Login  Register
Email:

Pass:

forgot password?

Email:

login?

'The Bricks' (afirmatori) vs 'Gaițele' (negatori)

A1 (Iulian Solomon)

E timpul ca televiziunile private sa aiba responsabilitati educationale fata de public

Asa cum liceele si universitatile private au datoria si obligatia de a educa si invata elevii, respectiv, studentii, asa cum o fac cele de stat, la fel si televiziunile private ar trebui sa aiba datoria la educarea publicului, ca si televiziunea publica.

Responsabilitatea inseamna obligatia de a face ceva, de a raspunde si a da socoteala pentru ceva, de a accepta si suporta consecintele.[1]

Conform Dictionarului Explicativ Roman, educatia reprezinta ansamblul de măsuri aplicate în mod systematic, în vederea formării si dezvoltării însusirilor intelectuale, morale sau fizice ale indivizilor, ale societatii in general.

            Mass-media este considerata a 4-a putere in stat, dupa executiv, legislativ si juridic. Ea este prezentă în cadrul societăţii prin ziare, reviste, radio, televiziune, internet. Televiziunea facand parte din mass-media, are o putere de influenta asupra publicului foarte mare, ea fiind un factor de educatie ce lasa urme adanci in memoria indivizilor.

            O societatea informată este una in continua miscare si crestere. Ea ajuta la cresterea productiei, iar acest lucru, la rîndul său cere locuri de muncă noi. Astfel nivelul de trai al  populaţiei creste, iar stabilitatea societatii si încrederea în ziua de mine, cresc si ele la randul lor. Din această cauză tindem spre o societate informată, iar acest lucru are loc numai prin indivizi educaţi. Educarea indivizilor nu trebuie facuta numai prin scolirea lor, lucru dovedit de-a lungul anilor, ci si cu ajutorul mass-mediei, in special a televiziunii, mai ales ca ea a devenit in ultimii ani un factor aproape indispensabil in vietile noastre. Un individ nu poate fi educat prin infatisarea de scandaluri, crime, si alte lucruri, aratate cu ajutorul televiziunii, ce pot fi ilegale sau imorale, in special atunci cand ele sunt puse intr-o lumina buna sau sunt consecvente in grila de programe a unei televiziuni comerciale.

Trecerea la o societate informată se efectuează diferit, în dependenţă de specificul politic, social şi cultural. Orice ţară a parcurs diferit etapele de trecere la o societate informatizată. Tarile mai putin dezvoltate sau cele dictatoriale, printre care se afla si Romania, au parcurs aceasta etapa mult mai dificil si mult mai tarziu, pe cand cele democratice au depasit-o mult mai usor, si datorita faptului ca au facut-o cu mai mult timp in urma, sunt mai avansate informational fata de celelalte.

Pentru a putea viziona, si detine in grila de programe a furnizorului de cablu TV, televiziunile private, trebuie platita o anumita suma de bani. Pe baza principiului cerere-oferta, odata ce individul plateste aceasta suma, el se asteapta sa fie cel putin satisfacut de calitatea produsului sau a serviciului. Datorita semnificatiei ei, este imperios necesar ca educatia sa faca parte din calitatile acestui serviciu denumit televiziune.

Televiziunile comerciale, facand parte din mass-media, nu sunt doar niste simple societati comerciale, in consecinta, ele nu trebuie sa vada publicul ca o simpla masa de manevra, ce trebuie momita sa cumpere produse. Aceste televiziuni nu trebuie sa detina doar stiinta de a-l manipula cat mai eficient, ci sa o foloseasca si intr-un mod bun, moral, care sa-i foloseasca.

