Login  Register
Email:

Pass:

forgot password?

Email:

login?

'Andreea si Alexandra' (afirmatori) vs '1337' (negatori)

A1 (Andreea Fanea)

În societatea modernă, educaţia are un rol bine definit, având sarcina de a pregăti individul uman ca element activ al vieţii sociale. În vederea realizării procesului educativ, omul trebuie să folosească într-un mod constructiv mijloacele de socializare şi culturalizare pe care societatea i le pune la dispoziţie, iar domeniul audio-vizualului, în speţă televiziunea privată, poate constitui un instrument util în realizarea acestui proces, îmbogăţindu-se astfel orizontul de cunoaştere al individului. Pentru a dezbate această moţiune este necesar să fie clarificate conceptele cheie.

Educaţia reprezintă înainte de toate un ansamblu de măsuri aplicate în vedere formării şi dezvoltării unor însuşiri morale, intelectuale sau fizice ale indivizilor. De cele mai mute ori problematica educaţiei este privită prin prisma relaţiei elev-profesor, însă acţiunile educative sunt de o diversitate mult mai mare decât cele întreprinse în şcoală. Astfel, educaţia înglobează toate acţiunile şi influenţele socio-culturale existente. Datorită acestui considerent am putea afirma că deşi rolul şcolii este unul primordial în educaţie, aceasta este de fapt un ansamblu de factori regăsiţi în întregul sistem social. Printre aceşti factori, televiziunile private sunt definitorii. În acest context, procesul educativ se realizează prin transmiterea de informaţii, impunerea de valori sau modele comportamentale, conturându-se astfel latura socio-culturală a individului.

Ideea centrală a cazului afirmator: domeniul televiziunilor private trebuie să îşi asume funcţia educativă faţă de public în vederea unei mai bune înţelegeri a realităţii sociale. 

În primul rând, mass-media, alături de şcoală şi de alte instituţii implicate în procesul educaţional, ocupă un rol important în sistemul factorilor educativi, mai ales în dezvoltarea şi în formarea personalităţii umane. Pentru cei mai mulţi dintre noi, vizionarea programelor de televiziune ocupă o parte semnificatvă a timpului nostru liber şi tocmai de aceea este important ca tot ceea ce consumăm pe cale mediatică să aibă influenţe pozitive asupra personalităţii noastre. Totodată, prin receptarea acestor mesaje audio-vizuale, se produc modificări destul de importante la nivelul personalităţii prin generarea unor opinii, atitudini sau convingeri. Din acest motiv se impune un anumit grad de responsabilitate din partea televiziunilor private în sensul că ele nu trebuie să confere o imagine denaturată a realităţii înconjurătoare.

În al doilea rând, responsabilitatea televiziunilor private faţă de public este clar prevăzută şi reglementată în articolul 3 din Legea audiovizualului, conform căruia Consiliul Naţional al Audiovizualului, în calitatea de garant al interesului public în domeniul comunicării audiovizuale are obligaţia să asigure informarea corectă a opiniei publice.Însăşi misiunea Consiliului Naţional al Audiovizualului este de a asigura un climat bazat pe libera exprimare şi responsabilitatea faţă de public în domeniul audiovizualului.Totodată, prin difuzarea serviciilor de programe se asigură pluralismul politic şi social, diversitatea culturală, lingvistică şi religioasă şi nu în cele din urmă educarea şi divertismentul publicului. Aşadar, educarea publicului şi responsabilitatea televiziunilor private faţă de acesta apar ca două constante ce nu pot fi ignorate.

În concluzie, se poate afirma că televiziunile private constituie un liant social şi prin această calitate, dar şi prin conţinuturile distribuite îşi asumă o responsabilitate vădită faţă de public. În aceste condiţii, este semnificativ aportul educativ adus de către aceste televiziuni la formarea sau remodelarea opiniei publice, a atitudinilor şi comportamentelor.


N1 (Lorant Koszegi)

Rolul unei echipe afirmatoare în cadrul acestei dezbateri este de a arăta că este nevoie de o schimbare a Status Quo-ului. Ceea ce echipa adversă ne-a arătat astăzi este că nu avem nevoie de nicio schimbare, susţinând faptul că responsabilitatea educaţională a televiziunilor private există deja și că singura problemă o reprezintă prezentarea denaturată a informaţiilor.

