Login  Register
Email:

Pass:

forgot password?

Email:

login?

'Dragos si Teodora' (afirmatori) vs 'Marian si Stefana' (negatori)

A1 (Dragos Movila)

Dicţionarul explicativ al limbii române defineşte astfel noţiunea de “laicitate”: „care este din afara religiei și a tagmei bisericești, specific acestui domeniu; mirenesc, lumesc”. Extrapolând, un stat laic este acela care se situează înafara religiei. Din acest punct de vedere, statul român are clare deficienţe. În cele ce urmează vom face succint câteva consideraţii pe acest subiect

Considerăm că de educaţia religioasă a copiilor şi a tinerilor este responsabilă în primul rând familia şi în al doilea rând Biserica. Implicarea statului este, deci, abuzivă, acesta neavând nicio obligaţie şi, totodată, niciun drept de a interveni asupra convingerilor religioase de orice tip, a cetăţenilor săi.

De altfel, religia nu poate fi considerată obiect de studiu, şi nu poate fi studiată la fel ca matematica, geografia sau istoria. Credinţele, convingerile asupra spiritualului sunt atât de subiective şi de interpretabile încât nu se pot constitui în materie şcolară.

Pe de altă parte, în România nu se studiază propriu-zis religia ci sub acest nume de fapt se studiază Ortodoxia sau, în unele cazuri, Catolicismul sau Protestantismul. Dacă statul român doreşte într-adevăr să ofere o anumită educaţie pe această direcţie, ar trebui să introducă materii precum “Istoria religiilor” sau “Concepte moral-religioase” prin intermediul cărora elevilor să li se prezinte comparat, învăţăturile sau evenimentele semnificative care stau la baza fiecărei religii.

Studiind religia în şcoală este la fel precum am studia în loc de cultură civică sau ştiinţe politice, doar unul dintre concepte, precum liberalismul. Este clar că acea materie nu ar mai fi cultură civică. Aceasta este situaţia religiei din acest moment. Statul poate fi bănuit, pe bună dreptate, că încurajează fanatismul religios nepunând la dispoziţia elevilor o materie comparată, ci, în cel mai bun caz, făcând mici referiri la anumite confesiuni.

.

Tot raportându-ne la celelalte obiecte de studiu din programa şcolară nu putem să nu remarcăm faptul că religia este singura materie la care legea prevede obligativitatea predării ei în şcoli, dar nu şi obligativitatea elevului de a participa la aceste ore. Cu alte cuvinte, dacă elevii sau părinţii doresc, pot elimina acest obiect din orar. Este o anomalie greu de acceptat care dă naştere la inechităţi în rândul elevilor atât în ceea ce priveşte mediile cât şi în ceea ce priveşte numărul de ore petrecute la şcoală sau volumul de cunoştinţe pe care trebuie aceştia să-l asimileze.

Constituţia României, la articolul 32, aliniatul 5 precizează că: “învăţământul de toate gradele se desfăşoară în unităţi de stat, particulare şi confesionale”. Iată, aşadar, că pentru a studia o religie sau o confesiune anume statul oferă posibilitatea elevilor de a urma cursurile şcolilor confesionale. Reiterăm ideea că în cadrul învăţământului de stat singura formă de a studia religia ar trebui să fie cea comparată si echidistantă. Cu atât mai mult cu cât articolul 3, litera n din Legea învăţământului din 2011 prevede că educaţia românească este guvernată de “principiul libertăţii de gândire şi al independenţei faţă de ideologii, dogme religioase şi doctrine politice”.

În concluzie, predarea religiei în forma actuală în şcoli transformă statul român într-unul fundamentalist religios care nu oferă elevilor şansa studierii religiilor ci a religiei. Astfel se crează premisele unei naţiuni intolerante şi insuficient educate.

