Login  Register
Email:

Pass:

forgot password?

Email:

login?

'Teo si Mihaela' (afirmatori) vs 'Nicoleta si Octav' (negatori)

A1 (Teodora Oprea -voluntar)

Am putea substitui motiunii intrebarea: este modul in care se preda actualmente religia in scoli o forma legala si corecta de sprijinire a cultelor religioase in mod egal si echidistant, sau permite anumitor culte religioase sa exercite o influenta prea mare prin intermediul institutiilor publice?  Vom argumenta in cele ce urmeaza ca prevederile actuale permit cultelor majoritare sa isi promoveze in mod exclusivist ideologia si ca insertia religiei ca materie de trunchi comun nu corespunde spiritului secularist imbratisat “oficial” de stat.

Argumentul 1. Institutiile publice nu ar trebui sa transmita mesajul particular al unui cult

Atat continutul cat si modul de predare al religiei la momentul actual pun accentul pe superioritatea sau corectitudinea unei anumite religii in defavoarea altora [manualele de clasa XI de religie ortodoxa sustineau ca aderarea la credinta Baha’i atrage cu certitudine condamnarea divina][1], ceea ce face ca mesajul sa nu mai fie unul de educatiei moral-etica, ci unul de promovare al unei anumite ideologii religioase. De asemenea, profesorii adesea obliga elevii sa se conformeze unor ritualuri specifice cultului respectiv [rugaciunea de la inceputul orei, semnul crucii, in unele zone rurale chiar obligatia de a merge la biserica][2], ceea ce contravine atat prevederilor din art. 318 C. Penal, cat si principiului de a educa fara constrangere si doar pe baza de informare.

Astfel de mesaje si de comportamente induse obligatoriu copiilor pe baza de amenintare nu ar trebui sa faca parte din sistemul educational. Chiar daca am elimina abuzurile unor profesori/preoti sau continutul manualelor, subzista temerea ca educatia religioasa nu se poate face in mod obiectiv atat timp cat se studiaza confesional, adica cursuri pentru fiecare religie, si nu un curs despre toate religiile. Daca astfel de mesaje apar in mod inevitabil in cadrul acestor materii, atunci mesajul din partea profesorilor devine un mesaj al institutiei scolare, ca versiune oficial predata elevilor, transformand scoala si statul intr-un promotor al unei anumite religii. Chiar daca admitem posibilitatea existentei unor profesori obiectivi, sub dovada unei multitudini covarsitoare de cazuri contrare, in spiritual preventiei, preferam sa eliminam materia pentru ca relatia dintre Stat si Biserica sa nu fie alterata.

Argumentul 2. Religia ca obiect obligatoriu, de trunchi comun. Abatere de la principiul laicitatii

Insasi prevederea conform careia Religia este materie obligatorie si parte din trunchiul comun[3]aduce o atingere principiului laicitatii: statul roman este in mod constitutional secular si nu exista o Biserica de stat. De ce atunci sa-si insuseasca statul conceptul ca religia este o materie “de baza”, mai ales in contextul in care tinerii nu manifesta aceeasi tarie a credintei consemnata in statisticile oficiale pentru populatia adulta[4][5]? Daca statul vrea sa faca educatie morala, atunci exista educatia civica si morala, sau istoria religiilor.

Apoi, nu este normal ca materia sa fie obligatorie, si cei care nu vor sa o invete sa aiba posibilitatea sa se retraga, ci invers, cei care vor s-o invete sa poata cere acest lucru. Mesajul acestei prevederi este urmator: statul se situeaza pe pozitia ferma ca religia este importanta si porneste de la presupunerea ca elevii vor s-o studieze, ceea ce reprezinta o sustinere mai mult decat admisa a bisericii, depasind principiul constitutional.

