Login  Register
Email:

Pass:

forgot password?

Email:

login?

'Teo si Andreea' (afirmatori) vs 'Alexandra si Andreea 565' (negatori)

A1 (Teodora Oprea -voluntar)

Am putea substitui motiunii intrebarea: este modul in care se preda actualmente religia in scoli o forma legala si corecta de sprijinire a cultelor religioase in mod egal si echidistant, sau permite anumitor culte religioase sa exercite o influenta prea mare prin intermediul institutiilor publice?  Vom argumenta in cele ce urmeaza ca prevederile actuale permit cultelor majoritare sa isi promoveze in mod exclusivist ideologia si ca insertia religiei ca materie de trunchi comun nu corespunde spiritului secularist imbratisat “oficial” de stat.

Argumentul 1. Institutiile publice nu ar trebui sa transmita mesajul particular al unui cult

Atat continutul cat si modul de predare al religiei la momentul actual pun accentul pe superioritatea sau corectitudinea unei anumite religii in defavoarea altora [manualele de clasa XI de religie ortodoxa sustineau ca aderarea la credinta Baha’i atrage cu certitudine condamnarea divina][1], ceea ce face ca mesajul sa nu mai fie unul de educatiei moral-etica, ci unul de promovare al unei anumite ideologii religioase. De asemenea, profesorii adesea obliga elevii sa se conformeze unor ritualuri specifice cultului respectiv [rugaciunea de la inceputul orei, semnul crucii, in unele zone rurale chiar obligatia de a merge la biserica][2], ceea ce contravine atat prevederilor din art. 318 C. Penal, cat si principiului de a educa fara constrangere si doar pe baza de informare.

Astfel de mesaje si de comportamente induse obligatoriu copiilor pe baza de amenintare nu ar trebui sa faca parte din sistemul educational. Chiar daca am elimina abuzurile unor profesori/preoti sau continutul manualelor, subzista temerea ca educatia religioasa nu se poate face in mod obiectiv atat timp cat se studiaza confesional, adica cursuri pentru fiecare religie, si nu un curs despre toate religiile. Daca astfel de mesaje apar in mod inevitabil in cadrul acestor materii, atunci mesajul din partea profesorilor devine un mesaj al institutiei scolare, ca versiune oficial predata elevilor, transformand scoala si statul intr-un promotor al unei anumite religii. Chiar daca admitem posibilitatea existentei unor profesori obiectivi, sub dovada unei multitudini covarsitoare de cazuri contrare, in spiritual preventiei, preferam sa eliminam materia pentru ca relatia dintre Stat si Biserica sa nu fie alterata.

Argumentul 2. Religia ca obiect obligatoriu, de trunchi comun. Abatere de la principiul laicitatii

Insasi prevederea conform careia Religia este materie obligatorie si parte din trunchiul comun[3]aduce o atingere principiului laicitatii: statul roman este in mod constitutional secular si nu exista o Biserica de stat. De ce atunci sa-si insuseasca statul conceptul ca religia este o materie “de baza”, mai ales in contextul in care tinerii nu manifesta aceeasi tarie a credintei consemnata in statisticile oficiale pentru populatia adulta[4][5]? Daca statul vrea sa faca educatie morala, atunci exista educatia civica si morala, sau istoria religiilor.

Apoi, nu este normal ca materia sa fie obligatorie, si cei care nu vor sa o invete sa aiba posibilitatea sa se retraga, ci invers, cei care vor s-o invete sa poata cere acest lucru. Mesajul acestei prevederi este urmator: statul se situeaza pe pozitia ferma ca religia este importanta si porneste de la presupunerea ca elevii vor s-o studieze, ceea ce reprezinta o sustinere mai mult decat admisa a bisericii, depasind principiul constitutional.

Mai mult, se ajunge in situatia in care, daca nu exista suficienti elevi pentru studierea unui anumit cult religios[6], acestia trebuie sa asiste la orele de religie ortodoxa, caci nu au voie sa paraseasca scoala in timpul orelor. Multi elevi si parinti nici nu sunt informati despre posibilitatea de a-si retrage copilul de la obiectul Religie[7]. In practica, situatia este dezechilibrata in defavoarea cultelor minoritare, ceea ce face ca statul sa fie privit ca sustinatorul cultului dominant, iarasi o abatere de la principiul laicitatii.