1. http://dictionare.edu.ro

2. www.cdep.ro

3. http://www.model-de.ro/Legea+1+2011+Legea+educa%C5%A3iei+na%C5%A3ionale+Legea+invatamantului-p18-283.htm


N1 (Marian Morosac)

Conform echipei negatoare un stat laic nu este acela care se situeaza in afara religiei, ci acela care trateaza in mod nediferientat toate cultele existente. Astfel acesta  poate interveni in chestiuni de ordin religios insa doar daca trateaza toate cultele in mod egal.

In momentul de fata, elevilor le este predata in scoala o ora de religie; in mod optional si conform cu aspiratiile religioase ale fiecaruia.

Prima afirmatie a echipei adverse sustine ca: educatia religioasa a copiilor si a tinerilor este responsabilitatea familiei si a Bisericii si ca implicarea statului este in mod automat una “abuziva”, acesta  neavand nicio obligatie si nici un drept de a interveni asupra convingerilor religioase. In acest sens, dorim sa precizam ca prin introducerea orei de religie in mod optional, statul nu a intervenit nicidecum in mod abuziv asupra convingerilor religioase a cetatenilor sai. Mai mult,  acestia puntandu-si alege religia pe care doresc sa o studieze. Apoi, este de precizat ca scopul orei de religie este unul strict educational si nicidecum unul “propagandist”, urmarind largirea bagajului de cunostinte a elevului, coform solicitarii acestuia ,intr-o maniera didactica pe care de altfel nu ar fi putut-o obtine din familie sau din Biserica.

 In al doilea rand, un prim argument al echipei afirmatoare a fost acela ca “Credinţele, convingerile asupra spiritualului sunt atât de subiective şi de interpretabile încât nu se pot constitui în materie şcolară.” Conform cu acest principiu ar trebui sa fie scoase din curricula toate materiile ce contin componente subiective ca de exemplu literatura,filozofie etc.Acestea abordeaza si ele insa in maniere  diferite subiecte precum spiritul,viata de dupa moarte s.a.Insa motivul pentru care acestea au continuare sa existe in programa, este tocmai acela a necesitatii abordarii acestor subiecte extrem de delicate intr-un mediu academic si profesional. De asemenea, in cadrul orei de religie se predau aspecte de ordin teoretic ( istoria religiei, aspecte din viata sfintilor,  se dezbat citate din Biblie etc. ), ce reprezinta  moduri in care ideologia in cauza este explicata si reuseste a se face inteleasa. Este de precizat aici ca in primii ani de scoala elevului ii sunt predate elemente strict teoretice (  Pamantul a fost creat in 7 zile si ca exista o Sfanta Treime..- in cazul ortodoxismului), dezbaterile asupra substantei ideologiei aparand mult mai tarziu, odata cu acumularea unei capacitati de analiza mai ridicata a elevului.Consideram ca scoala este unul din putinele locuri in care componenta subiectiva poate fi inlaturata macar partial explicandui-se elevului nu doar ideologiile unei singure credinte, intr-o maniera abordamila de catre un personal  calificat (cu studii superioare).De acest beneficiu elevul poate, sau nu  sa  aiba parte in mediul familial sau bisericesc.Si cum este o componenta importanta in formarea sa ca individ, noi consideram ca nu ar trebui lasata doar la latitudinea acestora.

In ceea ce priveste anomalia remarcata de afirmatori conform careia “religia este singura materie la care legea prevede obligativitatea predării ei în şcoli, dar nu şi obligativitatea elevului de a participa la aceste ore” ea nu are o conotatie atat de negativa pe cat ne-a fost prezentata.Acest lucru a fost admis tocmai pentru a evita discriminarile de care echipa adversa se temea.In cazul in care un elev nu are posibilitatea studierii religiei de care apartine fiind nerecunoscuta(deci avand un numar de adepti foarte mic)acesta are totusi posibilitatea de a evita studierea unor alte culte.Legat de articolul de lege care prevede ca “învăţământul de toate gradele se desfăşoară în unităţi de stat, particulare şi confesionale” acest lucru dovedeste ca studierea religiei este posibila insa nu demonstreaza faptul ca este si realizabila. Nu toate cultele dispun de resursele necesare crearii unui cadru adecvat de invatamant pentru tinerii lor adepti, pe cand scolile de stat  ar oferi cadrul perfect pentru ca acestu lucru sa poata deveni realizabil.