Mai mult, se ajunge in situatia in care, daca nu exista suficienti elevi pentru studierea unui anumit cult religios[6], acestia trebuie sa asiste la orele de religie ortodoxa, caci nu au voie sa paraseasca scoala in timpul orelor. Multi elevi si parinti nici nu sunt informati despre posibilitatea de a-si retrage copilul de la obiectul Religie[7]. In practica, situatia este dezechilibrata in defavoarea cultelor minoritare, ceea ce face ca statul sa fie privit ca sustinatorul cultului dominant, iarasi o abatere de la principiul laicitatii.

Argumentul 3. Doar un obiect de studiu a tuturor religiilor ar fi in conformitate cu principiul laicitatii.

Curtea europeana si Consiliul Europei recomanda prezentarea obiectiva a materiei, fara tendinte de indoctrinare sau de instigare contra altor culte si informarea asupra tuturor cultelor existente in comunitatea respectiva, intr-un spirit de toleranta si coeziune in diversitate[8]. Considerand aceste principii, ajungem la concluzia ca obiectul Istoria religiilor sau, redenumit eventual, Concepte moral-religioase, ar putea realiza o prezentare obiectiva si multifatetata a credintelor religioase, de o maniera care sa nu contravina prevederilor constitutionale de laicitate si care sa asigure reprezentarea nediscriminatorie a tuturor cultelor religioase. Iar aceasta nu ar mai fi o predare a religiei in scoli, ci o predare a conceptelor religioase in scoli.



[1] “Stat si religii in Romania”, APADOR-CH, Bucuresti, 2008, pag.49http://www.apador.org/publicatii/raport_stat_religii.pdf

[2] “Relatia Stat-Biserica in privinta educatiei religioase in scolile publice din Romania”, Emil Moise, JSRI nr. 7/2004, pag. 87 http://www.jsri.ro/old/html%20version/index/no_7/emilmoise-articol.htm

[4] “Starea sociala si asteptarile tinerilor din Romania”, Barometru de Opinie Publica, 2008, ANSIT, pag. 73 http://www.ise.ro/LinkClick.aspx?link=Tineret%2fdiagnoza+2008_final.pdf&tabid=398  

[5] “Relatia Stat-Biserica in privinta educatiei religioase in scolile publice din Romania”, Emil Moise, JSRI nr. 7/2004, pag. 89 http://www.jsri.ro/old/html%20version/index/no_7/emilmoise-articol.htm

[6] “Norme si practici in educatia religioasa din scolile publice”, Liga Pro Europa, Subcapitol 2.4 Discriminarea elevilor si profesorilor apartinand minoritatilor religioasehttp://www.proeuropa.ro/norme_si_practici1.html

[7] “Relatia Stat-Biserica in privinta educatiei religioase in scolile publice din Romania”, Emil Moise, JSRI nr. 7/2004, pag. 89 http://www.jsri.ro/old/html%20version/index/no_7/emilmoise-articol.htm

[8] “Religions and legal boundaries of democracy in Europe: European commitment to democratic principles”, Dorota A. Gozdecka, Univ. Helsinki, 2009, pag. 211


N1 (Octav Popescu)

E timpul sa afirmăm că predarea religiei in şcoli pune in pericol laicitatea statului român?

Iata intrebarea la care echipa noastra raspunde “desigur ca nu”.

Sa incepem prin a clarifica termenii in discutie. Cuvantul „religie” vine din latinescul „religio”, care are la radacina verbul „religare” - „a lega strans”[1], sugerand astfel un puternic rol societal. Termenul „laicitate” apare in Franta secolului 19 in contextul secularizarii produse de Revolutia Franceza si defineste eliberarea institutiilor publice de influenta Bisericii Catolice[2]. Promotorii secularizarii urmareau separarea dintre Stat si Biserica (in sens general), separarea clara intre domeniul secular, lumesc si cel religios. Am putea spune ca revolutionarii francezi „au dat Caesarului ce este al Caesarului”. Mai interesant este faptul ca procesul de formare al statului modern a fost generat de delimitarea institutiilor statului de influenta Bisericii, prin profesionalizarea sau birocratizarea lor. Altfel spus secularizarea sau laicizarea statului a fost determinata, din perspectiva istoriei, de educatie. Functiile publice, distribuite in feudalismul „de drept divin” in functie de rangul nobiliar, ajung treptat, din ratiuni practice, in mainile unor oameni educati in acel sens, al unor profesionisti, al unor birocrati[3].

