Login  Register
Email:

Pass:

forgot password?

Email:

login?

'Teo si Dimitria (voluntare)' (afirmatori) vs 'Iron Platypus' (negatori)

A1 (Teodora Oprea)

Nesupunerea civica este legitima intr-o democratie

=caz afirmator=

Daca democratia directa este impracticabila, acest lucru nu inseamna ca democratia indirecta exclude in totalitate posibilitatea cetatenilor de a-si exprima direct vointa colectiva. In anumite cazuri nesupunerea civica reprezinta o modalitatea de exercitare directa a vointei poporului si deci un act de democratie veritabila.

Vom intelege nesupunerea civica ca un act de nerespectare a legii in cadrul unei declaratii colective pentru determinarea schimbarii normelor fundamentale ale unui stat, cand acestea contravin vointei poporului. Vorbim de o nesupunere civica in cazul boicotului autobuzelor din Montgomery, al distrugerii proprietatii militare ca forma de protest impotriva razboiului din Irak, al distrugerilor plantatiilor pentru eliminarea organismelor modificate genetic[1] sau impotriva uzinelor de carbune[2] din Marea Britanie.

Vom sustine ca nesupunerea civica este legitima, adica indreptatita si permisa chiar prin natura unui regim democratic, argumentand ca aceasta se subsumeaza unei manifestari exprese a vointei poporului care o devanseaza pe cea a conducerii delegate, ca uneori este singura modalitate de a genera o schimbare reala si ca este singura metoda prin care se pot introduce schimbari majore de paradigma la nivel constitutional.

1. Intr-o democratie, poporul poate sa-si exprime vointa colectiva in orice mod

Democratia in forma practica actualmente este una imperfecta, caci vointa poporului este implementata prin intermediul unui grup restrans de indivizi care ar trebui sa dea forma acestei vointe in crearea unui cadru legislativ care oglindeste mentalitatea si valorile comune.

In aceste cazuri, un regim democratic veritabil trebuie sa permita indivizilor sa isi manifeste vointa mai presus de stipulatiile normative, caci in fond doar vointa colectiva legitimeaza normele sociale si juridice existente [conform teoriei democratiei reprezentative[3]]. S-ar putea afirma ca vointa colectiva este mai presus de lege atunci cand legea nu mai reflecta valorile si interesele comune. In acest sens, nesupunerea civica nu mai reprezinta un act de exceptie de la regimul democratic, ci actul sau definitoriu, prin care populatia da forma regimului democratic in conformitate cu vointa sa actualizata.

2. Mecanismele legale nu fac posibila impunerea vointei poporului in mod direct

Regimurile democratice actuale nu permit o revizuire constanta a reprezentativitatii alesilor si nici interventia directa a cetatenilor in reglementarea cadrului social si politic. Chiar daca cetatenii au drept de initiativa legislativa [art. 74 alin. 1 al Constitutiei Romaniei[4]], ea este conditionata de filtrul parlamentar. De asemenea, mandatul acordat demnitarilor nu poate fi retras atunci cand increderea populatiei dispare. Deseori insa reprezentantii populatiei pierd de facto increderea populatiei [in Romania, increderea in Guvern si Parlament este doar 7%, iar cea a partidelor politice de 5% in 2010[5]] si atunci reglementarile propuse de acestia nu mai sunt in concordanta cu vointa poporului.

Din aceste motive, de multe ori populatia este impiedica efectiv din a-si manifesta vointa, aceasta fiind inlocuita de vointa particulara a reprezentantilor alesi. Nesupunerea civica este deci legitima atunci cand ea se manifesta sub forma unui refuz colectiv, si nu doar unul individual, de a mai gira pentru reprezentantii sai alesi si pentru actele acestora.

3. Este singura metoda de schimbare a paradigmelor fundamentale ale unei societati

Nu orice stare de nemultumire a populatiei in raport de reglementarile juridice indreptateste un act de nesupunere civica. Pentru modificari ce privesc marirea taxelor sau obligativitatea stagiului militar, care nu fac obiectul unor valori majore sociale, populatia are la indemana alte mijloace de exprimare a vointei: fie atacarea acestor norme pe cale judiciara, fie manifestarea vointei prin intermediul protestelor, al grevelor sau al petitiilor. Insa, atunci cand se impune modificarea majora a valorilor si normelor fundamentale, iar conducerea refuza sa opere aceasta schimbare, este indreptatita si necesara impunerea vointei poporului prin nesupunerea civica, prin ignorarea activa, declarata a legilor decazute in raport de vointa colectiva, pana cand se opereaza modificarea acestora.