Argumentul 3. Doar un obiect de studiu a tuturor religiilor ar fi in conformitate cu principiul laicitatii.

Curtea europeana si Consiliul Europei recomanda prezentarea obiectiva a materiei, fara tendinte de indoctrinare sau de instigare contra altor culte si informarea asupra tuturor cultelor existente in comunitatea respectiva, intr-un spirit de toleranta si coeziune in diversitate[8]. Considerand aceste principii, ajungem la concluzia ca obiectul Istoria religiilor sau, redenumit eventual, Concepte moral-religioase, ar putea realiza o prezentare obiectiva si multifatetata a credintelor religioase, de o maniera care sa nu contravina prevederilor constitutionale de laicitate si care sa asigure reprezentarea nediscriminatorie a tuturor cultelor religioase. Iar aceasta nu ar mai fi o predare a religiei in scoli, ci o predare a conceptelor religioase in scoli.



[1] “Stat si religii in Romania”, APADOR-CH, Bucuresti, 2008, pag.49http://www.apador.org/publicatii/raport_stat_religii.pdf

[2] “Relatia Stat-Biserica in privinta educatiei religioase in scolile publice din Romania”, Emil Moise, JSRI nr. 7/2004, pag. 87 http://www.jsri.ro/old/html%20version/index/no_7/emilmoise-articol.htm

[4] “Starea sociala si asteptarile tinerilor din Romania”, Barometru de Opinie Publica, 2008, ANSIT, pag. 73 http://www.ise.ro/LinkClick.aspx?link=Tineret%2fdiagnoza+2008_final.pdf&tabid=398  

[5] “Relatia Stat-Biserica in privinta educatiei religioase in scolile publice din Romania”, Emil Moise, JSRI nr. 7/2004, pag. 89 http://www.jsri.ro/old/html%20version/index/no_7/emilmoise-articol.htm

[6] “Norme si practici in educatia religioasa din scolile publice”, Liga Pro Europa, Subcapitol 2.4 Discriminarea elevilor si profesorilor apartinand minoritatilor religioasehttp://www.proeuropa.ro/norme_si_practici1.html

[7] “Relatia Stat-Biserica in privinta educatiei religioase in scolile publice din Romania”, Emil Moise, JSRI nr. 7/2004, pag. 89 http://www.jsri.ro/old/html%20version/index/no_7/emilmoise-articol.htm

[8] “Religions and legal boundaries of democracy in Europe: European commitment to democratic principles”, Dorota A. Gozdecka, Univ. Helsinki, 2009, pag. 211


N1 (Andreea Fanea)

Salutăm pe această cale iniţiativa echipei afirmatoare de a sublinia importanţa principiului laicităţii în societatea românească actuală, cu menţiunea că în acest context nu trebuie însă neglijat rolul primordial al Bisericii Ortodoxe şi nici apartenenţa  confesională majoritară prin tradiţie a poporului român, la religia ortodoxă.

Pentru început, vom propune o definire a principiului laicităţii şi implicit a statului laic, un concept pe care noi îl considerăm esenţial pentru antrenarea moţiunii de faţă. Un stat laic nu este un stat care restrânge manifestarea publică a religiei, ci un stat care tratează în mod egal şi nediscriminatoriu, orice religie precum şi orice credinţe religioase ale cetăţenilor săi. Astfel, laicitatea îmbracă o formulă de toleranţă religioasă. Prin urmare, statul laic trebuie să permită accesul religiosului în spaţiul public. Acest spaţiu public este al tuturor, deci şi implicit al persoanelor religioase. În eventualitatea în care persoanele religioase aderă la o religie majoritară, spaţiul public ar trebui să reflecte acest aspect. În acest sens, deşi statul român este catalogat ca fiind un stat laic, totuşi prezenţa orelor de religie în şcolile din România reflectă într-un mod vădit apartenenţa la religie ortodoxă.

