Login  Register
Email:

Pass:

forgot password?

Email:

login?

'Daniela si Ionut' (afirmatori) vs 'Alexandra si Andreea ' (negatori)

A1 (Daniela Bodrug)

E timpul să afirmăm că nesupunerea civică este legitimă într-o democraţie?

Nimeni nu pune la îndoială valoarea respectului faţă de lege într-o democraţie, însă, putem oare avea aceeaşi siguranţă când o lege sau anumite politici de guvernare devin instrumente de exercitare a exceselor autorităţii faţă de cetăţeni şi sunt incompatibile din punct de vedere moral cu o societate democratică? În atare situaţie, care sunt motoarele capabile să impulsioneze o reconfigurare a parametrilor morali existenţi? Ce este mai legitim: o lege care încalcă anumite drepturi recunoscute sau un act de nesupunere care nu este o infracţiune, ci o revoltă exprimată prin refuzul de a se conforma unei legi sau politici păguboase nu pentru un individ în particular, dar pentru societate în general?

Nesupunerea civică nu are o definiţie universal acceptată. Reprezintă, mai ales, acea acţiune înfăptuită cu intenţie, publică şi fără violenţă, dar nelegală, care are ca scop nu schimbarea întregii legislaţii sau orânduiri de drept ale unei ţări, ci a diferitelor norme juridice, respectiv, schimbarea politicii guvernului, în baza unei viziuni a moralităţii şi a dreptăţii considerată superioare.” (http://ro.wikipedia.org/wiki/Nesupunere_civic%C4%83) Iar legitimitatea, aici, se referă la actul de nesupunere, care este justificat, îndreptăţit sau echitabil din punct de vedere moral, nu legal, şi la care se apelează conştient în baza unei convingeri morale cu scopul de a înlătura efectul negativ al unei prevederi legale sau al unei politici. Pe când democraţia reprezintă acea formă de organizare a societăţii, care oferă şansa ca fiecare să participe la luarea deciziilor importante.

Nesupunerea civică este efectul unei legi nedrepte din punct de vedere moral. Recurgerea la mijloace nelegale pentru exprimarea unui irespect faţă de o lege sau prevedere legală apare în momentul în care cetăţeanul este convins de nedreptatea ce i se face prin această lege şi nu are altă posibilitate de a o schimba decât printr-o comunicare publică nonviolentă care exprimă dezacordul său apelând la moralitate. De exemplu, actualmente, chişinăuienii manifestă nemulţumire, care va genera în nesupunere civică, provocată de hotărârea autorităţilor de a-i obliga să plătească de la 1 noiembrie 2011 nu doar pentru consumul care-l arată contoarele personale, dar şi diferenţa dintre aceste date şi cele indicate de contorul de la bloc. Faptul că unii chişinăuieni nu vor plăti facturile este o încălcare a legii, însă acest act de nesupunere civică este justificat moral într-o societate democrată, în momentul în care este nedrept ca cetăţenii să plătească apa care curge ore întregi în subsol sau pe străzi din neglijenţa autorităţilor. O nedreptate cauzează o nesupunere.

Democraţia este albia în care mecanismele de exprimare a revoltei, chiar şi cele nelegale, au posibilitatea să impulsioneze o reconfigurare a parametrilor morali şi politici existenţi. Dacă acceptăm că democraţia este o formă de organizare a societăţii în care fiecare are dreptul să participe la luarea deciziilor, atunci oricine are dreptul să participe şi la abrogarea acestora în momentul în care conştientizează că legea în cauză este imorală şi dăunătoare pentru societate. După alegerile din 29 iulie 2009, în Republica Moldova a apărut o mişcare socială, care în câteva luni a devenit partid politic – Mişcarea Populară Antimafie. Membrii acestei mişcări, au votat  pe 29 iulie pentru forţele democratice, însă, după ce s-a constatat că acestea au devenit victime ale unor clanuri mafiote, activiştii acestei mişcări au recurs la acţiuni de exprimare a revoltei trecând limitele legale. Prin aceasta, au reuşit însă să limiteze numărul mandatelor Partidului Democrat, la conducerea căruia se află persoane controversate, care au preluat sistemul de jefuire a statului creat de Voronin, fostul preşedinte. Acum, se adeveresc previziunile Mişcării Antimafie şi unume că toate componentele Alianţei pentru Integrare Europeană, care sunt la guvernare, au devenit parte a acestui sistem. Aşa cum au avut dreptul să opteze pentru AIE, tot aşa au dreptul să fie împotriva AIE. Democraţia naşte şansa de a schimba lucrurile spre binele societăţii când se dovedeşte că acestea sunt imorale.

