Login  Register
Email:

Pass:

forgot password?

Email:

login?

'Dana si Vlad' (afirmatori) vs 'Not the iron platypus' (negatori)

A1 (Dana Lupu)

Democratia, inteleasa ca forma de guvernare cea mai potrivita pentru a servi necesitatilor  unui stat modern, trebuie sa pastreze un raport de comunicare constant intre conducere si societatea civila, pentru a eficientiza si, in parte, pentru a legitima puterea de care uzeaza persoanele publice. Aceasta forma de guvernare implica automat “prezenta” cetateanului in actul public, facilitand conservarea valorilor care stau la baza statului respectiv.

In primul rand clarificam faptul ca aceasta modalitate „sanatoasa”de a aborda democratia, adica de a te putea face auzit si ascultat la nivelul conduceriii fara a fi nevoit sa incalci legea , reprezinta forma cea mai potrivita de a corija eventualele nereguli din societate, lucru care se stie ca in Romania de astazi este practic imposibil. Maniera uzuala de protest, cum sunt greva si manifestul, nu sunt luate in serios de catre politicieni, de aceea fiind necesare actiuni fatise de contestare a ordinii impuse.  In acest sens este evident continuul esec al formelor legale de protest, un exemplu fiind greva pensionarilor de la data de 1 ianuarie 2009, cand in urma promisiunilor nerespectate ale guvernului in ceea ce priveste marirea pensiilor s-a incercat o solutionare onesta a impasului. Acest lucru a fost tratat cu aroganta de ministrul muncii care le-a transmis acestora sa-si ia gandul de la vreo majorare de pensii. Oare la acestea sa fi condus toate eforturile depuse acum 20 de ani de a crea o democratie viabila si conforma cu idealurile romanilor?

In momentul in care posibilitatea individului de a se face ascultat in viata publica este voit obstructionata, denaturata sau ignorata- pe scurt imposibila- din ratiuni arbitrare si conforme cu interesele proprii ale guvernarii, se impune necesitatea unor actiuni capabile sa trezeasca constiinta publica si sa provoace o schimbare.  Urmarim sa demonstram ca nesupunerea civica nu poate fi decat un act binevenit in functionarea intrinseca a statului si ca aceasta nu face uz de violenta psihica sau fizica(in acel caz fiind vorba de vandalism), dupa cum teoretizeaza si filozoful american H.D. Thoreau. Un exemplu pozitiv de nesupunere civica este cazul „seceratorilor voluntari” din Franta care s-au opus repetat cultivarii plantelor modificate genetic prin distrugerea culturilor si au avut castig de cauza in procese.

Actele de nesupunere civica  sunt definite si de manualele de filozofie ca o modalitate de lupta impotriva nedreptatii sociale in deplina asumare a responsabilitatii si nu trebuie considerate un act de fronda si de contestare a autoritatii publice, ci o incurajare a civismului. Se urmareste o reducere a apatiei (idiotizarii) generalizate, indusa de proasta guvernare intentionata si de influenta degradanta a politicului in acesti ani. Cazuri elocvente ale crizei politice si sociale din Romania, cauzate de dezinteresul si dispretul politicienilor romani, sunt cele ale profesoarei de la Caracal, care, constransa de salariile mizere din educatie, face 70 de zile greva foamei si cel din data de 10 august 2011, cand un barbat ameninta cu sinuciderea din interiorul palatului Cotroceni, pentru a putea vorbi cu presedintele! Acestea nu pot fi desigur considerate drept acte izolate de disperare, ci sunt expresia unei comunitati intregi de oameni defavorizati si ignorati de masa de politicieni corupti si atenti doar la propriile dorinte, fiindca stiu ca beneficiaza de imunitate.  Este limpede ca nevoile reprimate si frustrarile mocnite, care de altfel sunt juste, ale cetatenilor semnaleaza neputinta de a beneficia de o supapa legala de exprimare si receptare, asa cum ar fi normal intr-o tara civilizata.

