Login  Register
Email:

Pass:

forgot password?

Email:

login?

'Adelin si Teo' (afirmatori) vs 'Denisa si Denisa' (negatori)

A1 ()

Dorim o suma de calitati de la demnitari (membri ai parlamentului sau guvernului, magistrati sau inalti functionari publici): eficienta, profesionalism, o imagine curata si schimbarile dorite. Dreptul cetatenilor la informare este mai important decat dreptul demnitarilor la viata privata pentru ca acestia din urma decid in numele populatiei, prin urmare cetatenii trebuie sa detina garantii in vederea unei reprezentari corecte si adecvate. Daca elemente ale vietii private pot constitui astfel de garantii sau intervin in procesul de guvernare, atunci aceste elemente devin de interes general si trebuie dezvaluite.

Cand vorbim despre dezvaluirea unor elemente din viata privata, relevante sunt doar acele informatii din viata privata care ar putea afecta exercitarea functie publice, precum conditia medicala, cea materiala si caracterul persoanei. Vom demonstra ca lipsa acestor informatii poate dauna societatii si ca publicitatea informatiei este necesara pentru ocuparea unei functii publice, la care persoanele vizate consimt cand aleg sa candideze.

.

Argumentul 1. Anumite elemente ale vietii private influenteaza exercitarea functiei publice.

Pentru inceput, afirmam ca cetatenii aleg politicienii prin vot direct si trebuie sa dispuna de toate instrumentele pentru a evalua competenta unei persoane in a exercita functia publica, mai ales cand exista putine posibilitati de a reveni asupra deciziei.

  1. Conditia medicala a unui candidat conteaza la fel de mult ca pregatirea lui profesionala. Despre Roosevelt se stia inca inainte de al treilea mandat ca este foarte bolnav si nu va rezista [1], iar lui Eisenhower doctorii ii dadeau 50% sanse sa supravietuiasca unui nou mandat [2]. Paul Tsongas, rivalul lui Bill Clinton, a ascuns presei existenta unui cancer si nu a lasat loc unui candidat mai puternic in locul sau [3]. Robert Dole ar fi suferit operatii si hemoragii cerebrale in timpul mandatului daca ar fi castigat alegerile.[4] Thomas Eagleton a trebuit sa se retraga cand s-a aflat ca sufera de depresie.[5]

Este important sa stim dinainte daca demnitarii au probleme medicale care ar putea dauna sau chiar impiedica exercitarea eficienta a atributiilor pentru perioade indelungate. Pentru a inlatura din timp orice impedimente viitoare, cetatenii trebuie sa ia o decizie informata.

  1. Este important ca demnitarii sa faca publice informatii cu privire la afacerile lor si a familiei pe tot parcursul candidaturii si mandatului, pentru ca cetatenii si institutiile abilitate sa poata urmari si sanctiona cazurile de conflict de interese. Sunt cunoscute situatii precum ale lui Silviu Prigoana, Dan Voiculescu[6], o serie de prefecti sau primari care au reusit sa obtina contracte si finantari de la stat fara sa existe licitatii publice[7], fara sa sufere consecintele desi au fost descoperiti[8]. Publicarea informatiilor inca din timpul candidaturii si renuntarea la activitatile comerciale inainte de investirea in functie ar inlatura mare parte din coruptia si administrarea defectuoasa actuala.

  1. Este important ca populatia sa cunoasca demnitarii, chiar daca le iarta greselile. Jacob Zuma, presedintele Africii de Sud, a candidat fiind in mod deschis poligam, fusese acuzat de viol, avusese cateva escapade, desi milita pentru reducerea partenerilor sexuali pentru a proteja contra HIV. A fost ales pentru puncte sale tari si populatia are incredere in el datorita deciziilor populiste.[9]

Argumentul 2. Candidatul la o functie publica consimte sa indeplineasca cerintele acestei functii

Persoanele care candideaza pentru functiile publice opteaza liber pentru acest lucru, astfel incat orice limitare a drepturilor lor se face cu consimtamantul acestora. Regimul aparte al demnitarilor presupune deja limitari de drepturi: de a detine o alta functie privata sau publica [10], de a lua decizii in privinta rudelor[11], obligativitatea de a depune declaratii de avere[12]. Este characteristic astfel functiei publice sa impuna limitari de drepturi pentru asigurarea transparentei si corectitudinii.