In orice democratie liberala functionala trebuie realizat un echilibru optim intre libertati si drepturi cetatenesti, intre sfera publica si sfera privata, intre libertatea pozitiva si cea negativa. Daca am duce secularismul pana la ultimele consecinte, cum s-a procedat in Franta, ar trebui sa interzicem simbolurile religioase din intreg spatiul public, cerand cetatenilor sa renunte la identitatea lor religioasa si culturala. Dar este aceasta cu adevarat o societate democratica? Libertatea de constiinta, garantata de Constitutie, nu poate exista decat respectand optiunile religioase ale cetatenilor. Ori daca majoritatea cetatenilor romani sustin predarea Religiei in scoli, cu acordul parintilor si cu respectarea optiunilor confesionale ale acestora, unde este pericolul la adresa laicitatii? Doreste vreo Biserica sa preia controlul asupra institutiilor statului prin intermediul orelor de Religie? Evident ca nu.

Sistemul de invatamant din Romania se desfasoara conform unui curriculum dezvoltat de catre reprezentantii Ministerului Educatiei, in conformitate cu cerintele si evolutiile sociale si economice. Rolul educatiei a devenit din ce in ce mai complex, plecand de la transmiterea de cunostinte brute catre „socializarea” elevilor, dezvoltarea personalitatii si pregatirea lor pentru viata in societate. Din acest motiv predarea Religiei in scoli capata un sens mai profund, caci Religia contribuie la dezvoltarea spirituala a elevilor. Raspunzand unei campanii agresive impotriva predarii Religiei in scoli, Patriarhia Romana explica intr-un comunicat recent faptul ca „predarea in scoli a religiei se face pe o baza teoretica si la nivel general, ea urmarind formarea sau educatia spirituala a elevului, iar aceasta se face in conformitate cu Constitutia Romaniei si cu Legea educatiei nationale”[4]. Statul roman este un stat laic, neutru din punct de vedere religios si nu sustine in mod special o religie sau alta. Materia numita Religie este predata la nivel general si in functie de confesiunea elevilor, iar daca parintii nu doresc ca copilul lor sa participe la aceste ore pot face o cerere in acest sens.

Democratia moderna are la baza logica majoritara armonizata cu respectarea drepturilor individuale. Tinand cont de rolul complex pe care il are sistemul de educatie modern in formarea si socializarea elevilor, este natural ca Ministerul Educatiei sa includa in curricula scolara ore de Religie, cu scopul de a cultiva o atitudine moral-crestina si de a dezvolta competenţe interpersonale, interculturale, sociale şi civice[5]. Totodata merita retinut faptul ca numeroase discipline predate in scoala generala sau in liceu contrazic si invalideaza dogmele diverselor religii. Devine astfel greu de crezut ca prin intermediul orelor de Religie diversele confesiuni submineaza in vreun fel caracterul laic al statului roman, desi exista numeroase cazuri in care discursul si comportamentul profesorilor de religie seamana destul de tare cu indoctrinarea.

Exista unele manuale de religie care denigreaza alte confesiune sau contin afirmatii discutabile, insa aceste aspecte releva unele probleme in aprobarea materialelor didactice de catre Ministerul Educatiei si nicidecum existenta unei conspiratii religioase pentru rasturnarea ordinii constitutionale si instaurarea unei republici teocratice.

Deoarece studierea Religiei in scoli este sustinuta de majoritatea romanilor, se face cu respectarea Constitutiei, a Legii Educatiei si a drepturilor si libertatilor individuale, si mai ales este utila pentru dezvoltarea personalitatii elevilor, religia fiind o importanta trasatura identitara, concluzia noastra este ca predarea Religiei nu constituie un pericol la adresa laicitatii statului roman. 