Pe de altă parte, noi considerăm că argumentul echipei negatoare potrivit căruia religia transmite un mesaj de “promovare a unei ideologii religioase” nu poate fi susţinut din mai multe motive. În primul rând, aşa cum rezultă din legea fundamentală: “În şcolile de stat, învăţământul religios este organizat şi garantat prin lege.” Aşadar, orele de religie sunt organizate conform principiul libertăţii de conştiinţă, întrucât se permite atât frecventarea lor, cât şi posibilitatea de a nu le frecventa.  În al doilea rând, statul român asigură un cadru legislativ propice pentru a promova libertatea religioasă, şi implicit diversitatea cultelor. În acest sens,  dorim să aducem la cunoştinţa echipei afirmatoare că în momentul de faţă, în România, există instituţii de învăţământ care manifestă credinţe religioase minoritare, care sunt acceptate, tolerate şi eligibile din punct de vedere legal.

Într-o altă ordine de idei, trebuie avut în vedere rolul tradiţional al Bisericii Ortodoxe în viaţa românească. Astfel, predarea religiei în şcoli corespunde unei tradiţii importante, întrucât religia ortodoxă simbolizează principiile şi valorile pe care se întemeiază o democraţie viabilă, în care cerinţele spirituale ale majorităţii sunt respectate. Într-o cauză a Curţii Europene a Drepturilor Omului (Lautsia vs. Italia), Marea Cameră a motivat, într-o chestiune asemănătoare că prezenţa orelor de religie sau a altor simboluri religioase într-o instituţie de învăţământ nu este asociată cu învăţarea obligatorie şi aprofundată a creştinismului, evidenţiind totodată rolul important al unei religii tradiţionaliste, în speţă religia catolică.

În concluzie, toate aceste argumente ne fac să afirmăm că predarea religiei în şcolile din România este una bine primită, care poate prezenta mai multe beneficii, atât pe plan moral, cât şi pe plan educaţional.

Mulţumim.


A2 (Andreea Pirvan -voluntar)

Scoala este mai mult decat un simplu spatiu public. Scoala este locul in care elevii isi formeaza sistemele de valori, unde li se ofera informatii obiective, si li se da oportunitatea de a alege ceea ce doresc sau nu sa creada. Mai mult decat atat, scoala este locul in care exista o relatie autoritara profesor – elev, in care elevului ii este impus sa invete sau sa practice anumite traditii. Asadar, consideram ca scoala nu este doar un simplu spatiu public, este un spatiu educational, in care fiecare individ are dreptul sa isi formeze o proprie opinie asupra anumitor doctrine. De aceea, consideram ca este incorect sa existe posibilitatea ca o anumita doctrina majoritara sa fie impusa sau introdusa prin manipulare elevilor.

Avand in vedere ca scoala este un loc de intrunire a mai multor persoane de religii diferite, consideram ca informatiile predate nu trebuie sa sustina nicio religie, ci doar sa le prezinte intr-un mod obiectiv, iar mai apoi, educatia religioasa, in urma alegerii religiei sa fie continuata in alt mediu decat mediul scolar (precum bisericile, familia, sau grupurile religioase). Pedeasupra, aceasta metoda ar inlatura discriminarea fata de persoanele aderente altor religii, carora nu le este predata propria religie in scoala, sau care sunt obligati sa ia parte la orele de religie majoritara (ortodoxa). Pedeasupra, consideram faptul ca in unele scoli, in care elevii apartenenti unei minoritati religioase este predate o singura religie majoritara nu respecta notiunea de stat laic propusa de opozitie, adica tratarea in mod egal si nediscriminatoriu a tuturor religiilor statului.

Un punct important adus in joc de catre echipa negatoare este rolul bisericii ortodoxe in societate. Suntem de acord ca de-a lungul timpului valorile ortodoxe au adus, in anumite situatii, beneficii statului, si au ajutat la o dezvoltare morala a societatii, insa acesta nu este un motiv pentru a influenta elevii spre a crede in religia ortodoxa. Din nou, acestia au dreptul sa isi aleaga propria religie, iar de aceea, procesul nu trebuie sa fie influentat de indoctrinare, chair si daca doctrina poate avea efecte pozitive asupra individului. Pedeasupra, valorile bisericii sunt transmise mai departe si fara interventia indoctrinarii, deoarece simpla prezentare obiectiva a acestor valori morale este indeajuns pentru a determina elevii care le considera potrivite sa adere la aceste valori, sa le aplice.

