Login  Register
Email:

Pass:

forgot password?

Email:

login?

'Eliza si Student' (afirmatori) vs 'Loredana & Georgiana' (negatori)

A1 (zoltan agbor)

E timpul ca dreptul cetăţenilor la informare să  fie mai important decât dreptul demnitarilor la viaţa privată? 

Dorim o suma de calitati de la demnitari (membri ai parlamentului sau guvernului, magistrati sau  inalti functionari publici): eficienta, profesionalism, o imagine curata si schimbarile dorite. Dreptul cetatenilor la informare este mai important decat dreptul demnitarilor la viata privata pentru ca acestia din urma decid in numele populatiei, prin urmare cetatenii trebuie sa detina garantii in vederea unei reprezentari corecte si adecvate. Daca elemente ale vietii private pot constitui astfel de garantii sau intervin in procesul de guvernare, atunci aceste elemente devin de interes general si trebuie dezvaluite.

Cand vorbim despre dezvaluirea unor elemente din viata privata, relevante sunt doar acele informatii din viata privata care ar putea afecta exercitarea functie publice, precum conditia medicala, cea materiala si caracterul persoanei.  Vom demonstra ca lipsa acestor informatii poate dauna societatii si ca publicitatea informatiei este necesara pentru ocuparea unei functii publice, la care persoanele vizate consimt cand aleg sa candideze.

.

Argumentul 1. Anumite elemente ale vietii private influenteaza exercitarea functiei publice.

    Pentru inceput, afirmam ca cetatenii aleg politicienii prin vot direct si trebuie sa dispuna de toate instrumentele pentru a evalua competenta unei persoane in a exercita functia publica, mai ales cand exista putine posibilitati de a reveni asupra deciziei. 

  1. Conditia medicala a unui candidat conteaza la fel de mult ca pregatirea lui profesionala. Despre Roosevelt se stia inca inainte de al treilea mandat ca este foarte bolnav si nu va rezista [1], iar lui Eisenhower doctorii ii dadeau 50% sanse sa supravietuiasca unui nou mandat [2]. Paul Tsongas, rivalul lui Bill Clinton, a ascuns presei existenta unui cancer si nu a lasat loc unui candidat mai puternic in locul sau [3]. Robert Dole ar fi suferit operatii si hemoragii cerebrale in timpul mandatului daca ar fi castigat alegerile.[4] Thomas Eagleton a trebuit sa se retraga cand s-a aflat ca sufera de depresie.[5]

    Este important sa stim dinainte daca demnitarii au probleme medicale care ar putea dauna sau chiar impiedica exercitarea eficienta a atributiilor pentru perioade indelungate. Pentru a inlatura din timp orice impedimente viitoare, cetatenii trebuie sa ia o decizie informata. 

  1. Este important ca demnitarii sa faca publice informatii cu privire la afacerile lor si a familiei pe tot parcursul candidaturii si mandatului, pentru ca cetatenii si institutiile abilitate sa poata urmari si sanctiona cazurile de conflict de interese. Sunt cunoscute situatii precum ale lui Silviu Prigoana, Dan Voiculescu[6], o serie de prefecti sau  primari care au reusit sa obtina contracte si finantari de la stat fara sa existe licitatii publice[7], fara sa sufere consecintele desi au fost descoperiti[8]. Publicarea informatiilor inca din timpul candidaturii si renuntarea la activitatile comerciale inainte de investirea in functie ar inlatura mare parte din coruptia si administrarea defectuoasa actuala.
  1. Este important ca populatia sa cunoasca demnitarii, chiar daca le iarta greselile. Jacob Zuma, presedintele Africii de Sud, a candidat fiind in mod deschis poligam, fusese acuzat de viol, avusese cateva escapade, desi milita pentru reducerea partenerilor sexuali pentru a proteja contra HIV. A fost ales pentru puncte sale tari si populatia are incredere in el datorita deciziilor populiste.[9]

Argumentul 2. Candidatul la o functie publica consimte sa indeplineasca cerintele acestei functii

Persoanele care candideaza pentru functiile publice opteaza liber pentru acest lucru, astfel incat orice limitare a drepturilor lor se face cu consimtamantul acestora. Regimul aparte al demnitarilor presupune deja limitari de drepturi: de a detine o alta functie privata sau publica [10], de a lua decizii in privinta rudelor[11], obligativitatea de a depune declaratii de avere[12]. Este characteristic astfel functiei publice sa impuna limitari de drepturi pentru asigurarea transparentei si corectitudinii.