[2] Citat din Nouveau dictionnaire de pédagogie et d\'instruction primaire, 1911: http://www.premiumwanadoo.com/jeunes-laiques/modules.php?name=News&file=article&sid=10

[3] Clive H. Church, The Social Basis of the French Central Bureaucracy under the Directory 1795-1799, Past & Present, No. 36 (Apr., 1967)


A2 (Mihaela Mirel -voluntar)

Intrebarea pe care echipa afirmatoare o ridica astazi este: E timpul sa afirmam ca predarea unei anumite religii in scoli pune in pericol laicitatea statului român?

De ce o anumite religie? Ei bine, pentru ca acesta este prezentul real in care traim. Deoarece in ziua de astazi, in scoala, la ora de religie, accentul cade pe o singura religie, iar acest lucru este gresit in primul rand vorbind la nivel principial, deoarece nu toti elevii apartin aceleasi religii.

Atat echipa negatoare, cat si echipa afirmatoare doresc acelasi lucru: si anume sa se ajunga la un echilibru. Intrebarea este ce inseamna echilibru, si cum se ajunge la el? Traim in democratie, fiecare peroana are dreptul de a alege ce credinta are, fiecare persoana are dreptul de a crede in ceea ce vrea. In scoli, acest drept fundamental nu este respectat in ziua de astazi. Atata timp cat ora de religie un este istoria religiilor, atata timp cat programa scolara prevede o anumita religie,nu se poate ajunge la un echilibru. Intr-adevar, parintii pot solicita institutiei o cerere prin care elevul sa nu participe la curs. Insa, regulile scolii interzic iesirea din institutie pana la terminarea orelor. Mai mult, un alt minus al sitemului actual este la nivel moral. Este sau un moral sa trebuiasca sa faci o cerere pentru a nu participa la curs? Raspunsul este nu. Alternativa la care echipa afirmatoare s-a gandit este de a pastra religia in scoli ca un curs optional. Daca elevul doreste sa urmeze cursul, are toate portiile deschise. Echipa negatoare incearca sa prevada viitorul, spunandu-ne ca se va ajunge ca toate simbolurile religioase din intreg spatiul public vor fi interzise, ca se va ajunge sa se ceara cetatenilor sa renunte la identitatea lor religioasa si culturala. Fals! In primul rand, daca religia nu va mai fi un curs obligatoriu nu inseamna ca se va interveni si in afara institutiilor. Noi vorbim despre materia din scoala, o materie care influenteaza elevii. Iar acest lucru nu este corect atata timp cat intre elevi exista o diversitate a religii. In al doilea rand, renuntarea cetatenilor la identitatea lor religioasa, lucru de care echipa negatoare se plange ca se va intampla, se intamlpa in momentul de fata. Atata timp cat nu toti elevii au aceasi religie, dar materia care in momentul de fata este considerata a fi un curs obligatoriu prezinta o alta religie, acestia sunt pusi sub semnul intrebarii. Nu sunt ei, cei care timp de 12 ani au invatat in banciile scolii o alta religie, nu sunt ei cei care renunta cu timpul la religia lor? Scoala este institutia care trebuie sa educe, sa invete elevul, nu sa se implice in credinta lui. Intr-adevar religia contribuie la dezvoltarea spirituala a elevilor si tocmai de aceea ea nu trebuie predata in scoli, nu trebuie sa fie predata tutror elevilor,care nu au cu totii aceasi religie. Daca religia nu va mai fi un curs obligatoriu, unu la mana se va respecta un principiu, si in al doilea rand se va accentua credinta pe planul Bisericilor, nu in bancile scolilor.

Traim in democratie si avem dreptul sa alegem. Egalitatea este una dintre valoriie in care statul crede si pentru care lupta.

