Login  Register
Email:

Pass:

forgot password?

Email:

login?

'Teo si Horia (voluntari)' (afirmatori) vs 'Erasmus' (negatori)

A1 (Teodora Oprea)

Nesupunerea civica este legitima intr-o democratie

=caz afirmator=

Daca democratia directa este impracticabila, acest lucru nu inseamna ca democratia indirecta exclude in totalitate posibilitatea cetatenilor de a-si exprima direct vointa colectiva. In anumite cazuri nesupunerea civica reprezinta o modalitatea de exercitare directa a vointei poporului si deci un act de democratie veritabila.

Vom intelege nesupunerea civica ca un act de nerespectare a legii in cadrul unei declaratii colective pentru determinarea schimbarii normelor fundamentale ale unui stat, cand acestea contravin vointei poporului. Vorbim de o nesupunere civica in cazul boicotului autobuzelor din Montgomery, al distrugerii proprietatii militare ca forma de protest impotriva razboiului din Irak, al distrugerilor plantatiilor pentru eliminarea organismelor modificate genetic[1] sau impotriva uzinelor de carbune[2] din Marea Britanie.

Vom sustine ca nesupunerea civica este legitima, adica indreptatita si permisa chiar prin natura unui regim democratic, argumentand ca aceasta se subsumeaza unei manifestari exprese a vointei poporului care o devanseaza pe cea a conducerii delegate, ca uneori este singura modalitate de a genera o schimbare reala si ca este singura metoda prin care se pot introduce schimbari majore de paradigma la nivel constitutional.

1. Intr-o democratie, poporul poate sa-si exprime vointa colectiva in orice mod

Democratia in forma practica actualmente este una imperfecta, caci vointa poporului este implementata prin intermediul unui grup restrans de indivizi care ar trebui sa dea forma acestei vointe in crearea unui cadru legislativ care oglindeste mentalitatea si valorile comune.

In aceste cazuri, un regim democratic veritabil trebuie sa permita indivizilor sa isi manifeste vointa mai presus de stipulatiile normative, caci in fond doar vointa colectiva legitimeaza normele sociale si juridice existente [conform teoriei democratiei reprezentative[3]]. S-ar putea afirma ca vointa colectiva este mai presus de lege atunci cand legea nu mai reflecta valorile si interesele comune. In acest sens, nesupunerea civica nu mai reprezinta un act de exceptie de la regimul democratic, ci actul sau definitoriu, prin care populatia da forma regimului democratic in conformitate cu vointa sa actualizata.

2. Mecanismele legale nu fac posibila impunerea vointei poporului in mod direct

Regimurile democratice actuale nu permit o revizuire constanta a reprezentativitatii alesilor si nici interventia directa a cetatenilor in reglementarea cadrului social si politic. Chiar daca cetatenii au drept de initiativa legislativa [art. 74 alin. 1 al Constitutiei Romaniei[4]], ea este conditionata de filtrul parlamentar. De asemenea, mandatul acordat demnitarilor nu poate fi retras atunci cand increderea populatiei dispare. Deseori insa reprezentantii populatiei pierd de facto increderea populatiei [in Romania, increderea in Guvern si Parlament este doar 7%, iar cea a partidelor politice de 5% in 2010[5]] si atunci reglementarile propuse de acestia nu mai sunt in concordanta cu vointa poporului.

Din aceste motive, de multe ori populatia este impiedica efectiv din a-si manifesta vointa, aceasta fiind inlocuita de vointa particulara a reprezentantilor alesi. Nesupunerea civica este deci legitima atunci cand ea se manifesta sub forma unui refuz colectiv, si nu doar unul individual, de a mai gira pentru reprezentantii sai alesi si pentru actele acestora.