Conform unui studiu efectuat de Jama, publicat in anul 1992, s-a demonstrat ca violenta si televiziunea sunt intr-o legatura stransa si direct proportionala. Astfel, inainte de 1975, cand nu exista televiziune pe continental african, rata criminalitatii era in scadere, pe cand in America, unde exista deja televiziune, rata criminalitatii era in crestere. Analizând situaţiile celor trei regiuni, s-a constatat că nu erau diferenţe majore în privinţa celorlalte fenomene care ar fi putut cauza violenţa, singura fiind prezenta televiziunii. După introducerea acesteia în Africa, rata criminalităţii a crescut cu 130% în decursul a zece ani. Prin urmare, putem spune ca televiziunea este una dintre cauzele  violentei.[2]

            Tot mai multe sondaje arata nivelul ridicat de audienta pe care il au emisiunile din Romania ca Happy Hour, La sueta cu Bahmu, Acces Direct, Dan Diaconescu Direct, Stirile de la ora 5, emisiuni ce promoveaza de cele mai multe ori scandalul, violenta si  incultura.

            De aceea, chiar daca conform prevederilor art. 15, lit. a din  cap. II al Legii 41/1994, Societatea Romana de Televiziune este singura obligata sa ofere programe cu scop educativ, pentru cele comerciale acest lucru fiind unul optional, ele au obligatia morala sa faca acest lucru, pentru imbunatatirea calitatii societatii in care traim.

1 – www.dexonline.ro

2 - http://cursor.org/stories/television_and_violence.htm


N1 (Teodora P?tr?uceanu)

Televiziunea privată – educație sau divertisment?

           Trăim într-o societate de consum, nihilistă, în care televiziunea nu este decât un alt uz comercial, aproape la îndemna oricui. Ea este un element aproape nelipsit din viața maselor. De ce ar fi responsabilitatea televiziunii private să educe? De ce nu a cărților, a presei, a internetului?

              În primul rând, masele - în mediocritatea lor -  vor divertisment într-o formă brută, de cele mai multe ori nerafinat, în defavoarea educației. De pildă, omul care vine de la slujbă nu va dori niciodată să afle despre încălzirea globală, ci se va uita la o emisiune care îl va destinde, care nu implică foarte mult efort intelectual.

În plus, este interesată televiziunea privată să își educe publicul? Poate rezista tentației de a avea un public mare, inocent cognitiv, în detrimentului unui grup select, cu o evoluție în ceea ce privește cunoașterea? Să nu uităm că televiziunea privată este o firmă axată pe profit, pe cât va câștiga în urma acțiunilor sale. Și este direct proporțională cu ratingul. De exemplu, din punct de vedere economic, în cazul în care cererea este mare și oferta la fel, profitul va fi constant, dar dacă cererea și oferta sunt disproprționale profitul poate fi uriaș (în cazul ofertei minimaliste) sau inexistent. Va mai fi televiziunea privată interesată de educație?

Omul este în esență o ființă hedonistă, iar emisiunile culturale nu satisfac această nevoie  a majorității. De ce s-ar autosabota televiziunile private difuzând materiale ce nu ar atrage publicul larg? Un exemplu in favoarea tezei noastre ar fi numarul de telespectatori pe care ii au, prin comparatie, Pro tv si Discovery. Un studiu publicat în revista Capital, din octombrie 2005 arată că Pro Tv are 302 de  mii de  telespectatori  pe minut, în timp ce Discovery  are doar 15.

Dacă oamenii vor să se cizeleze, să se formeze, ei sunt liberi să citească, să vadă un film, să își aleagă o serie de activități educaționale, dar principalul lucru pe care se axează  televiziunile private este divertismentul. Astfel, televiziunea este un mod indirect de a lua contact cu realitatea, în schimb, dacă mergi la o conferință, la un simpozion ai mai multe șanse de dezvoltare personală și participi direct la anumite evenimente, nu ești un privitor pasiv, ci unul activ. De exemplu, am fost de curând la conferința- .„Parabolele lui Iisus. O analitică a receptivităţii”  ținută de Andrei Pleșu, în cadrul zilelor Universității ”Alexandru Ioan Cuza ” din Iași. Discuția cu dumnealui, a vorbi direct ceea ce te interesează, a lua parte concret la tot ce se întâmplă face diferența. De ce să nu lăsăm individul să aleagă ce crede că este mai bine pentru el? Doar el știe ce i se potrivește cu adevărat.