Pe de o parte, avem echipa negatoare care sustine egalitatea, sustine dreptul la alegre, dar aceasta sustinere este teoretica, deoarece practic, planul lor ia alte urme: o religie predata in scoli inseamna automat nerespectrarea egalitatii. Egalitatii intre religii, egalitatii intre elevi. Dreptul la alegere cade in momentul in care o institutie invata x elevi o anumita religie, neoferindu-le posibilitatea de a invata religia care o au.

Pe de cealalta parte, echipa afirmatoare va demonstrat ca exita anumite principii fundamentale care trebuie respectate, principii care sunt incalcate prin sistemul actual. Noi dorim si propunem egalitatea, propunem dreptul de a alege, propunem dreptul de a fi liber, si nu acceptam ca institutiile publice sa transmita mesajul particular al unui cult, si nu acceptam ca in scoli sa existe o abatere de la principiul laicitatii.

In colcluzie, exista doua drumuri: drumul afirmator care crede in princiipii si care vrea sa le respecte, si drumul negator, care teoretic sustine un lucru, insa practic il rastoarna cu capul in jos.


N2 (Octav Popescu)

Dezbaterea academica se bazeaza pe argumente. Argumentul este un rationament, o dovada adusa in sprijinul unei afirmatii. Argumentele slabe se bazeaza pe observatii subiective, pe generalizari iar argumentele tari pe fapte concrete, verificabile.

Colegii din echipa afirmatoare sustin ca in Romania, la ora de religie „accentul cade pe o singura religie, iar acest lucru este gresit in primul rand vorbind la nivel principial, deoarece nu toti elevii apartin aceleasi religii.” Mai departe ei sustin ca „[...] fiecare are dreptul de a alege ce credinta are, fiecare persoana are dreptul de a crede in ceea ce vrea. In scoli, acest drept fundamental nu este respectat in ziua de astazi. In scoli, acest drept fundamental nu este respectat in ziua de astazi. Atata timp cat ora de religie nu este istoria religiilor, atata timp cat programa scolara prevede o anumita religie, nu se poate ajunge la un echilibru.” Astfel, concluzia colegilor afirmatori este ca predarea unei anumite religii pune in pericol laicitatea statului. Echipa afirmatoare sugereaza ca in scoli se preda doar religia majoritara si asta incalca dreptul elevilor ce apartin cultelor minoritare. Ei bine, este usor sa faci orice afirmatie, mai dificil este insa sa dovedesti aceste afirmatii, mai ales cand schema logica este atat de complicata. Pune in pericol laicitatea statului predarea unei anumite religii? Cum este incalcat dreptul la credinta in scoli si cum afecteaza laicitatea statului aceasta presupusa incalcare de drepturi? Haideti sa analizam, pe rand, aceste intrebari.

Pune in pericol predarea Religiei laicitatea statului? Am stabilit anterior semnificatia termenului “laicitate” ca reprezentand separarea dintre Stat si Biserica, mai ales in sensul independentei Statului fata de Biserica. Exista diferite modele de state democratice si laice, cu diferite raportari fata de religie. Franta exclude complet religia din spatiul public, Statele Unite, Italia, Marea Britanie si majoritatea altor state asigura predarea religiei in scoli... iar in cazul Turciei, statul are un control absolut asupra religiei oficiale si asupra educatiei religioase. De retinut doua aspecte: religia nu trebuie confundata cu influenta institutiei Bisericii, iar implicarea statului in predarea religiei nu poate fi considerata fara distinctie ca subminare a neutralitatii statului, ci mai degraba ca un serviciu acordat, la cerere, cetatenilor sai.