In plus, pentru functionarii publici si magistrati, corectitudinea morala si rigoarea din viata privata sunt imperative, intrucat ei reprezinta statul in relatiile cu cetatenii, orice discreditare a persoanei afectand si perceptia asupra statului; in acest sens, functionarii corupti maresc neincrederea populatiei in institutiile publice.[13]

Argumentul 3.: Dezvaluirea acestor informatii inlatura parte din abuzurile presei

Pentru ca aceste informatii trebuie furnizate de demnitarii insisi, speculatiile si zvonurile din presa vor fi inlaturate, lasand loc unor informatii certificate. De asemenea, interesul populatiei s-ar abate mai degraba spre considerente de o reala valoare in procesul electoral, dubland informatia deja cunoscuta despre competenta si orientare politica.

Asadar, pentru ca demnitarii sunt alesi de cetateni, pentru ca exercita puterea statului, pentru ca aleg singuri sa se supuna unui regim restrictiv si mai ales pentru ca aspecte ale vietii private pot afecta exercitarea functiei publice, dreptul cetatenilor de a sti e mai important decat dreptul demnitarilor la viata privata.  

Surse:

  1. The Health of the President and Presidential Candidates- The Public’s Right to Know George J. Annas, J.D., M.P.H., the New England Journal of Medicine,  October 1995
  1. The Health of the President and Presidential Candidates- The Public’s Right to Know George J. Annas, J.D., M.P.H., the New England Journal of Medicine,  October 1995
  1. The Health of the President and Presidential Candidates- The Public’s Right to Know George J. Annas, J.D., M.P.H., the New England Journal of Medicine,  October 1995
  1. A President’s age should concert Americans, Herbert Abrams, Center for International Security and Cooperation
  1. The Health of the President and Presidential Candidates- The Public’s Right to Know George J. Annas, J.D., M.P.H., the New England Journal of Medicine,  October 1995
  1. “Cati bani iei daca faci afaceri cu statul”, Vremea Noua, decembrie 2010 http://www.vrn.ro/cati-bani-iei-daca-faci-afaceri-cu-statul
  2. A. HARTA politicienilor locali şi afacerile lor cu statul, Gandul, Gabriela Stefan, ianuarie 2011http://www.gandul.info/news/harta-politicienilor-locali-si-afacerile-lor-cu-statul-prefect-aduc-bani-iau-bani-plus-mesajul-unui-politician-cu-afaceri-spuneti-guvernului-sa-imi-dea-banii-7881864
  1. President’s sex life makes headlines in South Africa, China Daily, februarie 2010 http://www.chinadaily.com.cn/world/2010-02/02/content_9415982.htm
  2. “Prigoana ramane cu Puterea si afacerile. Si-a dat demisia din partid, dar va active in grupul deputatilor PDL”, Antena 3, mai 2010 http://www.antena3.ro/politica/prigoana-ramane-cu-puterea-si-afacerile-si-a-dat-demisia-din-partid-dar-va-activa-in-grupul-deputatilor-pdl-100493.html
  3. Art. 81-93 si urmatoarele ale Legii nr. 161/2003 privind unele masuri pentru asigurarea transparentei in exercitarea demnitatilor publice, a functiilor publice si in mediul de afaceri, prevenirea si sanctionarea coruptiei,
  1. Art. 68-79 ale Legii nr. 161/2003 privind unele masuri pentru asigurarea transparentei in exercitarea demnitatilor publice, a functiilor publice si in mediul de afaceri, prevenirea si sanctionarea coruptieihttp://www.cdep.ro/proiecte/2003/200/20/0/leg_pl220_03.pdf
  2. Art. 2 al Legii nr. 115/1996 privind declararea si controlul averii demnitarilor, magistratilor, 
    functionarilor publici si a unor persoane cu functii de conducere, modificata, http://legislatie.resurse-pentru-democratie.org/115_1996.php
  3. Nu mai credem in stat http://www.qmagazine.ro/articole/7721/nu-mai-credem-in-stat.html

N1 (GEORGIANA CONSTANTIN)

E timpul ca dreptul cetăţenilor la informare să  fie mai important decât dreptul demnitarilor la viaţa privată? 

Desi apreciem argumentele puternice ale afirmatorului 1, echipei noastre ii revine datoria de a pleda pentru varianta contrara.