Asadar, pentru a concluziona, propunem o analiza a carui model propus este mai eficient, care respecta mai bine laicitatea statului roman.

In primul rand, modelul echipei negatoare, propune continuarea studierii religiei in scoli, in pofida tuturor dezavantajelor prezentate de echipa afirmatoare in discursul anterior. Motivul pentru care acest fapt este sustinut este rolul pozitiv pe care biserica ortodoxa il are in stat si dorinta de a reflecta aceasta majoritate religioasa si in scoli, fara a o constrange. Insa apararea laicitatii nu este reusita, deoarece prin predarea religiei in scoli, nu respectam dreptul individului de a alege propria religie, prin influentarea acestuia prin autoritatea profesorala.Chiar mai mult decat atat, laicitatea este incalcata deoarece oferim oportunitatea de a isi extinde doctrina unei singure institutii religioase, adica aceea majoritara in stat. De aceea, consideram ca laicitatea in stat nu este respectata nici din punctual de vedere a elevilor apartenenti religiilor minoritare, nici a elevilor care frecventeaza orele de religie fara sa isi fi format inca o personalitate si o opinie despre doctrina, care este predata ca adevar universal.

In al doilea rand, modelul propus de echipa afirmatoare, predarea in scoli a unor cursuri de Concepte moral-religioase, informeaza elevul despre istoria tuturor religiilor, despre valorile de baza ale acestora, lasand elevului o privire obiectiva asupra fiecarei religii si credinte, si a fiecarei optiuni religioase pe care o are, si dandu-i dreptul de a decide care este cea mai potrivita pentru el si pe care doreste sa o practice in continuare in viata, in afara scolii. Consideram ca astfel este indeplinit mai bine si rolul de informare a scolii, si este respectata laicitatea statului, avand in vedere ca toate religiile vor fi tratate in mod obiectiv intr-un spatiu de informare.

Asadar, consideram ca planul propus de guvern ar aduce la o privire mai obiectiva asupra religiilor pe teritoriul scolar, ar informa mai bine elevii de optiunile pe care le au, si ar evita fortarea inspre practice religioase sau indoctrinarea acestor elevi spre o anumita religie. Pentru ca un tanar sa aiba sansa de a isi alege singur religia, acestuia trebuie sa ii fie puse la dispozitie toate criteriile pentru acest scop, si consideram ca acesta nu trebuie sa fie influentat in niciun fel de catre cadrul educational cand ia aceasta decizie, pentru ca este una care ii va determina intreaga viata intr-un mod radical.


N2 (Alexandra Frunza)

Echipa negatoare este de accord cu faptul că şcoala nu este un simplu spaţiu public, este o istituţie care are o contribuţie majoră în educarea şi dezvoltarea individului de la o vârstă fragedă, însă nu trebuie sa omitem faptul că această instituţie este structurată pe mai multe nivele, fiecare adaptată pentru nivelul de dezvoltare psihică a copilului.Astfel că, în cadrul claselor I-IV relaţia profesor-elev este întra-devăr una de autoritate, iar copilului îi este impus ceea ce să înveţe şi cum ar trebui să înveţe, însă rolul părinţilor este şi el foarte importat. Ori de câte ori există o neconcordanţă între aşteptările părinţilor şi modul în care sunt educaţi copii lor, părinţi pot interveni activ, chiar mai mult, este încurajată o astfel de atitudine de către educatori, şcoli, sistemul de învăţământ etc.

Legea nr. 489/2006 privind libertatea religioasă şi regimul general al cultelor în articolul 3 prevede că: “Părinţii sau tutorii au dreptul exclusiv de a opta pentru educaţia religioasă a copiilor minori, conform propriilor convingeri. Religia copilului care a împlinit vârsta de 14 ani nu poate fi schimbată fără consimţământul acestuia;  iar copilul care a împlinit vârsta de 16 ani are dreptul să-şi aleagă singur religia.” Aşadar, în cazul în care părintele nu este de acord cu faptul că fiului/fiicei, care nu a împlinit vârsta de 14 ani, îi este predată o altă religie pot oricând să se opună acestui fapt, iar copilul lor să nu mai participe la orele de religie care se predau în şcoala respectivă, fără a suporta vreo consecinţă.De asemenea, dacă un părinte nu este mulţumit de modul în care un profesor predă o anumită materie se poate adresa oricând directorului instituţiei pentru a se lua măsurile potrivite.