Asadar, consideram ca posibilitatea exercitarii vointei colective prin intermediul nesupunerii civice este nu numai legitima, dar si definitorie pentru o democratie.



[1] “GM crop-stomping protest-18 July 1999”, Genetix, recuperat la 8.11.2011 de pe http://www.urban75.com/Action/genetix10.html

[2] “How to kill a coal plant”, Mark Engler, Salon Core, august 2009, recuperat la 8.11.2011 de pe http://www.salon.com/2009/08/18/climate/

[3] John F. Knutsen, 2004,“Popular sovereignity”, recuperat la 8.11.2011 de pe http://www.basiclaw.net/Principles/Popular%20sovereignty.htm

[4] Constitutia Romaniei din 2003, recuperat pe 8.11.2011 de pe http://legislatie.resurse-pentru-democratie.org/const_2003.php#074

[5] Realitatea, “Cati romani mai au incredere in Guvern si Parlament”, realitatea.net, recuperat pe 8.11.2011 de pe http://www.realitatea.net/cati-romani-mai-au-incredere-in-guvern-si-parlament_848684.html


N1 (Paval Corneliu)

Vom interpreta termenul de "democratie" din motiune in sensul de "stat democratic". [1]

Definim termenul de "stat" ca fiind acea forma de organizare umana caracterizata prin scopul sau de a asigura membrilor sai ordine, echilibru social si siguranta. [2]

Statul democratic este acel stat care respecta principii democratice, si anume investirea printr-un sistem de reprezentare a puterii in mainile poporului si garanteaza un numar de drepturi si liberatati fundamentale cetatenilor sai.                          

In ultimul rand definim "legitim", in acest caz, ca fiind conform cu principiile democratiei.


VS1 Nesupunerea civila ataca fundamentul statului democratic.

Intr-un stat democratic, cetatenii isi exprima vointa colectiva prin intermediul unor reprezentanti alesi pe perioada unui mandat. In cazurile extreme in care reprezentantii statului ar aduce atingeri principiilor democratiei nu am mai vorbi de situatia din cadrul unei democratii asa cum e formulata motiunea. Mai mult pentru aceste cazuri care subliniem, sunt de exceptie, poporul are modalitati de a-si face cunoscuta doleanta prin mass-media, petitii, proteste legale, apel la organizatii internationale, metode eficiente si legitime.Nu putem afirma ca nesupunerea civila este definitorie pentru un regim democratic, deoarece orice regim democratic se bazeaza pe principiile unui stat de drept, in care convietuirea cetatenilor urmeaza respectarii normelor sociale. Incalcarea sau nerespectarea legilor nu intareste deci democratia, ci desfiinteaza statul de drept, asa cum a fost definit mai sus, prin negarea scopului sau fundamental (acela de a institui si proteja o ordine sociala) si conduce la incalcarea normelor de convietuire sociala. In plus exemplele oferite de echipa afirmatoare nu sunt ilustreaza modul in care vointa colectiva a poporului cere actiune impotriva statului, ci doar dorintele unor minoritati


VS2 Este imposibil ca poporul sa-si impuna vointa in mod direct.

O democratie reprezentativa nu-si propune sa faca posibila impunerea directa a vointei poporului. Poporul isi impune vointa indirect, prin reprezentanti alesi pe perioade definite de timp. Imposibilitatea realizarii unei democratii pure a fost demonstrata atat in practica cat si in teorie. Acceptarea si legitimizarea nesupunerii civile aduce cu sine toate neajunsurile care fac democratia pura neviabila. Imposibilitatea retragerii mandatelor demnitarilor are ca rol creerea unei stabilitati a institutiilor statului in care demnitarii pot sa ia decizii benefice pe termen lung. Retragerea mandatului demnitarilor ca raspuns la neincrederea populatiei (de cele mai multe ori prost informata sau incapabila sa inteleaga functionarea mecanismelor complexe de natura juridica economica si sociala care stau la baza functionarii statului) nu poate fi o solutie, deoarece ar duce inevitabil la abuzuri sub forma campaniilor de discreditare organizate de catre factiuni politice adverse. Tin sa precizez ca aceasta problema este independenta de implementare, avand la radacina natura umana.  Astfel impunerea directa a vointei poporului nu este de dorit, deoarece este impractica si lasa loc abuzurilor si instabilitatii politice.