In plus, pentru functionarii publici si magistrati, corectitudinea morala si rigoarea din viata privata sunt imperative, intrucat ei reprezinta statul in relatiile cu cetatenii, orice discreditare a persoanei afectand si perceptia asupra statului; in acest sens, functionarii corupti maresc neincrederea populatiei in institutiile publice.[13]

Argumentul 3.: Dezvaluirea acestor informatii inlatura parte din abuzurile presei

Pentru ca aceste informatii trebuie furnizate de demnitarii insisi, speculatiile si zvonurile din presa vor fi inlaturate, lasand loc unor informatii certificate. De asemenea, interesul populatiei s-ar abate mai degraba spre considerente de o reala valoare in procesul electoral, dubland informatia deja cunoscuta despre competenta si orientare politica.

Asadar, pentru ca demnitarii sunt alesi de cetateni, pentru ca exercita puterea statului, pentru ca aleg singuri sa se supuna unui regim restrictiv si mai ales pentru ca aspecte ale vietii private pot afecta exercitarea functiei publice, dreptul cetatenilor de a sti e mai important decat dreptul demnitarilor la viata privata.

Surse:

  1. The Health of the President and Presidential Candidates- The Public’s Right to Know George J. Annas, J.D., M.P.H., the New England Journal of Medicine, October 1995

http://www.nejm.org/doi/full/10.1056/NEJM199510053331420

  1. The Health of the President and Presidential Candidates- The Public’s Right to Know George J. Annas, J.D., M.P.H., the New England Journal of Medicine, October 1995

http://www.nejm.org/doi/full/10.1056/NEJM199510053331420

  1. The Health of the President and Presidential Candidates- The Public’s Right to Know George J. Annas, J.D., M.P.H., the New England Journal of Medicine, October 1995

http://www.nejm.org/doi/full/10.1056/NEJM199510053331420

  1. A President’s age should concert Americans, Herbert Abrams, Center for International Security and Cooperation

http://cisac.stanford.edu/news/abrams_presidency_too_demanding_to_not_have_upper_age_limit_for_candidates_20080324/

  1. The Health of the President and Presidential Candidates- The Public’s Right to Know George J. Annas, J.D., M.P.H., the New England Journal of Medicine, October 1995

http://www.nejm.org/doi/full/10.1056/NEJM199510053331420

  1. “Cati bani iei daca faci afaceri cu statul”, Vremea Noua, decembrie 2010 http://www.vrn.ro/cati-bani-iei-daca-faci-afaceri-cu-statul

  2. A. HARTA politicienilor locali şi afacerile lor cu statul, Gandul, Gabriela Stefan, ianuarie 2011, http://www.gandul.info/news/harta-politicienilor-locali-si-afacerile-lor-cu-statul-prefect-aduc-bani-iau-bani-plus-mesajul-unui-politician-cu-afaceri-spuneti-guvernului-sa-imi-dea-banii-7881864

B. Copiii politicienilor invartesc afaceri de milioane de euro EVZ, septembrie 2007 http://www.evz.ro/detalii/stiri/copiii-politicienilor-invartesc-afaceri-de-milioane-de-euro-778345.html

  1. President’s sex life makes headlines in South Africa, China Daily, februarie 2010 http://www.chinadaily.com.cn/world/2010-02/02/content_9415982.htm

  2. “Prigoana ramane cu Puterea si afacerile. Si-a dat demisia din partid, dar va active in grupul deputatilor PDL”, Antena 3, mai 2010 http://www.antena3.ro/politica/prigoana-ramane-cu-puterea-si-afacerile-si-a-dat-demisia-din-partid-dar-va-activa-in-grupul-deputatilor-pdl-100493.html

  3. Art. 81-93 si urmatoarele ale Legii nr. 161/2003 privind unele masuri pentru asigurarea transparentei in exercitarea demnitatilor publice, a functiilor publice si in mediul de afaceri, prevenirea si sanctionarea coruptiei,

http://www.cdep.ro/proiecte/2003/200/20/0/leg_pl220_03.pdf

  1. Art. 68-79 ale Legii nr. 161/2003 privind unele masuri pentru asigurarea transparentei in exercitarea demnitatilor publice, a functiilor publice si in mediul de afaceri, prevenirea si sanctionarea coruptiei http://www.cdep.ro/proiecte/2003/200/20/0/leg_pl220_03.pdf