Principala idee prezentată de echipa afirmatoare astăzi a fost faptul că informaţiile ajung eronat la public, însă fără a ne arăta concret cum acest lucru ar susţine necesitatea responsabilizarii educaţionale a televiziunilor private. Astfel, acceptăm gravitatea acestei probleme şi deşi susţinem o mai bună controlare a fluxului de informaţii, considerăm că informaţiile ce pot fi denaturate nu constituie baza educării, aşa cum un sondaj (1) ce prezintă la diferite televiziuni diferite procente nu va afecta EDUCAŢIA unei persoane.  

Fiind conştienţi de prevederile Consiliului Naţional al Audio-Vizualului, susţinem din nou faptul că televiziunile private au obligaţia să prezinte informaţiile obiectiv, fără a le denatura, dar nu este obligată legal să asigure o educare a publicului. Astfel, televiziunile particulare au liberatea de a alege ce doresc să prezinte (documentare, ştiri, filme, emisiuni de divertisment), având în acest mod libertate de exprimare, argument ce urmează să fie detaliat în cazul propriu.

Echipa negatoare crede că în acest moment,  televiziunile private nu ar trebui să îşi asume rolul de educare a publicului, deoarece acesta este deja îndeplinit de televiziunile de stat. Astfel, televiziunile de stat asigură educarea publicului, prin multitudinea programelor de tip documentar şi chiar prin existenţa unui post dedicat.  

Televiziunea Romană, cu posturi precum TVR Cultural sau TVR Info, sunt posturi axate pe dezvoltarea intelectuală şi culturală a individului. Scopul acestora este educarea populaţiei cu ajutorul documentarelor, filmelor şi emisiunilor culturale. Avantajul acestor posturi în faţa celor private este faptul că aria de acoperire este aproape de 100% din suprafaţa ţării, deci pot avea un impact mult mai mare asupra populaţiei.

Chiar dacă nu am lua în considerarea acesta idee, responsabilizarea educaţională tot nu ar fi justificată, aşa cum arată cazul negator, structurat pe două argumente: primul se referă încălcarea libertăţii presei, iar al doilea la caracterul crucial al informatilor negative sau denaturate în educarea populaţiei.

Dreptul fundamental al presei este libertatea de exprimare. Dacă prin iniţiativă legislativă obligăm televiziunile private să difuzeze o anumită categorie de materiale, încălcăm acest drept. Caracterul privat conferă libertatea alegerii grilei în funcţie de nevoia şi dorinţa fiecărui post, dar obligă posturile să difuzeze materialele potrivite în vederea obţinerii ratingului şi deci a banilor din publicitate. Astfel, dacă posturile private consideră potrivită difuzarea programelor educative, o vor face din perspectiva câştigului obţinut şi nu gândindu-se la binele pe care îl fac cetăţenilor.  

O tentativă de reglementare a televiziunilor private a fost iniţiativa unor aleşi de a avea un raport egal între ştirile pozitive şi cele negative. Legea (2) a stârnit reacţii drastice ale opiniei publice internaţionale, fiind considerată de către Jean-François Julliard o a€œlege retrogradă şi arhaica”, adăugând că o lege similară există doar în China (3). O lege care să reglementeze conţinutul educaţional ar avea cel mai probabil aceleaşi rezultate şi ar creea un precedent periculos în nerespectarea libertăţii de exprimare.

În ultimul rând, după ce am demonstrat că rolul educaţional este asigurat de televiziunile de stat, dorim să subliniem caracterul important în educaţie al televiziunilor private, prin aportul de informaţii negative adus. În momentul de faţă, având în vedere faptul că televiziunile private au tendinţa de a prezenta, din varii motive, în special evenimente sau cazuri nu tocmai pozitive ele prezintă unei game foarte largi de telespectatori, din diferite clase sociale exact a€œceea ce nu trebuie să faca”. De aceea, prin puterea exemplului negativ, televiziunile private ajută la educarea unei mai mari mase de populaţie, neexistând o problemă reală la acest nivel.

În concluzie, ceea ce echipa negatoare a făcut astăzi a fost să vă arate că nu există o necesitate a responsabilizarii educaţionale a televiziunilor private, din simplul fapt că acest rol este deja îndeplinit, dar şi datorită faptului că acest lucru nu este fezabil, încălcând dreptul la liberă exprimare.