3. Este singura metoda de schimbare a paradigmelor fundamentale ale unei societati

Nu orice stare de nemultumire a populatiei in raport de reglementarile juridice indreptateste un act de nesupunere civica. Pentru modificari ce privesc marirea taxelor sau obligativitatea stagiului militar, care nu fac obiectul unor valori majore sociale, populatia are la indemana alte mijloace de exprimare a vointei: fie atacarea acestor norme pe cale judiciara, fie manifestarea vointei prin intermediul protestelor, al grevelor sau al petitiilor. Insa, atunci cand se impune modificarea majora a valorilor si normelor fundamentale, iar conducerea refuza sa opere aceasta schimbare, este indreptatita si necesara impunerea vointei poporului prin nesupunerea civica, prin ignorarea activa, declarata a legilor decazute in raport de vointa colectiva, pana cand se opereaza modificarea acestora.

Asadar, consideram ca posibilitatea exercitarii vointei colective prin intermediul nesupunerii civice este nu numai legitima, dar si definitorie pentru o democratie.



[1] “GM crop-stomping protest-18 July 1999”, Genetix, recuperat la 8.11.2011 de pe http://www.urban75.com/Action/genetix10.html

[2] “How to kill a coal plant”, Mark Engler, Salon Core, august 2009, recuperat la 8.11.2011 de pe http://www.salon.com/2009/08/18/climate/

[3] John F. Knutsen, 2004,“Popular sovereignity”, recuperat la 8.11.2011 de pe http://www.basiclaw.net/Principles/Popular%20sovereignty.htm

[4] Constitutia Romaniei din 2003, recuperat pe 8.11.2011 de pe http://legislatie.resurse-pentru-democratie.org/const_2003.php#074

[5] Realitatea, “Cati romani mai au incredere in Guvern si Parlament”, realitatea.net, recuperat pe 8.11.2011 de pe http://www.realitatea.net/cati-romani-mai-au-incredere-in-guvern-si-parlament_848684.html


N1 (Laura Gorgan)

Nesupunerea civica este legitima intr-o democratie

=caz negator=

     Intrucat regimul democratic se revendica de la si pentru popor, cetatenii unei democratii accepta prin consens respectarea cadrului constitutional legal care asigura functionarea statului. Astfel, nesupunerea civica, inteleasa printr-un act de nerespectare a legii, nu e in concordanta cu principiile democratice. Asadar, in aceasta dezbatere echipa negatoare sustine nelegitimitatea nesupunerii civice ca forma de exprimare sau modalitate de actiune.

 

1.      In primul rand, nelegitimitatea nesupunerii civice rezulta din faptul ca aceasta actiune colectiva ar trebui sa reflecte opinia intregii populatii a unei tari pentru a justifica un mijloc ilegal de actiune. Noi credem insa ca vointa poporului este imposibil de surprins intrucat nu ne putem referi decat in termeni mult prea generali la o vointa colectiva unitara. De altfel, interesele diverse, uneori divergente ale populatiei se reflecta chiar in structura sistemului de partide, acestea reprezentand interesele diverselor categorii sociale.

2.      Ne-am asumat de la bun inceput, in aceasta discutie, faptul ca ne referim la un sistem reprezentativ de guvernare, un sistem indirect. Este un truism faptul ca nu ne putem exprima, ca cetateni, vointa in mod direct in procesul decizional. Pentru a rezolva acest minus insa, democratiile moderne pun la dispozitie cetatenilor diverse modalitati perfect legale de a-si exercita influenta asupra procesului decizional: implicarea activa a cetatenilor prin participarea la vot, semnarea de petitii, organizarea protestelor si a grevelor legale, activarea in cadrul unor O.N.G-uri,  si in niciun caz prin exprimarea ‘vointei colective’ prin nesupunere. Atat timp cat exista cazuri concrete in care oamenii au preluat initiativa si au facut schimbari semnificative pe cai legale, avem dovezi clare ca nesupunerea cetatenilor nu este justificata. De exemplu, plangerile aduse la Curtea Europeana a Drepturilor Omului nu raman fara ecou[1], CEDO obligand executivul roman sa schimbe legile.