  2. Art. 2 al Legii nr. 115/1996 privind declararea si controlul averii demnitarilor, magistratilor,
    functionarilor publici si a unor persoane cu functii de conducere, modificata, http://legislatie.resurse-pentru-democratie.org/115_1996.php

  3. Nu mai credem in stat http://www.qmagazine.ro/articole/7721/nu-mai-credem-in-stat.html

B. Presedentia, Parlamentul, Guvernul si partidele pe ultimele locuri la increderea populatiei http://www.romanialibera.ro/actualitate/politica/presedintia-parlamentul-guvernul-si-partidele-pe-ultimele-locuri-in-increderea-populatiei-201302.html


N1 (denisa meirosu)

Dreptul la viata privata este un drept natural al omului, este conditia care asigura demnitatea si respectul fata de individ. Rolul demnitarilor in viata unei tari este extrem de important, cu totii simtim asta pe pielea noastra, insa accesul populatiei la informatii de natura personala despre deminitari (respectiv informatii legate de starea de sanatate, informatii despre familie, orientari sexuale, afaceri) nu va rezolva problema de fond, eficienta si eficacitatea activitatii unui demnitar, care se resfrange direct asupra populatiei, si nici nu va garanta ca un demnitar curat, moral, principial, nu se va schimba in decursul mandatului sau. Mai mult decat atat, incalcarea acestui drept va conduce la numeroase abuzuri (vehicularea senzationalului pentru o  vanzare mai buna a ziarelor, aruncatul cu noroi in dusmanii politici pentru manipularea opiniei publice etc ) cu consecinte uneori grave, atat pentru cei direct afectati, cat si indirecte, pentru cei din jurul lor (fie familie, simpatizanti etc). Este mult mai important pentru alegatori sa ia decizia pe baza unor informatii corecte despre activitatea profesionala si rezultatele unui candidat, decat pe baza starii de sanatate, orientarii sexuale sau afacerilor pe care acesta le desfasoara.

Dreptul la viata privata este o nevoie de baza a omului si este intrinsec conceptului de libertate.

Atata vreme cat un candidat si-a asumat responsabilitatea de a se inscrie intr-o cursa politica dura si de lunga durata, este evident ca acel candidat se considera apt de a participa la tot acest demers: nici o persoana nu isi va pune viata in pericol premeditat pentru cateva clipe de glorie.

Evolutia bolilor nu este previzibila, se pot intampla de asemenea accidente, dar singura persoana in masura sa decida participarea sau retragerea de pe scena publica, este doar persoana in cauza. Prin urmare accesul cetatenilor la informatii de acest gen, pe care indraznesc sa le numesc intime, este absolut irelevant, si categoric o violare a drepturilor fundamentale ale omului.

(referitor la chestiunea cu informatiile cu privire la afacerile lor si ale familiilor acestora)

Daca informatiile au fost facute publice si totusi persoanele mentionate nu au fost sanctionate, nu au suportat consecintele, dimpotriva, apar in prime time de cate ori este nevoie, acest lucru ne face sa ne indoim de eficienta transparentei acestor informatii.

Referitor la exemplul cu presedinele Africii de Sud, acesta intareste una dintre ideile mentionate mai jos, si anume faptul ca ceea ce conteaza pentru alegatori este ca persona pe care o voteaza sa rezoneze la nevoile lor si sa actioneze in consecinta; daca populatia s-ar fi ghidat doar dupa trecutul lui Jacob Zuma, el nu ar fi fost presedintele Africii de Sud.

(referitor la argumentul despre moralitate)

Desigur ca ne dorim reprezentanti corecti din punct de vedere moral si rigurosi in viata privata, insa faptul ca o persoana intruneste aceste calitati nu prezinta garantia ca aceeasi persoana va fi consecventa acestor principii din momentul instalarii in functia publica; trebuie facuta o delimitare clara intre trecutul unei persoane si ceea ce reprezinta o persoana in momentul prezent. Populatia va percepe un individ intr-o pozitie publica prin prisma actiunilor pe care le intreprinde si a deciziilor sale, nu prin ceea ce reprezinta trecutul sau.