Mai mult, copilul în vârstă de 16 îşi poate elege singur religia, astfel că în cazul în care liceeanul nu este de aceeaşi religie cu cea predată în şcoala sa se poate adresa singur directorului pentru nu suporta consecinţele neparticipării sale la orele de religie predate în şcoala în care învaţă.

Echipa negatoare consideră astfel că o anumită religie nu este impusă în şcolile din România deoarece legislaţia statului permite oricărui cetăţean de “a-şi alege religia, de a şi-o manifesta  în mod  individual sau  colectiv,  în public sau  în particular,  prin practicile şi  ritualurile specifice  cultului,  inclusiv prin educaţie  religioasă,  precum şi  libertatea  de a-şi  păstra  sau schimba  credinţa  religioasă”[1], şi nu obligă pe nimeni să participe la manifestările religioase diferite sau majoritare cum sunt ,de exemplu, orele de religie predate în şcoli.

Echipa afirmatoare nu este de acord cu modelul propus de echipa afirmatoare.

În primul rând,  prin predarea religiei în şcoli se apără dreptul oricărei persoane de a-şi manifesta religia în mod public, asigurându-i individualitatea şi dezvoltarea personală prin accentuarea valorilor dobândite în cadrul familiei (de exemplu: un copil crescut într-o familie creştină va putea să înveţe mai multe lucruri despre credinţa sa, fără a să I se restrângă dreptul de opţiune). În ceea ce priveşte religiile minoritare, atât cadrul legal cât şi sistemul educaţional nu interzic manifestarea lor în public şi nu interzic introducerea unor noi cursuri care să predea valorile susţinute de o altă religie decât cea majoritară. Atfel, se asigură stabilitatea unui stat laic, care oferă libertatea oricui de  a-şi manifesta religiea.

În al doilea rând, există deja cursuri care informează elevul despre istoria religiilor şi despre particularităţile altor religii, sau dacă, în anumite şcoli nu sun predate astfel de cursuri, există anumite capitole destinate acestui subiect în cadrul altor materii care sunt obligatorii (de exemplu: istorie, literatură, română, arte, desen etc). Aceste cursuri ajută întra-devăr la formarea unei păreri obiective, însă este, în acelaşi timp o părere impersonală care cu greu va fi pusă în practică fără o aprofundare corespunzătoare.

Echipa negatoare consideră că religia ar trebui predată în continuare în şcolile din România pentru a se asigura o anumită continuitate a tradiţiei şi valorilor dobândite de la părinţi, fără a impune însă tutror elevilor participarea la aceste cursuri, lucru care reiese atât din structura legislativă a ţării

cît şi din modul în care este încurajată implicarea părinţiilor în sistemul şcolar.

 



[1] Legea nr. 489/2006 privind libertatea religioasă şi regimul general al cultelor
Publicată în Monitorul oficial Partea I, nr. 11/8.01.2007



Decizia:

George Maxim

Partea 1 – Comentarii generale si individuale

Runda este una echilibrata deoarece se aduc mai multe argumente pertinente de catre ambele echipe dar care pe parcurs nu sunt preluate si duse pana la capat.

Primul discurs afirmator prezinta 3 argumente: institutii publice, laicitate, echilibru si le sustine prin dovezi concludente. Desi primul argument divagheza de la obiectul motiunii (educatie nu practice rurale), cel de-al doilea aduce in discutie un aspect essential: religia ca obiect optional facut la cerere si nu ca regula generala cu exceptii de la caz la caz. Al treilea argument incearca obtinerea unui echilibru si a unei obiectivitati care par greu de atins. De remarcat, discursul depaseste limita celor 700 de cuvinte si va fi depunctat corespunzator.