In ceea ce priveste revizuirea constanta a celor alesi sa ne reprezinte, noi consideram ca schimbarea sau reconfirmarea o data la patru sau cinci ani a elitei politice in cadrul alegerilor este suficienta pentru a da legitimitate si a exercita control asupra conducerii. Credem ca, pentru stabilitatea si coerenta sistemului politic, votul reprezinta o parghie suficient de puternica pentru controlul democratic; in acest context nu apelam la nesupunerea civica ca forma de protest si exprimare a neincrederii in clasa politica.

 

3.      Nu in ultimul rand dorim sa accentuam ca nesupunerea civica incurajeaza un comportament in afara normelor legale, ceea ce poate evolua, intr-o forma extrema, spre anarhie. Sustinand teoriile clasice ale statului modern in general si ale democratiei in particular, nu putem promova sub nicio forma un act de nesupunere civica. Respectarea legilor este o conditie sine qua non a existentei statului democratic. Nu numai ca nesupunerea civica nu e singura modalitate de actiune, ci aceasta ar trebui sa fie ultima solutie la care se recurge pentru a rezolva o problema legala. Ea  poate fi una dintre modalitatile de exprimare a unor dorinte, valori, dar nu in mod necesar cea mai indicata. Din contra, noi afirmam ca o buna prioritizare a acestor mijloace de a actiona exprimand diverse nemultumiri o situeaza ca o masura extrema, la care se apeleaza numai daca toate mijloacele legale de actiune au fost complet epuizate.

In concluzie, credem ca nimic nu este mai presus de lege, iar nesupunerea civica este nelegitima intr-un stat democratic care respecta acest principiu, al statului de drept. Democratia asigura, prin sistemul reprezentativ, delegarea de putere corpului legislativ. In acelasi timp, cetateanului i se ofera numeroase posibilitati legale, enumarate mai sus, pentru a lua initiativa legislativa sau a schimba demersul unei legi. Nu poate exista un consens in randul intregii populatii asupra unei forme de nesupunere civica, astfel incat sa fie conforma principiului de guvernare a majoritatii. Prin urmare, echipa negatoare considera ca actiunile nesupunerii civice contravin ideii de democratie si nu-si gaseste justificarea de a trece barierele legale pentru a solutiona o problema.




A2 (Horia Ciochina)

Cazul negator nu reuseste sa raspunda deloc argumentelor propuse de echipa afirmatoare, mai mult decat atat, constructia cazului negator se bazeaza pe o serie de presupuneri nejustificate, si pe care le voi dovedi ca fiind gresite. Dupa aceea voi re-demonstra soliditatea cazului afirmator.

Respingerea cazului negator:

  1. Primul argument al echipei negatoare pleaca de la premisa ca orice forma de nesupunere civica trebuie sa fie reprezentativa pentru intreaga societate pentru a fi legitima. Aceasta presupunere nu este dezvoltata de catre echipa negatoare,  ci  este chiar usor contrazisa de ultima propozitie. Astfel, daca pentru ca un guvern sa fie considerat legitim este de ajuns sa fie reprezentativ pentru o majoritate a populatiei, de ce acest criteriu nu ar fi aplicabil si unei initiative civice? Mai mult decat atat, asa cum arata argumentul 1 al cazului afirmator, democratia este tocmai mediul care permite exprimarea vointei colective in moduri indeajuns de creative pentru a putea capta atentia majoritatii.
  2. Al doilea argument pleaca de la increderea echipei negatoare in sistemul democratic al alegerilor: e de ajuns sa votezi o data la 4-5 ani pentru a schimba lucrurile intr-o tara. Ori tocmai exemplul prezentat de acestia demonstreaza ca, in ciuda diverselor schimbari de guverne, este nevoie ca o autoritate externa sa ordone schimbarea legilor. Echipa negatoare nu a reusit sa arata, ca pana si in acest caz legea a fost in final schimbata. Dimpotriva, raportarile Uniunii Europene legate de progresele Romaniei arata ca, pana si in cazurile in care guvernului i se cere din afara sa schimbe ceva, aceste lucruri nu progreseaza[1].
  3. In prezentara celui de-al treilea argument, echipa negatoare accepta practic legitimitatea nesupunerii civice:” Nu numai ca nesupunerea civica nu e singura modalitate de actiune, ci aceasta ar trebui sa fie ultima solutie la care se recurge pentru a rezolva o problema legala. Ea poate fi una dintre modalitatile de exprimare a unor dorinte, valori, dar nu in mod necesar cea mai indicate.”[2] Argumentul al treilea al echipei afirmatoare sustine exact acest lucru: „Nu orice stare de nemultumire a populatiei in raport de reglementarile juridice indreptateste un act de nesupunere civica.”