Referitor la presa, indiferent daca informatiile de natura privata sunt sau nu dezvaluite, presa va comite intotdeauna abuzuri, prin deformarea adevarului in directia dorita de factorii de decizie din trusturile respective in functie de afilierea politica.

In concluzie, cetatenii au dreptul sa fie informati, insa despre activitatea demnitarilor, nu despre viata lor privata, pentru ca ceea ce ma intereseaza pe mine, cetatean, este cum acel demnitar imi schimba viata, ca urmare a deciziilor luate sau activitatilor in care se implica. Informatiile despre viata privata a demnitarilor nu imi rezolva problemele mele zilnice. 


A2 (Adelin Stoica)

Fara indoiala ca purtam o astfel de discutie pentru a putea aduce argument solide in vederea imbunatatirii societatii in care traim. Aceasta dezbatere are loc intr-un mediu democratic si acest astepct este iarasi foarte important deoarece daca intelegem insasi definitia cuvantului democratie, inseamna doua lucruri (,,demos-popor’’) si (,,cratos-conducere”), impreunate rezultata conducerea de catre popor. Conducerea cui? A societatii din care face parte. Cum? Prin vot, prin delegare de putere. A cui putere? A lor. A cetatenilor.

Cand alegem un candidat sau altul, il alegem deoarece credem ca el ne reprezinta cel mai bine interesele, fie ca isi propune imbunatatirea sistemului educational, fie ca isi propune cresterea economiei prin anumite massuri. Este normal ca atunci cand o persoana doreste sa conduca si sa ia parte la luarea de hotarari in meciul public, sa se supuna acestui statut, la fel cum nimeni nu cere ca in momentul in care cineva din domeniul privat sa isi expuna viata privata.

Dupa cum confirma si negatorul 1, este important pentru alegatori sa ia decizia pe baza unor informatii corecte despre activitatea profesionala si rezultatele unui candidat, dar exclude posibilitatea ca celelalte detalii ale vietii personale sa aiba legatura cu postul de functionar public.

Din cate prevede legea actual, nimeni nu este obligat sa participe la viata politica, insa are dreptul de a alege si de a a fi ales. In momentul in care un om isi asuma responsabilitatea de a incerca sa conduca pe altii, el se alege sa se expuna opiniei publice. Este si sanatos din punctual de vedere al transparentei ca un politician sa fie ,,curat’’ astfel ,el dobandand incredearea votantilor si a celor ce il vor vota in acest caz.

Acum nu cred ca cei ce vor vota, vor alege sa numeasca pe cineva care nu este in deplinatatea puterilor mentale daca ei stiu acest lucru pentru ca astfel si-ar compromite votul, de aceea este essential sa fie cunoscut acest aspect.

Negatorul 1 spune ca doar pentru deciziile luate, presedintele Zuma a fost ales, cand de fapt acesta era un pic ipocrit si in cazul in care aceasta parte a vietii sale ar fi fost expusa, cu siguranta ar fi fost aici vorba despre un alt presedinte al Africii de Sud , si nu ales din nou. Deci am putea spune ca prin omisiune,a obtinut un nou mandate.

Negatorul vorbeste despre o delimitare a trecutului fata de present,ori aceasta inseamna a anula o persoana,pentru ca nu poti sti unde se indreapta o persoana daca nu I se cunoaste trecutul, pentru ca in cazul in care spunem ca el a devenit mai bun, ar fi normal sa stim cum a fost la inceput (si invers).

Cnad vine vorba de presa,cunoscuta ca a 4-a putere in stat, sunt niste delimitari clare ale ei. In cazul in care presa incalca reguli, ea va plati. De aceea s-au inventat ordine de restrictive sau curtea de judecata. Pentru a stabili ce e drept sau nu, iarin cazul in care pesa incalca vreun drept, ea va plati, insemnand ca argumentul negatorilor este exclus.

Echipa afirmatoare a inteles opinia negatorilor,ca fiind aceea ca ei sunt interesati doar de prestatia politicienilor la locul de munca, insa ceea ce nu pricep ei este faptul ca se pot insela cu corectitudinea unei persoane.