Habermas afirma ca:adevărata suveranitate nu rezidă nici în guverne, nici în parlamente, ci în sfera publică, lucru care evidentiaza efectiv datoria fiecaruia de a se implica in societatea civila intr-o maniera neformalizata pe care statul trebuie sa o ia in seama. Pasivitatea civica si supunerea neconditionata in fata statului nu fac decat sa diminueze calitatea democratica  a acestuia  si sa creasca sansele de a se transforma in tiranie, asa cum a fost cazul timp de mai multe decenii in Libia.

De asemenea, costurile ridicate ale unor proceduri legale in justitie birocratia din sistem fac imposibila ralierea rezultatelor la necesitatile reale ale cetatenilor.

In concluzie, nesupunerea civica reprezinta de fapt o contributie la bunul mers al societatii si este necesara pentru mentinerea unei democratii veritabile, fiind chiar o participare democratica la productia de norme, deci o datorie civica.

http://stirileprotv.ro/stiri/social/nou-protest-in-fata-guvernului-si-pensionarii-vor-bani-mai-multi.html

http://www.ziare.com/adriean-videanu/stiri-adriean-videanu/videanu-despre-profesoara-in-greva-foamei-din-caracal-nu-va-exista-responsabilitate-politica-in-cazul-unui-final-tragic-1047628

http://www.ziare.com/stiri/eveniment/un-barbat-protesteaza-urcat-pe-un-stalp-din-fata-palatului-cotroceni-1113186

http://foodfreedom.wordpress.com/2011/06/29/gm-crop-saboteurs-go-free-in-france/#more-9182

http://www.ce-re.ro/upload/sinteza.doc


N1 (Andrei A)

Avand in vedere cazul afirmator consideram necesara clarificarea urmatorilor termini: nesupunere civica, democratie, legitim.

Nesupunerea civica reprezinta refuzul pasnic de a respecta dispozitiile unei forme de guvernamant sau forte de ocupatie, manifestata de regula cu scopul de a contrange forma de guvernamant sa schimbe o regula sau sa faca anumite concesii intr-un domeniu.  Acest refuz conform “Stanford Encyclopedia of Philosofy”[1] este public, nonviolent si infaptuit cu asumarea consecintelor legale pe care le atrage deci prin definitie este o forma morala si responsabila de protest, insa (tot prin definitie) nu si una conforma cu dispozitiile legale ale statului pe teritoriul careia se desfasoara.

Democratia, conform dictionarului “Merriam Webster” este forma de guvernamant in care puterea suprema este investita poporului si este exercitata direct sau indirect printr-un sistem de reprezentare care de regula implica sustinerea periodica de alegeri.

Cu privire la notiunea de “legitim” ne vedem obligati, avand in vedere caracterul moral si nonviolent al nesupunerii civice, sa definim termenul ca fiind mai mult decat ceea ce este justificat sau etic, pentru a evita o interprete truistica a motiunii. Ca atare consideram  notiunea de ligitim ca fiind descriptiva  pentru ceea ce este in conformitate cu principiile de drept ale unei democratii.

Mentionam in sustinerea cazului nostru ca principiile de drept ale unui stat democratic  reprezinta fundamentul intregului sistem juridic al statului respectiv si consideram ca nesupunerea civica nu poate fi legitima intr-o democratie din urmatoarele considerente: democratia ofera cai legale de atac impotriva normelor edictate (ex:referendum; petitie), cetatenii unei democratii isi pot manifesta dreptul la libera exprimare prin proteste autorizate de unitatile administrative competente, in cadrul unei democratii se respecta vointa poporului manifestata legitim prin vot si nu in ultimul rand nesupunerea civica trebuie sa ramana o activitate nelegitima pentru mentinerea identitatii sale conform definitiei majoritar acceptate.