În concluzie, considerăm că nu educația este prima datorie a televiziunilor private, ci divertismentului - la mare cătare printre mase. Brandul lor este construit în jurul acestui concept și nicidecum în jurul educației, al culturii. Înnobilarea minții se fac citind, urmărind documentare, participând la simpozioane, întruniri, training-uri.


A2 (Dragos Arcip)

E timpul ca televiziunile private sa aiba responsabilitati educationale fata de public

    Sfarsitul secolului 20 aduce cu sine aparitia internetului, un mijloc de informare si educare, disponibil pe mapamond. Nu sunt putine cazurile in care persoane tinere, ce au acces la acest serviciu in scopuri educative, ajung sa utilizeze site-uri a caror continut nu este adecvat varstei lor. Tocmai din acest motiv internetul nu reprezinta un mijloc sigur de educare. Din pacate si presa actuala prefera sa ofere material senzational in detrimentul articolelor ce au un caracter educativ. Cartile au oferit mereu informatie si au contribuit la procesul educarii individului, dar dezavantajul lor este in principal legat de problema banilor. Singurul mod de educare ramas accesibil, datorita unor reguli stricte, sau o costurilor reduse din punct de vedere a achizitionarii serviciului, este reprezentat de programele de televiziune.

    Omul nu se naste uman ci devine in procesul educatiei. Legile juridice sau cele religioase, fac parte dintr-un minim al eticii, ce trebuie respectat. Ele sunt facute tocmai pentru a educa omul, a-l ingradi pentru a nu face greseli ce pot dauna individului, dar mai ales celor din jurul sau. In concluzie nu toate lucrurile placute de catre un individ sunt morale. Placerile personale trebuie privite din punctul de vedere a interactiunii dintre om si societate. Altfel, unui pedofil i se pare moral sa violeze un copil, unui criminal in serie sa ucida oameni. In acest sens, publicul de televiziune poate fi educat, prin scoaterea emisiunilor cu caracter "imbecilizator" din grila de programe, in schimbul acestora, oferind posibilitatea vizualizarii unor emisiuni educative.

    Exista televiziuni axate pe educarea individului, cum ar fi Discovery Channel, Viasat Explorer s.a., posturi ce folosesc o gama larga de moduri prin care transmit informatii individului, fie mediocru, fie supradotat, atat prin emisiuni de divertisment cat si prin programe stiintifice. Discovery channel ajunge in 430 de milioane de locuinte in toata lumea, drept dovada ca este un post de televiziune dorit.[1] Chiar daca este posibil ca in Romania, ratingul acestui post sa nu fie unul mare fata de alte tari, aceasta nu arata decat faptul ca suntem o tara in care documentarea si interesul pentru formarea unei culturi generale este mic, chestiune ce trebuie modificata si poate fi facuta cu ajutorul celolrlalte posturi, prin incurajarea difuzarii si vizionarii de catre public a emisiunilor educative. Un alt argument a faptului ca acest post are un rating satisfacator este acela ca difuzeaza majoritatea emisiunilor in reluari succesive.

    Daca librariile, teatrele, internetul, in principiu, mijloacele de informare si educare a oamenilor, ne-ar oferi numai lucruri comerciale, atunci populatia nu ar mai fi una educata, nu s-ar mai forma inventatori, scriitori si, in general, oameni care pot imbunatatii mediul de viata si lumea in care traim.

   Chiar daca conform prevederilor art. 15, lit. a din  cap. II al Legii 41/1994, televiziunile private nu sunt obligate sa difuzeze emisiuni educative, ele o pot face pentru a atinge un public cat mai larg, astfel audientele lor crescand. Astfel ele demonstreaza si responsabilitatea sociala si morala avuta ca firma fata de client, marindu-si astfel profiturile.

