Login  Register
Email:

Pass:

forgot password?

Email:

login?

'Muresan si Raluca' (afirmatori) vs 'S&S.co' (negatori)

A1 (Raluca Ciocian Ardeleanu)

Pentru a aduce dezbaterea la un nivel pragmatic, echipa afirmatoare doreste sa discute cazul Romaniei, in anul curent. Televiziunea privata este definita, conform Legrii Romane a Audiovizualului, ca un furnizor de continut media cu sediul in Romania, altul decat Societatea Romana de Televiziune, excluzand televiziunea online. Notiunea de responsabilitati educationale va fi inteleasa, prin comparatie cu legislatia SUA, ca emiterea, pentru o durata de cateva ore, a unor programe cu continut educativ, concepute special in acest scop. Prin public vom intelege adultii si copii din audienta televiziunilor private.

Contextul actual este urmatorul: in Romania, exista o televiziune nationala, TVR, si mai multe televiziuni private. Legea ce reglementeaza TVR, nr 41/2004 1, stipuleaza cele 3 nevoi ale publicului pe care televiziunea publica trebuie sa le acopere: informarea, educarea si divertismentul. Televiziunile private functioneaza pe baza Legii Nationale a Audiovizualului 2, care prevede urmatoarele scopuri: „promoveaza pluralismul politic şi social, diversitatea culturală, lingvistică şi religioasă, informarea, educarea şi divertismentul publicului” dar fara un mecanism de aplicare. Aceeasi lege stipuleaza ca institutiile statului nu au dreptul sa intervina in grila de programe al furnizorilor de servicii media. Asadar, televiziunile private sunt incurajate sa aiba programe educative dar nu au o obligativitate expresa de a o face. Astfel, majoritatea s-au canalizat pe rolurile de divertisment si informativ. O analiza a grilei de programe a postului Pro TV 3, din perioada 3-9 noiembrie, releva urmatoarele cifre (in nr de emisii): filme si seriale 48, stiri 38, emisiuni de divertisment 26 , horoscop 5, emisiune educationala 5, talk-show politic 4, altele 9. Cele 5 emisii de program educational dureaza, fiecare, 5 minute. Comparativ, horoscopul, tot cu 5 emisii saptamanale, dureaza 10 minute. Deci, scopul educational este ignorat de televiziunile private.

O alta stare de fapt este rolul televizorului in activitatea zilnica a romanului. Un studiu efectuat in 2010 de catre GfK 4 arata ca anul acesta romanii au petrecut in medie 6 ore la televizor zilnic. Canalele favorite ale romanilor sunt ProTV si Antena 1. Este evident ca televizorul poate fi folosit ca o unealta pentru a influenta nivelul de educatie al romanilor.

Pentru a stabili actualul nivel de educatie al romanilor, am cercetat doua studii: rezulatele testului PISA 5 si rezultatele studiului privind cunoasterea stiintifica a romanilor 6. La testul PISA, de cunostiinte academice generale, in 2006 Romania s-a clasat penultima din Europa, relevand un nivel foarte scazut al actualului sistem educational. Al doilea studiu, efectuat in 2009, a concluzionat ca „80% din populatie nu dispune de cunostiinte stiintifice elementare si de un vocabular stiintific activ” si 80% dintre romani nu inteleg metoda de cercetare experimentala. O alta concluzie este ca pentru acelasi numar de ani de scolarizare, romanii au rezultate mai proaste la asemenea teste decat restul europenilor.

Ambele studii citate indica un nivel precar al educatiei, partial din cauza esecului sistemului scolar. Din acest motiv etic, este momentul oportun ca televiziunilor private din Romania sa li se atribuie responsabilitate educativa.

Aceasta atribuire se poate concretiza prin directive guvernamentale care sa explice punerea in practica a sectiunii din legea audiovizualului mai sus citata. Astfel, toate posturile private sa emita un numar egal de ore de programe educative, pentru a nu crea dezavantaje competitive intre ele.