In ceea ce priveste cazul afirmator sustinem ca este falsa afirmatia ca nesupunerea civica “reprezinta forma cea mai potrivita de a corija eventualele nereguli din societate”, in fapt singurele in masura de a corija orice nereguli (avand totodata si forta necesara) sunt tot insititutiile statului democratic, care la randul lor sunt restrictionate de principiile generale de drept si de drepturile fundamentale ale omului. Cu atat mai mult este falsa afirmatia ca in Romania este imposibila atat manifestarea dreptului la opinie (ex: blogurile), iar implicatiile cu privire la imposibilitatea corijarii le consideram tendentioase si nefondate.

Cu privire la ineficieta formelor legale de protest vrem sa clarificam ca legalitatea protestului nu prezinta restrictii cu privire la amploarea acestuia si ca aceasta latura a eficacitatii tine mai degraba abilitatea de a organiza un asemenea eveniment decat de conditiile legale.

Paragraful al treilea continua ideea inceputa anterior, dar echipa afirmatoare pierde din vedere esenta motiunii, care vorbeste despre democratii viabile, nu despre tiranii mascate. Astfel, solutia des-crisa de ei nu se aplica in cazurile prevazute de motiune, exemplele lor devenind lipsite de relevanta in contextul in care situatia este de alta factura.

In urmatorul paragraf identificam o definitie ambigua a nesupunerii civice care nu clarifica natura acestor acte, contextul in care se nasc sau scopul lor. Exemplele pe care le ofera aici sunt cazuri particulare referitoare si a caror ratiune este aplicabila doar in cazul Romaniei, astfel incat, ele nu sustin ideile afirmatoare datorita formularii generale a motiunii, care presupune luarea in calcul a mai multor considerente, precum ansamblul de factori sociali, economici si politici care alcatuiesc fondul unei democratii.

In continuare, echipa afirmatoare reforumleaza una dintre ideile expuse anterior folosind cuvintele unui sociolog celebru, Jurgen Habermas, dar fara a interpreta citatul respectiv in spiritul motiunii, spunand doar ca pasivitatea civica e nociva pentru popor, exemplificand prin cazul Libiei, fara a explica situatia concreta care a condus la situatia respectiva

Ideea despre procedurile legale din penultimul paragraf este incompleta, neprecizand la care proceduri se refera, la ce rezultate s-ar astepta sau care ar fi necesitatile reale ale cetatenilor. De asemenea, echipa negatoare a explicat mai sus ca in momentul de fata, productia de norme are o participare democratica, parlamentarii fiind instituiti de popor cu mandatul necesar pentru a legifera.

In concluzie, in vederea celor mentionate mai sus, echipa negatoare este de parere ca afirmatorii nu reusesc sa demontreseze daca nesupunerea civica ar trebui sa fie legitima sau nu intr-o democratie deoarece ei se refera la tiranii mascate.




A2 ()

In primul rand, in ceea ce priveste definitiile complete ale termenilor din motiune, nu putem decat sa multumim echipei negatoare ca au evidentiat in sprijinul cazului nostru inca o data caracterul non-violent, individual si responsabil al nesupunerii civice, dar si sa ne continuam argumentarea ca, in ciuda faptului ca se incalca anumite legi si norme ale statului, aceasta este legitima din punct de vedere al echitatii dintre autoritatea statului si cea a cetatenilor si ca nu stirbeste deloc din integritatea democratiei.              

In al doilea rand,  pentru a clarifica contextul in care se nasc asemenea acte de nesupunere civica trebuie sa ne amintim mai intai ca statul este organizare facuta de oameni, deci un sistem imperfect indiferent de conditiile ideale in care exista, lucru care provoaca inechitati intre straturile sociale. [1]Se cunoaste prapastia economica existenta astazi intre paturile de saraci si bogati din  Germania, desi acesta este un stat democratic si dezvoltat economic, in contrast cu Romania[2].                                                                                                                  Pentru mulţi dintre manifestanti nevoia de a încălca legea izvorăşte nu doar din respectul de sine şi consecvenţa morală, dar şi din percepţia lor asupra intereselor societăţii în care trăiesc. Prin refuzul lor de a se supune unor legi, ei atrag atenţia asupra acelor prevederi legale sau politici publice care în viziunea lor trebuie revizuite sau abrogate cu totul. Noi nu am afirmat, asa cum se sustine mai sus, ca nesupunerea civica este intotdeauna singura cale de atac impotriva unor norme prestabilite, ci ca aceasta detine un caracter legitim, deoarece nu se opune principiilor democratiei, asa cum am demonstrat in primul discus.

