Login  Register
Email:

Pass:

forgot password?

Email:

login?

'George si Voluntar-A' (afirmatori) vs 'Florentina si Student' (negatori)

A1 (constantin peste)

„Democraţia este guvernarea poporului, de către popor, pentru popor”.

                                                                                          Abraham Lincoln

Mi-am permis sa ma folosesc de acest citat deoarece exprima foarte bine interdependenta dintre dreptul cetatenilor la informatie si dreptul demnitarilor la viata privata. Asa cum a afirmat foarte sugestiv si Abraham Lincoln, cetateanul guverneaza prin intermediul demnitarului pentru a ajunge la stabilitatea statala si economica pe care o da democratia.

In lumina acestei idei, scot in evidenta nu lipsa dreptului pe care il au demnitarii la viata privata, ci importanta dreptului la informare a cetatenilor, care pune in umbra dreptul demnitarilor la viata privata. Acest drept al demnitarilor inceteaza sa mai fie prioritar atunci cand interesele cetatenilor sunt puse in discutie.

Prioritatea dreptului la informare a cetatenilor in fata dreptului demnitarilor la viata privata reiese in primul rand din forma legala pe care o imbraca acest drept.

Albert Camus preciza: „Legea îşi găseşte suprema justificare în binele pe care îl face societăţii dintr-un anumit loc şi dintr-o anumită epocă”.  Se porneste de la ideea ca legea este conceputa sa protejeze interesele societatii si s-o dezvolte.  Acest drept este reglementat de anumite legi, de pilda Declaratia Drepturilor Omului si de Constitutia Romaniei art.31 alin. 2  care specifica resposabilitatea autoritatii publice, potrivit competentelor ce ii revin: este obligata sa asigure informarea corecta a cetatenilor asupra treburilor publice si asupra problemelor de interes personal. Astfel, lege limiteaza dreptul demnitarului la o viata privata prin impunerea publicitatii asupra problemelor de interes personal si a faptului ca orice persoana are dreptul de a lua parte la conducerea treburilor publice ale tarii sale, fie direct, fie prin reprezentanti liber alesi.

Asadar un prim argument ca dreptul cetatenilor la informare este mai important decat cel al demnitarilor la viata privata este ca legea impune respectarea acestui drept.

            Al doilea motiv ce sprijina punctul nostru de vedere este ca demnitarul este un rezultatul direct sau indirect al unei optiuni politice a electoratului, el este un exponent al acestei optiuni politice. Astfel demnitarul nu se reprezinta pe sine, ci reprezinta interesele si drepturile pe care, cetatenii le au. Din acest motiv demnitarul este obligat la o  conduita morala si un stil de viata care sa nu depaseasca limitele legale. El are o obligatie, mai intai de toate morala, si apoi profesionala fata de alegatorii sai, iar in momentul in care acesta nu isi onoreaza aceste obligatii fata de alegatorii sai, este susceptibil a fi tras la raspundere. Pentru ca acest fapt sa fie posibil, cetateanul trebuie sa aiba in mod constant informatii cu privire la viata privata a demnitarului.

Dupa cum Socrate spunea : „interesul unuia este umbrit de interesul celor multi„ si noi suntem de parere ca dreptul la viata privata a demnitarului este umbrit de un dreptul cetateanului la infomare, deoarece evident interesul cetatenilor este cu mult mai important decat interesul demnitarului.

Nu in ultimul rand, insasi denumirea de demnitar defineste o persoana publica, persoana care isi asuma consecintele care decurg din functia pe care o detine, consecinte ce reies atat din viata publica dar mai ales privata.

In concluzie dreptul cetatenilor la informare este prioritar dreptului demnitarilor la viata privata, deoarece demnitarii sunt exponentii cetatenilor si raspund in fata acestora, iar cutumele si regulile de functionare a societatii privilegiaza acest drept al cetatenilor.


N1 (Florentina Ulmeanu)

Pentru inceput, am preluat din dreptul cetateanului ,capitolul II,tocmai pentru a-i demonstra Afirmatorului 1 ,ca desi considera ca dreptul la informatie a cetatenilor este mai important decat viata privata a demnitarilor,din punctul meu de vedere nu cred la fel

Respectarea vieţii particulare şi de familie
Viaţa particulară şi de familie ai oricărei persoane trebuie respectată, alături de respectarea domiciliului şi corespondenţei particulare.
Amestecul unei autorităţi publice in exercitarea acestui drept nu este permisă decat in măsura in care acest amestec este prevăzut de lege şi daca constituie o masură necesară pentru securitatea naţională, siguranţa publică, bunăstarea economică a ţării , apărarea oridinii şi prevenirea faptelor penale, protejarea sănătăţii sau a moralei ori protejarea drepturilor şi libertăţilor altora.