In concluzie ora de religie vine in intampinarea unui fenomen social intr-o forma educational- abordabila fara a oferi posibilitatea elevilor de a-si alege confesiunea  intr-un mod discriminatoriu. Mai mult, scoala  este singurul loc unde copii pot avea parte de educatie inter-religioasa promovand astfel toleranta intre culte. Consideram ca este important ca sa asiguram accesul elevilor si in aceste domenii deoarece si ele contribuie la formarea acestora ca indivizi. Scoala fiind doar mediul in care acest lucru poate fi realizat(pentru toate cultele recunoscute)atunci  statul ramane in continuare mai presus de Biserica si mai mult isi indeplineste cu succes rolul educational.


A2 (Teodora Pătrăuceanu)

În primul rând, ţinem să  ne exprimăm regretul pentru faptul că echipa negatoare nu este de acord cu definiția propusă de noi și stabilită de DEX.  Ne vom referi la cadrul stabilit de aceasta : „Conform echipei negatoare un stat laic nu este acela care se situează în afara religiei, ci acela care tratează în mod nediferientat (forma corectă este nediferențiat) toate cultele existente. Astfel acesta  poate interveni în chestiuni de ordin religios însă doar dacă tratează toate cultele în mod egal.”  Teoretic, statul laic nu are voie să intervină în chestiuni de ordin religios. Practic, sfidează teoria și o face. În măsura în care i se dă elevului posibilitatea de a-şi alege RELIGIA pe care vrea să o studieze, nu cumva aceasta se transformă tocmai în propagandă? Să ne gândim că fiecare religie în parte se pretinde a fi cea corectă, contestându-le pe celelalte. Cum se numeşte aceasta, dacă nu propagandă? În plus, nu trebuie să confundăm noţiunea de stat laic cu cea de stat ateu. Statul laic nu contestă existenţa lui Dumnezeu, ci recunoaşte că acest domeniu nu este de competenţa sa.

Prin studierea istoriei religiilor, s-ar face trecerea de la o propagandă unidirecţională la o cultură generală a religiilor, utilă fiecărui cetăţean.

Apoi, analizând exemplele negatorilor (<<În al doilea rând, un prim argument al echipei afirmatoare a fost acela că “Credinţele, convingerile asupra spiritualului sunt atât de subiective şi de interpretabile încât nu se pot constitui în materie şcolară.” Conform cu acest principiu ar trebui să fie scoase din curriculă toate materiile ce conțin componente subiective ca de exemplu literatură, filozofie etc.”>>), să ne imaginăm cum ar fi ca în cadrul filosofiei să studiem convingerile lui Friedrich Nietzsche ca fiind singurele adevăruri, iar pe Kant sau Spinoza, simpli rătăciţi. Să ne imaginăm literatura în care am învăţa că perspectiva lui Bacovia asupra morţii este cea corectă iar ceilalţi scriitori se înşeală.

Profesorii de religie sunt într-adevăr personal calificat, aşa cum spune echipa negatoare. Calificat în religia pe care o predau (ortodoxă, adventistă etc). Putem vorbi de obiectivitatea unui profesor ortodox în raport cu islamul? Mai ales că unui elev din ciclul primar i se predă doar despre religia părinților săi și este îndemnat să creadă că ea este „cea mai bună”, cea care te conduce la mântuire, nu se prezintă doar noțiuni teoretice (așa cum susține echipa negatoare „Este de precizat aici că în primii ani de școală elevului îi sunt predate elemente strict teoretice”) întrucât el este încurajat să meargă cu clasa la spovedit, la împărtășit, iar profesorii pun de obicei nota maximă pentru aceste acțiuni. Astfel, elevul reacționează la valoarea recompensei acțiunilor religioase, chiar dacă nu este conștient de ele.