Cum este incalcat dreptul la credinta in scoli si cum afecteaza laicitatea statului aceasta presupusa incalcare de drepturi? Sa aruncam o privire asupra cifrelor: la recensamantul din 2002, 87% dintre romani se declara crestin-ortodocsi, 4,7% catolici, 1% Greco-catolici, 3% reformati, 1,5% penticostali si doar 0,1% atei sau fara religie[1]. Mai trebuie stiut ca in Romania predarea religiei in scoli este in acord cu Constituţia României, care prevede la art. 32. alin. (7): „Statul asigură libertatea învăţământului religios, potrivit cerinţelor specifice fiecărui cult. În şcolile de stat, învăţământul religios este organizat şi garantat prin lege”. De asemenea, Legea Educatiei, publicata in Monitorul Oficial din ianuarie 2011 mentioneaza, la articolul 18 punctul 2 urmatoarele:

La solicitarea scrisa a elevului major, respectiv a parintilor sau a tutorelui legal instituit, pentru elevul minor, elevul poate sa nu frecventeze orele de religie. In acest caz, situatia scolara se incheie fara disciplina Religie. In mod similar se procedeaza si pentru elevul caruia, din motive obiective, nu i s-au asigurat conditiile pentru frecventarea orelor la aceasta disciplina.”

La o verificare sumara a programei scolare disponibile pe site-ul MECTS www.edu.ro aflam ca in Romania programa pentru studierea Religiei are nu mai putin de sapte variante: ortodox, romano-catolic, greco-catolic, unitarian, reformat (pentru cultul reformat sau evanghelic S.P.), evanghelic (pentru cultul baptist, crestin dupa evanghelie sau penticostal), adventist[2]. Cum se sustine atunci afirmatia echipei afirmatoare ca „programa scolara prevede o anumita religie”? Mai mult, deoarece curiculumul scolar este stabilit in proportie de 75% de lege si 25% de catre scoli, elevii pot face la alegere, materia religie sau o materie optionala, de genul istoria artelor.[3] Rasfoind aceste programe scolare am constatat ca toate au punct de plecare comun: predarea religiei dintr-o perspectivă ecumenică şi confesională.  

Am constatat ca potrivit legilor predarea Religiei in scoli se face diferentiat, in functie de apartenenta religioasa a elevilor, se face cu respectarea libertatii de constiinta a elevilor, care pot opta sa nu urmeze orele de Religie si se face dintr-o perspectiva ecumenica, cu respectarea diversitatii religioase. Laicitatea statului roman este asadar intacta.





Decizia:

Alina Girbea

Afirmatorul 1

Te felicit pentru discursul bine structurat, cu titluri acordate argumentelor (ar fi fost însă bine să păstrați un stil comun: fie propoziții, fie titluri). Ați ales o interpretare strategică a moțiunii, care avantajează echipa afirmatoare, fără a fi însă lipsită de fair play.  Pe de altă parte, ar fi fost utilă definirea termenilor cheie, precum şi o concluzie în care să rezumi filozofia cazului afirmator. Din păcate, ai depășit cu mult limita de 700 de cuvinte, motiv pentru care te-am depunctat la strategie. În general ai un discurs bun, trebuie să lucrezi la sintetizarea argumentelor pe modelul argument + dovadă şi/sau exemplu.

Punctaj : 14/15 (conţinut) + 7/10 (strategie) + 4/5 (stil) = 25/30

Negatorul 1

Este foarte bine sesizezi faptul că afirmatorii nu au definit termenii cheie şi că aduci propriile definiții, prezentate din punctul de vedere al filozofiei negatoare. Te încadrezi bine în limita de cuvine şi reușești să formulezi o concluzie convingătoare, însă nu ți-ar strica pe viitor o structură mai bună a discursului, prin care să indici clar cărui argument afirmator răspunzi în ce moment. Deși sarcina principală a echipei negatoare este aceea de a ataca argumentele afirmatorilor, acorzi prea mult spațiu construcției propriului caz. Cu toate acestea, se poate spune că răspunzi în mare argumentelor afirmatorilor, deşi te concentrezi mai mult pe argumentul 1 şi 2, şi mai puţin pe 3.