 

De asemenea ,exemplele pe care afirmatorul ni le-a oferit sunt din punctul de vedere al unor politicieni care au trait perioade importante din istoria lumii, dar revenind in epoca noastra , referitor la dreptul cetatenilor la informatie ,in primul rand sa nu uitam ca si demnitarii pana a ocupa niste functii sau pana a-i alege noi si a-le pune in spate o responsabilitate extrem de mare (,desigur ei isi aleg aceasta meserie,) sa nu uitam ca si ei sunt cetateni ai aceste tari si au drepturi egale ca si restul populatiei .

In al doilea rand , cetatenii cand ii aleg , ei ii voteaza pentru ceea ce ar putea sa faca pentru populatie si nu pentru a-i da presei subiecte in legatura cu viata lor privata.

 

Mai mult decat atat, consider ca atunci cand demnitarii isi respecta obligatiile fata de popor, reprezinta interesele Romaniei, , nu este necesara informatia conform careia ,cetatenii sa afle tot ce se intampla in spatele cortinei , iar plecand de la aceasta premisa ,imi permit a va adresa o intrebare : V-ati gandit ca uneori din cauza faptului ca demnitarii sunt urmariti de cate presa peste tot ,desigur pentru a informa populatia, le afecteaza viata intr-un fel sau altul ?

 

Un alt argument ,este acela ca presa nu de foarte multe ori ofera niste informatii corecte in ceea ce privesc vietile publice ale demnitarilor si nu numai. Televizorul ,stirile ,emisiuni ,etc, sunt niste moduri de a influenta intr-un mod gresit populatia si cum in zilele noastre majoritatea oamenilor iau de buna ceea ce se spune la televizor ,incep a-i judeca gresit pe demnitarii nostrii . Desigur ,nu spun ca ei nu trebuie sa aiba o conduita morala , o atitudine demna ,dar problema e ca daca am stii toti ce gandesc ceilalti , ce fel de persoane sunt , nu am mai alege pe nimeni, deoarece consider ca nu exista om perfect ,fara greseli etc. da rasta nu i-ar justifica cu nimic un comportament neadecvat ,vreau doar sa scot in evidenta ca inati trebuie sa ne gandim cum suntem noi ,ce am face noi daca am fi persoane publice si mai ales daca ne-ar place ca restul oamenilor sa stie tot ceea ce facem noi in viata noastra particulara.

 

In concluzie, consider ca cetatenii au dreptul la informatie cu privire la viata demnitarilor ,in ceea ce consta munca lor ,datoria lor fata de popor ,dar nu sunt de acord ca dreptul meu la informatie este mai presus decat viata particulara a acelor alesi de oameni.Merg pe principiul ca ce mie nu-mi place, altuia nu-i face !

 


A2 (George Matu)

Dincolo de un usor sentiment de empatie fata de persoanele care ocupa functii publice, din discursul negator putem extrage cateva puncte care neaga motiunea. Cu toate acestea, in discursul meu voi demonta pe rand aceste elemente si voi demonstra ca cele doua argumente ale echipei afirmatoare, prevalenta interesului „celor multi” in cadrul legislatiei si raspunderea morala si profesionala a demnitarilor fata de cetateni, sunt suficiente pentru a sustine motiunea.

Un prim punct adus in discutie de negatori este faptul ca legislatia actuala prevede, pe langa responsabilitatea autoritatilor publice de a informa cetatenii inclusiv in probleme de interes personal, si „respectarea vietii particulare si de familie” a acestora. Pentru nu intra in acest cerc vicios al apelurilor la natura si al citarilor din diferite documente legale, echipa afirmatoare a propus inca din primul discurs ca si criteriu de comparatie intre cele doua drepturi bunastarea unui numar cat mai mare de oameni, principiu care ar trebui sa stea la baza oricarei norme legislative. Devine astfel evident ca dreptul la informare ar trebui sa prevaleze in aceasta confruntare.

In al doilea rand, negatorii afirma ca demnitarii sunt votati „pentru ceea ce ar putea sa faca” si nu pentru elemente din viata lor privata preluate in presa. Ori ceea ce omite aici echipa negatoare este faptul ca tocmai anumite elemente din viata privata a demnitarilor sunt esentiale pentru a putea determina capacitatile unui viitor ocupant a unei pozitii publice. De exemplu, o stare de sanatate precara unui candidat, sau detinerea unor afaceri in domenii strans legate cu functia pentru care candideaza sunt informatii care ar putea sa-i conduca pe alegatori spre concluzia ca alti candidati „pot face mai mult”.