Bineinteles, se pune problema eficientei. Diverse studii releva ca expunerea la un continut TV adecvat poate influenta pozitiv atat performantele academice ale elevilor 7 cat si comportamentul lor social 8, inducandu-le notiuni de altruism, ajutorare, voluntariat, etc. Anumite emisiuni tintesc sa atace stereotipiile rasiale si de clasa 9 sau sa promoveze atitudini ecologice 10. In schimb, un continut neadecvat (violent, cu stereotipuri de gen, cu situatii sociale neadecvate varstei) are efecte negative asupra dezvoltarii copilului, educatiei 11 si imaginii de sine 12.

Bineinteles, intrebarea este: ce ar castiga televiziunile private din asumarea acestor responsabilitati? Raspunsul este: un public mai educat. Numeroase studii releva relatia directa dintre nivelul educatiei si venit 13. Numeroase campanii 14 investesc in educatie pentru a transforma in bine viitorul economic si social al beneficiarilor.

Concluzionand, un public mai educat inseamna un public mai bogat. Un public mai bogat inseamna un public mai atractiv pentru companiile care cumpara timpi de reclama. Astfel, rolul educatiei prin televiziune genereaza o situatie win-win pe termen lung, atat din punct de vedere etic cat si din punct de vedere comercial.


1 Parlamentul Romaniei, Legea nr 41 din 2004 http://www.tvr.ro/articol.php?id=61903

2 Parlamentul Romaniei, Legea Nationala a Audiovizualului http://www.cna.ro/Legea-audiovizualului.html

3 Grila de programe a PRO TV http://www.protv.ro/program/all/2010-11-03

4 Obae Petrisor, 21 septembrie 2010, Suntem campioni la aruncatul cu privirea: peste 6 ore la televizor

http://www.paginademedia.ro/2010/09/suntem-campioni-la-aruncatul-cu-privirea-peste-6-ore-pe-zi-la-televizor/

5 Redactia Gandul, 13 martie 2008, Cu toate ca obtin cele mai proaste rezultate, elevii români considera testul PISA foarte simplu si plin de întrebari stupide http://mate.info.ro/News.aspx?ID=312

6 Vlasceanu Lazar et al, 2010, Proiectul STISOC - Ştiință şi societate. Interese şi percepții ale publicului privind cercetarea ştiințifică şi rezultatele cercetării, Raport de cercetare http://www.stisoc.ro/docs/STISOC2010_Raport%20de%20cercetare.pdf

7 Kirkorian, heather et al, 2008, Media and Young Children\'s Learning (from EbscoHost)

8 Wilson, Barbara, 2008, Media and Children\'s Aggression, Fear and Altruism (from EbscoHost)

9 Cole T. Charlotte et al, 2003, The educational impact of Rochov Sumsum/Shara\'a Simsim. A Sesame Street television series to promote respect and understanding among children living in Israel, The West Bank and Gaza, International Journal of Behavioral Development (from EbscoHost)

10 Misiunea desenelor animate Capitan Planet
http://www.turner.com/planet/mission.html

11 Thompson F, Austin W, 2003, Television viewing and academic achievement revisited, Education vol 124 (from EbscoHost)

12 Kendrick, Rachel, sept. 2008, “We can change the face of this future” - Television transforming the fat child, Australian Feminist Studies vol 23 (from EbscoHost)

13 Relationship between education and income: http://www.leadershipaudio.com/relationship-between-education-and-income.html and http://www.collegeboard.com/press/releases/185478.html

14 Camfed NGO, When you educate a girl in Africa, everything changes campaign http://us.camfed.org/site/PageServer?pagename=home_index


N1 (Stefania Heler)

In calitate de echipa negatoare salutam initiativa echipei afirmatoare de a restrange motiunea la un caz particular atat de familiar tuturor- si anume, Romania.

Ne declaram de acord cu  definitiile cu exceptia termenului de “responsabilitate educationala” , intrucat definitia acordata de echipa afirmatoare este mult prea vaga.

Conceptul de “program educativ” nu este definit de afirmatori,ceea ce ne duce la o discutie ambigua.In momentul in care discutam despre acest program educativ putem foarte bine sa ne referim si la buletinele informative ce ofera informatii din domenii diverse: economic, social, politic ,stiintific s.a.m.d astfel ca o punerea la dispozia telespectatorilor a unor informatii diverse pe intelesul publicului larg poate fi considerata o maniera de educare.Acest fapt ar face inutila ideea echipei afirmatoare de a impune un numar fix de ore de program educativ si implicit aceste televiziuni private isi indeplinsc si scopul educativ mentionat in statutul CNA, fara a mai fi necesara obligarea televiziunilor sa aiba astfel de programe.