Suntem de acord cu afirmatia conform careia in ceea ce priveste dezvaluirea unor elemente din viata privata a demnitarilor relevante sunt doar acele informatii din viata privata care ar putea afecta exercitarea functiei publice. Cuvintele cheie ale acestei afirmatii(cele subliniate) nu ajuta insa argumantarea subsecventa

Vom puncta in cele ce urmeaza motivele pentru care consideram argumentarea ca fiind una insuficient de convingatoare.

Pentru inceput, primul argument, cu privire la conditia medicala a demnitarului este, din punctul nostru de vedere, prea vag. ‘Conditie medicala’este un termen prea general.

Suntem intru totul de acord ca o afectiune medicala precum cancerul, HIV-ul, depresiile sau oricare alte afectiuni de asemenea natura pot reprezenta impedimente in procesul de indeplinire a unor functii ce presupun  mari responsabilitati(deoarece intrerup cursul normal al vietii persoanei respective)

 Afirmatia conform careia ‘ conditia medicala’ a unui candidat sau demnitar trebuie cunoscuta de cetateni in mod obligatoriu este insa exagerata(chiar daca echipa sustine ca doar acele afectiuni care ar putea crea probleme de lunga durata trebuie cunoscute). De ce exagerata?

Sa luam in calcul, in principiu, cate conditii medicale pot da nastere pe termen lung la probleme serioase de sanatatedevenind astfel obstacole in activitatea profesionala. Sa incepem cu ceva banal: ‘infectia virala gripala, una dintre cele mai frecvente boli infectioase, care este o afectiune a cailor respiratorii foarte contagioasa ce determina o suferinta acuta febrila si grade diferite de simpromatologie sistemica, variind de la oboseala usoara pina la insuficienta respiratorie si deces.’. Am putea continua cu diabetul care  prin complicatii poate afecta ochii, rinichii, nervii si vasele de sange’ sau alte asemenea.

Prin urmare nu putem defini exact notiunea de conditie medicala care ar putea afecta  corecta exercitare a functiei demnitarului deoarece aproape orice afectiune medicala are efecte asupra conduitei unei persoane.

 In ceea ce priveste argumentul 1.1.1 conform caruia  ‘cetatenii si institutiile abilitate sa poata urmari si sanctiona cazurile de conflict de interese’, mentionam ca cetatenii nu pot sanctiona cazurile de conflict de interese. Mai mult, acestia in marea lor majoritate nu pot recunoaste o astfel de actiune ca fiind infractiune(pentru a o putea macar denunta), ei necunoscand prevederile Codului penal. In acest caz publicitatea informatiilor vietii demnitarilor ar interesa numai autoritatile statului abilitate a sanctiona asemenea infractiuni.

Referitor la argumentul conform caruia cetatenii, desi cunoscand anumite ‘greseli’ ale demnitarilor pot allege sa ii ‘ierte’ mentionam ca o asemenea competenta nu o poate avea decat  instantele de judecata atunci cand aceste  ‘greseli’, constituie infractiuni despre care, din nou, cetateanul neinformat sau pur si simplu neinteresat,  nu are cunostiinta.(argumentul 1.1.1.1)

Cu privire la argumentul cu numarul 2 consideram ca transparenta activitatii profesionale si obligativitatea inaltei tinute morale a demnitarilor nu are nicio legatura cu abuzurile care se fac uneori in numele unei corecte informari a cetatenilor. In acest sens este de ajuns a privi intr-un ziar de scandal si putem observa cu usurinta cum chestiuni personale de tipul divortului, neintelegerilor falimiale sau care privesc chiar anumite afectiuni medicale usoare(de genul supraponderabilitatii) ajung in atentia publicului.

Astfel de informatii, de altfel irelevante in ceea ce priveste indeplinirea corecta a funcitiei, nu pot decat sa interfereze, prin ele insele, in activitatea profesionala a demnitarului, creind acestora frustrari sau stari de tulburare emotionala.

In final, argumentul cu numarul 3 este unul ce, credem noi, nu poate avea nicio baza reala.In acest sens putem lua ca exemplu situatia ipotetica in care o doamna demnitar da nastere unui copil, iar publicul vrea sa-l cunoasca. Ce ar putea impiedica mass media sa puna, pentru a crea o poveste interesanta, o intrebare de genul: ‘Este oare copilul sotului acesteia sau nu?’Bineinteles aceasta intrebare ar fi pusa in detrimentul demnitatii doamnei functionar public. Exemplele ar putea continua,

In concluzie, dreptul la informare al cetatenilor este important fara indoiala, insa in egala masura,sau in unele situatii, chiar mai important este dreptul demnitarului(om si el pana la urma) de a avea o VIATA privata nestingherita.Poate ca in acest sens s-ar cuveni o definitie mai clara a vietii private si profesionale.