In 2007, cand era foarte discutata problema aderarii Romaniei la U.E. deoarece nu era sigura activarea clauzei de savgardare, guvernul de atunci a infiintat ANI pentru a nu risca activarea acestei clause. Nu stiu daca au la cunostinta insa ANI(Autoritatea Nationala de Integritate) a fost dizolvata. Ca fapt divers, aceasta institutie se ocupa cu stiudiul averilor demnitarilor. Cine credeti ca a dizolvat-o? daca nu demnitarii nostril alesi, de noi., ca sa ii putem verifica pe ei.

Dupa cum a spus si afirmatorul 1, dorim o suma de calitati de la demnitari: eficienta, profesionalism, o imagine curata si schimbarile dorite si dreptul de a cunoste persoana cu exactitatea necesara. Dreptul cetatenilor la informare este mai important decat dreptul demnitarilor la viata privata pentru ca acestia din urma decid in numele populatiei.


N2 (Denisa Meirosu)

N2 sustine in continuare ca unul dintre drepturile fundamentale ale omului este confidentialitatea informatiilor cu caracter privat. N2 va demonstra ca accesul cetatenilor la informatiile despre viata privata a demnitarilor nu va face decat sa prejudicieze atat alegatorii, cat si candidatii, contrar celor sustinute de A 1 si A2.

As incepe cu un citat celebru al lui Richelieu “give me six lines written by an honest man and I will find something in it with which to hang him” (dati-mi sase randuri scrise de un om onorabil si am sa gasesc in acele randuri un motiv sa-l spanzur), care ne indeamna sa reflectam asupra relativitatii sensului de “onorabil” (si sinonimelor lui “cinstit”, “curat”). Ce inseamna onorabil? Pentru cine este onorabil acel candidat? Sunt intrebari cu raspunsuri multiple, ceea ce demonstreaza ca aceste criterii de judecata sunt subiective, interpretabile, un candidat nu poate fi judecat prin prisma vietii personale, ci pe baza unor indicatori concreti, cuantificabili cantitativ si calitativ.

Prin afirmatia “il alegem [un candidat] deoarece credem ca el ne reprezinta cel mai bine interesele”, A2 intareste ideea N1, respectiv candidatii sunt alesi pentru ceea ce au demonstrat din punct de vedere profesional.

Exemplul candidatului care nu este in deplinatatea “puterilor mentale” este unul extrem. As vrea sa raspund A2 ca exista mai multe tipuri de dizabilitate mintala: usor, moderat, sever si profund; daca pentru tipul “usor” persoana in cauza are doar deficiente senzoriale usor perceptibile si poate face fata cu unei curse electorale daca i se da ocazia, o dizabilitate de tip moderat, sever sau profund este evidenta; electoratul nu ar putea fi pacalit prin omisiune; mai mult decat atat ar trebui sa existe si sustinerea persoanei de catre un partid politic, sau adeziunea unui numar de simpatizanti pentru ca aceasta persoana sa candideze intr-un post public, ceea ce este putin probabil sa se intample in aceste cazuri.

A2 nu a citit cu atentie discursul A1 care sustine ca Zuma a fost ales presedinte al Africii de Sud “pentru punctele sale tari”, desi recunoscuse faptul ca este POLIGAM, fusese acuzat de viol si avusese cateva escapade. Faptul insa ca a militat pentru REDUCEREA PARTENERILOR sexuali pentru a proteja contra HIV, a atarnat greu in favoarea sa in cursa electorala, chiar daca acest lucru venea in contradictie cu modelul de viata personal; este de asemenea un argument puternic in favoarea afirmatiei N1 despre perceptia unui candidat prin prisma activitatilor sale si nu a vietii private. Candidatul A1 chiar recunoaste ca populatia a avut incredere in el “datorita deciziilor populiste”.

N1 nu a afirmat ca un candidat se introduce multimii anuntand ca a devenit mai bun; N1 a afirmat ca un candidat se prezinta intr-un moment x electoratului expunand informatii despre activitatea sa profesionala si despre viitoarele sale planuri, iar electoratul isi formeaza opinia pe baza acestor informatii. Delimitarea de trecut ne protejeaza de emiterea prejudecatilor; intentia noastra nu este sa anulam persoana, ci sa oferim sanse egale tuturor, pentru ca astazi noi nu suntem ce am fost ieri si nici ceea ce vom fi maine.