1) Bogdan Enache,  22.11.2009,  Rezultate partiale exit-poll: Basescu si Geoana ar intra in turul II, RolRo,  recuperat pe 04.11.2010 de pe http://stiri.rol.ro/Rezultate-partiale-exit-poll-Basescu-si-Geoana-ar-intra-in-turul-II-491355.html


2) 25 iun 2008, Posturile tv şi de radio trebuie să difuzeze, în mod egal, ştiri pozitive şi negative, Mediafax, recuperat pe 05.11.2010 de pe http://www.mediafax.ro/cultura-media/posturile-tv-si-de-radio-trebuie-sa-difuzeze-in-mod-egal-stiri-pozitive-si-negative-video-protv-2738526

 

3) 25 iun 2008, RSF: Doar în China autorităţile impun presei o pondere egală la ştiri, Mediafax, recuperat pe 05.11.2010 de pe http://www.mediafax.ro/cultura-media/rsf-doar-in-china-autoritatile-impun-presei-o-pondere-egala-la-stiri-2739095



A2 (Alexandra Frunza)

Echipa afirmatoare va susţine în continuare că televiziunea, indiferent de natura ei (publică sau privată) are un impact puternic asupra formării oamenilor. În ziua de azi accesul la informaţie se realizeaza foarte rapid si uşor, tocmai de aceea responsabilitatea mass-mediei este de a furniza aceste informaţii in mod obiectiv si fără a le schimba continutul.

În primul rând, informarea este una din multiplele forme prin care se realizează o educaţie completă, fiind absolut necesară în dobândirea cunoştiinţei, iar cu cât aceste cunoştiinţe sunt mai complete si mai diverse cu atât transpunerea lor in practică va fi mai folositoare pentru  individ, dar şi pentru societatea din care face parte. Aşadar, putem afirma ca televiziunea, prin transmiterea de informaţie contribuie la dezvoltarea social-culturală a cetăţenilor.

Chiar dacă există televiziuni publice care au ca unic scop culturalizarea si educarea populaţiei prin diferitele emisiuni si documentare cu obiective ştiinţifice, istorice, literare sau de alte materii , ele nu au un impact relevant asupra populaţiei datorită modului neatractiv în care sunt prezentate diferite teme, iar de multe ori mesajul este greu de înţeles de majoritatea populaţiei datorită limbajului specializat. Indiferent de faptul ca aceste emisiuni asigură o arie de acoperire de 100%, majoritatea cetăţenilor preferă să platească pentru diferite tehnologii care le permit accesul la posturile de televiziune privată ,datorită modului captivant şi interesant prin care sunt abordate şi transmise informaţiile. De aceea, este foarte important şi modul în care sunt redate diferite tematici pentru ca acestea să fie accesate, vizionate şi, mai ales, asimilate.

În acest sens, echipa afirmatoare propune adoptarea unor măsuri de culturalizare maselor de către televiziunile private prin difuzarea unor informaţii de interes general ,uşor de înţeles de toate clasele sociale, prin folosirea mesajelor scurte, atractive. Mesajele de genul  "Ştiaţi că?" au un avantaj enorm datorită faptului că sunt, interesante, informative, chiar educative, iar difuzarea lor nu e costisitoare şi au un impact mult mai mare decât documentarele sau emisiunile pentru că sunt uşor de reţinut, iar dacă tema abordată prin acele mesaje este considerată interesantă atunci există şanse foarte mari ca individul sa fie dornic să aprofundeze acea temă ,utilizand şi alte mijloace (carti, e-books, ziare etc)

Echipa afirmatoare este de acord că dreptul fundamental al presei este libertatea de exprimare , iar faptul că acest drept este garantat, protejat şi asigurat de stat si de Constituţie prin articolul 30 ali. (1)  (" Libertatea de exprimare a gândurilor, a opiniilor sau a credinţelor şi libertatea creaţiilor de orice fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare în public, sunt inviolabile.") se asigură spontaneitate fluxului informaţional şi modului de trasnmitere, având ca rezultat atragerea individului spre consumul de informaţie, fapt ce ajută la creşterea numărului de persoane informate, capabile să îşi formeze o părere proprie legată de cele ce se intamplă.