Nu în ultimul rând, ora de religie ar trebui să fie o completare la nivel educațional a celor care au deja o confesiune, a celor care au studiat/ cărora li s-a predat despre marile religii și se simt mai apropiate de una dintre ele, dar nu „vine în întâmpinarea unui fenomen social într-o forma educațional - abordabilă fără a oferi posibilitatea elevilor de a-și alege confesiunea  într-un mod discriminatoriu”. Din câte am fost învățați la ora de religie, dacă te convertești la o altă religie automat intri în iad după ce mori, chiar dacă ai fost o persoană milostivă, proactivă, te-ai înțeles bine cu semenii tăi. În acest context, mai „promovează școala toleranța între culte”, așa cum susține echipa negatoare? Este „școala  singurul loc unde copii pot avea parte de educație inter-religioasă”? O educație inter-religioasă se face de obicei la dezbateri, la întâlnirile organizate de Biserică cu enoriașii diferitelor comunități religioase.  Chiar dacă am accepta că „școala este singurul loc unde copiii pot avea parte de educație inter-religioasă”, cum ați ajuns la concluzi că „statul rămâne în continuare mai presus de Biserică și mai mult își îndeplinește cu succes rolul educațional.” Cine a stabilit această ierarhie? De ce „în continuare”? Se știe că statul este o instituție politico-administrativă, nu una culturală.

Având în vedere cele menționate mai sus, susținem în continuare că predarea religiei în școli pune in pericol laicitatea statului român, mai ales că educaţia românească este guvernată de “principiul libertăţii de gândire şi al independenţei faţă de ideologii, dogme religioase şi doctrine politice”[1].

 

1.http://www.modelde.ro/Legea+1+2011+Legea+educa%C5%A3iei+na%C5%A3ionale+Legea+invatamantului-p18-283.htm


N2 (Stefana Popa)

Motivul pentru care nu am fost de acord cu definitia afrimatore a laicitatii din primul discurs afirmator este pentru ca aceasta nu era adaptata la context.Noi nu vorbim de laicitatea explicata in mod absolut corect de DEX-ul afirmatorilor ci de notiunea de STAT LAIC in contextul Roamaniei.De aceea am considerat ca un stat laic este acela care  trateaza  in mod nedescriminatoriu toate cultele de pe teritoriul sau(statul nu poate sa ignore pur si simplu fenomenul religios asa ca puteam vorbi de atitudinea lui). Consideram ca statul isi pastreaza laicitatea atata timp cat religia in scoala are un caracer educativ si atata timp cat acesta(statul) ofera posibilitatea tuturor cultelor recunoscute pe teritoriul sau sa se manifeste in mod cultural-educativ si permite parintelui, impreuna cu elevul,  sa alega daca sa studieze sau nu cultul dorit(Art 17 din Legea Invatamanutlui sustine acest lucru).

In continuare vom contraargumenta aspectele nou introduse de echipa afirmatoare si vom continua cele discutate de pana acum.

Primul aspect pe care il vom lua in considerare este acela al propagandei.

Vom defini ce insamna propaganda iar apoi vom demostra cum aceasta nu are de a face cu studiul religiei in scoli. Conform DEX-ului “PROPAGÁNDĂ  inseamna activitate de răspândire a unor idei care prezintă și susțin o teorie, o concepție, un partid politic etc. ,cu scopul de a castiga adepti”. In cazul de fata am putea vorbi de propaganda daca scola ar propune elevilor studierea unui anumit cult in defavoarea altora. In realitate elevilor li se da optiunea ca  la inceputul fiecarui an sa alega de pe o lista cu optiuni daca doresc sau nu studierea religiei iar daca da ce religie. Deci ce i se preda elevului si era considerat de afirmatori ca fiind propaganda este de fapt propria optiune. Mai mult,  Legea Invatamantului Art 14 prevede faptul ca “Cultele recunoscute oficial de stat pot solicita Ministerului Educatiei(…) organizarea unui învatamânt teologic specific, în cadrul învatamântului public(…)” Deci fiecare cult recunoscut are posibilitate sa se manifeste in acest mediu educational.