In al treilea rand, legitimitatea nesupunerii civice este vizibila nu doar in contextul unor tiranii, mascate sau nu, ci si in cadrul unor state corecte si egalitariste, deoarece, in ciuda caracterului lor profund democratic, se cunoaste din istorie ca acestea aveau adesea si nereguli majore de functionare.                                                         Desi N1 nu a afirmat contrariul deoarece nu s-a legat de acest punct,  in istorie sunt numeroase exemple in care nesupunerea civica nu a putut decat sa produca o ameliorare a problemelor particulare existente in anumite state, dar si sa provoace uneori o adevarata evolutie sociala la nivelul acelorasi state. Partida de Ceai din Boston, mişcarea sufragetelor, rezistenţa condusă de Mohandas Gandhi în India împotriva forţelor britanice[3], mişcarea pentru drepturi civile a populaţiei afro-americane din sudul SUA condusă de Martin Luther King Jr. Şi Roy Wilkins, toate reprezintă evenimente care au dovedit eficienţa nesupunerii civice ca mecanism generator de reforme sociale.

De asemenea, mentionam ca echipa negatoare nu a argumentat deloc de ce nesupunerea civica nu ar fi legitima intr-o democratie, in ciuda faptului ca au propus metode alternative de protest, carora insa nu le-au demonstrat eficacitatea.  

In al patrulea rand, este adevarat ca statul ofera periodic posibilitatea cetatenilor de a-si alege conducatorii, dar la fel de adevarat este ca acestia nu pot reprezinta intotdeauna corect interesele cetatenilor, din ignoranta sau indiferenta (de ce nu si coruptie, daca tot am vorbit de Romania?), caz in care statul isi pierde din caracterul de democratie, deoarece nu mai poate servi nevoilor reale ale contribuabiliilor si devine un simulacru de organizare statala. Este cat se poate de transparenta dorinta tot mai mare de capatuire a anumitor autoritati. [4] Un exemplu de indiferenta politica la nivel local este cazul Rosiei Montane[5], unde se doreste exploatarea aurului, fara a lua in considerare efectele asupra mediului, lucru pe care protestatarii incearca sa-l aduca in atentia sefului de stat pe cale legala ,dar fara succes, lucru similar si in cazul exploatarii gazelor de sist in Bulgaria.[6] Interesele cetatenilor reprezinta un argument slab in contrast cu interesele personale ale guvernantilor, desi acestea se manifesta public, fara echivoc si pe deplin indreptatite in cadrul prestabilit de lege.

De aceea, este in orice context de preferat incalcarea unor legi inactuale si corupte decat prosternarea submisiva si inutila in fata unor autoritati vizibil imperfecte si rigide, in speranta ca acestea se vor imbunatati de la sine. „Daca cerem respect fata de lege trebuie mai intai sa facem legea respectabila”, Louis Brandeis, judecator la Curtea Suprema a SUA.

In concluzie, legitimitatea nesupunerii civice este evidenta din orice punct de vedere al unei democratii reprezentative  si nu poate fi constransa sa fie inteleasa in contextul ingust al respectarii legilor, dat de echipa negatoare.