Mai mult decat atat dorim sa aducem urmatoarea completare: in momentul de fata in Romania exista posturi tv private care au un program educativ,intrucat grila lor de programe este alcatuita aproape in exclusivitate din emisiuni stiintifice si culurale.In acest sens va oferim exemplul posturilor National Geographic ,Discovery(cu numeroasele sale variante Science, History, Travel etc.) ,Animal Planet etc.

            Astfel ca publicul larg are o varietate larga de optiuni in ceea ce priveste educarea prin intermediul emisiunilor TV,insa vizionarea acestor programe tine de optiunea fiecarui telespectator in parte.

            Ceea ce vrea echipa negatoare sa va prezinte este faptul ca telespectatorul roman are la dispozitie o gama larga de emisiuni cu profil educativ in teme variate ,insa este o problema de optiune persoanala daca telespectatorul respectiv va urmari sau nu aceste emisiuni.Asadar pentru educarea publicului roman prin intermediul televiziunii nu trebuie sa actionam la nivelul propus de echipa afirmatoare(si anume obligarea prin lege a televiziunilor sa emita emisiuni educative intr-un numar fix de ore ), intrucat problema nu se gaseste la acest nivel.Problema o identificam la nivelul telespecatorului care prefera sa urmareasca show-uri de divertisment in detrimentul unei emisiuni stiintifice,horoscopul in detrimentul unui film istoric, telenovele in detrimentul unui concert de pian si exemplele pot continua.

            Daca prin absurd am recurge la implementarea acestei metode ,efectele ar fi nule, chiar negative, pentru ca vorbim de o masura ce prevede o obligare si ar insemna ca institutiile statului, respectiv organul de control al televiziunilor sa intervina in grila de programe,fapt ce se afla in contradictie cu Legii Nationala a Audiovizualului.

            In cazul in care am implementa aceasta propunere exista posibilitatea ca televiziunile sa difuzeze aceste emisiuni in intervale orare cu audienta scazuta,tocmai datorita lipsei de interes a publicului fata de acestea.Asadar, efectul ar fi nul,programele fiind neaccesibile.

            Dorim sa mentionam ca studiul PISA este absolut irelevant in cazul de fata ,intrucat chiar dovada adusa de afirmatori mentioneaza ca :” Testul PISA este un studiu comparativ international, pretestarea lui nu urmareste ierarhizarea scolilor si a elevilor, iar rezultatele nu sunt facute publice. Scopul testului este de a identifica problemele în felul în care sunt evaluati elevii. Domeniul principal al evaluarii PISA 2009 este citirea/lectura. În 2006, testul a urmarit evaluarea cunostintelor elevilor la stiinte (chimie, fizica, stiinte naturale si economie)”.Asadar problema educatiei romanilor este la nivel de scolarizare si nicidecum lipsa de cultura nu se datoareaza televiziunilor,cu atat mai putin celor private.

            Echipa afirmatoare vorbeste despre o corelatie intre veniturile pe care le au televiziunile si programele educative,intrucat exista o legatura intre venituri si educatie conform dovezii nr.13 din cazul afirmator,insa dovada respectiva se refera la educatia dobandita prin scolarizare si nicidecum prin cea obtinuta in urma privitului la televizor.Acestea fiind 2 lucururi diferite si echipa afirmatoare nu ne dovedeste in nici un fel beneficiul televiziunilor daca s-ar pune in practica aceasta masura de obligare.

            In concluzie, in momentul de fata televiziunile de larg consum au anumite emisiuni educative si impunerea existentei lor ar fi inutila si ar fi impotriva Legii Audiovizualului,intrucat institutiile statului ar interveni in grila de programe a televiziunilor private.Problema este la nivelul telespecatorilor care nu opteaza pentru emisiunile educative si acolo ar trebui intervenit.

Avand in vedere toate aceste argumente speram ca v-am convins ca nu ar trebui sa obligam televiziunile private sa emita in mod obligatoriu un numar fix de ore cu program educativ.

Va multumim!