In al treilea rand, negatorii sustin ca informatii suplimentare nu mai sunt necesare atunci cand demnitarii isi respecta obligatiile. Problema cu aceasta asertiune estea aceea ca, pentru a putea verifica daca aceste obligatii sunt respectate, anumite informatii din viata privata pot fi necesare. Altfel judecam respectarea obligatiilor daca un parlamentar lipseste de la o dezbatere parlamentara din cauza unei probleme de santate sau din cauza unei petreceri intr-un bar. Aici intervine si cel de-al doilea argument al nostru, in care afirmam ca demnitarii au o responsabilitate profesionala si morala auto-asumata fata de alegatori, iar singura modalitate prin care indeplinirea acestei responsabilitati poate fi verificata este renuntarea la anumite aspecte ce tin de viata personala.

In cele din urma, faptul ca oamenii din presa pot comite din cand in cand greseli in prezentarea anumitor aspecte ce tin de viata privata a demintarilor nu inseamna ca ar trebui sa abandonam dreptul cetatenilor la informare in acesta zona sensibila. Este usor absurd sa credem ca cetatenii chiar „iau de buna” tot ceea ce se transmite prin mijloacele de comunicare in masa si ca nu au capacitatea de a discerne speculatiile de faptele reale. Mai mult decat atat, demnitarul care ar fi supus unui astfel de tratament nedrept din partea presei are ocazia si totodata datoria de a raspunde, asigurand cetatenii ca isi indeplineste raspunderea morala si profesionala asumata.

Prin urmare, prevalenta dreptului la informare al cetatenilor in fata dreptului demnitarilor la viata privata aduce beneficii vizibile cetatenilor (putand decide mai usor intre posibilii candidati si asigurandu-se ca demnitarii isi respecta obligatiile asumate), fara a leza intr-o maniera ireversibila viata demnitarilor.


N2 (ana-maria cuciureanu)

In primul rand, cu privire la ce spunea echipa afirmatoare si anume faptul ca, demnitarii sunt alesi dupa anumite criterii si nu neg acest lucru ,insa se precizeaza ca oamenii ar trebui informati referitor la sanatatea “alesilor”, din punctul meu de vedere starea de sanatate a oamenilor este imprevizibila , si in concluzie acest argument adus de A1 il consider nefondat.

Intr-o alta ordine de idei, zona sensibila de care amintea A1 este doar o mare curiozitate pe care o are multimea cu privire la politicieni si desigur, ca asta le place sa stie , sa afle subiecte de tabuu , ceva ce ii face sa uite de ce i-au votat.pe de-o parte.

Pe de alta parte, m-as bucura foarte mult daca cetatenii s-ar informa corect, fac referire la o pregatire esentiala inainte de vot si nu dupa .Majoritatea oamenilor se « informeaza » de la emisiunile ,stirile televizate ,ei nu-si selectioneaza candidatii dupa un anumit criteriu ales de ei si de cele mai multe ori cad in « patima«  a ceea ce spun ceilalti .

Mai mult decat atat ,acest stil de informare il gasesc total nefondat si fara temei . Din pacate , romanii nu sunt pusi la curent cu ceea ce sta la baza guvernantilor si anume :nivelul de cultura , de cunostinte ,posibilitatea lor de a-si face cat mai bine meseria, de-ai reprezenta oriunde in lume , ci ei sunt interesati cate conturi in banca au ,care este starea lor financiara ,desi acest lucru nu conteaza pentru ca oricati bani ar avea niciodata nu sunt de ajuns, cum ,cu cine umbla ,etc.

De asemenea, combat ideea echipei A1 si tin sa precizez ca da , majoritatea oamenilor iau de buna ceea ce vad la televizor si ce este mai rau ,ca nici nu inteleg stirea sau mesajul transmis de media !

Asadar, cetatenii au dreptul la informare ,dar nu si la » aerul » pe care il respira inaltii functionari ai statului !



Decizia:

Liviu Gajora

Felicit ambele echipe pentru ca s-au angajat intr-un dialog veritabil, reusind de cele mai multe ori sa raspunda in mod specific si concis ideilor ridicate de oponenti.

Verdictul meu merge la echipa afirmatoare, pentru ca:

 

(1)    In contextul in care legea prevede respectarea ambelor drepturi, ierarhizarea acestora poate fi facuta, intr-adevar, in baza principiului interesului celor mai multi, premisa pe care negatorii nu o contra-argumenteaza.

(2)    Negatorii nu iau in calcul posibilitatea ca elemente din viata privata sa fie relevante pentru functia publica a demnitarilor si nu ofera un scenariu alternativ pentru rezolvarea acelor situatii.