[1]http://gandeste.org/analize/taxe-crize-si-razboi/9118

[2]http://www.hotnews.ro/stiri-diaspora-2488522-imigrant-germania-foarfeca-inegalitatilor-sociale-sanse-sfarteca-locomotiva-europei.htm

[2]http://www.publika.md/proteste-in-germania--manifestantii-inspirati-de-ocupati-wall-street-ul_554321.html

[3]http://www.moreorless.au.com/heroes/gandhi.html

[4]http://old.cotidianul.ro/romania_vicecampioana_ue_la_coruptie-58942.html

 [5]http://www.adevarul.ro/locale/cluj-napoca/Activistii_-Salvati_Rosia_Montana-_vor_continua_protestele_0_588541729.html

[6]http://www.ziare.com/europa/bulgaria/proteste-la-sofia-fata-de-exploatarea-gazelor-de-sist-1125803


N2 (Tudor Cormos)

In al doilea discurs afirmatorii introduc in primul lor punct  un termen nou, care pe deasupra reprezinta si un nou criteriu al cazului lor, si anume cel al echitatii sociale privita dintr-o perspectiva economica.

Nici de data aceasta afirmatorii nu ne-au oferit o definitie concreta a termenului folosit, asa ca ne vedem pusi {din nou} in situatia de a oferi din nou definitii: ECHITÁTE ~ăți f. Principiu moral sau juridic care cere respectarea drepturilor fiecăruia; dreptate. [G.-D. echitățiiî /<fr. équité, lat.aequitas, ~atis 

Aducem in vedere ca echitatea social economica conform sensului pe care il insinueaza afirmatorii nu reprezinta o valoare garantata de democratie ca forma de guvernamant si nu isi are loc printre principiile sale. Ea contituie cel mult o valoare a partidelor politice cu orientare sociala (OBS: a nu se confunda notiunea de partid politic cu institutia statului).

Din acest punct de vedere nesupunerea civica, asa cum este inteleasa chiar de afirmator, nu numai ca nu este legitima ci devine profund nelegitima doarece incalca principiile care reprezinta pilonii de baza a democratiei: domnia majoritatii, existenta unui cadru legislativ, respectarea nondiscriminatorie a procedurilor legale, pluralismul social, economic si politic ca o conditie sine-qua-non a democratiei. Mai mult consideram ca interpretarea afirmatorilor a notiunii de echitabilitate loveste direct in principiul fundamental al democratiei, si anume echitabilitatea votului. Legitimizarea actiunilor de protest desfasurate fara respectarea dispozitiilor legale in baza unui principiu de echitate economica si sociala, de egalizare, nu face altceva decat sa loveasca in forta vointei majoritare (si ca atare in forta votului fiecarui individ afiliat majoritatii) pentru realizarea unui ideal care in ultima instanta tinde chiar la un comunism in sensul propriu al cuvantului.

Atragem atentia afirmatorilor ca in sustinerea pozitiei noastea am prezentat anumite considerente care reprezinta in fapt argumente, credem ca prin sintagma “considerent care sustine o pozitie” definim  defapt notiunea de argument. Nu am simtit nevoia sa dezvoltam argumentele respective considerandu-le autodescriptive si mentionam cu aceasta ocazie ca nici afirmatorii nu le-au abordat in nici un fel. Ne multumim deci sa ne mentinem pozitia si sa ne rezumam la exemplele deja oferite pentru clarificarea argumentelor.

In al treilea punctal lor, afirmatorii prezinta in mod eronat anumite cazuri din istorie ca fiind nesupunere civica.  Partida de ceai din boston nu s-a defasurat in cadrul unui sistem democratic iar actiunile lui Mahatma Gandhi au reprezentat un raspuns la tirania unui sistem imperialist si colonial care nu poate fi caracterizat ca fiind democratic. Miscarile pentru drepturirile afro-americanilor conduse de Martin Luther King si Roy Wilkins au avut ca scop recunoasterea si aplicarea unor drepturi preexistente in constitutia S.U.A., ele reprezinta o exercitare a drepturilor nu o incalcare a lor.