Într-o democraţie, nesupunerea civică este firească. Legile ca şi oamenii nu sunt perfecte, iar o societate democrată dă libertate cetăţenilor să apeleze la conştiinţă şi să-şi exteriorizeze convingerile morale prin acţiuni de nesupunere civică întru binele tuturor.


N1 (Alexandra Frunza)

            Conform teoriei contractului social, formulată de J.J. Rousseau, omul când devine membru al unei societăţi alege să îşi îngrădească drepturile pentru a-şi garanta siguranţa personală, pentru a asigura o bună desfăşurare a societăţii şi pentru a participa la realizarea binelu comun. Omul este un „animal social” care alege să trăiască într-o comunitate, fiidn astfel obligat sa respecte regulile impuse de acea comunitate.

Nesupunerea civică nu este legitimă, căci, prin ea, individul ignoră regulile societăţii din care face parte pentru a-şi satisface un interes propriu, care, de multe ori, contravine binelui comun.

            În primul rând, „legitimitatea este o însuşire a ceea ce este legitim”[1], iar cuvâtul legitim defineşte ceva ce este „întemeiat pe lege / se justifică prin lege”[2], astfel că, în acest context, actul de nesupure nu este unul moral ci unul ilegal. Mai mult, nesupunerea civică nu poate fi legitimă într-un stat democratic atâta timp cât există legi care interzic fie expres, fie implicit, actele sau faptele de nesupunere civică. În general, nesupunerea civică se manifestă printr-o serie de omisiuni,de exemplu, refuzul de a plăti taxe sau  neexecutarea unor obligaţii ce rezultă din lege, iar în statul nostru există legi (LEGEA nr.27 din 17 mai 1994 privind impozitele şi taxele locale), care prevăd expres că aceste acte vor fi pedepsite, interzicând, implicit, nesupunerea civică.

Echipa negatoare consideră că democraţia este o formă de organizare şi conducere politică a societăţii prin consultarea cetăţenilor, puterea este într-adevăr a poporului, doar că acesta alege reprezentanţi care iau deciziile, ţinând cont de binele comun al cetăţeniilor, de interesele şi aspiraţiile acestora. Ca formă de organizare şi conducere politică a societăţii, democraţia presupune două părţi: conducători şi conduşi (guvernanţi şi guvernaţi), prin consens între cele două părţi.Astfel că masa de oameni care fac parte dintr-un stat democratic au un rol consultativ.[3]

În al doilea rând, într-un stat democrat, legea nu poate fi nedreaptă din punct de vedere moral, deoarece Parlamentul, care este investit cu puterea legiutoare, este ales de oameni şi este obligat să aibă în vedere interesele oamenilor care l-au ales. În cazul în care o lege ar fi nedreaptă sau injustă sau cauzează un prejudiciu prea mare pentru societate există instituţii, puse la îndemâna oricărui cetăţean, care au ca scop modificarea acestor legi sau chiar înlaturarea lor din sistemul de drept. Aceste instituţii sunt: Avocatul Poporului, cu rolul de a apăra drepturile şi libertăţile persoanelor fizice şi de a întocmi rapoarte care conţin recomandări privind modificarea legislaţiei pentru a asigura o mai bună ocrotire a  drepturilor[4]; recursul în interesul legii, care se face de către instaţa de judecă în urma constatării unor neregularităţi la nivelul textului legal, având ca finalitate modificarea, abrogarea sau interpretarea corectă a legii; Curtea Constituţională, care statuează asupra constituţionalităţii dispoziţiilor legale.