In al doilea rand s-a vorbit despre formatul orei de religie si cum acesta nu este conform cu principiul laicitatii statului. Continutul orelelor de religie nu face acest lucru deoarece este cat se poate de optional. Consideram ca anumite abuzuri sau greseli ce apar in decursul orelor de religie cum sunt cele pomenite de afirmatori (recompensele neloiale, ai un 10 daca mergi la Biserica), acestea pot aparea la fel de bine si in cadrul altor ore de curs, de ex. note contra cost(daca un profesor de matematica face asta scoatem matematica din programa?). Consideram ca aspectele aduse in discutie de afirmatori nu sunt chestiuni ce privesc metodologia orelor de religie ci cea a fiecarui profesor in parte iar asta nu mai tine de stat.

De ce e necesara studierea religiei in scoala?

Fenomenul religios este unul de amploare in prezent. 98,87% dintre romani apartin unui cult religios (0,03 sunt atei, 0,05 fara religie, 0,05 cu religie nedeclarata). Este normal ca statul sa vina in intampinarea acestui fenomen intr-un fel sau altul, pastrandu-se insa echidistant. Marele  avantaj al studierii religiei in scoala este acela ca se realizeaza integrarea religiei in contextul educational general. Uitandu-ne la ideologiile si dogmele diferitelor religii, observam ca acestea ofera enoriasilor sai numeroase modele comportamentale. Este un risc foarte mare sa lasam educatia religioasa in afara mediului scolar, intrucat se poate realiza fenomenul de izolare a unui anumit cult religios, acestia putand incepe sa actioneze in afara principiilor societatii si eventuial chiar impotriva acestora. Prin pastrarea religiei in scoala, se produce integrarea in sfera socialului a componentei religioase. Acest lucru este necesar pentru ca, dupa cum demonstreaza statisticile, numarul credinciosilor este unul foarte mare astfel incat nu poate fi lasat doar la latitudinea Bisericii si eventual a familie un fenomen ce poate influenta bunul mers al statului.

Alternativa propusa de afirmatori orei de religie(dezbateri organizate de Biserica intre enoriasii diferitelor culte) nu este una viabila deoarece nu le este adresata copiilor ci unor persoane calificate si pregatite pentru a urmari si sustine astfel de discutii.

In concluzie sustinem in continuare faptul ca ora de religie in scoli, in conditiile actuale, nu pune in pericol laicitatea statului ci mai mult ajuta la integrarea unui aspect social definitoriu pt populatia Romaniei, intr-un context democratic.

http://recensamant.referinte.transindex.ro/?pg=8

http://www.model-de.ro/Noua+lege+a+invatamantului+-+ultima+varianta-p18-203.htm



Decizia:

Liviu Gajora

Verdictul meu in aceasta dezbatere revine echipei afirmatoare, pentru ca:

  •  Afirmatorii reusesc sa ma convinga ca un stat laic este cel care isi declina competenta in ce priveste latura religioasa. Negatorii nu au un contra-argument suficient de puternic pentru a sustine ca statul are vreo datorie in virtutea unui “fenomen” social (mai degraba o stare de fapt) – apartenenta religioasa a cetatenilor sai.
  •  Afirmatorii pun in discutie cu succes statutul orei de religie ca parte componenta a trunchiului comun. Explicatia completa a metodologiei prin care elevii pot alege daca si in ce fel sa participe la ora de religie vine tarziu (abia la N2, in contextul in care argumentul afirmator exista inca de la A1). Totodata, contra-argumentul propus de negatori nu ia in calcul complicatiile cu care se confrunta minoritatile care nu au acces la o ora de religie dedicata propriului cult.