A2 (Muresan)

In primul rand, echipa afirmatoare doreste sa felicite echipa negatoare pentru standardul ridicat la care a mentinut discutia, dar vrea sa lamureasca unele notiuni intelese gresit de catre aceasta si sa clarifice unele informatii citate in primul discurs afirmator.

In primul rand, prin sugestia ca televiziunile indeplinesc un rol educativ prin “buletinele informative ce ofera informatii din domenii diverse: economic, social, politic ,stiintific” echipa negatoare suprapune rolurile INFORMATIV si EDUCATIV, enuntate separat in legislatie, si cu consecinte diferite asupra publicului, deci necesitatea de a avea strict emisiuni educative ramane valabila.

Mai apoi, echipa negatoare sustine cazul nostru, declarandu-se de acord cu faptul ca publicul nu cauta dezvoltarea personala in emisiunile tv, ci alege acele posturi care sunt axate pe divertisment, fapt care este confirmat si de unul dintre studiile citate de noi.

Echipa negatoare sustine ca efectele implementarii unor ore de program educativ obligatoriu ar fi, citam “nule, chiar negative”, ignorand studiile citate de noi care arata clar ca in SUA aceste programe au avut consecinte pozitive asupra copiilor in cel putin doua sfere: performanta academica si atitudinea sociala pozitiva, de toleranta si altruism. Rezultatul, in acest caz, nu este unul imprevizibil, din moment ce alte state au implementat acest sistem timp de 20 de ani (ex SUA) si consecintele sunt deja cunoscute.

Inca un argument gresit inteles de catre echipa negatoare este corelatia dintre gradul de educatie al unui individ si venitul sau. Noi am sustinut, conform unor studii, ca gradul de educatie al unui individ si venitul sau sunt in corelatie directa: ambele cresc sau scad in acelasi sens. Asta inseamna, printr-o deductie logica, faptul ca si televiziunile ar avea de castigat avand un public mai bogat. Am mai demonstrat si ca emisiunile educative au asupra copiilor un efect pozitiv in privinta rezultatelor scolare. Din pacate, nu am gasit studii care sa ateste o legatura intre educatia dobandita pe calea emisiunilor TV si venitul indivizilor, dar acest lucru este justificabil prin numarul mic de state care au obligativitatea acestor emisiuni, si dificultatea de a izola efectele televizorului ca factor in educatia neinstitutionalizata. Insa exista numeroase studii care atesta contrariul, si anume ca programele TV cu continut violent, licentios etc. exacerbeaza aceste trasaturi negative in privitorii lor.

Din ce putem noi sa observam, singurul argument semnificativ al negatorilor este urmatorul: “omul este vinovat pentru modul in care-si investeste timpul, nu televiziunile”. Desigur, este usor sa dai vina pe bebelus pentru ca nu are pofta de mancare si sa ignori complet faptul ca tu esti cel care-l indoapa cu ciocolata inainte de masa.

Per total, perspectiva pe care o ofera echipa afirmatoare este cea a unei societati responsabile, in continua crestere, care intelege ca in momentul in care creste nivelul de educatie al omului, creste aproape intotdeauna si nivelul sau de trai. Noi oferim viziunea unor televiziuni care ajuta publicul sa creasca, pentru a beneficia de pe urma acestei cresteri, la randul ei.

Echipa negatoare, in schimb, ofera o perspectiva dezolanta, in care nu are nici un rost sa introduci programe educative, pentru ca nimeni nu le va privi. O societate in care televiziunile, sub protectia legii, isi pot continua linistite rolul de divertisment orb, doar pentru a nu-si pierde din castig. In fine, o societate in care copiii, care nu au capacitatea de a discerne, sunt ignorati total ca privitori iar educatia lor este lasata pe mana unor parinti care stau 6 ore pe zi la televizor, uitandu-se la programele de divertisment de pe PRO TV si Antena 1. De multe ori, acesti parinti nu sunt ei insisi capabili sa isi indrume copiii spre surse mai bune de crestere intelectuala. Suntem convinsi ca daca masura propusa de afirmatori ar schimba in bine viata a cel putin 5 la suta dintre privitori, ar fi un succes absolut, iar sacrificarea a 3 ore de rating pentru o societate mai educata este un targ mai mult decat bun.