Cu toate că televiziunile private nu au o obligaţie legală în a transmite materiale cu conţinut educativ, acestea au o obligaţie morală faţă de societate. O societate bine educată şi informată este şi o societate prosperă, bogată, dornică să platească pentru diferitetele forme de divertisment care îi sunt puse la îndemână,astfel prin educaţie au de câştigat, atât indivizii, cat şi firmele particulare (în cazul de faţă televiziunile private).

În al doilea rând, puterea exemplului negativ, des folosit de televiziunile private, este întradevar un mijloc de educare prin faptul că sunt prezentate realităţiile sociale, nu tocmai admirabile de către oameni. Din păcate, aceste realităţi sunt redate într-o manieră fie prea comică, fie prea dramatică. Această modalitate exagerată prin care este prezentată situaţia defapt denaturează esenţa mesajului, iar telespectatorul îşi formează o opinie eronată. O masură care poate fi luată în acest sens, o constituie temperarea dramatismului şi asigurarea unui echilibru între realitatea obiectivă şi abordarea subiectivă.

În concluzie, echipa afirmatoare a demonstrat că televiziunile private îndeplinesc funcţia educativă, însă este necesară adoptarea unor măsuri care să asigure o mai bună înţelegere a mesajului de către toate clasele sociale, iar informaţia transmisă sa fie clară si precisă, înlăturandu-se riscul unei prezentări denaturate.


N2 (Sabina Aionesei)

Poate cel mai important astăzi pentru echipă negatoare este să evidenţieze că, deşi mass media €œare un impact puternic asupra formării oamenilor” contribuie la formarea individului pe mai multe planuri, cel educaţional aflându-se printre aceste multe obiective.   

Ceea ce atât noi cât şi echipă afirmatoare am convenit este că această culturalizare are deja loc, prin intermediul posturilor de televiziune de stat, dar şi a posturilor de televiziune private, dedicate educaţiei, aşa cum a fost ea înţeleasă de către ambele echipe. Concret, echipa afirmatoare ne-a propus pe tot parcursul dezbaterii să acţionăm la un nivel general, schimbând radical unele reguli, acţiune ce nici măcar nu va garanta îmbunătăţirea stării de fapt. Din aceste motive, esenţa argumetelor echipei negatoare se găseşte în ideea de cel mult a îmbunătăţii ceva deja existent (posturile de stat) şi nu în ultimul rând, de a lasă neschimbate posturile de televiziune private dedicate culturalizării, care suplinesc într-un mod mai mult decât eficient, aşa cum a acceptat şi echipă afirmatoare, nevoia publicului de informaţii obiective şi interesante. If it ain't broke, don't fix it.

Afirmatorii ne prezintă o primă ideea comform căreia pe de o parte, televiziunile dedicate prezintă informaţii ce nu pot fi  înţelese de un public destul de larg, iar pe de altă parte aduc că dovadă a nereuşitei televiziunilor de stat chiar prin faptul că cetăţenii aleg să plătească pachete suplimentare de televiziune, ce includ şi aceste posturi ştiinţifice. De aceea, ne punem întrebarea legitimă de ce aproape toată populaţia unei ţări alege să plătească pentru vizionarea acestor programe ştiinţifice, în condiţiile în care sunt prea complicate din punct de vedere al informaţiilor prezentate. Din contra, realitatea este ca aceste posturi sunt recunoscute la nivel mondial pentru succesul cu care reuşesc că facă accesibilă ştiinţele de orice fel unui public extrem de larg, de la copii până adulţi. Pe deasupra, susţinem că televiziunea de stat are un rol crucial, deoarece completează informaţile prezentate de televiziunile particulare cu date ce ţin de cultură, tradiţia şi istoria ţării noastre, ce nu vor fi prezentate de posturile private specializate. De aceea, în condiţiile în care culturalizarea este asigurată din toate punctele de vedere, echipa negatoare a demonstrat că nu există niciun motiv pentru care am schimba acest lucru, periclitând celelalte funcţii importante ale televiziunii.

  Prin cazul prezentat, afirmatorii doresc să reglementeze practic modul în care televiziunile îşi prezintă conţinutul. Acest fapt constituie o încălcare gravă a libertăţii presei, prevăzută în articolul din Constituţie furnizat şi susţinut de afirmatori. Punctual, aceştia doresc ca posturile private să “€œtempereze dramatismul”, să difuzeze informaţii de interes general, având chiar şi un exemplu concret de titlu de ştire "Ştiaţi că?".  