Surse: (http://www.paginamedicala.ro/boli-afectiuni/Gripa_1275/

(http://www.sfatulmedicului.ro/arhiva_medicala/diabet+definitie

(http://www.topfeminin.ro/sanatate/sarcina/sarcina

http://www.consult-avocat.ro/legi/statutul-functionarilor-publici.html


A2 (Eliza Vas)

În abordarea anterioară a acestei dezbateri s-a pus accentul pe acele elemente ale vieţii private care exemplifică influenţarea vieţii politice sau pot reprezenta de un caz la altul factori de risc în luarea deciziilor de către politicieni.

Aşadar, în spiritul afirmaţiei că dreptul cetăţenilor la informare este mai important decât dreptul demnitarilor la viaţa privată, stau ca argumente următoarele fapte:

  1. Potrivit Constituţiei române, în art. 26. alin.2 se constată că”Persoana fizică are dreptul să dispună de ea însăşi, dacă nu încalcă drepturile şi libertăţile altora, ordinea publică sau bunele moravuri”. Prin urmare, analizând exemplele aduse de coechipierul meu, în ceea ce priveşte cazurile în care diferiţi oameni politici erau evaluaţi cu factori de risc în ceea ce priveşte sănătatea lor sau bunele moravuri, se poate deduce potrivit articolul prezentat că dreptul cetăţenilor de a fi conştientizaţi asupra acestor aspecte este mai important şi garantat prin Constituţie decât dreptul demnitarilor politici de a ţine pentru ei acele informaţii ce ar putea fi dovezi ale încălcării drepturilor altora şi a bunelor moravuri;
  2. În luna februarie a acestui an, în Senat s-a depus o propunere legislativă, potrivit căreia candidaţii la funcţii de demnitate publică, în administraţia locală, înalţii funcţionari publici şi miniştrii ar putea fi obligaţi să efectueze periodic un examen psihologic şi psihiatric. În condiţiile în care, depunătorii acestei iniţiative fac parte tocmai din spectrul politic şi s-a afirmat cunoaşterea rezultatelor expertizelor psihologice de către public, este evident un accent pus pe informarea cetăţenilor şi mai mult de atât obligativitatea politicienilor de fi cunoscuţi de către public şi prin această măsură, astfel încât cei din urmă să aibă la baza deciziei electorale un important bagaj de informaţii. Această propunere a primit şi un aviz pozitiv din partea Consiliului Legislativ, iar având în vedere că Guvernul a acordat un vot negativ nu va avea niciun efect asupra punerii în aplicare a propunerii, cunoscând faptul că atât Consiliul Legislativ cât şi Guvernul au rol consultativ;
  3. Având în vedere că, în ultimul timp transparenţa activităţilor şi proiectelor demnitarilor politici a devenit un subiect de larg interes, se poate conchide asupra dreptului cetăţenilor de a fi informaţi asupra amănuntelor din viaţa oamenilor politici ca şi o măsură suplimentară de a fi la curent cu legitimitatea acţiunilor înfăptuite, dar şi cu acele lucruri care trebuie cunoscute de către marele public. Bineînţeles, nu este vorba aici de detalii precum: numărul copiilor unui demnitar şi şcoala la care aceştia studiază ci mai degrabă dacă face parte dintr-o anumită asociaţie prin care promovează interesele anumitor persoane sau dacă în trecut a fost implicat în evenimente ce promovau discriminarea, iar în momentul de faţă se află într-o poziţie de decizie.
  4. În ultimul rând, aş vrea să fac apel la răspunderea democratică de care ar trebui să dea dovadă fiecare demnitar politic. Ca şi reprezentant al cetăţenilor, calitate oferită prin principiul suvernităţii naţionale, demnitarul politic este dator să răspundă pentru faptele realizate de acesta şi de acţiunile derulate, dar mai mult de atât să fie responbil pentru ceea ce face, prin urmare se afirmă şi dreptul cetăţenilor de a fi informaţi, dar acest drept poate fi subminat în momentul în care publicul nu are acces la informaţiile de interes din viaţa omului politic.