N2 (Sebastian Avram)

Buna seara,revenim cu cel de-al doilea discurs negator ,in cadrul caruia pe langa contraargumentarea propriu zisa, ne propunem sa facem putina lumina in acest meci.

In urma primelor 2 discursuri cele 2 echipe s-au pus de acord cu urmatoarele lucruri:

1)      in stabilirea grilei de programe nu poate interveni nici un fel de autoritate

2)      romanii au o paleta larga de televiuziuni private cu o varietate de programe

3)      telespectatorii NU cauta programele educative,ba mai mult le neglijeaza in favoarea emisiunilor de divertisment,talk showu-uri etc.

Locul in care dezbaterea a avut un punct culminant din punct de vedere negator este discutia urmatoare:

Avem un public needucat si care ar necesita o oarecare corectie in aceasta privinta(fapt stabilit de comun acord de ambele echipe) si avem urmatoarele 2 opinii:

Opinia afirmatoare, care ne propune sa livram acestui public “insetat de televiziune” emisiuni educative in proportii egale la toate televiziunile private.Aceasta opinie fiind bazata pe faptul ca romanilor le este necesara aceasta “educare” si ei petrec zilnic o mare parte a timpului in fata televizorului.Echipa afirmatoare isi sustine argumentele printr-o serie de studii din SUA conform carora  privitul programelor educative are efecte benefice asupra telespectatorilor.

De cealalta parte avem echipa negatoare,care nu se afla deloc la polul opus asa cum o priveste echipa negatoare,ci din contra ,cativa pasi mai deoparte, ancorata in realitate.

Punctul de vedere negator a fost urmatorul: suntem perfect de acord cu necesitatea romanilor de educare si faptul ca din pacate avem aceasta lacuna insa modul de solutionare nu este acesta.DE CE? Foarte simplu, inca din inceputul discursului negator 1 am stabilit ca in momentul de fata avem programe educative la televizor,exista televiziuni care difuzeaza exclusiv astfel de programe si televiziuni unde ponderea acestor programe este mai mica dar EXISTA.

Asfel ca ,in acest contex avem  o necesitate: educarea publicului, avem o oferta: programele educative disponibile la o apasare a butonului de telecomanda si avem cererea ,care se face mai mult sau mai putin de catre public.

Problema se pune cum putem sa legam toate aceste elemente astfel incat oferta sa multumeasca cererea si aceeasi oferta sa satisfaca necesitatea.

Echipa negatoare v-a demonstrat ca este inutil sa sa crestem aceasta oferta care oricum este mult mai mare decat cererea,pentru ca nu vom solutiona necesitatea.Programele educative ale televiziunilor pot avea acele efecte benefice despre care ne vorbeste echipa afirmatoare si poate multe alte efecte benefice insa in momentul in care ele nu sunt accesate efectul lor devine nul.Si aceasta idee e sustinuta chiar de dovezile afirmatoare care ne arata interesul romanilor fata de emisiunile educative existente este unul scazut.

Nu are rost sa conturam imaginea unei societati asa cum ne-am dori-o noi si sa ignoram realitatea care ne izbeste si care ne spune clar ca interesul fata de aceste emisiuni este mic.Si tocmai aici este punctul la care trebuie sa actionam in momentul in care dorim sa solutionam problema,sa actionam la cresterea interesului publicului fata de oferta,sa marim cererea si nu sa ne focalizam inutil energia spre cresterea unei oferte care depaseste cu mult cererea.

Se mai lanseaza o intrebare, foarte buna de altfel, ce au de castigat televiziunile private de pe urma acestor demersuri?

Conform afirmatorilor o posibila crestere a veniturilor.Echipa negatoare refuza sa mai raspunda la aceasta intrebare si va da  raspunsul la intrebarea ce au de pierdut televiziunile si implicit si romanii daca implementam masura propusa de afirmatori: ceva ce au castigat la Timisoara acum 21 de ani, libertate,libertate de exprimare si autonomia televiziunilor private,caci am creea un precedent prin care instituiile statului ar putea sa se amestece in autonomia unor institutii private.

Va multumim!