Interesul televiziunilor private este producerea profitului, deci e clar că difuzează deja informaţii de interes general, ştiri, calupuri de informare etc. în vederea atragerii unui număr cât mai mare de telespectatori. Astfel propunerea nu modifică starea de fapt în niciun fel.  

Dar problema critică pe care o creează această “€œresponsabilizare” a televiziunilor este încălcarea libertăţii presei. Afirmatorii ne explică faptul că prin libertatea presei “se asigură spontaneitate fluxului informaţional şi modului de transmitere, având ca rezultat atragerea individului spre consumul de informatie”, fără să explice de fapt de ce libertatea presei nu ar fi încălcată prin reglementări asupra conţinutului. Echipa negatoare a demonstrat că prin prisma măsurilor propuse de afirmatori, libertatea presei ar fi grav afectată deoarece televiziunile private vor fi obligate să îşi prezinte conţinutul într-un anumit fel reglementat şi nu îşi vor mai putea urmări scopul, rating-ul. Astfel, acest argument rămâne în picioare.

În final, echipa negatoare face apel la respectarea dreptului constituțional, dar mai presus de toate, la menținerea lucrurilor exact așa cum sunt. Nu merită să schimbăm ceva ce deja merge foarte bine cu riscul de a distruge iremediabil alte funcții ale televiziunii, la fel de importante în dezvoltarea unei societăți echilibrate si competente. Astfel, având în vedere că televiziunile de stat și cele private care se ocupă în mod explicit cu culturalizarea populației se completează reciproc, îndeplinind foarte bine funcția educațională, suntem de părere că echipa negatoare castigă, demonstrând că nu merită să riscăm destabilizarea sistemului actual.

 



Decizia:

Mihai Pomarlan

Din păcate o dezbatere dezamăgitoare, din cauza abordării naive a echipei Afirmatoare, iar votul meu merge spre Negatori.

Cea mai importantă arie de discuţie a fost starea de fapt. Negatorii primesc multă libertate de la adversari pentru a prezenta o stare de fapt ce nu necesită schimbări. În acelaşi timp, nu este clar de la bun început ce propun Afirmatorii, iar când propun ceva în sfârşit, le rămâne prea puţin spaţiu pentru a explica şi justifica aceste propuneri, ori a contra suspiciunile echipei Negatoare cum că orice schimbare ar fi dezastruoasă.

Negatorii folosesc “libertatea presei” ca pe o formulă magică menită să oprească orice discuţie, iar Afirmatorii nu ştiu să o contreze (v. comentariul cu privire la A2). Nu asta trebuia să se întâmple.

Libertatea presei nu lasă liber unei televiziuni să emită ce vrea. Legislaţia curentă a acestei ţări impune, din cauza a felurite principii etice, diferite limite (un drept la replică trebuie difuzat integral fără alterări; incitarea la ură rasială nu este permisă; există limite orare ce trebuie respectate de diferite categorii de conţinut etc). O echipă Afirmatoare ar fi trebuit, de exemplu, să demonstreze că aceste principii, ori ceva similar, oferă acoperire morală unor îngrădiri ale libertăţii presei menite să asigure rolul educativ, să explice ce anume îngrădiri urmăreşte şi să demonstreze că starea de fapt le face necesare.

Comentarii individuale, punctaje

(Notă: am plecat de la o bază de punctare de: conţinut 12, strategie 8, stil 4. Scorul de bază este apoi modificat prin bonificaţii/penalizări, reflectate în observaţiile individuale.)

A1:

-        nu aţi interpretat moţiunea. Cum îşi vor asuma televiziunile rolul educaţional, cum ne vom asigura că-şi vor îndeplini acest rol (adică, cum le responsabilizăm)? Ce urmăriţi voi ca Afirmatori să demonstraţi? (Strategie -2)

-        <televiziunea are un impact puternic asupra dezvoltării persoanei>: acest impact ar trebui probat, nu lăsat doar la nivelul afirmaţiei că multă lume se uită mult la televizor. Varietatea de programe poate să conducă la absenţa unei direcţii de influenţă netă. (Conţinut -1)

-        care este starea de fapt? Cum se manifestă puterea formativă a televiziunii astăzi? De ce vrem să aducem schimbări? Sunt probleme relevante şi lipsesc din discurs. (Conţinut -2)

-        pierdeţi multe cuvinte explicând, repetat, ce este educaţia, în loc să vă ocupati de alte aspecte importante ale cazului (Strategie -1)