In ceea ce priveste al patrulea punct al afirmatorilor consideram ca este responsabilitatea cetatenlor de a-si exprima vointa prin vot, si este privilegiul lor de a organiza proteste autorizate. Afirmatorii au ignorat posibilitatea organizarii cu adevarat legitime a cetatenilor care au dreptul garantat prin constitutie (legea fundamentala a unei democratii) la: libera exprimare, organizarea de intruniri,asociere, greva, [1] Atragem atentia ca aceste drepturi se pot manifesta oricind, chiar si intre alegeri. Statul, in acest fel, protejeaza vointa generala a poporului. Mentionam totodata ca protestele din Romania si Bulgaria au fost organizate legal, si in baza unor autoritatii de protest emise de autoritatile locale, iar proiectul rosia montana a sistat momentan.

In concluzie , daca statul ofera posibilitati legale prin care cetatenii sa isi manifeste oricand vointa (deci nu doar periodic, la alegeri) atunci nesupunerea civica nu isi mai gaseste utilitate decat ca ultima scuza a unor organisme subversive de instigatori care nu au parte de sustinerea populatiei si nu poate si nici nu ar trebui sa fie legitima.



[1] A se vedea art 30; 39; 40; 43 din constitutia Romaniei



Decizia:

Jakab Radu

Buna ziua,

Doresc sa incep prin a felicita echipele pentru un meci bun, mai ales la capitolul documentare. Ma bucura sa vad dezbateri ancorate in fapte! Voi incepe cu cateva comentarii specifice despre stilul si retorica folosita, pentru a incheia cu vederea de ansamblu a meciului si, desigur, decizia.

In primul si primul rand, recomand afirmatorilor sa nu sara definirea termenilor motiunii si interpretarea acesteia. Unul-doua paragrafe in acest sens in primul discurs pot evita multe paragrafe inutile si contradictorii ulterior. Un plus negatorilor pentru ca au definit termenii pentru a reda aceasta claritate.

Un al doilea sfat pe care il dau ambelor echipe este sa va delimitati in mod clar argumentele. Folositi formulari de genul “Primul nostru argument”, “In primul rand” sau chair “A1:”; urmate de un enunt scurt si concis a ce vrei sa sustineti in acel argument. Explicatia poate fi oricat de lunga, insa un enunt aduce foarte multa claritate. Dupa cum puteti vedea in discursurile A2 si N2, o parte sustine ca ceilalti nu au adus argumente, cealalta intreaba ‘cum de nu le-ati vazut’...

O recomandare:

Argument 1: Singura modalitate de a avea un impact imediat

<detaliere, explicatii, sub-argumente>

Iar al treilea punct e unul ceva mai subtil; e vorba de o greseala de rationament, numia strawman (sau ‘omul de paie’ am mai vazut intr-o traducere ce mi se pare ilara). Strawman este atunci cand, avand o idee ce nu e 100% clara, interpretam partile lipsa in cel mai defavorabil sens posibil, pentru a le putem ataca mai usor.

De exemplu N2 spune “Legitimizarea actiunilor de protest desfasurate fara respectarea dispozitiilor legale [...] nu face altceva decat sa loveasca in forta vointei majoritare”; afirmatorii nu au afirmat nicicand ca actiunile ce le propun au sustinerea majoritatii. Insa in acelasi timp, nici nu dau de inteles ca ar fi dorinta unei populatii minoritare. Negatorii nu pot presupune de la sine ca ne referim la actiuni fara sustinere majoritara, ceea ce face argumentul invalid.

Un lucru foarte important de retinut din primele doua observatii – incercati sa fiti cat mai clari in discurs. Pentru voi e clar ce spuneti fiindca ati gandit lucrurile respective, insa un auditoriu, un arbitru, sau echipa opusa e la prima expunere.

Din a treia observatie retineti ca trebuie sa fiti fair-play fata de argumentarea adversa, dar si ca informandu-va asupra erorilor de argumentare comune le puteti evita mai usor.

Revin acum asupra meciului per ansamblu.