Din punctul meu de vedere, dezvaluirea unor informatii din viata privata a candidatilor de catre presa este un incubator de prejudecati, cu consecinte grave asupra carierei profesionale sau chiar vietii persoanelor in discutie, si asta pentru ca a) informatiile sunt prezentate trunchiat sau exagerat sau in contexte care amintesc de teoria conspiratiei, in functie de interesele trustului de presa, si b) pentru ca in mare parte, publicul receptor, implicat emotional, nu aplica filtrele necesare / nu verifica informatia, ci o preia ca atare. Iata cum prejudecata se instaleaza confortabil si actioneaza impotriva noastra! In opinia mea exista un risc major ca un candidat cu excelent potential sa fie mazilit din cauza dezvaluirii unor informatii cu caracter privat, care poate nu il avantajeaza si din care presa poate dezvolta un subiect de prima pagina pentru mai multa vreme, manipuland astfel opinia publica in directia dorita. Pierderea este de ambele parti: publicul nu face alegerea in beneficiul sau, cariera candidatului respectiva distrusa din punct de vedere profesional.

Nu am auzit despre cazuri in care presa sa fi platit pentru distrugerea unei cariere sau vieti.

As dori sa informez A2 ca ANI exista si isi continua activitatea www.integritate.eu, iar raportul lor de activitate pe 2010 poate fi descarcat de pe siteul lor pentru mai multe informatii.

Mai mult decat atat, prin proiecte finantate de diversi donatori ANI isi propune eficientizarea procedurilor de lucru, imbunatatirea mecanismelor de verificare a regimului de conflict de interese etc., ceea ce constituie un indicator al intentiilor ANI de a-si intari capacitatea pentru a deveni un instrument in folosul cetatenilor.

Daca informatia dizolvarii ANI prezenta de A2 a fost preluata din presa si neverificata, aceasta este o dovada in plus a faptului ca publicul poate fi usor manipulat de cea de-a patra putere in stat – presa.



Decizia:

Bianca Dragomir

Feedback individual:

Afirmator 1:

 

Desi ma bucur ca ai consultat acel articol (The Health of the President and Presidential Candidates- The Public’s Right to Know), ai grija ca faci referinte trunchiate la text. Iti dau cateva propozitii care in textul original sunt in continuarea celor propuse de tine, dar pe care pari sa le ignori :  „Eisenhower had many medical problems during his second term, but he survived them all and lived another eight years after he left office”; “A history of institutional mental health care is even more prejudicial, as the Eagleton case illustrates. We should encourage our leaders to seek such help whenever they feel they need it, both for their own sakes and for ours, and protecting their medical privacy is essential if this is to happen”

E binevenit ca ai subliniat niste lucruri deja acceptate referitoare la publicarea unor date personale ale demnitarilor. Insa, cum stabilesti ca este timpul sa acceptam si limitarea altor aspecte ale vietii private ca fiind justificata?

E interesanta perspectiva vis a vis de cazul presedintelui Zuma, aceea a marturisirii care prilejuieste o relatie sincera cu electoratul si simpatie din partea acestora. Din pacate, pana la sfarsitul meciului, acest exemplu e mai degraba castigat de negatori.

E foarte buna observatia ca oamenii isi pierd increderea nu doar intr-o persoana implicata in activitati de coruptie, ci in intreaga institutie pe care aceasta o reprezinta. Insa daca in cazurile de coruptie este destul de clara discutia, trebuie sa explici ce intelegi prin „corectitudine morala si rigoare in viata privata sau, asa cum anunti in introducere, „caracterul persoanei”, si cum acestea influenteaza pe de-o parte performanta lor in functiile pe care le ocupa si, daca nu le-o afecteaza, sa demonstrezi ca „lezarea” opiniei publice este un rau suficient de mare.

