echipa afirmatoare nu numai ca nu a prezentat nici o informatie cu privire la posturile de televiziune existente, in ce masura acestea au sau nu scop educational, dar s-a limitat la a analiza un caz concret din Franta, fara a demonstra o legatura cauzala cu motiunea si nu in ultimul rand, a propus o strategie care s-ar dori sa motiveze persoanele sa urmareasca emisiuniile cu scop educational. Din acest fapt nu rezulta o responsabilitate a respectivelor posturi, pentru ca in momentul in care iti asumi o responsabilitate, inseamna ca scopul este ca acele emisiuni sa fie si urmarite de public, iar daca acesta nu doreste sa vizioneze emisiunile respective, va muta postul, iar scopul nu va fi atins.


A2 (Catalina Ursache)

            Ideea centrala a discursului postat de negatori este aceea de a lasa grilele posturilor de televiziune asa cum sunt, dar echipa afirmatoare sustine in continuare ca este timpul ca televiziunile private sa isi asume responsabilitati educationale.

            Sustinem faptul ca este oarecum incerta prezentarea negatorilor a ideilor expuse: incep prin a spune ca tema e daca televiziunile private trebuie sau nu sa isi asume rolul, insa pe parcurs si in special in penultimul paragraf creeaza confuzie mentionanad ca prin diversitatea programelor, ei si l-au asumat deja, incertitudinea rezultind in primul rand din formularea rationamentului - diversitatea programelor nu implica in mod automat si tipul de responsabilitate care ne intereseaza pe noi, ci vizeaza doar acoperirea unui public cat mai larg, apoi din faptul ca pe parcurs zic ca posturile trebuie lasate asa cum sunt, oamenii sa aleaga ce vor, ca in final sa zica altceva. Astfel, ei sustin ca exista responsabilitate sau ca nu ar trebui sa existe pentru ca sunt deja posture specializate? Un alt motiv ce a condus la incertitudine/neintelegere poate fi observat in ultimul paragraf al negatorilor in care acestia ne cereau sa prezentam situatia actuala a emisiunilor difuzate, mai precis ”in ce masura au sau nu au scop educational”, dupa cum zic ei, ori problema aici este ca noi, afirmatorii, sustinem ca nu au si ca ar trebui, deci cererea lor este irelevanta. Mergand pe linia irelevantei, propunerea acestora de a ne sustine cazul prin expunerea unor cazuri concrete de posturi de televiziune este nefondata sau, poate, nu tocmai explicata asa incat mesajul nu a fost receptat de noi. In plus, acelasi lucru l-am putea face noi in momentul de fata, putem spune ca negatorii ar fi trebuit sa vorbeasca despre cazuri concrete, nu doar sa aminteasca in treacat televiziuni, asa incat transformau acest lucru in favoarea lor respectiv in defavoarea noastra.

            In primul contra-argument negatorii spun ca parintii ar trebui sa decida grila copiilor neluand in calcul mai multi factori. Am sa ma folosesc de urmatorul citat pentru a explica mai bine legatura dintre televizor-violenta-copii ca in final sa arat legatura cazuala intre neputinta parintilor de a decide si copii. Acest citat ii apartine lui Florin Tudose (psiholog), el caracterizand oferta tv postcomunista ca:”"Un model difuz care inlocuia egalitarismul furnicilor oarbe din comunism, cu unul al haitei dornica de placere si violenta, de performanta doar in domeniul corporal sau sexual, un model dominat de cel cu muschii tari, care loveste, dar nu gandeste". Sunt incurajate stiluri de viata noi, in care drogurile, violenta, prostitutia, comportamentele de tip mafiot sunt toate infatisate ca facand parte din cotidian, deci din firesc si pana la urma, inevitabil. Copilul, "agresat" in mod constant cu astfel de atitudini, ajunge sa se identifice cu agresorii sau cu solutiile acestora la diferite probleme, pentru ca "la ei predomina latura afectiva si participa deosebit de intens la ce vad si aud". In plus, chiar daca programul vizionat este unul de fictiune sau divertisment, copilul nu opereaza distinctia si preia datele ca atare, urmand ca in timp, pe baza acestui tip de informatii, sa se dezvolte psihic si intelectual.” [1] Acum pornim de la ideea ca traim intr-o societate in care avem toate categoriile sociale – de la cea foarte bogata (statistic vorbind un numar foarte mic), pana la cea foarte saraca (un numar destul de mare al populatiei se incadreaza in aceasta categorie) – intr-o tara numita Romania, nu Elvetia sau alta la fel de bine dezvoltata. Ce vreau sa arat cu acest lucru? Plec de la premisa ca majoritatea adultilor dintr-o familie isi petrec mai mult timp la serviciu decat acasa pentru a-si putea duce existenta, astfel copilul ramane singur. Chiar daca parintele ii zice ce anume trebuie sa faca si ce nu, sau la ce sa se uite si la ce nu, dupa cum stim, tot ce e interzis e tentant, mai ales cand esti mic si nu ai caracterul format, asa ca parintii nu pot controla totul. Intr-adevar, parintii pot scoate din memorie anumite programe, dar in conditiile in care foarte multe au aceeasi grila sub nume diferite e destul de greu, daca nu chiar imposibil de facut acest lucru. Cazul Frantei pe care negatorii il considera irelevant ne sustine ideea, iar citatul psihologului poate veni oricand ca o intarire a argumentului folosit in primul discurs, de fapt poate fi interpretat ca o completare.