1 - www.wikipedia.org


N2 (Andreea Elisabeta Ghedeon)

             Susținem în continuare că ideea centrală negatoare este reprezentată de faptul că televiziunile private nu sunt responsabile de educarea publicului lor.

                În primul rând, referitor la ceea ce a susținut echipa afirmatoare în ultimul discurs, există biblioteci care oferă pe gratis cărți publicului larg (tot ce trebuie să faci este un permis), deci nu există probleme financiare în această privință, și, referitor la ceea ce au spus despre Internet, individul va exploata diferite metode de cunoaștere în funcție de educația pe care și-o dorește; acesta își asumă responsabilitatea pentru ceea caută să descopere, atât în cazul Internetului cât și ale celorlalte mijloace audio-vizuale. Dar să nu uităm de tema centrală a acestei dezbateri, televiziunile private și non-responsabilitatea educațională față de public. Dacă o televiziune este privată, asta înseamnă că percepe o taxă pentru ca cineva să aiba acces la ea, în schimb, cărțile din anumite biblioteci și anumite publicații (brosuri, ziare etc.) pot fi împrumutate gratuit. Deci argumentul echipei afirmatoare cu privire la costul redus pe care îl implică accesul la televiziunea privată în comparație cu anumite publicații este aproape irevelant. În plus, în ultima vreme, anumite cotidiane și reviste precum Adevărul, Jurnalul Național, Ziarul de Iași [1] etc. și-au propus în a spori calitatea experienței informării și educării publicului larg, în general, prin vânzarea promoțională de materiale educative, de exemplu cărți de succes mondial, CD-uri și DVD-uri cu muzică și filme celebre la prețuri accesibile (mult reduse în comparație cu prețul din librării) împreună cu ziarul sau revista în cauză.

                    În al doilea rând, este adevărat că omul trebuie să respecte anumite norme în societate, dar acestea sunt date de către stat și nu de televiziunea privată. Suntem de acord că “omul nu se naște uman, ci devine în procesul educației”, dupa cum a afirmat cealaltă echipă, însa considerăm că nu televiziunea  privată este responsabilă pentru insuflarea moralității printre telespectatori. Omul trebuie să intre în contact cu ambele aspecte ale eticii, atât cel negativ cât și cel pozitiv pentru a decide după ce reguli se va ghida în conformitate cu personalitatea lui. Ceea ce propune echipa afirmatoare, “scoaterea emisiunilor cu caracter “imbecilizator” din grila de programe în schimbul acestora oferind posibilitatea vizionării unor emisiuni educative” este, din punctul nostru de vedere, o formă de cenzură. Dacă individul nu ajunge să cunoască și aspectele negative ale realittății, cum se va dezvolta și descurca în contexte ce le implică în viața de zi cu zi?

                    În al treilea rând, fiecare televiziune privată își alege un profil specific. Astfel, va viza un anumit grup-țintă, iar în funcție de aceasta va avea profit. Dacă “cererea de senzațional” este mare, atunci o anumită televiziune se va ocupa de exploatarea și satisfacerea acestei nevoi. Singura televiziune în măsură să educe publicul larg este cea publică, și anume Societatea Română de Televiziune, conform art. 15, lit. a din  cap. II al Legii 41/1994. De ce și-ar dori o altă televiziune să obțină mai puțin profit și să fie mai puțin cunoscută când nici măcar nu are obligația de a educa(conform articolului evocat mai sus)? Televiziunea privată este un produs comercial, deci scopul principal este profitul financiar și nu cel intelectual.

                    În concluzie, ca negatori susținem că nu face parte din datoria televiziunii private să creeze personalități și intelecte;oamenii de valoare nu se desăvârșesc stând pasivi în fața televizorului, ci citind, călătorind, participând, după cum am mai zis, la diferite activități educaționale.