Decizia:

Radu Stoita

A1: Buna organizare a discursului, fraze line, fara expresii
bombastice, mare avantaj este ca e usor de urmarit.  Am apreciat si
anticiparea unor posibile contraargumente, aspect foarte important
pentru un discurs de A1 (“ce-ar avea de castigat”, “cat de eficienta
este masura”).
Referitor la calitatea argumentelor:  buna sustinerea cu studii, etc,
si luate separat argumentele par valid construite. Intrebarea e, insa,
cum se leaga ele intre ele, pe de o parte, si pe de alta parte cum
sustin ele impreuna motiunea. De ajutor ar fi fost, pentru o mai mare
putere de convingere, o definire mai clara a termenilor in discutie,
de exemplu “program informativ”.
N1:  Sesizeaza bine punctul nevralgic al discursului A1, nu risipeste
cuvinte pe chestiunile mai putin importante si contraargumenteaza la
obiect.
A2: Am apreciat in primul rand folosirea unor expresii mai plastice
(cea cu ciocolata, de ex). In al doilea rand, pe finalul discursului,
sumarul celor doua pozitii – afirmatoare si negatoare – e foarte
persuasiv facut, bine integrat in economia discursului. In al treilea
rand, ar fi fost de mare ajutor, pentru echipa afirmatoare, sa trateze
corect contraargumentul negator cu oferta de programe educative deja
existenta, dar neinteresanta pentru public. In loc de a vorbi despre
asta, A2 prefera sa ignore substanta argumentului, o tactica mereu
gresita in dezbateri.
N2: Ca si celalalt discurs negator, si N2 a fost bine ordonat,
aerisit, usor de urmarit si a pus punctul pe I, explicand esenta
contraargumentelor negatoare. Ce-ar fi putut face in plus: sa
sublinieze mai puternic faptul ca A2 a “fugit” de contraargumentul
negator principal, si sa renunte la usoara tenta de patetism care s-a
observat in final, cu libertatea castigata in ’89, pentru ca nu se
poate compara cu situatia discutata in meci.

Un meci foarte bun, structurat, usor de urmarit, bravo ambelor echipe!
 Argumentatia afirmatoare se bazeaza pe cateva legaturi cauzale si o
analogie: educatia la TV e importanta si genereaza efecte
semnificative, ce pot fi bune sau rele, in functie de ce se difuzeaza;
o educatie mai buna duce la un nivel de trai mai ridicat; iar  de
vreme ce in alte tari s-a incercat aceasta masura si a functionat, ar
trebui sa functioneze si la noi.
Am apreciat la restrangerea afirmatoare eliminarea oricaror discutii
privind spatiul online, ce le-ar fi putut ingreuna situatia.
Decizia a fost foarte usor de luat: in Romania exista o oferta de
programe cu continut exclusiv educational, dar le alege prea putina
lume. In concluzie, spun negatorii,  n-ar trebui marit numarul de
programe educationale de la toate posturile TV private, pentru ca e
inutil, oricum nu le alege nimeni.
Aceasta a fost chestiunea decisiva din acest meci, la care afirmatorii
n-au avut un raspuns clar. Au fost de acord ca oamenii nu prefera
continutul educational, insa n-au explicat cum, de vreme ce el exista
deja, suplimentarea lui va duce la efectul dorit. Drept urmare, nu
reusesc sa demonstreze motiunea si meciul il castiga Negatorii.

A1 -> 26 puncte
N1 -> 26 puncte
A2 -> 26 puncte
N2 -> 27 puncte
Castiga echipa:

S&S.co (negatori)


Vrem parerea ta! Pentru asta, trebuie sa te loghezi.

Un proiect
Ardor
Finanțatori
Open Society Foundation
MemoPlus
Parteneri
Policy Center
British Council
Europuls
Ce-Re
Prime Romania
Centrul pentru jurnalism independent
Aisec
Cogitus
Foreign Policy
Elsa
Voluntari pentru idei si proiecte
Trust
Leap
Asociatia young initiative
Asjc
Osut
Susținători Parteneri instituționali
Parteneri media
HotNews
Romania Pozitiva
Think Outside The Box
Carevasazica
Studentie.ro
startub.unibuc.ro
Iasi fun
Ziarul de Iasi
KissFm
Acest proiect este finantat cu sustinere din partea Comisiei Europene. Aceast publicatie [comunicare] reflecta doar vederile autorului, iar Comisia nu poate fi facuta responsabila pentru utilizarea informatiei pe care o contine.