Punctaj: 13/15 (conținut) + 8/10 (strategie) + 4/5 (stil) = 25/30

Afirmator 2

Asemenea colegului tău, depășești cu mult spațiul maxim acordat prezentării argumentelor. Îmi place mult faptul că încerci să te apropii de poziția negatorilor şi nu le caricaturizezi argumentele. Însă, la fel ca negatorul 1, te concentrezi prea mult pe propriile argumente (reconstrucția este, într-adevăr, una dintre sarcinile tale prioritare) şi ignori puțin argumentele aduse de N1, i.e. religia este predată in școli deoarece ar fi o cerere la nivelul societății pentru aceasta. Principalul sfat pe care ţi-l pot da este acela de a aduce mai multe dovezi atunci când faci afirmații generale. Unul dintre lucrurile pe care le repetați destul de des (împreună cu colegul tău) este că elevii care aparțin minorităților religioase din România nu au posibilitatea de a învăța propria relgie în şcoli. Nu ar fi stricat şi nişte cifre sau exemple concrete pentru a convinge arbitrul de justețea afirmației (mai ales când aceasta este atacată de negatori). La nivelul stilului nu am observații majore de făcut, te sfătuiesc însă să fii atent la exprimările ușor tautologice ("prezentul real în care traim").

Punctaj : 13/15 (conţinut) + 7/10 (strategie) + 3/5 (stil) = 23/30

Negator 2

Rezumi foarte bine dezbaterea, accentuând în același timp viziunea negatoare. Subliniezi atât faptul că la nivel teoretic predarea religiei în școli nu înseamnă în mod necesar negarea principiului laicității, cât şi cadrul legal care protejează minoritățile religioase şi oferă posibilitatea de a studia şi alte materii opționale în locul religiei. Cu toate acestea, nici tu nu aduci cifre sau cazuri concrete pentru a demonstra punerea în practică a acestei măsuri. Nu ar fi stricat, de asemenea, nici o concluzie a discursului.

Punctaj :   13/15 (conţinut) + 9/10 (strategie) + 4/5 (stil) = 26/30

Decizie. Aşa cum o arată şi punctajele, dezbaterea este una echilibrată. Consider că au existat două arii majore de conflict. Având în vedere că cea care s-a rotit în jurul implementării legislației existente a rămas nerezolvată (nici afirmatorii nu au reuşit să mă convingă că legislaţia nu e aplicată, nici negatorii că e), aria de conflict decisivă a fost cea teoretică: contrazice predarea religiei în şcoli principiul laicității sau nu? Consider că această arie de conflict a fost câştigată de echipa negatoare, care a arătat că: 1. educația nu se poate reduce la o informare pură, aceasta transmițând valorile unei societăți şi având un rol de socializare al elevilor; 2. atât timp cât educația religioasă nu este impusă şi drepturile minorităților sunt protejate de lege nu putem vorbi de o ingerenţă a Bisericii în domeniul public. Pe scurt negatorii au reuşit să convingă că predarea religiei în şcoli este o formă de respectare a libertăţii individuale, iar nu negarea ei şi de aceea au câștigat această dezbatere. Doresc să felicit ambele echipe şi să le doresc mult succes în următoarele dezbateri!   

A1 -> 25 puncte
N1 -> 25 puncte
A2 -> 23 puncte
N2 -> 26 puncte
Castiga echipa:

Nicoleta si Octav (negatori)


Vrem parerea ta! Pentru asta, trebuie sa te loghezi.

Un proiect
Ardor
Finanțatori
Open Society Foundation
MemoPlus
Parteneri
Policy Center
British Council
Europuls
Ce-Re
Prime Romania
Centrul pentru jurnalism independent
Aisec
Cogitus
Foreign Policy
Elsa
Voluntari pentru idei si proiecte
Trust
Leap
Asociatia young initiative
Asjc
Osut
Susținători Parteneri instituționali
Parteneri media
HotNews
Romania Pozitiva
Think Outside The Box
Carevasazica
Studentie.ro
startub.unibuc.ro
Iasi fun
Ziarul de Iasi
KissFm
Acest proiect este finantat cu sustinere din partea Comisiei Europene. Aceast publicatie [comunicare] reflecta doar vederile autorului, iar Comisia nu poate fi facuta responsabila pentru utilizarea informatiei pe care o contine.