Ca şi concluzie, aş vrea să menţionez faptul că oamenii politici se află în funcţiile de reprezentare datorită cetăţenilor şi având în vedere acest aspect, este dreptul celor din urmă să fie informaţi asupra persoanelor pe care le-au ales să-i reprezinte sau asupra aspiranţilor la funcţiile politice pentru a emite o judecată de valoare care să fie folosită în decizia electorală sau în simpla cunoaştere a realităţii politice şi sancţionarea celor care nu-şi îndeplinesc rolul.

Închei, prin a utiliza art.31 alin.1 din Constituţie, în care se stipulează că”Dreptul persoanei de a avea acces la orice informaţie de interes public nu poate fi îngrădit”, iar cum sunt atâtea amănunte din viaţa demnitarilor care trebuie cunoscute de către public, putem afirma cu tărie că dreptul cetăţenilor la informare este mai important decât dreptul demnitarilor la viaţa privată.

Surse:

http://www.infocs.ro/index.php/2011/02/06/verificare-daca-politicienii-sunt-intregi-la-cap/

http://binedestiut.wordpress.com/2010/02/09/dreptul-la-informatie/

http://www.dreptonline.ro/articole/articol.php?id_articol=18

http://www.hotnews.ro/stiri-politic-5442729-video-audio-catalin-predoiu-ministerul-justitiei-cauta-solutii-pentru-infiintarea-unui-serviciu-secret.htm

http://www.transparency.ro/publicatii/ghiduri/TransparentaDecizionalaAPL.pdf

http://www.hotnews.ro/stiri-politic-5442729-video-audio-catalin-predoiu-ministerul-justitiei-cauta-solutii-pentru-infiintarea-unui-serviciu-secret.htm

http://www.scu.edu/ethics/practicing/focusareas/government_ethics/introduction/personal-lives.html#q2

http://www.raison-publique.fr/article205.html

http://www.slideshare.net/Bogdanel32/relatii-publice-2

http://www.transparency.md/Docs/cor_jurn_inv_ro.pdf


N2 (Loredana Dobre)

E timpul ca dreptul cetăţenilor la informare să  fie mai important decât dreptul demnitarilor la viaţa privată?

Desi apreciem argumentele puternice ale afirmatorului 2, echipei noastre ii revine datoria de a pleda pentru varianta contrara.

Suntem de acord cu afirmatia din art.31 alin.1 din Constitutie, în care se stipulează că”Dreptul persoanei de a avea acces la orice informaţie de interes public nu poate fi îngrădit”, dar consideram ca acest acces la informatie a fost inteles intr-un mod eronat.Vom puncta in cele ce urmeaza motivele pentru care consideram ca dreptul la informare al cetatenilor trebuie inteles intr-un sens restrans.

In primul rand, articolul din Constitutia Romaniei pe care afirmatorul 2 l-a invocat mentioneaza un aspect extrem de important pentru intelegerea intinderii dreptului la informatie si anume: „acces la orice informatie de interes public”. Acest lucru scoate in evidenta necesitatea mentinerii unei transparente din partea demnitarilor in ceea ce priveste munca depusa pentru o buna conducere a societatii dar si o ingradire a dreptului la informare. Prin dreptul la informare trebuie inteles dreptul cetatenilor de a cunoaste aspectele legate de guvernarea tarii si de toate deciziile care se iau la nivel politic  de un anumit demnitar. Ca sa fim mai exacti, dreptul la informare priveste numai aspecte strict de interes national si fapte ce privesc desfasurarea activitatii politice in Romania.

In al doilea rand, aspectele privind integritatea psihica si psihologica pe care afirmatorul 2 le-a invocat nu sunt convingatoare in cazul de fata. Acest lucru se datoareaza faptului ca una dintre conditiile de a ocupa o astfel de functie publica este cea a dovedirii integritatii psihice si psihologice a persoanei ce aspira la o astfel de pozitie. O persoana admisa deja in viata politica, cu siguranta, se afla in deplinatatea facultatilor mintale, iar in cazul in care aceasta stare se schimba pe parcursul guvernarii, conform deontologiei, va fi demisa sau suspendata, in functie de gravitatea situatiei mentale. Consideram, in urma celor precizate anterior, ca integritatea psihica si psihologica a unui demnitar este de la sine inteleasa tocmai prin natura functiei pe care o detine(in caz contrar fiin suspendat din functie)si deci nu este o incalcare a principiului transparentei in exercitarea functiei.