Cred ca echipa negatoare ar fi reusit sa argumenteze mai convingator daca ar fi explicat mai in detaliu in ce fel elevii sunt expusi unei multitudini de idei cu privire la fenomenul religiei si daca ar fi explicat mai clar in ce consta impactul negativ al inlaturarii orei de religie din scoala (in ce fel un cult religios ar putea actiona in afara principiilor societatii?)

Cred ca echipa afirmatoare ar fi reusit sa argumenteze si mai convingator daca ar fi adus mai multe exemple specifice pentru a arata diferenta dintre teorie (programa) si practica (modul in care se desfasoara ora de religie in realitate).

Observatii generale (pentru ambele echipe):

  •  Aveti mai multa grija in ce priveste corectitudinea gramaticala si de stil a discursului.
  •  Incercati sa aduceti mai multe dovezi specifice in sprijinul argumentelor.

Observatii individuale:

A1 (26, 13, 9, 4) 

  •  Atentie la afirmatiile exagerate (statul poate fi “banuit” ca favorizeaza o anumita religie, dar pentru a sugera ca “incurajeaza fanatismul religios” e nevoie de un rationament mult mai complex si de dovezi).
  • Evitati constructiile incorecte din punct de vedere gramatical (“la fel precum”); alegeti intotdeauna formular simple lipsite de echivoc.

N1 (23, 13, 8, 2) 

  •  Aveti mult mai multa grija la formularea corecta din punct de vedere sintactic si gramatical (“Mai mult, acestia puntandu-si alege religia pe care doresc sa o studieze”, “bagajului de cunostinte a elevului”, “au continuare sa existe” etc.)
  • Unele afirmatii au nevoie de explicatii mai detaliate si mai clare (faptul ca ora de religie apare ca urmare a solicitarii elevului; de ce abordarea unui subiect ca religia este necesara in mediul academic; in ce fel si in ce masura elevii sunt expusi la ideologiile mai multor credinte; fenomenul social care creeaza necesitatea orei de religie).

A2 (25, 13, 9, 3) 

  •  Mentineti un stil simplu si la obiect; evitati formularile redundante (“Practic, sfideaza teoria si o face.”)
  • Nu e nevoie sa citati fragmente intregi din discursul oponentilor. Gasiti o “eticheta” cat mai succinta pentru argumentele schimbate in runda si apelati la aceste “etichete” pentru a metine o structura clara a discursului.

N2 (24, 13, 8, 3)

  •  Cand puneti in discutie cea mai buna definitie, incercati sa clarificati de ce o definitie este de dorit in dauna alteia. Care e diferenta intre definitia DEX pentru laicitate si notiunea de “stat laic in contextul Roamaniei”? Evitati introducerea unor concepte lipsite de claritate (“integrarea religiei in sfera socialului”).
  • Mai multa atentie la respectarea normelor gramaticale si de stil (“cat se poate de optional”, “consideram ca anumite abuzuri… acestea…”).
A1 -> 26 puncte
N1 -> 23 puncte
A2 -> 25 puncte
N2 -> 24 puncte
Castiga echipa:

Dragos si Teodora (afirmatori)


Vrem parerea ta! Pentru asta, trebuie sa te loghezi.

Un proiect
Ardor
Finanțatori
Open Society Foundation
MemoPlus
Parteneri
Policy Center
British Council
Europuls
Ce-Re
Prime Romania
Centrul pentru jurnalism independent
Aisec
Cogitus
Foreign Policy
Elsa
Voluntari pentru idei si proiecte
Trust
Leap
Asociatia young initiative
Asjc
Osut
Susținători Parteneri instituționali
Parteneri media
HotNews
Romania Pozitiva
Think Outside The Box
Carevasazica
Studentie.ro
startub.unibuc.ro
Iasi fun
Ziarul de Iasi
KissFm
Acest proiect este finantat cu sustinere din partea Comisiei Europene. Aceast publicatie [comunicare] reflecta doar vederile autorului, iar Comisia nu poate fi facuta responsabila pentru utilizarea informatiei pe care o contine.