 

  1. http://www.adevarulshop.ro/, http://www.ziaruldeiasi.ro/editie-cu-carte/



Decizia:

Sabin Ciornea

Principala problema a meciului, din punctul meu de vedere, a fost faptul ca nu a existat un motiv/problema stabilita de la inceput de catre niciuna din cele doua echipe in ceea ce priveste responsabilitatea televiziunilor private in educarea cetatenilor. In acest sens, inteleg ce inseamna educatia in viziunea echipei afirmatoare, dar care este acea forma de educatie pe care vrem sa o intalnim mai des in cadrul canalelor de televiziune private? Vrem sa vedem enciclopedii in fiecare zi, vrem sa vedem mai multe documentare, vrem sa invatam limbi straine de la canalele de televiziune privata sau pur si simplu vrem sa ni se ofere ocazia sa fim analitici si sa decidem de unii singuri ceea ce se potriveste si ceea ce nu se potriveste propriilor noastre dorinte? Faptul ca pe intreg parcusul meicului nu a existat o astfel de diferentiere foarte clara, a facut ca burden-ul asumat de catre afirmatori sa fie unul nu foarte clar, dar in acelasi timp foarte larg si foarte greu de demonstrat. Mai mult decat latura valorica a meciului si a motiunii conta stabilirea unei anumite probleme, identificate in societatea actuala, care ulterior putea fi rezolvata prin  intermediul propunerii facute. Din acest motiv, meciul a avut un caracter eseistic, in care a fost grea identificarea argumentelor per se si a lanturilor logice, ambele echipe avand tendinta sa divagheze de la subiect si sa porneasca discutiile de la niste premise asumate fara a le dovedi in prealabil.

Ariile de conflict conturate, nu neaparat explicate sau definite, au fost referitoare la modalitatea in care o societate informata creeaza cetateni educati, iar cea de-a doua referitoare la canaleleprivate de televiziune – business sau educatie.

  1. 1.       O societate informata – cetateni educati.

Una din premisele de care vorbeam mai devreme pe care afirmatorii au adoptat-o fara sa fie explicata este aceea ca in momentul de fata avem o reala problema referitoare la cantitatea de informatie nefolositoare care apare pe aceste canale de televiziune. Scandalurile si violenta, spun afirmatorii, nu duc la educarea individului. Intrebarea este, in ce masura aceste scandaluri afecteaza gradul de educatie al individului. Inteleg ca nu sunt dezirabile, dar vroiam sa aflu de la afirmatori in ce masura ele sunt principala sursa de dezinformare si needucare a individului. Doar pentru ca televiziunea per ansamblu este cea mai raspandita modalitate de informare in masa, nu inseamna neaparat ca din acest motiv este si principala sursa de needucare. Negatorii spun ca oamenii sunt liberi sa se informeze singuri, si din propria initiativa, atat timp cat au posibilitatea de a alege si de a discerne. Din acest lucru, nu pot decat sa inteleg ca nu se stie sigur daca televiziunea trebuie sa faca asta, atat timp cat afirmatorii imi spun doar ca este foarte raspandita, dar imi dau seama ca exista si alte surse de informare, si ca pana la urma tine oarecum si de tine ca individ sa iti alegi un anumit tip de educatie. Aceasta discutie nu isi gaseste final pe parcursul acestei arii de conflict, dar ca arbitru inteleg cu siguranta ca televiziunea se poate sa nu fie neaparat responsabila, si chiar daca ar fi responsabila, nu inteleg exact ce ar trebui sa faca, mai exact nu inteleg care sunt acele programe cu caracter “imbecilizator” de care vorbesc afirmatorii si care sunt acele programe educationale care trebuie aduse in locul celor precedente. (E de preferat sa renuntati la astfel de limbaj in carul dezbaterilor academice, fie ele si online). Din punctul meu de vedere, aria este castigata de negatori, din simplul motiv ca afirmatorii si-au facut o defavoare in a nu selecta playground-ul discutiei si a isi mari burden of proof prin nedelimitarea Status Quo-ului.