            Cat despre al doilea contra-argument, este dificil de stabilit ce anume contr-argumenteaza in conditiile in care nu aduc niciun argument/dovada, ci doar ne citeaza zicand apoi ca nu gasesc ”nicio problema cu tema care trebuie dezbatuta” asa incat misiunea afirmatorilor de argumentare a ideilor prezentate in discursul precedent e grea. Insa daca il vom corela cu urmatorul paragraf am putea deduce ca negatorii merg pe ideea ca relaxarea inseamna Panem et circenses (dare) ( (Dati poporului) paine si circ) omitand faptul ca sunt si oameni carora nu le pasa de ce se intampla in ”ograda vecinului”. Da, admitem faptul ca tine de educatie sau ca exista posturi numai cu caracter cultural etc, dar educatia nu trebuie sa vina mereu de la cineva, provine si din diversi stimuli exteriori ori in conditiile in care provii dintr-un mediu defavorizat si tot ce vezi in jur e nepasare, asteptare ca celalalt sa faca (de cele mai multe ori statul) si violenta, la care mai adaugi si grilele posturilor nu e prea greu de facut niste legaturi intre ce anume influenteaza alegerile sau ce determina schimbarea postului cu un altul. Daca televiziunile si-ar asuma aceasta responsabilitate si ar introduce intr-o emisiune (de exemplu) si ceva cultural, in timp oamenii s-ar obisnui cu acest lucru. Asa cum sa te uiti la televizor este un reflex asa si o emisiuni creata altfel decat dupa modelul ”paine si circ” va deveni un reflex. Nu argumentam ideea unor televiziuni cu muzica de opera sau alte lucruri in aceasta directie, ci argumentam pentru televiziuni care sunt responsabile pentru ceea ce difuzeaza, care se gandesc la impactul asupra copiilor si nu numai, care atunci cand fac un lucru il fac responsabil. Atata timp cat oferi publicului circ ca relaxare cam asta vei avea. Cand incepi sa informezi publicul asupra repercursiunilor si intr-un mod serios circul va inceta.

            In incheiere, echipa afirmatoare sustine in continuare pozitia conform careia posturile de televiziune private trebuie sa isi asume responsabilitatea pentru ceea ce difuzeaza.




N2 ()

In aceasa dezbatere a existat inca de la inceput o problema destul de mare a echipei negatoare, anume lipsa starii de fapt, care genereaza si mai apoi in contraargumentarea acestora confuzii.Starea de fapt este importanta tocmai fiindca creeaza premisele dezbaterii, iar in cazul de fata nu stim nici cate posture private exista in Romania, nici daca acestea isi asuma vreo responsabilitate, nici daca acestea au un efect negativ asupra populatiei, sau daca exista o problema pe care ar trebui sa o rezolvam prin implementarea masurii propuse de afirmatori.