Punctaj: 18 (Conţinut 9 Strategie 5 Stil 4)

N1:

-        exprimare potenţial ambiguă: concluzia poate fi citită ca “responsabilitatea educaţională este deja îndeplinită, iar responsabilitatea educaţională nu este fezabilă”. Aveţi grijă, când substituiţi o expresie cu alta, să fie clar cine ce reprezintă. (Stil -1)

-        necoerenţă a viziunii Negatoare. Până la urmă, televiziunile private au sau nu rol educativ? Toate? În orice emisiune? (Strategie -2)

Punctaj: 21 (Conţinut 12 Strategie 6 Stil 3)

A2:

-        <televiziunile de stat nu prezintă informaţiile într-un mod atractiv>: argumentul nu vă serveşte cauza. De ce ar fi mai presus televiziunile private? Respectiv, dacă ele ar putea fi, de ce n-ar fi şi televiziunile de stat capabile de a fi interesante? (Conţinut -1)

-        <”ştiati că”>: nu se demonstrează un impact real al acestor mesaje dincolo de a afirma pur şi simplu că ar fi interesante (în loc de, de exemplu, supărătoare şi uitate imediat) (Conţinut -1).

-        <libertatea presei => … => om informat>: argumentul este cel mult irelevant pentru cazul Afirmator, deoarece nu justifică vreo măsură adusă de echipa Afirmatoare (Conţinut -1). Nu răspunde atacului Negator (ei susţin că principiul libertăţii de exprimare ne opreşte de la a da 'indicaţii' televiziunilor cu privire la conţinut; acest argument Afirmator nu-i contrazice). (Strategie -1)

-        <obligaţie morală de a educa>: o simplă afirmaţie contestată anterior de Negatori, deci care necesită un nou raţionament pentru a o susţine (Conţinut -1). Trădează o necoerenţă a viziunii Afirmatoare: vrem să impunem ceva (şi) prin lege sau lăsăm totul la latitudinea conştiinţei fiecăruia? (Strategie -1)

Punctaj: 18 (Conţinut 8 Strategie 6 Stil 4)

N2:

-        <”ne punem întrebarea legitimă” şi împrejurimile>: nu înţelegeti argumentul Afirmator. Ei spun că televiziunile de stat nu au priză la public; nu se referă la alde Discovery. Nu-mi spuneţi că şi televiziunile de stat au/pot avea/trebuie să aibe priză la public, ceea ce ar fi fost o replică legitimă la argumentul Afirmator. (Conţinut -1)

-        recomand ca fie îmi explicaţi coerent viziunea echipei Afirmatoare, fie observaţi explicit necoerenţa acesteia. Este ciudat să încheiaţi un paragraf cu “astfel, propunerea [Afirmatoare] nu modifică starea de fapt” şi să începeţi următorul cu “Dar problema critică pe care o crează această responsabilizare este încălcarea libertăţii presei”. Vorbiţi cumva de propuneri diferite ale echipei Afirmatoare? Sau încercaţi să demonstraţi că legea de azi din România încalcă libertatea presei? Nu lăsaţi asemenea ambiguităţi. (Strategie -1, Stil -1)

Punctaj: 21 (Conţinut 11 Strategie 7 Stil 3)

A1 -> 18 puncte
N1 -> 21 puncte
A2 -> 18 puncte
N2 -> 21 puncte
Castiga echipa:

1337 (negatori)


Vrem parerea ta! Pentru asta, trebuie sa te loghezi.

Un proiect
Ardor
Finanțatori
Open Society Foundation
MemoPlus
Parteneri
Policy Center
British Council
Europuls
Ce-Re
Prime Romania
Centrul pentru jurnalism independent
Aisec
Cogitus
Foreign Policy
Elsa
Voluntari pentru idei si proiecte
Trust
Leap
Asociatia young initiative
Asjc
Osut
Susținători Parteneri instituționali
Parteneri media
HotNews
Romania Pozitiva
Think Outside The Box
Carevasazica
Studentie.ro
startub.unibuc.ro
Iasi fun
Ziarul de Iasi
KissFm
Acest proiect este finantat cu sustinere din partea Comisiei Europene. Aceast publicatie [comunicare] reflecta doar vederile autorului, iar Comisia nu poate fi facuta responsabila pentru utilizarea informatiei pe care o contine.