Pozitia afirmatoare ne descrie nesupunerea civica drept o necesitate in cadrul unei societati, venita sa corecteze situatiile in care legislativul greseste / nu face / nu face destul de repede. Mai mult, aceasta nesupunere e o datorie civica, avand in vedere ca poate rezolva probleme ale societatii.

Negatorii sustin ca problemele unui stat democratic trebuie rezolvate prin mecanismele acelui stat. In acelasi timp, ne arata ca nu toate problemele prezentate de afirmatoritin de un stat democratic veritabil.

Ce lipseste din pacate din pozitia negatoare sunt niste motive sau exemple concrete, palpabile, in care nesupunerea civica dauneaza societatii. Stim cu totii ca legile nu sunt perfecte si ca ascultarea lor ‘oarba’ este chestionabila. Aici trebuia sa treceti la atac si sa aratati ca ascultarea legii e un rau necesar, mult mai mic decat un sistem in care ascultam doar legile care ne convin.

Al doilea discurs afirmator aduce mai multa substanta ideilor deja exprimate, detalieaza instante in care nesupunerea civica a dus la rezultate pozitive si ofera explicatii aditionale de ordin logic sau filosofic. Nimic exceptional, insa isi face treaba de reconstructie.

Lipseste o concluzionare, in sensul de a pune cap la cap argumentele aduse si a crea o imagine clara asupra felului in care ele demonstreaza motiunea.

Discursul doi negator este cel mai putin relevant din meci. Asta in primul rand pentru ca aproape jumatate din el se refera la aspecte tehnice – echitatea economica drept termen si criteriu, sau daca negatorii au avut sau nu argumente. Nu va faceti griji – doar fiindca echipa adversa spune diverse, nu inseamna ca arbitrii ii vor crede pe cuvant.

Al doilea motiv este faptul ca din nou avem doar o incercare semi-reusita de a respinge argumentele afirmatoare, fara a prezenta dezavantaje concrete ale nesupunerii civice.

Iar aceasta ultima observatie ma duce la decizia meciului, care merge catre afirmatori. Neprezentand niste dezavantaje palpabile, la sfarsitul meciului stim ca nesupunerea civica a adus schimbari benefice in anumite cazuri (o prima arie de conflict), ca majoritatea schimbarilor pot fi facute si de institutiile statului, dar poate mai incet sau mai incomplet (o a doua arie de conflict).

Neavand vreun dezavantaj major si concret insa, nu avem de ce sa nu sustinem aceasta metoda, care cateodata da rezultate si alteori nu.

A1 – 26p

Continut - 15

Strategie - 8

Stil - 3

N1 – 23p

Continut - 14

Strategie - 6

Stil - 3

A2 – 24p

Continut - 14

Strategie - 7

Stil - 3

N2 – 21p

Continut - 11

Strategie - 7

Stil - 3

A1 -> 26 puncte
N1 -> 23 puncte
A2 -> 24 puncte
N2 -> 21 puncte
Castiga echipa:

Dana si Vlad (afirmatori)


Vrem parerea ta! Pentru asta, trebuie sa te loghezi.

Un proiect
Ardor
Finanțatori
Open Society Foundation
MemoPlus
Parteneri
Policy Center
British Council
Europuls
Ce-Re
Prime Romania
Centrul pentru jurnalism independent
Aisec
Cogitus
Foreign Policy
Elsa
Voluntari pentru idei si proiecte
Trust
Leap
Asociatia young initiative
Asjc
Osut
Susținători Parteneri instituționali
Parteneri media
HotNews
Romania Pozitiva
Think Outside The Box
Carevasazica
Studentie.ro
startub.unibuc.ro
Iasi fun
Ziarul de Iasi
KissFm
Acest proiect este finantat cu sustinere din partea Comisiei Europene. Aceast publicatie [comunicare] reflecta doar vederile autorului, iar Comisia nu poate fi facuta responsabila pentru utilizarea informatiei pe care o contine.