Primul discurs negator pune in discutie conceptul de stat laic ca si spatiu de egalitate dar se contrazice apoi zicand ca ar trebui predata religia majoritatii. Acest rationament face apel la “argumentul majoritatii” si deci este invalid; spre exemplu, daca peste jumatate din populatia Romaniei ar decide ca nu vor sa plateasca impozite asta nu inseamna ca ele ar trebui eliminate. Apoi se face o mica confuzie legat de termenii de echipa “afirmatoare” si “negatoare”. Un alt minus major este pasajul din Constitutie: “În şcolile de stat, învăţământul religios este organizat şi garantat prin lege”, fara a se face referire la articolul cu pricina. In concluzie, aceasta dovada nu poate fi luata in considerare (din pacare, arbitrul nu stie pe de rost Constitutia Romaniei). In urmatorul contra-argument speta juridical este binevenita dar argumentul traditiei este iarasi invalid deoarece s-ar putea argumenta in aceiasi masura ca daca pana nu demult era considerat acceptabil ca sotul sa isi loveasca sotia aceasta “traditie” nu ar trebui perpetuata. Si acest discurs nu respecta limita de cuvinte si va fi depunctat

Discursul conclusiv afirmator marcheaza o discordanta in strategia echipei afirmatoare deoarece considera scoala mai mult decat un spatiu public. Totodata, este invocat dreptul libera alegere care ar fi nerespectat. Rationamentul este unul extrem deoarece religia ca si obiect (luand in calcul si retorica subiectiva) poate cel mult influenta un individ asupra orientarii sale religioase si nu poate efectiv forta acel individ sa adopte o confesiune. Argumentul “conceptelor religioase” nefiind atacat de echipa negatoare ramane valabil.

In final discursul negator aduce un argument nou (cel al implicarii parintilor) si nu poate fi luat in considerare deoarece echipa afirmatoare nu are ocazia sa il atace. Exista o respingere pertinent asupra acelui atac la dreptul de alegere. Este reafirmat argumentul traditiei care din pacate ramane invalid; in locul acestuia un contra-argument mult mai pertinent ar fi fost cel al indentitatii nationale care ar fi pus in discutie problema definirii unui popor si prin extensie stat prin prisma unor concepte laice si religioase (de exemplu: cand discutam despre poporul italian ne gandim la faptul ca este majoritar catolic sau la alte caracteristici).

Partea 2 – Verdict si punctaje

Cateva remarci generale:

  • Atentie la limita de cuvinte
  • Nu folositi dovezi fara a face referintele necesare; fara referinte nu vor fi luate in considerare
  • Evitati sofismele
  • Aveti grija la exprimarile confuze (“Echipa afirmatoare nu este de acord cu modelul propus de echipa afirmatoare.”), litere lipsa si alte erori de redactare
  • Construiti argumente simple, directe si clare

 Avand in vedere ca argumentul “conceptelor religioase” ramane neatacat cat si faptul ca negatorii au comis sofisme in constructia contra-argumentarii, VERDICTUL MERGE CATRE ECHIPA AFIRMATOARE.

Vorbitor

Continut

Strategie

Stil

Total

A1

13

8

3

24

N1

9

7

5

21

A2

11

7

4

22

N2

9

8

4

21

A1 -> 24 puncte
N1 -> 21 puncte
A2 -> 22 puncte
N2 -> 21 puncte
Castiga echipa:

Teo si Andreea (afirmatori)


Vrem parerea ta! Pentru asta, trebuie sa te loghezi.

Un proiect
Ardor
Finanțatori
Open Society Foundation
MemoPlus
Parteneri
Policy Center
British Council
Europuls
Ce-Re
Prime Romania
Centrul pentru jurnalism independent
Aisec
Cogitus
Foreign Policy
Elsa
Voluntari pentru idei si proiecte
Trust
Leap
Asociatia young initiative
Asjc
Osut
Susținători Parteneri instituționali
Parteneri media
HotNews
Romania Pozitiva
Think Outside The Box
Carevasazica
Studentie.ro
startub.unibuc.ro
Iasi fun
Ziarul de Iasi
KissFm
Acest proiect este finantat cu sustinere din partea Comisiei Europene. Aceast publicatie [comunicare] reflecta doar vederile autorului, iar Comisia nu poate fi facuta responsabila pentru utilizarea informatiei pe care o contine.