Revenind la cazul afirmator, acesta nu afirma ca orice nemultumire a societatii trebuie imediat rezolvata prin recurgerea la o forma sau alta de nesupunere civica, ci arata ca principiile sistemului democratic de guvernamant contin elemente care sa permita o astfel de abordare.

Astfel primul argument vine sa sustina ideea ca libertatea de exprimare si libertatea de asociere reprezinta drepturi fundamentale ale oricarei persoane si, cu atat mai mult, acestea sunt importante intr-un sistem democratic. Trebuie mentionat si ca nesupunerea civica este un act punctual de incalcare a legii, public (de aici importanta drepturilor la libera exprimare si libertate de asociere), non-violent,  efectuat cu scopul de a schimba o lege sau o politica a guvernului. [3] Astfel, dupa cum a mentionat primul vorbitor afirmator, in cazul in care legea nu mai reflecta valorile si interesele comunitatii, iar membrii acestei comunitati considera necesar, sistemul democratic le permite actionarea printr-un act de nesupunere civica.

Argumentul al doilea al cazului afirmator demonstreaza ca exista multe cazuri in care mecanismele oferite de catre statul democratic nu functioneaza. Pe langa cazurile deja mentionate, cazul Rosei Parks[4] este edificator pentru utilitatea nesupunerii civice intr-o democratie.

Argumentul al treila ramane valabil, si chiar este sustinut de cazul negator dupa cum am demostrat in respingerea de mai devreme.

In incheiere trebuie mentionat ca argumentele echipei negatoare s-au axat pe cerinta ca nesupunerea civica ar fi justificata doar daca ar reprezenta intreaga populatie si ca mecanismele puse la dispozitie de catre sistemul democratic de guvernamant sunt indeajuns pentru schimbarea legislatiei. Aceste doua argumente au fost respinse prin demonstrarea faptului ca cerinta din primul argument este nejustificata, iar al doilea argument negator se opune in mod direct celui de-al doilea argument afirmator, ale carui exemple nu au fost respinse si pentru care exemplul Rosei Parks este mai mult decat edificator.

Ultimele argumente prezentate de fiecare echipa sunt practic echivalente: echipa afirmatoare propune, iar echipa negatoare accepta, ca nesupunerea civica, datorita impactului pe care il poate avea, trebuie folosita doar pentru producerea unor schimbari importante/fundamentale intr-o societate.



[1] http://www.juridice.ro/114388/raportul-de-tara-privind-stadiul-reformei-in-justitie-20-iulie-2010-text-integral-si-reactii-update.html

[2] http://closer2oxford.ro/page/vezi_meciuri/152

[3] http://plato.stanford.edu/entries/civil-disobedience/

[4] http://articles.cnn.com/2005-10-24/us/parks.obit_1_raymond-parks-institute-rosa-parks-civil-rights-act?_s=PM:US


N2 (Ramona Cotiga)

Nesupunerea civica este legitima intr-o democratie

-          Caz negator –

Prin definitie, un stat democratic este un stat de drept, in care nimeni si nimic nu este mai presus de lege, in care cetatenii au un contract social prin care se angajeaza in mod voit sa respecte cadrul constitutional legal, iar guvernarea este aceea a majoritatii (totodata respectand drepturile minoritatii) in mod indirect, prin reprezentanti delegati. Prin urmare, urmarind toate aspectele mentionate, echipa negatoare sustine ca intr-un stat ce respecta aceste principii democratice, nesupunerea civica nu poate fi legitima.