VS3 Exista alte metode decat nesupunerea civica care sunt legitime si preferabile.

Suntem de acord cu opinia exprimata de afirmator conform careia "nu orice stare de nemultumire indreptateste un act de nesupunere civila" si ca "populatia are la indemana alte mijloace de exprimare a vointei: fie atacarea acestor norme pe cale judiciara, fie manifestarea vointei prin intermediul protestelor, al grevelor sau al petitiilor". Consideram ca aceste argumente, aduse chiar de afirmator, intaresc contraargumentul 2, ilustrand cum isi poate exprima poporul, in mod legitim, nemultumirile.In cadrul unei democratii paradigmele fundamentale se bazeaza pe respectarea drepturilor si libertatilor cuprinse in Carta Drepturilor Omului, iar revizuirea sau incalcarea acestora ar insemna renuntarea la insasi democratie ceea ce ar duce discutia in atopicalitate.


A2 (Dimitria Iliescu)

Echipa afirmatoare reafirma in discursul sau faptul ca nesupunerea civica este un act care uneori poate reprezenta singura modalitate de a contribui la sensibilizarea puterii asupra unor neajunsuri ale legilor, devenind accesabila atunci cand toate celelalte mecanisme au dat gres.

Vom incerca sa intarim argumentele echipei afirmatoare si sa contestam pe acelea ale echipei oponente.

Mai intai, echipa negaoare considera ca nesupunerea civica ataca fundamental statului democratic. Intarim ideea ca nu orice gest de incalcare a legii este un act de nesupunere civica. Pentru a fi incadrat in aceasta categorie, actele de nesupunere civica trebuie sa fie unele simbolice, voluntare, constiente si care au  “intența de a apara in fata opiniei publice Constituția și principiile ei fundamentale. De aceea nesupusul incearca sa argumenteze public in legatura cu nelegitimitatea, nedreptatea sau neconstitutionalitatea deciziei care face obiectul protestului.” (http://www.ce-re.ro/nesupunere_civica)

Cand faceam referire in discursul nostru la formula prin care consideram ca cetatenii  “dau forma regimului democratic in conformitate cu vointa sa actualizata”. Cu siguranta negatorii se intreaba cum putem deosebi vointa majoritatii de a unei minoritati, si cum putem selecta acele acte de incalcare a unor legi care sunt nesupunere civica de acte obisnuite de incalcare a legii.

Credem ca acele gesture care se incadreaza in categoria “nesupunerii civice” sunt simplu de identificat, datorita componentei lor publice, simbolice, de auto-sacrificiu. Nu orice ne-plata a taxelor sau ne-acceptare a prelevare a testelor de sange in cazul unui accident pot fi acte de nesupunere civica. Exemplul protestului fata de razboiul din Irak este unul concludent, in lipsa oricaror alte modalitati prin care sa fie sensibilizata opinia publica. Existenta unor ultime metode de interventie (in plus, simbolice si non-violente) completeaza (chiar daca in mod paradoxal, prin incalcarea legii) increderea pe care un sistem democratic o poate da cetatenilor sai ca exista modalitati de interventie care pot sa actioneze chiar atunci cand pare ca nu se mai poate face nimic.

Veti intreba cu siguranta cine decide ca nu se mai poate face nimic? Negatorii pot intreaba justificat “cine decide ca s-au luat in calcul toate metodele de actiune, de la petitii pana la actiuni de advocacy, de la actionare in judecata a statului pana la asteptarea alegerilor?”. Nu avem un raspuns la aceasta intrebare. Stim insa ca sunt situatii de blocaj institutional, in care timpul in care o decizie democratica poate fi apta a fi luata depaseste orice posibilitate pentru o interventie reala. Cum puteti impiedica dreptul unui parinte al carui fiu a murit in Irak sa protesteze nonviolent impotriva unui razboi ale carui motive au fost declarate false si in care sunt incluse cu totul alte interese decat motivele declarate? Poate face o petitie, veti spune. Poate face o manifestatie. Dar la fel de bine poate actiona simbolic pentru atentionarea asupra acestei chestiuni,  intr-o formula prin care isi pune la “dispozitie” libertatea.

