Login  Register
Email:

Pass:

forgot password?

Email:

login?

'Cristina si Mihai' (afirmatori) vs 'Alina si Flavia' (negatori)

A1 (Cristina Dijmarescu)

E timpul ca posturile private de televiziune sa aiba responsabilitati educationale fata de public

 

Posturile private de televiziune in momentul actual nu au nici un fel de obligatii privind educatia populatiei. Pornind de la acest fapt cunoscut, in cele ce urmeaza, va vom demonstra nu numai ca obligatiile posturilor private de televiziune ar trebui reglementate mai bine, ci ca ele trebuie sa prevada si responsabilitati educationale fata de public.

Televiziunea a luat nastere in Romania in anul 1956 prin infiintarea televiziunii de stat, numita si Televiziunea Romana.  Modelul instituției este preluat după Televiziunea Franceză și după BBC adică limitarea spectrului frecvențelor și realizarea un program național standardizat. Prin acest demers instituția televiziunii primește rolulul deosebit de important de a fi în serviciul public și de a avea obligații în ceea ce privește educația și informarea cetățenilor. Dupa revolutia de la 1989, autovizualul in Romania sufera schimbari si capata amploare prin aparitia in anul 1992 a Legii autovizualului si aparitia posturilor private.

Cadrul legislativ ce guvernează în România domeniul audiovizual: Legea Audiovizualului nr.504/2002 adoptată de Parlamentul României şi Codul de reglementare a conţinutului audiovizual adoptat de CNA în 2006. 

Codul de reglementare a conţinutului audiovizual detaliază obligaţiile posturilor de radio şi de televiziune licenţiate în România în ceea ce priveşte conţinutul editorial, precum informarea corectă, protecţia demnităţii umane, dreptul la replică, protecţia minorilor şi respectarea regimului publicităţii.

Există şi alte acte normative care influenţează domeniul audiovizual, precum Legile privind alegerile, Legea privind combaterea pornografiei, Legea Publicităţii sau Legea privind combaterea practicilor incorecte ale comerciantilor in relaţia cu consumatorii. Dar in nici un moment acestea nu reglementeaza modul de conduita a posturilor private fata de public cu referinta la datoriile pe care le au facand parte din mass-media.

Pornind de la aceasta stare de fapt va vom prezenta o serie de trei argumente: argumentul influentei, argumentul obigatiei morale si argumentul efectelor, prin care va vom demonstra necesitatea reglementarii obligatiilor posturilor private privind responsabilitatea educationala.

In primul rand posturile private de televiziune fac parte din mass-media. In incercarea de a nu ingradi drepturi fundamentale ca acela la libera exprimare, posturile private au capatat proportii. Desi se ghideaza dupa alte legi, fiind mult mai putin ingradite fata de cele publice, ele totusi transmit informatia in aceeasi masura, daca nu in una mai mare( datorita numarului mare) publicului. Tocmai de aceea, avand o influenta mare asupra publicului, trebuie sa se implementeze obligativitatea responsabilitatii educationale. 

Un exemplu elocvent pentru influenta pe care o are media asupra populatiei il putem considera cel din cazul Rwandei in care jurnalisti au fost gasiti vinovati pentru instigare la genocid.

In al doilea rand obligatia morala pe care posturile private ar trebui cel putin sa o aibe este aceea de a servi intereselor publicului. Facand parte din mass-media, care este a patra putere intr-un stat democratic, au o anumite raspundere fata de populatie. Aceasta raspundere se refera atat la oferirea unor informatii cat mai corecte si cat mai complete asupra problemelor din statul in cauza, cat si educarea populatiei prin promovarea unor valori corecte din punct de vedere democratic( ex: mersul la vot) si nu numai.

Nu in ultimul rand, efectele pe care le-ar avea iresonsabilitatea posturilor private de televiziune  privind rolul lor. Acestea ne pot influenta in nenumarate feluri incepand de la instigarea la violenta, afectarea dezvoltarii psihice a copilului prin oferirea unui program neadecvat la o anumita ora din zi, oferirea unei scale de valori gresite prin emisiuni care promoveaza non-valorile, etc. Aceste efecte sunt controlate cand vine vorba de media publica, dar nu si de cea privata care are si cea mai mare pondere. Astfel, daca media privata ar avea si responsabilitati educationale am reusi sa tinem sub control astfel de efecte.