De asemenea, cetăţenii pot schimba reprezentanţii aleşi de ei, dacă consideră că nu îşi îndeplinesc funcţia cum trebuie sau dacă nu respectă interesele cetăţenilor şi al statului.

În al treilea rând, din principiul “ubi societas, ibi ius”( acolo unde este societate este şi lege) rezultă că parametri morali şi politici sunt cei care influenţează legea, iar în momentul în care aceştia se schimbă,fie se schimbă legea fie aceasta devine caducă (exemplu: renunţarea la pedeapsa capitală prin Legea 6/1990).

Mai mult, într-o societate primează binele comun, astfel că nu este nici justificat şi nici legitim ca un individ, sau chiar o masă de oameni să apeleze la nesupunearea civică pentru modifica o lege pe care ei o consideră imorală sau nedreaptă, dacaă acea modificare periclitează buna desfăşurare a societăţii sau chiar neîdeplinerea binelui comun.

În plus, principiul “dura lex, sed lex” (legea e lege, chiar daca e dură) impune ca orice individ să respecte legea, indiferent de  asprimea ei, deoarece, pe de o parte, acel individ şi-a dat acordul pentru aplicarea acelei legi din momentul în care a participat la alegerea reprezentanţiilor pe care i-a investit cu puterea de a legifera, iar, pe de altă parte, a acceptat să respecte legiile societăţii din momentul în care a devenit membru al acelei societăţi.

            Nesupunerea civică nu este şi nici nu poate fi una legitimă  atâta timp cât echilibrul social este asigurat şi susţinut de reguli şi legi, care odată ignorate sau nerespectate pot distruge acest echilibru.



[1] http://www.webdex.ro/online/dictionar/legitimitate

[2] http://www.webdex.ro/online/dictionar/legitim

[3] http://www.e-scoala.ro/cultura_civica/domacrat1.html

[4] Constituţia României, art.58, art.60


A2 (Ionut Tudor)

            Nesupunerea civică reprezintă acțiunea unui grup de oameni motivați de un deziderat comun. Justificarea acestei acțiuni este dată tocmai de întinderea revendicării și survine atunci când celelalte mijloace „tradiționale” sunt ineficiente sau neconcludente. În fața unor măsuri abuzive din partea autorităților, în condițiile unor încălcări ale drepturilor cetățenești sau ale interesului comun, cetățenii sunt justificați în a se organiza într-un grup ce-și revendică drepturile. Acțiunea lor nu este în interes propriu, ci vizează tocmai binele comun. Aceasta se poate uneori realiza prin încălcarea unor legi deja existente, dar nu cu necesitate.

 Exemple celebre din istoria umanității ne relevă forme de nesupunere civică întreprinse prin mijloace non-violente. Mahatma Gandhi este promotorul acestei forme de rezistență, cu ample consecințe pentru poporul indian.

            Actul de nesupunere civică nu este un simplu gest de rebeliune; tocmai prezența cuvântului „civic” ne-o certifică. Refuzul unui particular de a plăti taxele nu este o manifestare a nesupunerii civice. Dar, dacă o parte a unei comunități refuză în mod declarativ plata unei anumite taxe, pe motiv că o consideră abuzivă, disproporționată sau nejustificată, oferind și argumente în sprijin, atunci suntem în fața unei manifestări legitime, emanație a voinței poporului. Anumite legi pot fi declarate nelegitime atunci când nu comportă adeziunea cetățenilor, aceștia fiind justificați în a lua oricare măsură necesară pentru a le schimba.