Faptul ca se poate abuza de acest gen de actiuni nu inseamna ca acest gen de actiuni nu sunt legitime. Libertatea intr-un stat democratic este inclusiv libertatea de a incalca legea, in numele unor valori pe care un grup de indivizi/o persoana le considera mai inalte decat propria lui libertate. Apelul la democratie directa pe care l-a facut afirmatorul 1 este unul mai degraba symbolic, ca formula ultima pe care o reprezinta un system care se doreste democratic. Negatorii spun ca populatia este de multe ori informata defectuos si incapabila sa se exprime in situatii complexe de natura economica sau sociala. Va asiguram nu exista decizii bune sau decizii proaste in democratie. Exista mai degraba decizii representative si decizii nereprezentative. Si gesturile de nesupunere civica sunt unele prin care, in extremis, cand toate celelalte metode au fost utilizate si cand presiunea situatiei nu mai incape amanare, pot fi accesate. Ele nu sunt regula, ele sunt exceptii, iar o societate democratica in adevaratul sens al cuvantului ar trebui sa accepte aceste acte de manifestare ca unele legitime pentru anumiti cetateni ai ei care aleg sa isi assume responsabilitatile unor astfel de gesturi.

Suntem de accord ca intr-o tara in care ne-respectarea legii este mai degraba regula, sa ne temem sa punem in discutie nerespectarea acesteia. Suntem de accord ca legea reprezinta punctual nodal al unei societati democratice. Insa consideram ca societatile (chiar si cele cu democratie avansata) pot da libertatea cetatenilor lor sa se impotriveasca in mod voluntar unor norme. Sunt datoare sa le permita acestora sa ii puna la indoiala reglementarile, prin metode care pot avea succes inclusiv datorita felului in care mass-media poate sa mediatizeze un astfel de act si sa creeze (sau nu) solidaritate si presiune publica. Societatile democratice sunt niste organism vii si ar trebui sa avem incredere ca vor sti sa isi separe actele gratuite si iresponsabile de incalcare a legilor de actele simbolice, nonviolente, generoase si care sa inspire ale celor care isi asuma responsabilitatea in numele altora mai putin curajosi.

Va multumim si asteptam discursul n2.


N2 (Anca Gatu)



In incheierea acestei dezbateri vom arata o privire de ansamblu asupra dezbaterii.

Incepem prin a mentiona ca nu s-au atacat definitiile asa ca vom discuta in continuare despre cum a definit echipa negatoare termenii de legitim(conform cu principiile democratiei), stat democratic, continuand cu definitia data de afirmator a nesupunerii civile pe care a incercat sa o clarifice prin exemple. In continuare nesupunerea civila este tratata, conform definitiei afirmatoare ca incalcarea unei legi a statului, de o colectivitate, in scopul de a schimba paradigme fundamentale ale statului. Exemplul dat de ultimul discurs afirmator nu ilustreaza o nesupunere civila, intrucat protestul este o forma legala si democratica de manifestare a dezaprobarii, asa cum il ilustreaza in exemplul razboiului din Irak. De asemenea, nesupunerea civica trebuie sa fie o vointa colectiva, nu a unei simple minoritati care mai este si implicata afectiv in problema. In lipsa unor exemple de nesupunere civica dintr-o democratie, lucru care trage balanta in favoarea nelegitimitatii unei astfel de actiuni intr-un stat democratic, vom discuta in cele ce urmeaza in abstract.

In primul rand consideram necesare lamurirea principiilor democratice pe care le-am pus in discutie cand am argumentat ca nespunerea civica ataca fundamentul statului democratic. Reprezentativitatea este forma prin care se manifesta democratia astfel ca cetateanul delega puterea lui de decizie, asumandu-si riscul ca acesta sa nu-l reprezinte fidel. Sanctiunea pe care i-o poate aplica este votul negativ pentru urmatorul mandat. Din acest punct de vedere democratia nu se preocupa de exercitarea directa a vointei poporului si nici de ascultarea lui intrutotul. Odata delegata, puterea ramane in mainile reprezentantului pana la expirarea mandatului sau intalnirea unor situatii exceptionale. Libertatile si drepturile garantate de democratie ofera solutii la posibilele la situatii neprevazute in care se incalca unele valori ce trebuia respectate, oferindu-se prin constitutie, drept consecinta a dreptului la exprimare, dreptul la petitionare, dreptul la initiativa legislativa, dreptul de a initia schimbarea constitutiei. A nu merge pe caile ce izvorasc din nucleul democratiei, ci din contra, a adopta o pozitie impotriva democratiei, pretinzand unele drepturi democratice extremizate ataca insasi democratia cu principiul minoritatii care se supune majoritatii.