Prin toate cele demonstrate mai sus, prin faptul ca posturile private au o influenta foarte mare asupra publicului, prin faptul ca reprezinta o parte a mediei care are obligatia cel putin morala de a educa populatia si prin faptul ca efectele in cazul in care nu luam niste masuri sunt grave si includ viitorul generatiilor urmatoare, consideram ca posturile private de televiziune ar trebui sa aiba responsabilitati educationale.

Resurse:

  • http://aceproject.org/ace-en/topics/media-and-elections/mec/mec05
  • http://aceproject.org/ace-en/topics/media-and-elections/mec/mec03
  • http://www.ushmm.org/genocide/spv/pdf/straus_scott.pdf
  • http://books.google.ro/books?id=g_uB3dudoi4C&pg=PA270&lpg=PA270&dq=private+media+effects&source=bl&ots=n56aE5K3FC&sig=jw_9BS9GzhBH_JUy-vk5qwYM
  • http://books.google.ro/books?id=_KRfXsBUBeAC&pg=PA110&lpg=PA110&dq=private+media+in+Europe&source=bl&ots=WmtjWcrT-r&sig=L1YAQZpfwI0kD_mPYk7-5EAYoRU&hl=ro&ei=O1rRTI_OOojusgb4g5m5Cw&sa=X&oi=book_result&ct=result&resnum=6&ved=0CDUQ6AEwBQ#v=onepage&q=private%20media%20in%20Europe&f=false
  • http://www.saching.com/Article/The-Positive-and-Negative-Effects-of-Media/873
  • http://www.cna.ro/Legea-audiovizualului.html
  • http://crji.org/content.php?id=35&l=1
  • http://www.dreptonline.ro/legislatie/lege_televiziunea_romana_srv.php

N1 (Flavia Soare)

            In primul rand se pune problema clarificarii anumitor termeni. Echipa afirmatoare sustine responsabilitatea educationala a posturilor private de televiziune, dar nu mentioneaza ce inseamna ea, in ce anume s-ar concretiza si nici modul in care ar fi impusa. Termenul de "responsabilitate", in contextul dezbaterii noastre, presupune in mod cert si termenul de "autoritate", mai precis "autoritate a statului". Cum echipa afirmatoare dedica mare parte din discurs mentionarii cadrului legislativ existent in domeniu, este de presupus ca responsabilitatea, in viziunea afirmatorilor, s-ar concretiza in existenta reglementarilor legale care sa impuna televiziunilor private difuzarea anumitor materiale, in acest caz cu caracter educational.

            Cu alte cuvinte, scopul dezbaterii, prin viziunea impusa de discursul afirmator, devine acela de a determina daca este timpul ca statul sa impuna posturilor private de televiziune sa difuzeze materiale educationale. Echipa negatoare sustine, in mod categoric, ca acest lucru ar veni in contradictie cu principiile fundamentale ale societatii democratice si ar incalca drepturi garantate prin constitutie.

            Libertatea de exprimare, potrivit art. 30 din Constitutia Romaniei, este inviolabila. Printr-o asemenea actiune ca cea propusa de echipa afirmatoare, acest drept fundamental ar fi incalcat. In prezent, cadrul legislativ existent in domeniul audiovizualului reprezinta, in mod firesc, garantia ca libertatea de exprimare a posturilor de televiuzine nu incalca alte drepturi. Legea intradevar reglementeaza si sanctioneaza continutul materialelor difuzate, pentru a preveni eventuale abuzuri, dar, lucru extrem de important, nu il impune, deoarece acest lucru ar veni in contradictie chiar cu drepturile pe care aceasta le garanteaza.

            O privire mai atenta in ceea ce priveste, concret, sfera de reglementare a legilor care guverneaza asupra mass-mediei, ne duce la concluzia ca activitatea posturilor de televiziune prezinta un deosebit interes pentru autoritati, iar "conduita posturilor private fata de public" ocupa chiar locul central intre aceste preocupari. Astfel, Codul de reglementare a continutului audiovizualului prevede, printre altele, protecţia copilului, protecţia demnităţii umane şi a dreptului la propria imagine, dreptul la replică, asigurarea informării corecte şi a pluralismului, iar responsabilitatile posturilor private de televiziune si obligatiile acestora sunt extrem de detaliate. Din nou, obligatii vazute din prisma respectarii libertatilor celorlati, si nu prin cea a impunerii continutului, lucru care ar leza fundamental libertatea lor.