            Reprezentarea poporului în sfera puterii, unul dintre pilonii specifici democrației nu constituie singura trăsătură a acestei forme de guvernare. Prin democrație oamenii au și trebuie să aibe un rol activ în societate, să participe fără restriște la treburile „cetății”. Acest ideal, statuat în Grecia Antică, prima democrație din istoria omenirii așa cum o cunoaștem noi, capătă diferite forme în funcție de circumstanțele istorice, politice și economice. În prezent, reprezentarea în Parlament, garanție necesară într-o democrație, nu reprezintă în schimb o garanție suficientă pentru îndeplinirea binelui comun. Actele de nesupunere civică pot constitui un imbold semnificativ dat guvernanților să nu se abată de la îndeplinirea cu responsabilitate a dezideratelor  societății.

            Puterea nu se manifestă exclusiv prin legi. Astfel, există multe acțiuni ale puterii care nu se încadrează exclusiv în sfera legală, dar care sunt ilicite din punctul de vedere al cetățenilor, iar recursul la instituțiile însărcinate cu astfel de prerogative este ineficient. Atunci când societatea civilă a înțeles să reacționeze prin mai multe organisme (de la Academia Română, Universități, ONG-uri, asociații ecologiste, culturale, la simplii cetățeni etc.) față de proiectul minier de la Roșia Montană, aceștia nu au acționat împotriva unei legi, ci împotriva unei posibile măsuri catastrofale pentru mediu și patrimoniul cultural, care ar fi depășit în amploare beneficiile aduse de pe urma exploatării economice.  Apelul la instanțe de judecată, Avocatul Poporului, Curtea Constituțională etc., nu constituie un resort efectiv împotriva stopării acestei măsuri, de aceea, ținând cont de gravitatea situației, cetățenii sunt justificați în a nu se supune. Acțiunea activiştilor anti-RMGC de la Cluj, care au ocupat hotelul Continental, părăsit de proprietar, care au afișat bannere și au scandat lozinci împotriva proiectului minier, face parte indubitabil din categoria nesupunere civică. Fără a produce pagube sau provoca grave încălcări ale valorilor sociale, activiștii respectivi au avut un rol major în sensibilizarea opiniei publice privitor la posibilul dezastru minier și putem spune că au acționat în spiritul democrației și ale valorilor fundamentale.

            Este adevărat că reprezentanții aleși pot fi înlăturați după un ciclu electoral, dar această măsură nu asigură respectarea intereselor cetățenilor. Un deziderat precum eliminarea corupției și respectarea legilor și a justiției nu este unul care să intereseze doar o dată la patru ani, ci în mod constant, indiferent de fluctuația partidelor la putere. Când cetățenii sesizează pasivitatea autorităților în implementarea măsurilor necesare pentru asigurarea unui climat de corectitudine în societate, aceștia sunt justificați în a lua măsurile necesare pentru rectificarea problemei înaintea alegerilor, inclusiv prin forme de nesupunere civică.

            Parametrii morali și politici sunt de multe ori cei care influențează adoptarea, modificarea sau eliminarea unei legi. Numai că, nu există o suprapunere organică între morală și lege, iar de multe ori decidenții politici nu întreprind activitatea de transpunere a considerentelor morale în legislație. În aceste circumstanțe, nesupunerea civică poate fi vectorul de mobilizare a energiilor sociale în vederea denunțării anumitor disfuncții morale sau legale. Figura lui Martin Luther King este una emblematică pentru istoria recentă a democrației. Inspirat de învățăturile lui Gandhi Martin Luther King a fost un activist pentru drepturile cetățenești ce a  militat împotriva segregării și discriminării rasiale prin nesupunere civică și mijloace non-violente, motiv pentru care a primit premiul Nobel pentru pace și devenit un idol național în istoria liberalismului american modern.

Referințe:

-http://en.wikipedia.org/wiki/Martin_Luther_King,_Jr.

-http://en.wikipedia.org/wiki/Gandhi

-http://oradecluj.oradestiri.ro/galerie-foto-si-video-filmul-celor-7-ore-de-ocupare-a-hotelului-continental-celor-sapte-activisti-anti-rmgc-li-se-vor-intocmi-dosare-penale/actualitate/2011/11/07/


N2 (Andreea Fanea)



Decizia:

Jakab Radu

Buna ziua,

Meciul acesta atinge cel mai bine dintre cele pe care le-am arbitrat principiile esentiale care trebuiesc aduse in discutie: moralitate versus legalitate, mecanisme institutionale versus vointa comunitatilor, supunerea catre contractul social versus necesitatea corijarii unor probleme.