Afirmatorii au sustinut ca nesupunerea civica poate fi in unele cazuri ultima solutie pentru o problema urgenta, desi au esuat in a oferi macar un exemplu in care s-a intamplat astfel. Poate ca petitiile sau initiativele legislative sunt intr-adevar proceduri de lunga durata insa intr-o democratie insasi dreptul la exprimare in forma pura, transmis la restul tarii poate avea efect deplin in a pune presiune asupra conducerii statului si a constientiza opinia publica la timp. Aceste efecte erau speculate de echipa afirmatoare ca urmari ale nesupunerii civice, nearatand insa legatura de cauzalitate intre cele doua. Astfel consideram ca ramane sustinut argumentul nostru ca sunt alte solutii legitime si mai potrivite decat nesupunerea civica. Ba mai mult, aceste solutii alternative pot fi chiar mai eficiente prin impactul mai mare si mai rapid. 

Afirmatorii considera o libertate in statul democratic a cetateanului de a incalca legea, confundand libertatea ca principiu garantat de constitutie cu posibilitatea, garantata de realitate. Legea rezolva aceasta problema impunand sanctiuni in cazurile in care aceasta posibilitate se infaptuie, ea insa este de nedorit si descurajata tocmai prin sanctiunile aplicate.

De asemenea afirmatorii propun ceva periculos pentru imaginea unui stat, aceea de a da libertate cetatenilor sa se impotriveasca in mod voluntar unor norme. Este o pozitie imposibila pentru un stat de drept care impune o ordine sociala sa invite cetatenii sa-l contrazica. Urmarile unei astfel de delasarii din partea statului ar putea fi catastrofale. Statul are datoria, investita de fiecare cetatean, de a proteja ordinea publica, a tuturor si o face impunand anumite conduite tocmai ca nimeni sa nu le incalce. A permite ca unele norme de acest tip sa fie vadit nerespectate inseamna a recunoaste ca ele nu sunt necesare, sau poate ca sunt gresite.

Nesupunerea civica nu este in concordanta cu principiile democratiei, nu e deci legitima, pentru ca intr-o democratie dezacordurile intre stat si cetateni se rezolva pe cai democratice incepand de la negocieri si terminand cu proteste legale sau mass-media prin presiunea opiniei publice. A incalca legea nu e o metoda democratica de a contribui la elaborarea normelor statului si nu poate fi considerata legitima.



Decizia:

Jakab Radu

Buna ziua,

O sa ma concentrez in feedback mai mult asupraaspectelor de stil, retorica si continut si ceva mai putin asupra meciului in sine. Punand accent pe punctelor de imbunatatit nu vreau sa fac meciul sa para slab (este un meci mediu) ci sa va dau sfaturi despre cum puteti imbunatati pe viitor calitatea dezbaterilor la care participati.

O prima observatie este ca afirmatorii nu definesc termenii motiunii, ceea ce duce inevitabil la discutii ‘despre ce discutam defapt’, fiindca nu se stabileste inca de la inceput terenul comun, limitele in care se discuta. E bine ca o fac totusi negatorii in primul lor discurs.

Al doilea lucru pe care il observ este lipsa de dovezi dupa primul discurs afirmator, precum si faptul ca citarea sursei la A2 nu respecta normele impuse de concurs. Dovezile sunt importante pentru a ancora discutia in realitate si a oferi veridicitate faptelor mentionate.

Legat de structura cazurilor, din nou, singurul care multumeste este discursul A1. Discursurile A2 si N2 ignora total orice structura, abia fac referiri la argumentele pe care le ataca sau resustin. Discursul N1 are o structura de 3 argumente, aceasta insa nu este mapata pe argumentele aduse de A1.

Consecinta acestor lipsuri e ca meciul e in parte dus in paralel, nu se formeaza conflicte clar pe anumite idei, iar atunci cand se formeaza, ele sunt greu de urmarit de audienta, arbitru, echipa opusa.

La nivel de retorica, cea mai clara eroare facuta este strawman (‘omul de paie’). Aceasta eroare e facuta atunci cand argumentul echipei adverse este interpretat intr-un sens care sa permita ca el sa fie mai usor de atacat.