(3)    Riscul ca mass-media sa distorsioneze informatiile, cata vreme real poate fi tinut sub control de catre demnitari.

Cred ca echipa negatoare ar putea fi mai convingatoare daca s-ar concentra pe capacitatea mass-mediei de a distorsiona si ar dezvolta impactul acestui scenariu: chiar daca un demnitar poate cere corectarea unei stiri, efectul asupra imaginii sale publice e ireversibil. Totodata, negatorii ar trebui sa ia in calcul posibilitatea ca anumite evenimente din mediul privat sa aiba relavanta in sfera publica si sa scoata in evidenta mecanisme din prezent care raspund acestei nevoi fara a incalca dreptul la viata privata.

Echipa negatoare ar avea o pozitie mai consistenta daca s-ar concentra mai mult pe dezvoltarea scenariilor in care informatii ce tin de viata privata pot afecta evolutia publica a demnitarilor. Totodata, negatorii ar trebui sa fie pregatiti sa sustina mai convingator capacitatea publicului de a discerne intre informatiile relevante si cele irelevante.

O observatie pentru ambele echipe: incercati sa gasiti exemple concrete pentru a va sustine argumentele. Totodata, nu uitati ca prevederile legale au de obicei un impact scazut in dezbateri, pentru ca ce se discuta de obicei este tocmai spiritul legii.

Cateva observatii individuale:

A1 (539 de cuvinte): Legea nu se refera in mod specific la situatia in care dreptul la informare intra in conflict cu dreptul la viata privata. Sarcina afirmatorului este tocmai detalierea unui rationament care sa arate de ce legea se aplica chiar si in aceasta situatie specifica. Mai multa atentie la corectitudinea gramaticala si stilistica a formularilor (ex.: "Dupa cum Socrate spunea").

N1 (549 de cuvinte): Renuntati la formularile subiective care nu adauga nimic substantial discursului (ex.: "din punctul meu de vedere nu cred la fel", "Merg pe principiul..."). Evitati repetitiile caracteristice limbajului oral ("sa nu uitam ca..."). Fiti mai specifici in formulari (ex.: "In al doilea rand , cetatenii cand ii aleg , ei ii voteaza..."). Mai multa atentie la corectitudinea exprimarii. Cand aveti un argument puternic, nu il lasati la stadiul de intrebare retorica (ex.: “V-ati gandit ca uneori din cauza faptului ca demnitarii sunt urmariti de cate presa peste tot ,desigur pentru a informa populatia, le afecteaza viata intr-un fel sau altul ?”)

A2 (542 de cuvinte): Incercati sa aduceti exemple specifice pentru a va sustine rationamentele. Cata vreme stabilirea unei ierarhii a drepturilor se poate face, intr-adevar, in baza principiului “celor multi”, acest principiu trebuie sustinut el insusi printr-un rationament.

N2 (327 de cuvinte): Incercati sa respingeti rationamentele specifice aduse de oponenti, nu doar tezele argumentelor. Necesitatea informarii cu privire la sanatate nu este invalidata doar pentru ca sanatatea se schimba in timp (stirile pot tine pasul cu aceste modificari). In mod similar, faptul ca alegatorii se informeaza fara a avea un criteriu clar nu inseamna ca informatii suplimentare nu pot influenta procesul de decizie. Evitati formularile subiective (ex.: "Mai mult decat atat ,acest stil de informare il gasesc total nefondat si fara temei").

Punctaje

A1 - 22 (12, 7, 3)

N1 - 23 (13, 8, 2)

A2 - 26 (13, 9, 4)

N2 - 22 (11, 8, 3)

A1 -> 22 puncte
N1 -> 23 puncte
A2 -> 26 puncte
N2 -> 22 puncte
Castiga echipa:

George si Voluntar-A (afirmatori)


Vrem parerea ta! Pentru asta, trebuie sa te loghezi.

Un proiect
Ardor
Finanțatori
Open Society Foundation
MemoPlus
Parteneri
Policy Center
British Council
Europuls
Ce-Re
Prime Romania
Centrul pentru jurnalism independent
Aisec
Cogitus
Foreign Policy
Elsa
Voluntari pentru idei si proiecte
Trust
Leap
Asociatia young initiative
Asjc
Osut
Susținători Parteneri instituționali
Parteneri media
HotNews
Romania Pozitiva
Think Outside The Box
Carevasazica
Studentie.ro
startub.unibuc.ro
Iasi fun
Ziarul de Iasi
KissFm
Acest proiect este finantat cu sustinere din partea Comisiei Europene. Aceast publicatie [comunicare] reflecta doar vederile autorului, iar Comisia nu poate fi facuta responsabila pentru utilizarea informatiei pe care o contine.