1.                  In primul rand, dorim sa reafirmam importanta faptului de a avea in vedere respectarea principiilor democratice ale unui stat, atunci cand ne referim la legitimitatea unei actiuni in cadrul acestuia. Se respecta un cadru constitutional clar, iar ignoranta si opozitia fata de aceste norme, legi, aduce dupa sine un dezechilibru major, ce poate evolua – asa cum am argumentat in discursul anterior, intr-o forma extrema – in anarhie. Nu este o supozitie faptul ca un guvern este reprezentativ si legitim prin alegerea sa de catre o majoritate  a populatiei, ci este chiar starea de fapt la care ne referim cand discutam despre un stat democratic. Analog, actiunile civice ce nu respecta acest principiu, si mai mult, incalca legile, nu pot fi legitime si reprezentative. “Atragerea atentiei” asupra unui fapt nu este o justificare demna de consideratie atunci cand discutam de echilibrul legal si buna functionare a unui stat.

2.                  Urmarind aceeasi directie de argumentare, afirmam ca nu are cum sa existe o autoritate externa legitima intr-o democratie, in afara guvernarii, care sa “ordone schimbarea legilor”. A sustine o astfel de posibilitate inseamna, credem noi, practic renuntarea la principiile acestui regim politic – si in acel caz, dezbaterea noastra s-ar indrepta intr-o cu totul alta directie. Cel mult, ne putem referi aici la o influenta din partea cetatenilor in concordanta cu dorintele si nemultumirile lor, care trebuie intr-adevar luate in considerare, dar in conformitate cu normele legale, si nicidecum la o rasturnare a ordinii democratice.

3.                  In ultimul rand, reamintim faptul ca initiativa poate fi preluata si schimbarile legislative pot fi induse si din directia societatii catre guvernare, insa pentru ca aceste actiuni sa poata avea legitimitate in contextul democratic, ele trebuie sa respecte cadrul constitutional legal. Noi am argumentat ca acest lucru este posibil, oferind in discursul anterior si numite exemple, si am concluzionat prin a afirma ca nesupunerea civica ar putea fi acceptata ca legitima doar in sensul in care toate caile legale de actiune au fost complet epuizate. Revenim aici asupra problemei afirmand ca aceasta situatie este, in viziunea noastra, imposibila. Din contra, tocmai respectarea parghiilor legale si cadrului democratic ofera cetatenilor puterea necesara si resursele de a actiona in numeroase moduri pentru a isi atinge obiectivele. Prin contrast, a alege contestarea sistemului si apelarea la forme de nesupunere civica limiteaza in mod decisiv aria de posibilitati a respectivelor persoane, si mai mult, se atrag dupa sine si consecintele legale ce deriva din acele actiuni. O astfel de situatie poate fi deci evitata, nu este deloc de preferat in cadrul unui stat democratic, si deci nu poate fi justificata ori poate capata legitimitate in acest context.

Problemele de principii, atunci cand ne referim la un stat democratic, pot rasfrange intotdeauna arii de conflict numeroase. Insa atunci cand ne asumam faptul ca vorbim despre un anumit sistem si un regim politic clar definit, ne asumam si faptul ca il intelegem ca un tot unitar si nu respectam doar o parte a acestor principii, in functie de interesele individuale ale fiecaruia. Astfel, nu suntem de acord cu viziunea echipei afirmatoare, ce interpreteaza ca legitima respectarea unor principii precum cele de libertate de exprimare sau asociere, insa in acelasi timp incalcarea principiilor de drept ori ale guvernarii reprezentative. Daca se doreste respectarea drepturilor si doleantelor cetatenilor intr-o democratie, atunci trebuie in primul rand sa respectam democratia si principiile de functionare ale acesteia. Argumentarea nostra a demonstrat, insa, ca acest lucru nu se verifica atunci cand vorbim de nesupunere civica, si prin urmare, aceasta este nelegitima intr-un stat democratic.