            Posturile private nu sunt ghidate de legi profund diferite fata de cele publice, asa cum sustine echipa afirmatoare. Mai mult, posturile publice nu sunt deloc ingradite, in sensul eronat pe care il presupun afirmatorii, ci "autonomia şi independenţa editorială a serviciilor publice de radiodifuziune şi de televiziune sunt garantate prin lege, iar programele acestora sunt ocrotite de orice ingerinţe ale autorităţilor publice". Prin urmare, nici macar in posturile publice de televiune statul nu impune continut.

            Tot in mod eronat, considerand doar cantitatea, si nu calitatea, excluzand manifestarea preferintelor publicului, echipa afirmatoare sustine ca televiziunile private au o influenta mai mare asupra acestuia. Un studiu de audienta privind ratingul mediu in 2006 (principalele televiziuni fiind aceleasi), pe parcursul intregii zile, ne arata ca principala televiziune publica, TVR 1, este pe primul loc la nivel national si in primele 3 doar in mediul urban. In concluzie, televiziunea publica, mult mai bine "ingradita" dupa parerea afirmatorilor, este cea care are practic cea mai mare influenta.

            Referirea la "obligatia morala" a televiziunilor de a servi interesului public ne aduce in prim plan statutul de societate comerciala a posturilor private, care nu este straina de raportul cerere-oferta. In cadrul acestui raport balanta se inclina spre cerere, adica spre public. Ce-i drept, televiziunea face educatie, dar de regula pe un fond pre-existent. Cu alte cuvinte, publicul selecteaza ce vrea sa vizioneze dupa preferinta lui, preferinta care deriva in mod direct din gradul de educatie al telespectatorului. Ca urmare a acestui procedeu de selectie, calitatea programelor TV reflecta gradul de cultura al populatiei, intr-o masura mai mare decat il determina.      

            Faptul ca posturile de televiziune exercita o influenta mare asupra populatiei este un lucru cert. Este insa de neacceptat interferenta statului intr-o masura in care si-ar depasi atributiile si ar incalca drepturile si libertatile fundamentale, ca principal garant al acestora. In concluzie, nu este timpul ca posturile private de televiziune sa aiba responsablititati educationale fata de public, in contextul societatii democratice in care traim.

Bibliografie:

Potente ale pietei audiovizuale din Romania (doc)

http://www.cna.ro/Decizia-nr-nr-187-din-3-aprilie.html


A2 ()


N2 ()



Decizia:

Florina Croitoru

N1 – ai prezentat un discurs coerent, complet, structurat, cu raţionamente logice pornind de la afirmaţiile Afirmatorului 1. Apreciz că ai reuşi să nu cazi în extreme şi că te-ai adresat punctual fiecărui element al cazului Afirmator.

Conţinut: 12

Strategie: 8

Stil: 4

Total: 24

A1 -> 0 puncte
N1 -> 24 puncte
A2 -> 0 puncte
N2 -> 24 puncte
Castiga echipa:

Alina si Flavia (negatori)


Vrem parerea ta! Pentru asta, trebuie sa te loghezi.

Un proiect
Ardor
Finanțatori
Open Society Foundation
MemoPlus
Parteneri
Policy Center
British Council
Europuls
Ce-Re
Prime Romania
Centrul pentru jurnalism independent
Aisec
Cogitus
Foreign Policy
Elsa
Voluntari pentru idei si proiecte
Trust
Leap
Asociatia young initiative
Asjc
Osut
Susținători Parteneri instituționali
Parteneri media
HotNews
Romania Pozitiva
Think Outside The Box
Carevasazica
Studentie.ro
startub.unibuc.ro
Iasi fun
Ziarul de Iasi
KissFm
Acest proiect este finantat cu sustinere din partea Comisiei Europene. Aceast publicatie [comunicare] reflecta doar vederile autorului, iar Comisia nu poate fi facuta responsabila pentru utilizarea informatiei pe care o contine.