Negator 1:

Bun punct despre imprevizibilitatea aparitiei sau evolutiei bolilor. Merita insa dezvoltat, folosindu-te tocmai de sursele puse la dispozitie de catre afirmator. Discutabil daca toti candidatii sunt onesti cu ei insisi referitor la starea lor de sanatate atunci cand se “inhama” in aceasta „cursa dura si de lunga durata”.

Ai intuit foarte bine o chestiune nuantata legata de legatura dintre transparenta, pe de-o parte, si imputernicirea cetatenilor, responsabilizarea demnitarilor, pe de alta parte. Cu alte cuvinte, se impune intrebarea: „daca cetatenii afla ca demnitarii au unele afaceri poate nu tocmai curate, ce pot ei(cetatenii) sa faca cu aceasta informatie, ce putere au ei sa actioneze, dincolo de faptul ca la urmatoarele alegeri ar vota alti oameni?” Deci, era binevenita o detaliere a relatiei dificile intre informarea cetatenilor si imputernicirea acestora.

Din articolul propus de afirmatori nu aflam ca Zuma a actionat neaparat „in consecinta”, ci aflam ca sarmul, caldura si deciziile sale populiste il fac foarte placut in randul oamenilor. In acest context, se pare ca oamenii au simpatii si antipatii politice in ciuda „caracterului persoanei” (demnitarului), chestiune care ar fi putut fi speculata de afirmatori.

Afirmator 1 mentioneaza ca aceste informatii despre caracterul persoanei ar trebui facute publice pe intreg parcursul mandatului, iar argumentul tau pare sa ignore asta. Oricum, ma surprinde ca accepti cu atata usurinta reteta „corecti din punct de vedere moral si rigurosi in viata privata”, de ca si cum stim cu toti ce inseamna aceasta si cum pot fi cuantificate aceste virtuti. Daca afirmatorii propun niste standarde ambigue, negatorii au tot dreptul sa puna sub semnul intrebarii acele standarde, si te sfatuiesc sa o faci pe viitor.

Afirmator 2:

La urmatoarea dezbatere iti recomand sa recitesti textul (poate chiar de doua ori) la final, pentru a remedia greselile de tastare: „astepct”, „massuri”, „punctual ” in loc de „punctul”, „actual” in loc de „actuala”, „mandate” in loc de „mandat”, „pesa” in loc de „presa”, „clause” in loc de „clauze”, „incredearea” sau exprimari precum „sanatos din punctul de vedere al transparentei” samd.

Depresia lui Thomas Eagleton, invocata in primul discurs, nu e compatibila cu afirmatia ta despre politicieni care nu sunt „in deplinatatea puterilor mentale”. Aceasta afirmatie confirma faptul ca multi oameni au pareri preconcepute despre ce inseamna o anumita boala/stare, motiv pentru care, ar putea specula un negator, nu ar fi binevenit sa publicam aceste date.

Nu se sustine rationamentul tau referitor la presedintele Zuma, in urma parcurgerii acelui articol. In text se mentioneaza ca presedintele a declarat public ca are mai multe neveste, inclusiv a marturisit despre o relatie extraconjugala si despre cum se protejeaza de HIV. Despre ce omisiune e vorba?

De ce e „normal” sa stim cum a devenit mai bun? Si, daca am cunoaste acest „traseu” (de la rau la bun sau viceversa, asta daca aceptam ca oamenii sunt, intr-un moment al vietii lor, buni sau rai, desi probabil ei sunt si buni si rai), am putea face inferente referitor la cum vor fi in viitor? Concret, daca aflam ca acum 5 ani un demnitar a fost „rau”, insa acum pare a fi „bun”, ce putem spune despre urmatorii 3 ani? Va fi bun? Sau rau?

Dincolo de calomnii sau alte forme de incalcare a legii, care se „platesc”, dupa cum spui, negatorii vorbeau de acele materiale de presa care sunt legale, insa care distrag atentia de la probleme poate mai importante/relevante pentru stat/cetateni, si care pot specula pe marginea caracterului unui demnitar pentru a creste numarul de ziare vandute.

Negator 2:

Foarte buna observatia referitoare la dificultatea de a stabili „clinic” ce inseamna onorabil si respingi astfel o parte a cazului afirmator.