Echipa afirmatoare a definit in mod satisfacator termenii, o interpretare a motiunii dupa aceste definitii ar fi binevenita. Aceasta poate fi o propozitie simpla, mai concreta si mai clara decat motiunea oferita.

Delimitarea facuta in ambele discursuri intre ce este si ce nu este nesupunere civica este binevenita. Aspectul argumentarii rationale a deciziei de nesupunere (presupunanad ca aceasta e corecta si morla) este unul esential.

Aveti grija la supra-simplificari! De exemplu “Nesupunerea civică este efectul unei legi nedrepte din punct de vedere moral” poate fi usor interpretat in sensul ca ar trebui sa luptam cu orice lege imorala. Prea multe astfel de lupte insa pot duce la instabilitate, argument ce ar putea fi folosit de negatori. Concluzia – nuantati ceea ce spuneti, incercati sa fiti concreti, concisi si clari (“cei 3 C”)  fara insa a scapa aspecte relevante ale argumentului.

Folositi exemplele cu grija. A1 spune “Dacă acceptăm că democraţia este o formă de organizare a societăţii în care fiecare are dreptul să participe la luarea deciziilor, atunci oricine are dreptul să participe şi la abrogarea acestora”; nesupunerea civica nu e legata neaparat de abrogare. Ea poate la fel de bine sa ceara instituirea unei legi, precum si schimbarea sau abrogarea uneia.

Mai mult, in acest exemplu, democratia permite dreptul de a participa la decizii prin reprezentativitate – noi votam niste alesi care pot da legi. In acest sens, ea ne permite deja sa le si abrogam, prin acelasi mecanism. Exemplul ar fi valid doar daca democratia ne-ar permite sa votam direct legi, dar nu si sa votam direct aborgarea lor.

V-as recomanda sa aveti mare grija sa nu faceti politica in dezbateri. Unele pareri moderate sunt in regula; puteti da exemple din zona politica; insa evitati sa sustineti sau sa luati o parte vadita. Ma refer la situatia Voronin / AIE / Miscarea Antimafie, care la un moment dat isi pierde rolul argumentativ.

Discursurile ar putea beneficia de mai multe surse citate ca si dovezi. Acest fapt e important pentru a le face mai concrete (evitam sa vorbim despre vorbe)  dar va va ajuta de asemenea sa va formulati mai bine si mai puternic ideile.

Legat de acest subiect va recomand sa va conformati cu regulile de citare ale concursului. Puteti vedea discursul N1 pentru un exemplu corect.

Va urez succes in continuare!

A1 – 25p

Continut - 13

Strategie - 9

Stil - 3

A2 – 26p

Continut - 13

Strategie - 10

Stil - 3

A1 -> 25 puncte
N1 -> 0 puncte
A2 -> 26 puncte
N2 -> 0 puncte
Castiga echipa:

Daniela si Ionut (afirmatori)


Vrem parerea ta! Pentru asta, trebuie sa te loghezi.

Un proiect
Ardor
Finanțatori
Open Society Foundation
MemoPlus
Parteneri
Policy Center
British Council
Europuls
Ce-Re
Prime Romania
Centrul pentru jurnalism independent
Aisec
Cogitus
Foreign Policy
Elsa
Voluntari pentru idei si proiecte
Trust
Leap
Asociatia young initiative
Asjc
Osut
Susținători Parteneri instituționali
Parteneri media
HotNews
Romania Pozitiva
Think Outside The Box
Carevasazica
Studentie.ro
startub.unibuc.ro
Iasi fun
Ziarul de Iasi
KissFm
Acest proiect este finantat cu sustinere din partea Comisiei Europene. Aceast publicatie [comunicare] reflecta doar vederile autorului, iar Comisia nu poate fi facuta responsabila pentru utilizarea informatiei pe care o contine.