In continuare, dreptul la viata privata este un drept fundamental al oricarei persoane, cetatean al statului roman. Statul este obligat prin lege sa vegheze la respectarea vietii cetatenilor sai. Constituţia României, legea fundamentala ţării, în capitolul II, care  conţine drepturile şi libertăţile fundamentale, art. 26, care face referinţă la viaţa intimă, familială şi privată, prevede:

“(1) Autorităţile publice respectă şi ocrotesc viaţa intimă, familială şi privată.”

Viata privata a oricarei persoane publice trebuie ocrotita de stat, acesta avand obligatia a se asigura ca toti cetatenii vor avea o viata lor privata linistita si neexploatata de catre mass-media. In conditiile in care o persoana este demna a ocupa functia de demnitar si ofera cetatenilor informatiile de interes public pe care este obligat sa le transmita, alte date strict personale sunt inutile in procesul de guvernare si ar trebui sa nu reprezinte nici un interes pentru cetatenii statului.  Orice incalcare a acestiu drept nu poate constitui decat o piedica in exercitarea corecta a functiei sale, distragand atentia demnitarilor de la datoria in sine.

In concluzie, trebuie sa intelegem delimitarea intre aceste doua drepturi fundamentale, delimitare ce poate fi uneori dificil de facut. Nu ignoram importanta dreptului la informare a cetatenilor dar cu siguranta, dreptul la intimitate si la o viata ferita de „ochii” mass-mediei este protejat primordial in orice stat, fara discriminari. Avand in vedere ca demnitarii sunt cetateni ai statului roman, conform reglementarilor in vigoare(Constitutia Romaniei si conventiile internationale) ei sunt protejati la fel ca orice alt cetatean, viata lor privata fiind independenta de viata publica, prin viata publica se intelegandu-se, in cazul de fata, viata pe plan politic a demnitarului, viata ce influenteaza in mod direct soarta tuturor cetatenilor din stat. Atat timp cat  demnitarii nu se implica in activitati ce i-ar putea face nedemni de functia pe care o exercita, consideram ca viata lor privata nu trebuie sa influenteze in nici un fel functia pe care o ocupa.

Surse:

 

Constitutia Romaniei

http://www.dreptonline.ro/

http://www.transparency.ro

http://www.consult-avocat.ro/

 

 



Decizia:

Andrei Budescu

In primul rand – multumesc ambelor echipe pentru dezbatere. A fost cu siguranta, cu mult peste majoritatea dezbaterilor online.

Echipa castigatoare: echipa negatoare intrucat aceasta:

-          a identificat erorile de argumentare ale echipei afirmatoare,

-          a avut o viziune si o abordare inchegata

-          a subliniat faptul ca dreptul la “viata intima, familiala si privata” a persoanei este un drept fundamental si

-          implicarea demnitarilor in activitati ce i-ar face nedemni de functia pe care o ocupa ar trebui sa prezinte interes pentru institutiile statului abilitate sa ii sanctioneze direct pe demnitari.

Observatii individuale:

Afirmatorul 1:

A1-ul trebuie sa defineasca clar termenii dezbaterii (i.e. – demnitar – care difera candidat) pentru a evita confuzii (multe argumente au facut referire atat la candidati la functii publice, cat si la demnitari, desi tema dezbaterii face referire la demnitari); viata privata = ?

Incearca sa eviti repetitiile (“este important sa stim”, ”este important ca demnitarii sa..” /“este important ca populatia sa..”) ;

Subliniaza mereu legatura dintre argumentul adus si ce incerci sa demonstrezi – de exemplu – de ce “este important ca populatia sa cunoasca demnitarii, chiar daca le iarta greselile?”.  Ce importanta ar fi avut daca populatia Africii de Sud nu ar fi cunoscut faptul ca Zuma era poligam si posibil violator?


Atentie la erorile de argumentare -  argumentul 2 este un fals rationament: demnitarii accepta limitarile drepturilor; accesul la viata lor privata este o limitare a drepturilor -> demnitarii vor accepta accesul la viata lor privata. De fapt – drepturile care demnitarii accepta sa le fie limitate (chiar si cea de a depunde obligatii de avere) difera de dreptul la intimitate (de a nu declara numarul amantelor); chiar daca ambele premise sunt (par) a fi adevarate, in cazul de fata concluzia nu devine automat acceptabila. De fapt, in asta consta meciul, a stabili unde se traseaza linia intre ce e acceptabil a deveni informatie publica si ce nu. 