Decizia:

Alina Girbea

Decizie « Nesupunerea civică este legitimă într-o democraţie” – meci 152

Alina Gîrbea

Afirmatorul 1

Ai o structură bună a discursului: filozofie, definiţii, exemple, argumente afirmatoare, concluzie. Am apreciat faptul că ai intitulat argumentele afirmatoare, un sfat, însă, ar fi de a a alege formule mai puţin radicale decât, spre exemplu, „într-o democraţie, poporul poate să-şi expime voinţa colectivă în orice mod”: cu cât formulaţi argumente mai nuanţate, cu atât cazul vostru va fi mai puternic. Argumentul 1 este bine formulat, însă îi lipsesc exemplele, acesta rămânând puţin prea teoretic. La argumentul 2 în schimb aduci exemple, dar acestea provin exclusiv din spaţiul politic românesc – deşi nu aţi redus moţiunea la România. Negatorii ar fi putut să văreproşeze acest aspect, însă au preluat şi ei acelaşi cadru de referinţă. În cadrul argumentului trei ne spui că nu orice nemulţumire justifică nesupunerea civică. Aici ar fi trebit să argumentezi mai mult, pentru a arăta care sunt cauzele şi contextul care ar justifica acest mod de expresie: de ce, spre exemplu, abolirea obligativităţii stagiului militar nu justifică nesupunerea civic㸠dar abolirea OMG-urilor, invocată în introducere, da? În fine, ar fi bine ca să reaminteşti  încă o dată argumentele afirmatoare în concluzie, cu atât mai mult cu cât nu depăşiseşi  limita de cuvinte. Per total, însă ai o prezentare bună pe toate cele trei planuri. Aş fi adăugat poate mai multe elemente de retorică (analogii, exemple marcante, cifre) la capitolul stil.

Punctaj : 13/15 (conţinut) + 9/10 (strategie) + 4/5 (stil) = 26/30

Negatorul 1

Ai mai putea lucra la structura discursului: este bine că începi prin a anunţa filozofia negatoare, că numerotezi argumentele şi că faci o concluzie bine dezvoltată. Pe de altă parte, îţi lipseşte din corpul discursului un element esenţial: diferenţierea dintre contra-atacul cazului afirmator şi prezentarea argumentelor echipei negatoare. Cel mai util este să faci aceste două sarcini în mod succesiv, concentrându-te pe sarcina principală a echipei negatoare, aceea de a dărâma cazul afirmator. Altfel, am impresia că punctele 1 şi 2 sunt oarecul contra-argumente, însă punctele 3 pare mai degrabă un argument negatoar, care nu dărâmă în mod direct argumentul 3 afirmator. Mai mult decât atât, în aceastăultimăparte admiţi că există cazuri în care nesupunerea civică este legitimă, ca acţiune de ultim rezort, fapt de care se va servi apoi afirmatorul 2.  La fel ca afirmatorul 1, ai putea să accentuezi elementele de retorică.