Un exemplu din discursul N2: “Exemplul dat de ultimul discurs afirmator nu ilustreaza o nesupunere civila, intrucat protestul este o forma legala si democratica de manifestare a dezaprobarii, asa cum il ilustreaza in exemplul razboiului din Irak”. Protestele impotriva razboiului din Irak au fost atat demonstratii legale, cat si ilegale, ultimele putand fi considerate nesupunere civica.

Doua lucruri de retinut – incercati sa acordati buna credinta argumentelor adverse si combateti intelesul lor cel mai rezonabil, daca nu cel mai puternic. Doi – cautati pe internet cele mai comune erori de argumentare si cititi despre ele. E un mod usor de a le evita.

O alta problema sunt argumentele care se bat cap in cap. Un exemplu in discursul A2: pe de o parte spune ca doar actele ce apara Constitutia pot fi considerate nesupunere civica, dar in acelasi timp dau exemplu razboiul din Irak, distrugerea plantatiilor de organisme modificate genetic sau sabotajul uzinelor de carbune.

Aceste actiuni sunt discutabil morale, insa nu apara in vreun fel direct Constitutiile tarilor respective, care permit razboiul, organizmele modificate genetic sau exploatarea carbunelui.

Referitor la continut, o nuanta care nu e inteleasa sau folosita de catre ambele echipe este ca nesupunerea civica presupune ca esti pregatit sa accepti consecintele nerespectarii legii – amenda, inchisoare, etc. Acest fapt putea evita unele discutii despre posibile derapaje in care nimeni nu mai asculta legea.

Alt lucru asupra caruia v-as atrage atentia este sa citit si intelegeti cu atentie ceea argumentele ce se prezina. De exemplu primul argument afirmator – Intr-o democratie, poporul poate sa-si exprime vointa colectiva in orice mod”. O intrebare relevanta in aceasta motiune – chiar daca aceasta majoritate sustine sclavagismul, inegalitatea intre sexe, etc.? Cine ne garanteaza ca o colectivitate ad-hoc va sustine principii morale?

Decizia meciului o dau in functie de ariile de conflict identificate.

Unu – exista sau nu modalitati legale preferabile nesupunerii civice? Concluzia mea este ca modalitatile exista, insa in unele cazuri izolate, nesupunerea civica poate fi mai eficienta si e preferabila acestora.

Doi – nesupunerea civica ataca sau nu fundamentele statului democratic? Aceasta discutie a avut doua aspecte; aspectul respectarii legii, abandonat de catre negatori si aspectul reprezentativitatii. Problema atacului asupra reprezentativitatii ramane in picioare – nu intr-un sens executiv, protestatarii nu pot da legi – insa in sensul ca pot influenta in mod dezechilibrat factori de decizie (politic, mass-media, opinie publica)

Aceasta a doua arie de conflict castiga meciul pentru negatori, apararea acestui principiu fiind mai importanta decat posibila solutionare rapida a unor probleme.

De mentionat ca negatorii ar castiga mult mai clar daca prezinta in mod concret, prin exemple macar, ce derapaje pot exista in acest sens si cat sunt ele de garve.

Va urez succes in continuare!

A1 – 22p

Continut - 13

Strategie - 7

Stil - 2

N1 – 25p

Continut - 13

Strategie - 8

Stil - 4

A2 – 20p

Continut - 11

Strategie - 6

Stil - 3

N2 – 24p

Continut - 13

Strategie - 8

Stil - 3

A1 -> 22 puncte
N1 -> 25 puncte
A2 -> 20 puncte
N2 -> 24 puncte
Castiga echipa:

Iron Platypus (negatori)


Vrem parerea ta! Pentru asta, trebuie sa te loghezi.

Un proiect
Ardor
Finanțatori
Open Society Foundation
MemoPlus
Parteneri
Policy Center
British Council
Europuls
Ce-Re
Prime Romania
Centrul pentru jurnalism independent
Aisec
Cogitus
Foreign Policy
Elsa
Voluntari pentru idei si proiecte
Trust
Leap
Asociatia young initiative
Asjc
Osut
Susținători Parteneri instituționali
Parteneri media
HotNews
Romania Pozitiva
Think Outside The Box
Carevasazica
Studentie.ro
startub.unibuc.ro
Iasi fun
Ziarul de Iasi
KissFm
Acest proiect este finantat cu sustinere din partea Comisiei Europene. Aceast publicatie [comunicare] reflecta doar vederile autorului, iar Comisia nu poate fi facuta responsabila pentru utilizarea informatiei pe care o contine.