Login  Register
Email:

Pass:

forgot password?

Email:

login?

'Teo si Adelina' (afirmatori) vs 'Eliza si Mihaela-Ruxandra' (negatori)

A1 (Teodora Oprea -voluntar)

Am putea substitui motiunii intrebarea: este modul in care se preda actualmente religia in scoli o forma legala si corecta de sprijinire a cultelor religioase in mod egal si echidistant, sau permite anumitor culte religioase sa exercite o influenta prea mare prin intermediul institutiilor publice?  Vom argumenta in cele ce urmeaza ca prevederile actuale permit cultelor majoritare sa isi promoveze in mod exclusivist ideologia si ca insertia religiei ca materie de trunchi comun nu corespunde spiritului secularist imbratisat “oficial” de stat.

Argumentul 1. Institutiile publice nu ar trebui sa transmita mesajul particular al unui cult

Atat continutul cat si modul de predare al religiei la momentul actual pun accentul pe superioritatea sau corectitudinea unei anumite religii in defavoarea altora [manualele de clasa XI de religie ortodoxa sustineau ca aderarea la credinta Baha’i atrage cu certitudine condamnarea divina][1], ceea ce face ca mesajul sa nu mai fie unul de educatiei moral-etica, ci unul de promovare al unei anumite ideologii religioase. De asemenea, profesorii adesea obliga elevii sa se conformeze unor ritualuri specifice cultului respectiv [rugaciunea de la inceputul orei, semnul crucii, in unele zone rurale chiar obligatia de a merge la biserica][2], ceea ce contravine atat prevederilor din art. 318 C. Penal, cat si principiului de a educa fara constrangere si doar pe baza de informare.

Astfel de mesaje si de comportamente induse obligatoriu copiilor pe baza de amenintare nu ar trebui sa faca parte din sistemul educational. Chiar daca am elimina abuzurile unor profesori/preoti sau continutul manualelor, subzista temerea ca educatia religioasa nu se poate face in mod obiectiv atat timp cat se studiaza confesional, adica cursuri pentru fiecare religie, si nu un curs despre toate religiile. Daca astfel de mesaje apar in mod inevitabil in cadrul acestor materii, atunci mesajul din partea profesorilor devine un mesaj al institutiei scolare, ca versiune oficial predata elevilor, transformand scoala si statul intr-un promotor al unei anumite religii. Chiar daca admitem posibilitatea existentei unor profesori obiectivi, sub dovada unei multitudini covarsitoare de cazuri contrare, in spiritual preventiei, preferam sa eliminam materia pentru ca relatia dintre Stat si Biserica sa nu fie alterata.

Argumentul 2. Religia ca obiect obligatoriu, de trunchi comun. Abatere de la principiul laicitatii

Insasi prevederea conform careia Religia este materie obligatorie si parte din trunchiul comun[3]aduce o atingere principiului laicitatii: statul roman este in mod constitutional secular si nu exista o Biserica de stat. De ce atunci sa-si insuseasca statul conceptul ca religia este o materie “de baza”, mai ales in contextul in care tinerii nu manifesta aceeasi tarie a credintei consemnata in statisticile oficiale pentru populatia adulta[4][5]? Daca statul vrea sa faca educatie morala, atunci exista educatia civica si morala, sau istoria religiilor.

Apoi, nu este normal ca materia sa fie obligatorie, si cei care nu vor sa o invete sa aiba posibilitatea sa se retraga, ci invers, cei care vor s-o invete sa poata cere acest lucru. Mesajul acestei prevederi este urmator: statul se situeaza pe pozitia ferma ca religia este importanta si porneste de la presupunerea ca elevii vor s-o studieze, ceea ce reprezinta o sustinere mai mult decat admisa a bisericii, depasind principiul constitutional.

Mai mult, se ajunge in situatia in care, daca nu exista suficienti elevi pentru studierea unui anumit cult religios[6], acestia trebuie sa asiste la orele de religie ortodoxa, caci nu au voie sa paraseasca scoala in timpul orelor. Multi elevi si parinti nici nu sunt informati despre posibilitatea de a-si retrage copilul de la obiectul Religie[7]. In practica, situatia este dezechilibrata in defavoarea cultelor minoritare, ceea ce face ca statul sa fie privit ca sustinatorul cultului dominant, iarasi o abatere de la principiul laicitatii.

Argumentul 3. Doar un obiect de studiu a tuturor religiilor ar fi in conformitate cu principiul laicitatii.