E de apreciat ca atragi atentia asupra pozitiei afirmatorului doi cu privire la sanatatea mintala a unor demnitari, subliniind ca aprecierea afirmatorului este una „extrema”. Nu era rau daca parcurgeai cu atentie chiar articolul propus de afirmatorul 1, unde gaseai destule argumente impotriva  invocarii unor boli ale candidatilor – anume ca mediatizarea acestora nu face decat sa exploateze frica oamenilor de propria moarte sau decadere fizica, sau ca nu e corect sa punem lupa asupra vietii acestor oameni pentru ca astfel nu ii incurajam sa se trateze (in caz de depresie, bunaoara), ci ii impingem sa isi ascunda starea samd. Cititi mereu cu atentie resursele propuse de adversarii de idei, e cu atat mai placut sa contraargumentati o idee de-ale lor folosind textul propus de ei insisi : )

E util ca ai explicat pe larg de ce uneori presa ar lucra in dezavantajul publicului, si evident, al candidatilor, in spiritul tabloidizarii informatiilor pentru a obtine beneficii materiale.

Faptul ca atragi atentia asupra greselilor factuale ale afirmatorilor (exemplul ANI) e binevenit, insa merita sa duci mai departe si ideea negatorului unu, care pune sub semnul intrebarii relatia dintre transparenta si rezultatele scontate- responsabilizarea demnitarilor.

In discursul acesta exemplul presedintelui Zuma, desi nedecisiv pentru meci, se intoarce de partea negatorilor, desi oarecum tardiv - negatorul 1 nu pornise pe un fagas care sa va fie util.

Decizia: Negatori

Meciul este usor dezechilibrat, in sensul in care afirmatorii pornesc in forta si pierd din suflu in a doua jumatate, pe cand negatorii incep mai timid, dar recastiga niste parti ale cazului in partea a doua. Dincolo de cateva „batalii” mai mici, castigate pe jumatate ba de afirmatori, ba de negatori, cred ca „lupta” vizeaza cateva aspecte – sanatatea demnitarilor, valorile lor morale, impactul in presa, efectul asupra cetatenilor.

Desi afirmatorii propun spre discutie cateva cazuri de dezbatere din SUA referitoare la sanatatea demnitarilor, ei nu explica de ce acestea sunt relevante si de ce ele sunt un motiv suficient de bun pentru a vota motiunea, mai ales ca articolul pun sub semnul intrebarii legitimitatea unor judecati referitoare la sanatatea acelor politicieni. Mai mult, al doilea afirmator pierde teren exagerand, iar negatorii subliniaza imprevizibilitatea aparitiei si evolutiei bolilor, dar si diferentele dintre anumite stadii ale unor boli mintale. Valorile morale sunt invocate de la inceput, insa niciodata explicitate suficient (pana la sfarsitul meciului nu aflam ce inseamna „onoare,/caracter bun/valori bune”, iar negatorii subliniaza imposibilitatea de a eticheta oamenii drept buni sau rai atat de usor, si atrage atentia asupra subiectivismul opiniei publice. Tot negatorii ma conving ca presa poate deforma, chiar daca in limitele legalitatii, spre deserviciul clar al demnitarilor, dar si al cetatenilor.

A1 -> 24 puncte
N1 -> 24 puncte
A2 -> 22 puncte
N2 -> 26 puncte
Castiga echipa:

Denisa si Denisa (negatori)


Vrem parerea ta! Pentru asta, trebuie sa te loghezi.

Un proiect
Ardor
Finanțatori
Open Society Foundation
MemoPlus
Parteneri
Policy Center
British Council
Europuls
Ce-Re
Prime Romania
Centrul pentru jurnalism independent
Aisec
Cogitus
Foreign Policy
Elsa
Voluntari pentru idei si proiecte
Trust
Leap
Asociatia young initiative
Asjc
Osut
Susținători Parteneri instituționali
Parteneri media
HotNews
Romania Pozitiva
Think Outside The Box
Carevasazica
Studentie.ro
startub.unibuc.ro
Iasi fun
Ziarul de Iasi
KissFm
Acest proiect este finantat cu sustinere din partea Comisiei Europene. Aceast publicatie [comunicare] reflecta doar vederile autorului, iar Comisia nu poate fi facuta responsabila pentru utilizarea informatiei pe care o contine.