In primul rand, ceea ce sustinea echipa negatoare este faptul ca exista o mare diversitate in ceea ce priveste posturile de televiziune, ca acestea acopera toate domeniile inclusive cel cultural si ca nu e nevoie ca toate sa furnizeze programe educationale.Aceste emisiuni educationale se gasesc pe canale de televiziune specializate si sunt o multime : National Geografic,Animal Planet,Discovery,Money Channel,toate accesibile romanilor.Nu iseamna ca daca posturile nu bombardeaza publicul cu emisiuni educationale acestea nu isi asuma responsabilitatile respective.Mai mult decat atat, nu se poate sustine ca televiziunile private in ansamblu nu isi asuma responsabilitati educationale,cand acestea acopera domenii atat de vaste.

                Urmatorul argument nu il contrazice deloc pe cel precedent,precum se inseala echipa adversa.Echipa negatoare sustinea faptul ca ,in lipsa unei stari de fapt care sa demonstreze contrariul, se poate considera ca exista deja responsabilitati educationale satisfacute prin anumite posturi si chiar daca nu ar fi asa , tot ar fi ineficienta masura propusa.Fiindca persoanele sunt diferite una de alta si sunt mai mult sau mai putin interesate de emisiunile culturale.Mai mult deca atat ,si necesitatile unei singure persoane variaza, in unele momente isi doreste sa priveasca emisiuni de acel tip si altele nu.Televiziunile private au si rolul de a ne distra ,rol de relaxare.Este uman sa ai momente in care lucrezi si momente in care te relaxezi.Sustinem si faptul ca publicul care vizioneaza acum emisiuni educationale va fi acelasi si dupa implementarea masurii propuse de afirmatori, fiindca cei care nu sunt interesati, vor cauta o alternativa, ca si in momentul de fata cand ignora numeroasele emisiuni de pe Discovery si aleg sa vizioneze emisuni de dvertisment.

Concluzionand, posturile de televiziune , ca un tot ,isi asuma deja responsabilitati educationale, nu avem probleme identificate la nivelul acestora, iar echipa afirmatare propune o metoda ineficienta si care nu ar rezolva nici macar o posibila problema.Astfel consideram ca nu e necesara extinderea rolului educational, fiindca omul are nevoi diverse si trebuie sa si le satisfaca pe toate, iar functiile acestor televiziuni se gasesc inrt-o proportie bine studiata si stabilita.



Decizia:

Anca Onutan

Echipa castigatoare: Echipa Negatoare

Justificarea deciziei

Din punctul meu de vedere, echipa afirmatoare nu a reusit sa demonstreze de ce posturile private de televiziune ar trebui sa isi asume responsabilitate educationala. Echipa afirmatoare sustine necesitatea asumarii unei responsabilitati datorita influentei majore pe care televiziunea o are prin difuzarea violentei (Franta) sau datorita lipsei de discernamant a copiilor si propune abordarea unei strategii de incluziune a unor programe culturale in grila de programe a fiecarei televiziuni. Insa, echipa afirmatoare nu trateaza deloc starea de fapt si ignora sa explice pozitia posturilor de televiziune, in ce masura au/nu au in momentul acesta  un scop educational, de ce ar trebui sa isi asume o astfel de responsabilitate, de ce un post ar trebui sa faca mai mult decat face in prezent. Este important de retinut pentru ambele echipe ca nu este suficient sa prezentati un simplu exemplu pentru a castiga un argument. Fiecare exemplu oferit (ex. Violenta in Franta, desene animate) trebuie incadrat intr-un argument si trebuie aratata legatura cu motiunea.

Pe de alta parte, echipa negatoare identifica cateva din omisiunile echipei afirmatoare si reuseste sa contra-argumenteze exemplele oferite de afirmatori. Astfel, am identificat 2 arii de conflict:

Aria 1: Datorita influentei asupra populatiei, obiectivul televiziunii ar trebui sa fie educarea – afirmatorii nu demonstreaza prin argumente aceasta idee, ci doar ofera doua exemple (strategie insuficienta de argumentare) – violenta excesiva mediatizata in Franta si impactul desenelor animate asupra copiilor. Echipa negatoare reuseste sa contra-argumenteze aceste exemple, explicand ca televiziunea franceza prezinta doar realitatea si ca difuzarea continua a stirilor legate de violenta se datoreaza doar renuntarii la cenzura din partea statului francez. Totodata, avand in vedere ca programele pentru copii variaza, ramane in responsabilitatea parintilor de a avea grija de proprii copii.