Curtea europeana si Consiliul Europei recomanda prezentarea obiectiva a materiei, fara tendinte de indoctrinare sau de instigare contra altor culte si informarea asupra tuturor cultelor existente in comunitatea respectiva, intr-un spirit de toleranta si coeziune in diversitate[8]. Considerand aceste principii, ajungem la concluzia ca obiectul Istoria religiilor sau, redenumit eventual, Concepte moral-religioase, ar putea realiza o prezentare obiectiva si multifatetata a credintelor religioase, de o maniera care sa nu contravina prevederilor constitutionale de laicitate si care sa asigure reprezentarea nediscriminatorie a tuturor cultelor religioase. Iar aceasta nu ar mai fi o predare a religiei in scoli, ci o predare a conceptelor religioase in scoli.



[1] “Stat si religii in Romania”, APADOR-CH, Bucuresti, 2008, pag.49http://www.apador.org/publicatii/raport_stat_religii.pdf

[2] “Relatia Stat-Biserica in privinta educatiei religioase in scolile publice din Romania”, Emil Moise, JSRI nr. 7/2004, pag. 87 http://www.jsri.ro/old/html%20version/index/no_7/emilmoise-articol.htm

[4] “Starea sociala si asteptarile tinerilor din Romania”, Barometru de Opinie Publica, 2008, ANSIT, pag. 73 http://www.ise.ro/LinkClick.aspx?link=Tineret%2fdiagnoza+2008_final.pdf&tabid=398  

[5] “Relatia Stat-Biserica in privinta educatiei religioase in scolile publice din Romania”, Emil Moise, JSRI nr. 7/2004, pag. 89 http://www.jsri.ro/old/html%20version/index/no_7/emilmoise-articol.htm

[6] “Norme si practici in educatia religioasa din scolile publice”, Liga Pro Europa, Subcapitol 2.4 Discriminarea elevilor si profesorilor apartinand minoritatilor religioasehttp://www.proeuropa.ro/norme_si_practici1.html

[7] “Relatia Stat-Biserica in privinta educatiei religioase in scolile publice din Romania”, Emil Moise, JSRI nr. 7/2004, pag. 89 http://www.jsri.ro/old/html%20version/index/no_7/emilmoise-articol.htm

[8] “Religions and legal boundaries of democracy in Europe: European commitment to democratic principles”, Dorota A. Gozdecka, Univ. Helsinki, 2009, pag. 211


N1 (Eliza Vas)

În primul rând, am dori să felicităm echipa afirmatoare, prin prezenţa argumentelor pertinente aduse, iar ca să trecem la esenţa moţiunii, ca echipă negatoare considerăm că întrebarea care se adresează la începutul discursului are un răspuns în motivaţiile aduse de noi. Prin urmare, vom demonstra că prevederile actuale nu permit cultelor majoritare să-şi promoveze în  mod exclusivist ideologia şi mai mult de atât, predarea religiei în şcoală nu pune în pericol laicitatea statului român.

În ceea ce priveşte argumentele invocate de echipa opusă, acestea pot fi uşor demontate prin apel la o suită de statistici şi clarificări cruciale.

Începând cu prima motivaţie adusă, aceasta este formulată greşit deoarece instituţiile publice nu transmit mesajul particular al unui cult, aici fiind cu precădere vorba de instituţiile şcoalare. Cu toate că religia majoritară este ortodoxismul în proporţie de 86%, celelalte culte îşi fac simţite prezenţa prin profesori, iar elevii pot să aleagă tipul orei de religie la care să participe. Mai mult de atât, ideea potrivit căreia ar trebui să existe un curs de istorie a religiilor şi nu un curs pentru fiecare religie în parte nu este una solidă, deoarece elevii învaţă despre acest lucru încă din clasa a VII-a la materia istorie, prin urmare unul care să fie concentrat doar pe această direcţie ar însemna repetarea cunoştinţelor acumulate în cadrul altei discipline.

Trecând mai departe, argumentul 2 are o explicaţie foarte simplă şi anume, elevii care nu vor să participe la cursurile de religie pot aduce o adeverinţă de la reprezentaţii cultului din care fac parte, iar acest lucru echivalează nota pe care ar trebui s-o primească în cadrul sesiunii de evaluare. Asadar, laicitatea statului nu este pusă în pericol, atâta timp cât nimeni nu este constrâns să adere la cursurile unei religii pe care n-o împărtăşeşte, iar dacă e să se invoce motivaţia ateilor sau a celor care nu fac parte din nicio o religie este bine de ştiut că aceştia se află în proporţie de  0,1% conform recensământului din 2002. În plus educaţia morală nu se face majoritar prin intermediul orei de educaţie civică sau istorie a religiilor care au alte obiective de îndeplinit.