Punctaj: 12/15 (conţinut) + 7/10 (strategie) + 4/5 (stil) = 23/30

Afirmator 2

Ai avut un argument foarte bine structurat, în care sesizezi bine punctele slabe ale negatorilor, reconstruieşti cazul vostru şi dărâmi argumentele negatorilor. Arăţi astfel că criteriul unanimităţii nu este suficient pentru a deligitima nesupunerea civică. Pe de altă parte, însă, minimizezi argumentul negatorilor atunci când afirmi că alegerile nu sunt suficiente ca modalitate de expresie a voinţei populare, căci negatorul 1 indicase şi alte căi alternative (petiţii, greve, proteste, activitatea în ONG-uri). Sesizi, în fine, că negatorul 1 a acceptat legitimitatea nesupunerii civice în unele cazuri. Când treci la contra-argumentare, însă, coechipierul atunci când defineşti nesupunerea civică drept o acţiune non-violentă, deoarece acesta dăduse chiar în introducere drept model de nesupunere civică distrugerea proprietăţii militare din Irak. O ultimă observaţie este legată de precizia limbajului folosit ode exprimare a voinţei colective, iar nu de „moduri creative” şi să vorbeşti de rapoartele, nu raportările UE. În această ultimă privinţă, ai folosit de manieră trunchiată dovada, deoarece rapoartele respective se referă la progresele pe care România le-a făcut în domeniul justiţiei şi a luptei anti-corupţie, şi nu la progresele României în general. Având în vedere că echipa negatoare nu a sesizat însă acest aspect, nu te-am depunctat pentru asta.

Punctaj : 13/15 (conţinut) + 10/10 (strategie) + 4/5 (stil) = 27/30

Negator 2

Nu îţi structurezi suficient discursul, şi, prin urmare, nu răspunzi argumentelor prezentate de afirmatorul 2. Argumentele tale sunt puţin prea generale şi nu mereu foarte bine explicate sau exemplificate. Este drept că aveai o sarcină ingrată: o dată ce co-echipierul tău recunoscuse că nesuunerea civică este justificată în cazuri de ultim resort ar fi fost greu să mă convingi de contrariu. De fapt, pentru a mă convinge că nu are cum să se ajungă la acest ultim resort ar fi tebuit să foloseşti mai multe dovezi, nu doar să o afirmi şi oricum ar fi fost cam târziu, deoarece linia de argumentare a negatorului 1 a fost diferită.  Mi-au plăcut exprimarea şi stilul.

Punctaj :   11/15 (conţinut) + 8/10 (strategie) + 4/5 (stil) = 23/30

Decizie. În opinia mea meciul a fost câştigat de echipa afirmatoare care a reuşit să arate că nesupunerea civică este legitimă într-o democraţie. Momentul crucial în meci a fost cel în care negatorii au admis că nesupunerea civică poate fi justificată ca acţiune de ultim resort. Este acelaşi lucru pe care îl susţineau şi afirmatorii în argumentul lor 3, care a rămas neatacat. O arie de conflict secundară a fost cea despre posibilitatea de a înlocui nesupunerea civică prin alte mijloace. Pe această subiect, echipa afirmatoare a adus mai multe dovezi (deşi nu infailibile) şi de aceea consider că au câştigat şi această arie. Le doresc mult succes pe viitor tuturor vorbitorilor şi îi sfătuiesc să îşi documenteze riguros sistemul de argumentare şi să îşi coordoneze cu atenţie poziţiile!

A1 -> 26 puncte
N1 -> 23 puncte
A2 -> 27 puncte
N2 -> 23 puncte
Castiga echipa:

Teo si Horia (voluntari) (afirmatori)


Vrem parerea ta! Pentru asta, trebuie sa te loghezi.

Un proiect
Ardor
Finanțatori
Open Society Foundation
MemoPlus
Parteneri
Policy Center
British Council
Europuls
Ce-Re
Prime Romania
Centrul pentru jurnalism independent
Aisec
Cogitus
Foreign Policy
Elsa
Voluntari pentru idei si proiecte
Trust
Leap
Asociatia young initiative
Asjc
Osut
Susținători Parteneri instituționali
Parteneri media
HotNews
Romania Pozitiva
Think Outside The Box
Carevasazica
Studentie.ro
startub.unibuc.ro
Iasi fun
Ziarul de Iasi
KissFm
Acest proiect este finantat cu sustinere din partea Comisiei Europene. Aceast publicatie [comunicare] reflecta doar vederile autorului, iar Comisia nu poate fi facuta responsabila pentru utilizarea informatiei pe care o contine.