Aria 2: Eficienta strategiei propuse de afirmatori – Echipa afirmatoare propune includerea programelor culturale in grila televiziunilor private, plecand de la premisa ca oamenii primesc ce li se da, sunt obisnuiti sa deschida televizorul si sa se uite la program si ca de indata ce se vor difuza astfel de programe, le va intra in reflex sa se uite la emisiuni culturale, si deci responsabilitatea educationala va fi indeplinita. Echipa negatoare ridica indoiala asupra acestui rationament si explica ca plecand de la premisa ca televiziunea reprezinta in principal o sursa de divertisment (idee propusa si de A1 inca de la inceput), o persoana care va dori sa vada emisiuni de divertisment, va cauta in continuare aceste emisiuni si va evita orice program cultural, printr-o simpla schimbare de canal. Astfel, in final, publicul tinta al emisiunilor culturale nu se va schimba, iar cei care cauta astfel de emisiuni se pot orienta spre varietatea de posturi deja specializate pe acest sector (Discovery Channel, National Geographic), in timp ce acele persoane neinteresate de programe culturale le vor evita, asa cum evita si in prezent programele de pe aceste posturi.

Comentarii generale

-          Stabiliti cadrul discutiei inca de la inceput pentru a evita confuzii in argumentare ulterior.

-          Aveti grija la oferirea de citate. Nu este suficient pentru a demonstra un argument, doar sa specificati un citat si un nume alaturat – pentru a da semnificatie, citatul trebuie incadrat in structura unui argument (un citat nu e un argument de sine statator).

-          Demonstrati importanta sursei. Nu e suficient sa specificati un nume de expert/psiholog si sa presupuneti automat ca afirmatiile lui sunt valide – in timp ce o echipa citeaza un psiholog, celalalta echipa poate sa citeze alt psiholog care sustine exact opusul. Incercati sa aratati importanta sursei si de ce sursa voastra este mai relevanta decat a echipei oponente.

Comentarii individuale

A1 – 22 puncte (Continut -11; Strategie -7; Stil -4)  – Acorda mai multa atentie realizarii intregului rationament pentru un argument. Nu este suficient doar sa dai un exemplu – trebuie sa legi exemplul de argument si sa faci intotdeauna legatura cu motiunea

N1 – 25 puncte(Continut -13; Strategie -8; Stil -4) – Ai prezentat argumente relevante, cu o structura logica. Insa, pentru a pastra corectitudinea fata de toate discursurile, ar trebui ca pe viitor sa iti incadrezi discursul in limita de 600-700 de cuvinte.

A2 – 23 puncte (Continut -12; Strategie -7; Stil -4)  – Incearca sa nu te mai pierzi in asa de multe detalii – ai folosit mult prea mult din spatiul alocat intr-o incercare de a clarifica neintelegerile dintre echipe, in a explica citate sau concepte (ex. Panem et circenses), care nu iti ofereau un avantaj foarte mare in argumentare. De asemenea, acorda mai multa atentie incadrarii in limita de cuvinte.

N2 – 23 puncte (Continut -12; Strategie -7; Stil -4)  – Ai identificat bine punctele slabe ale cazului afirmator. Totusi, incearca sa identifici toate ariile de conflict tratate de ceilalti vorbitori si sa folosesti spatiul alocat (mai aveai cel putin 200 de cuvinte pe care le-ai fi putut folosi pentru a explica mai bine punctul de vedere al echipei tale)

A1 -> 22 puncte
N1 -> 25 puncte
A2 -> 23 puncte
N2 -> 23 puncte
Castiga echipa:

Crina si Crina (negatori)


Vrem parerea ta! Pentru asta, trebuie sa te loghezi.

Un proiect
Ardor
Finanțatori
Open Society Foundation
MemoPlus
Parteneri
Policy Center
British Council
Europuls
Ce-Re
Prime Romania
Centrul pentru jurnalism independent
Aisec
Cogitus
Foreign Policy
Elsa
Voluntari pentru idei si proiecte
Trust
Leap
Asociatia young initiative
Asjc
Osut
Susținători Parteneri instituționali
Parteneri media
HotNews
Romania Pozitiva
Think Outside The Box
Carevasazica
Studentie.ro
startub.unibuc.ro
Iasi fun
Ziarul de Iasi
KissFm
Acest proiect este finantat cu sustinere din partea Comisiei Europene. Aceast publicatie [comunicare] reflecta doar vederile autorului, iar Comisia nu poate fi facuta responsabila pentru utilizarea informatiei pe care o contine.