Dacă e să ne referim la cel de-al treilea argument invocat de către echipa afirmatoare, potrivit căruia doar un obiect de studiu a tuturor religiilor ar fi în conformitate cu principiul laicităţii, acesta şi-a găsit explicaţia în cele spuse mai înainte şi anume, elevii învaţă deja o istorie a religiilor la disciplina istorie şi nu considerăm a fi necesar ca acest subiect să fie reluat sub o nouă formă, acelaşi fond.

În continuare, argumentele aduse de echipa negatoare sunt următoarele:

  1. Potrivit Legii  nr. 489/2006 privind libertatea religioasă şi regimul general al cultelor, Publicată în Monitorul oficial Partea I, nr. 11/8.01.2007, în articolul 2, alineatul 1, este stipulat” Libertatea  religioasă  cuprinde dreptul oricărei  persoane   de a avea sau  de a adopta o  religie,  de a şi-o manifesta  în mod  individual sau  colectiv,  în public sau  în particular,  prin practicile şi  ritualurile specifice  cultului,  inclusiv prin educaţie  religioasă,  precum şi  libertatea  de a-şi  păstra  sau schimba  credinţa  religioasă.”, aşadar dacă vorbim despre laicitatea statului român, aducem invariabil în discuţie şi drepturile şi libertăţile pe care le promovează, printre care şi recunoaşterea celor 18 culte oficiale;
  2. În urma recensământului din 2002, 99,8% din cetăţeni şi-au declarat apartenenţa la o anumită religie, prin urmare este rolul statului de asigura un cadru instituţional pentru dezvoltarea educaţiei religioase în şcoli, având în vedere că egalitatea de şanse indiferent de sex, religie sau rasă este intens dezbătută;
  3. Ultimul argument ţine tocmai de faptul că vorbim despre laicitate şi e important de menţionat faptul că vizează neutralitatea reciprocă între puterea politică, civilă şi administrativă faţă de cea spirituală şi religioasă, ori noi vorbim aici despre libertatea confesională de care ar trebui să beneficieze fiecare cult şi nu despre monopolul unui în contrapondere cu altul.

În concluzie, aş vrea să menţionez faptul că România este un puternic centru multiconfesional, dar cu toate acestea nu putem afirma în niciun caz că predarea religiei în şcoală ce are un pur scop formator conduce într-un mod sau altul la ameninţarea laicităţii statului.


A2 (Adelina Voiculescu -voluntar)

Noi, ca echipa afirmatoare, care consideram ca predarea religiei in şcoli pune in pericol laicitatea statului roman, dorim a pune accentul pe posibilitatea anumitor culte religioase de a exercita o influenta prea mare prin intermediul institutiilor publice(scoala).

In primul argument al echipei afirmatoare se regaseste, ca idee principala, promovarea cultului predominant(vazut ca fiind si superior).  Cum am spus si mai devreme: in ciuda laicitatii oficiale a statului roman, elevii sunt obligati, in cele mai multe cazuri, sa asiste la ora de religie ortodoxa. Elevii care apartin altor confesiuni sau altor culte religioase au asa zisul drept de a-si alegeca optional predarea cultului respectiv ,care insa sunt predate doar daca se strange un numar suficient de mare de elevi, dornici sa participe la acel optional. In caz contrar acestia sunt discriminati, fiind obligati sa ramana la ora de religie intrucat parasirea scolii in timpul orelor, iar hoinarirea pe holurile scolii de asemenea, este interzisa. Cum sustineam si mai sus, elevii sunt obligati sa practice anumite ritualuri ale religiei ortodoxe, fapt pentru care elevii apartenenti altor culte religioase sunt discriminati! Echipa negatoare vorbeste despre o eventuala bulversare a elevilor care primesc informatii despre alte religii decat ale lor, teorie care ar putea fi aplicata si asupra elevilor minoritari din punct de vedere religios.

Cum s-a prezentat si in argumentul 2 al echipei afirmatoare, religia ar trebui sa fie ea insasi un optional intrucat exista minoritati si intrucat statul se presupune a fi LAIC, nesustinand o anumita religie prin urmare religia neavand cum sa fie o materie OBLIGATORIE!

Argumentul trei prezinta o alternativa a acestei ore de religie, dar intr-o forma mai adecvata, ca de exemplu Istoria religiilor care le va prezenta elevilor si alte religii, si alte mentalitati etc. Echipa negatoare considera ca prea multe informatii vor dauna elevilor, bulversandu-i. Aceasta idee este una eronata. Elevilor nu li se va impune o anumita religie, ei nestiind ce sa aleaga dintre religia parintiilor si religia prezentata la scoala, dimpotriva... Vor avea sansa de a alege ce religie ii reprezinta pe ei ca persoana. Daca teoria negatoriilor ar fi corecta atunci nu ar trebui sa predam Istoria si mai ales nu ar trebui sa predam si alte tipuri de conducere decat democratie, pentru ca un elev ar avea LIBERTATEA de a alegea cea ce considera ca este bine si ca il reprezinta.