  1. 2.       Televiziunea privata – afacere sau educatie

Inteleg ca cetatenii platesc serviciul de cablu si in consecinta calitatea acestor televiziuni private este singura modalitate de a isi rasplati clientii. Intrebarea este: suint clientii nemultumiti? Mi-ar fi placut ca aceasta intrebare sa fi facut parte din dezbatere pentru ca era ultima ocazie sa inteleg din partea afirmatorilor daca intr-adevar cetatenii au o problema in ceea ce priveste continutul difuzat pe posturile private si cum ar trebuie acesta sa se schimbe. Afirmatorii spun ca daca toate lucrurile ar fi comerciale atunci lumea ar fi needucata,  in schimb ma intreb daca comercialitatea in esenta ei presupune lipsa de educatie, daca in momentul de fata ponderea continutului comercial este crescuta in defavoarea celei continutului educational astfel incat sa fie nevoie de o schimbare, si in ce ar consta aceasta schimbare. Negatorii spun, pe de cealalta parte, ca insasi faptul ca oamenii pot alege canalul TV la care sa se uite, sau continutul pe care sa il aleaga, presupune un fel de educare analitica, evident in functie de propriile nevoi. Din acest punct de vedere, si a doua arie de conflict merge catre negatori.

A1 – mi-ar placea sa vad mai multa structura, incearca sa faci diferenta intre un eseu si un meci de dezbateri, care are ca prim scop argumentarea, gruparea tuturor ideilor sub forma unor structuri logice care sa capete aspectul unui argument; a contat foarte mult in meci lipsa de structura intrucat afost primul discurs si totusi nu mi-a explicat foarte mult ce avea echipa voastra de demonstrat; 20 puncte

N1 – incearca sa dezvolti mai mult contraargumentarea si sa vezi intr-adevar ce conteaza si ce nu conteaza astfel incat sa fii sigura ca ai contraargumentat puternic cele mai importante lucruri ale oponentilor; 23 puncte

A2 – a lipsit partea de resustinere a propriului caz, dar si partea de contraargumentare; din punctul meu de vedere era ultimul moment in care meciul putea fi salvat pentru afirmatori; nu s-au dezvoltat argumentele si nici structura logica nu s-a conturat foarte bine; poate ca ar trebui sa mai renunti la aceste “structuri cliseice” si sa te concentrezi mai mult pe partea de argumentare; imi este greu ca arbitru sa iau in considerare faptul ca “oamenii se nasc inumani si devin umani prin educatie”, sau cel putin explica-mi de ce e important sa stiu asta in contextul meciului; 20 puncte

N2 – chiar daca discursurile sunt ale vorbitorilor, ideile sunt ale echipei; spun asta pentru ca mi-ar fi placut ca idei precum “alegerea continutului in sine este o forma de educare analitica” sa apara inca de la primul discurs negator; 25 puncte

Castiga: NEGATORII

A1 -> 20 puncte
N1 -> 23 puncte
A2 -> 20 puncte
N2 -> 25 puncte
Castiga echipa:

Gaițele (negatori)


Vrem parerea ta! Pentru asta, trebuie sa te loghezi.

Un proiect
Ardor
Finanțatori
Open Society Foundation
MemoPlus
Parteneri
Policy Center
British Council
Europuls
Ce-Re
Prime Romania
Centrul pentru jurnalism independent
Aisec
Cogitus
Foreign Policy
Elsa
Voluntari pentru idei si proiecte
Trust
Leap
Asociatia young initiative
Asjc
Osut
Susținători Parteneri instituționali
Parteneri media
HotNews
Romania Pozitiva
Think Outside The Box
Carevasazica
Studentie.ro
startub.unibuc.ro
Iasi fun
Ziarul de Iasi
KissFm
Acest proiect este finantat cu sustinere din partea Comisiei Europene. Aceast publicatie [comunicare] reflecta doar vederile autorului, iar Comisia nu poate fi facuta responsabila pentru utilizarea informatiei pe care o contine.