-          Sustine toate argumentele prin dovezi  - argumentul 3 – ramane o simpla afirmatie.

Negatorul 1:

-          in primul rand –apreciez nota de fair-play cu care au inceput ambii vorbitori ai echipei negatoare;

-          ai identificat foarte bine sincopele din definitia adusa de catre afirmatoripentru viata privata;

-          mi-a placut structura contra-argumentarii – faptul ca s-a putut urmari usor fluxul dezbaterii intrucat ai indicat clar la ce argumente ale A1 faceai referire;

-          ai conta-argumentat foarte logic si coerent necesitatea cunoasterii starii de sanatate a demnitarului si complicatiile implicate de determinarea a unui criteriu clar in baza carora informatiile sa fie facute publice;

-          nu ar strica daca ai acorda o mai mare atentie ortografiei – este si aceasta unul dintre detaliile care fac diferenta;

-          am agreat ideea potrivit careia daca faptele unui demnitar constituie o infractiune – acestea ar trebui cunoscute in primul rand de catre o autoritate abilitata sa ii sanctioneze;

-          contraargumentul 2 a fost de asemenea bine punctat ca ideea potrivit careia anumite informatii sunt irelevante din punctul de vedere al exercitarii functiei publice precum si argumentul 3 care subliniaza ca daca presa are o predispozitie spre denaturari – aceasta nu ar fi neaparat stavilita; insa ambele argument ar fi putut fi intarite dedovezi mai substantiale/ exemple mai elocvente;

Afirmator 2

-          Discursul afirmatorului 2, desi bun, nu s-a dovedit a fi pe masura contraargumentarii negatorului 1;

-          In primul rand – ar fi trebuit sa incerci sa recastigi argumentul privind necesitatea dezvaluirii starii de sanatate a demnitarilor – argument care fusese anterior adjudecat de catre negatori;

-          Interpretarea articolului 26  al Constitutiei mi s-a parut putin fortata in sensul in care nu ai aratat cum dreptul la o viata private al demnitarilor incalca drepturile si libertatile cetatenilor, sau ordinea publica si bunurile moravuri, cu atat mai mult cu cat negatorii tocmai subliniasera ca incalcarea bunelor moravuri ar trebui sa constituie o preocupare a institutiilor abilitate sa sanctioneze demnitarii;

-          Deasemenea – simplul fapt ca Senatul Romaniei ar  adopta o lege nu inseamna implicit ca aceasta este o lege buna, o legere c ear trebui sustinuta.

-          Una din marile tale datorii este sa faci o balanta intre cazul afirmator si cel negator; ma asteptam de la acest discurs sa fie incisive in ceea ce priveste NECESITATEA incalcarii drepturilor la o viata privata a demnitarilor.

-           

Negator 2

-          Am apreciat interpretarea adusa art. 31 din Constitutie privind “informatiile de interes public”, precum si referinta la Articolul 26

-          Am apreciat faptul ca ti-ai indeplinit rolul de a face o balanta intre cazul afirmator si cel negator si de a incerca sa atragi ‘votul’ de partea echipei tale, desi ai fi putut sa fii putin mai incisiv.(mai convingator)

A1 -> 23 puncte
N1 -> 26 puncte
A2 -> 24 puncte
N2 -> 25 puncte
Castiga echipa:

Loredana & Georgiana (negatori)


Vrem parerea ta! Pentru asta, trebuie sa te loghezi.

Un proiect
Ardor
Finanțatori
Open Society Foundation
MemoPlus
Parteneri
Policy Center
British Council
Europuls
Ce-Re
Prime Romania
Centrul pentru jurnalism independent
Aisec
Cogitus
Foreign Policy
Elsa
Voluntari pentru idei si proiecte
Trust
Leap
Asociatia young initiative
Asjc
Osut
Susținători Parteneri instituționali
Parteneri media
HotNews
Romania Pozitiva
Think Outside The Box
Carevasazica
Studentie.ro
startub.unibuc.ro
Iasi fun
Ziarul de Iasi
KissFm
Acest proiect este finantat cu sustinere din partea Comisiei Europene. Aceast publicatie [comunicare] reflecta doar vederile autorului, iar Comisia nu poate fi facuta responsabila pentru utilizarea informatiei pe care o contine.