Primul argument al echipei negatoare se refera la beneficiile pe care le aduce religia individului, dar, cum va sustine si echipa negatoare in discursul ei, religia nu e egala cu ora de religie. Adica religia ne este insuflata de parinti,si de biserica, ceea ce inseamna ca religia o consolidam in mare parte inafara orelor de studiu(“In plus, religia unui copil provine din familie ,apoi de la biserica ,acesta formandu-si o parere despre celelalte religii in conformitate cu a sa”)Tot referitor la acest citat din echipa negatoare... Daca acest individ isi formeaza o parerea despre celelalte religii, o ora de istorie a religiilor nu are cum sa-l bulverseze.

In cel de-al doilea argument ni se prezinta exemplul de pe timpul comunismului legat de “ateismul stiintific”, de unde rezulta ca echipa negatoare nu este de acord cu predarea unei singuri ideologii. Echipa afirmatoare a aratat ca marea majoritate a elevilor minoritari din punct de vedere religios nu au cum sa renunte la asistarea la orele de religie ortodoxa. Referitor la moralitatea pe care elevii o invata la ora de religie; Aceasta nu tine in mod direct de religie, elevii facand de exemplu educatie civica.

Argumentul 3 al echipei negatoare contrazice argumentul 2 al aceleasi echipe, deoarece subliniaza tocmai imoralitatea de care se da dovada la ora de religie. Oarecum acestia sustin faptul ca e normal sa participi la o ora fata de care nu ai neaparat un interes doar pentru a-ti mari media. Oricum, exista cazuri (punctul 2 al discursului anterior) in care elevii obtin dimpotriva note mici pentru ca nu participa la diferite ritualuri.

In concluzie speram ca v-am demonstrat ca predarea religiei in şcoli pune in pericol laicitatea statului român!


N2 (Eliza Vas)

În încheierea acestei dezbateri, prin postarea ultimul discurs, am dori să felicităm, în primul rând, echipa afirmatoare pentru încercarea de a demonstra că predarea religiei în şcoală ar pune în pericol laicitatea statului român. Considerăm că au fost atinse puncte de interes major, dar cu toate acestea nu au reuşit să ne convingă de acest potenţial pericol. În al doilea rând, aş vrea să fac un rezumat a celor spuse până în prezent, reamintind pilonii acestei dezbateri.

Echipa afirmatoare şi-a început argumentarea prin susţinerea cauzei potrivit căreia instituţiile publice promovează un cult predominant, în acest caz cel al ortodoxismului, dar ca şi parte negatoare am demonstrat că şi celelalte culte religioase sunt promovate prin faptul că există profesori de diferite religii, iar elevii au dreptul de a alege natura orei de religie la care vor să participe sau să nu participe în anumite cazuri.

În continuare, aş vrea să fac referire la argumentul adus de către echipa efirmatoare potrivit căruia includerea în trunchiul comun ar reprezenta o abaterere de la principiul  laicităţii. Precum am arătat în contrargumentarea precedentă, această includere nu doar că nu reprezintă un pericol la adresa laicităţii, dar mai mult de atât vorbim despre educaţia religioasă de care ar trebui să beneficieze fiecare persoană, având în vedere că 99,8% şi-au declarat apartenenţa la un cult. Este vorba aşadar, de partea spirituală care nu e reluată nici de educaţia civică ce pune accent pe etică şi nici de educaţia morală, care nu există în acest moment ca şi  disciplină de sine stătătoare. În plus, trebuie să facem o diferenţă între moral şi etic, între comportament bazat pe valori şi comportament bazat pe norme.

În concluzie, noi ca şi echipă negatoare considerăm că laicitatea statului român nu este pusă în pericol din cauza predării religiei în şcoală, ci din contră această disciplină reprezintă dovada pe care trebuie s-o aducă statul român că respectă libertatea religioasă a cetăţenilor şi este capabil să ofere un cadru instituţional prin care să se promoveze şi partea spirituală.



Decizia:

Liviu Gajora

Verdictul meu in aceasta dezbatere revine echipei afirmatoare, pentru ca:

  • Afirmatorii reusesc sa ma convinga ca mentinerea orei de religie atrage dupa sine numeroase complicatii (statutul de materie obligatorie, problematica minoritatilor religioase, a lipsei de personal didactic etc.) ce nu pot fi intotdeauna rezolvate si ce risca sa creeze imaginea unui stat care favorizeaza un cult anume in dauna celorlalte.
  • Negatorii insisi par sa trateze minoritatea afectata in mod negativ de ora de religie ca pe o “pierdere” nesemnificativa si par sa sustina o “tiranie” a majoritatii, “uitand” adeseori ce le cere motiunea sa sustina.

Cred ca echipa negatoare ar fi reusit sa argumenteze mai convingator daca ar fi mentinut o definitie constanta a conceptului de laicitate si ar fi evitat formulari de tipul “minoritatea X reprezinta doar 0.1%” si daca ar fi dezvoltat mai in detaliu beneficiile specifice pe care o ora de religie le poate aduce (dar nu si o ora de istorie a religiilor sau o ora de etica).

Cred ca echipa afirmatoare ar fi reusit sa argumenteze si mai convingator daca ar fi aratat de ce protejarea unei minoritati religioase (chiar si atunci cand reprezinta doar 0.1% din totalul populatiei) este importanta pentru definirea unui stat laic.

Observatii generale (pentru ambele echipe):

  • Nu uitati ce roluri impune motiunea fiecarei tabere si nu uitati sa reveniti la definitiile termenilor cheie atunci cand acest lucru va este favorabil.
  •  Incercati pe cat posibil sa raspundeti scenariilor inaintate de oponenti chiar si cand acestea par a fi detalii (pentru afirmatori: ce materie de studiu alternativa ofera o educatie spirituala/morala comparabila? Pentru negatori: ce solutie exista pentru elevii care nu vor sa participe la ora de religie dar nu pot parasi incinta scolii?)

Observatii individuale:

A1 (27, 14, 9, 4) 

  •  Mai multa atentie la greselile de ortografie (“mesajul acestei prevederi este urmator”, “obiect de studiu a tuturor religiilor”) si stil (“sub dovada”).

N1 (23, 12, 8, 3) 

  • Atentie la modul in care formulate argumente (“daca e sa se invoce motivatia ateilor… este bine de stiut ca acestia se afla in proportie de 0.1%...”). Implicatia aici pare a fi ca daca un grup este suficient de mic din punct de vedere numeric, el ar trebui sa devina irelevant pentru stat.
  • Unele dintre argumentele pe care le exprimati par fie irelevante pentru conceptul de laicitate (“libertatea religioasa”), sau sa vina in directa contradictie cu acest concept (“prin urmare rolul statului este de a asigura un cadrul institutional pentru dezvoltarea educatiei religioase in scoli”). Un stat laic tine cont doar de principiul neamestecarii in chestiuni cu caracter religios, si nu ia in calcul procentajul cetatenilor de o anumita confesiune.

A2 (24, 13, 8, 3) 

  • Atentie la normele de stil si gramatica (“In caz contrar acestia sunt discriminati, fiind obligati sa ramana la ora de religie intrucat parasirea scolii in timpul orelor, iar hoinarirea pe holurile scolii de asemenea, este interzisa.”)
  • Nu folositi concepte neexplicate sau a caror relevanta pentru dezbatere este neclara (“ateism stiintific”) si asigurati-va intotdeauna ca ideea pe care o contra-argumentati este cea exprimata in argumentul initial al oponentilor.

N2 (22, 12, 6, 4) 

  • In momentul in care introduceti o distinctie (“intre moral si etic”), explicati clar in ce fel aceasta distinctie afecteaza argumentele din dezbatere.
A1 -> 27 puncte
N1 -> 23 puncte
A2 -> 24 puncte
N2 -> 22 puncte
Castiga echipa:

Teo si Adelina (afirmatori)


Vrem parerea ta! Pentru asta, trebuie sa te loghezi.

Un proiect
Ardor
Finanțatori
Open Society Foundation
MemoPlus
Parteneri
Policy Center
British Council
Europuls
Ce-Re
Prime Romania
Centrul pentru jurnalism independent
Aisec
Cogitus
Foreign Policy
Elsa
Voluntari pentru idei si proiecte
Trust
Leap
Asociatia young initiative
Asjc
Osut
Susținători Parteneri instituționali
Parteneri media
HotNews
Romania Pozitiva
Think Outside The Box
Carevasazica
Studentie.ro
startub.unibuc.ro
Iasi fun
Ziarul de Iasi
KissFm
Acest proiect este finantat cu sustinere din partea Comisiei Europene. Aceast publicatie [comunicare] reflecta doar vederile autorului, iar Comisia nu poate fi facuta responsabila pentru utilizarea informatiei pe care o contine.