Login  Register
Email:

Pass:

forgot password?

Email:

login?

Vot public initial Discurs Andreea Nistor Discurs Stefania Heler Discurs Claudiu Mesaros Discurs Vot public final

Timisoara, Universitatea de Vest, 9 decembrie 2010, ora 16

Echipa afirmatoare: Andreea Nistor – studenta Facultatea de Comunicare si Claudiu Mesaros- prodecan Facultatea de Stiinte Politice, Filosofie si Stiintele Comunicarii

Echipa Negatoare: Stefania Heler – studenta Facultatea de Medicina Generala si Marcel Tolcea, profesor Facultatea de Jurnalism, publicist.

moderator: Liviu Herman - trainer ARDOR 

 

Andreea Nistor (Afirmator 1)

Am să rezum pe scurt ceea ce îmi propun eu împreuna cu domnul profesor Mesaros să vă prezentăm. Ce credem noi pentru moțiunea de astăzi este că dincolo de scopurile imediate ale televiziunilor private, care sunt de exemplu funcția de divertisment, funcția pe plan social - pe care toate televiziunile o au, credem că este foarte importantă [și ar trebui să o facem și mai importantă de acum încolo] funcția educațională.  Și în urmatoarele minute o să vă explic ce înțelegem noi prin moțiunea de astazi și cum ne dorim ca televiziunile private să se implice mai mult în educatia populației.

Când ne gândim la cum ar putea sa facă asta, avem mai multe raspunsuri -din punctul nostru de vedere - și o sa le înregistrez cu cateva exemple: primul exemplu ar fi ca televiziunile private ar putea să se implice mai mult campanii de ajutorare, campanii de caritate si campanii de dezvoltare a comportamentului. De exemplu, ne dorim ca televiziunile private să facă mai multă educație prin mesaje, ne dorim să vorbească mai mult despre cum ar trebui sa arate o alimentație corectă, despre igiena personala,  despre moderația in consumul de alcool și de tutun, sau despre cum ar trebui să ne gestionăm investițile personale pe timp de criză. Și ultimul exemplu, foarte important, ne-ar placea să existe niște norme oficial recunoscute de către stat cu privire la frecvența și conținutul educative care este difuzat săptămânal în grilele de program de la TV. Cum asta? O să vă dau un exemplu, în America în 1996 și 1997 exista reglementarea statului care spunea fiecare televiziune să difuzeze minim 3 ore de conținut educativ si instructiv la televizor pe săptămână și este obligată ca în colțul ecranului să aibă o bulină în care să scrie E.I. ca populația să stie că astea sunt emisiunile cu conținut instructiv si educativ.

O să trec mai departe la argumentele pe care vi le vom prezenta astăzi ca să suținem această moțiune.

Primul argument e “fața ascunsă a televiziunii”. Probabil că în momentul în care ne uităm la televizor, fiecare dintre noi nu ne gandim că televiziunea este cel mai important mijloc de promovare a tot ce există pe lumea asta. Ne uităm la televizor, ne uităm des și ne uităm mult. Statisticile ne arată ca ne petrecem ore în șir saptamanal făcând asta, uitându-ne la acea cutie neagra. Dincolo de asta, fiecare companie care vinde un produs pe lumea asta dorește să îl vândă și pentru ca mulți oameni se uită la televizor, doreste să-l vândă prin intermediul televizorului. Un producător de televiziune american a spus odată “tot ceea ce face compania mea face este pur si simplu sa pregătească creierul persoanei /consumatorului care se uită la televizor ca să poată cumpara din ce in ce mai multe produse Coca-Cola” De ce? Pentru că chiar și atunci când nu avem publicitate și ne uităm numai la o emisiune sau la un film, ceea ce se intamplă e că televiziunile ne furnizează mesaje relaxante, emisiuni de divertisment, toate astea ca să ne pregătească psihologic mintea pentru pauzele publicitare în care urmează acele reclame la Coca-Cola, cu sticla din care curge sucul in pahare mari, o pungă de popcorn și așa mai departe. Ăsta e un lucru la care nici unul din noi nu se gândește când se uită la televizor; dacă am sta să analizam cu adevarat ce face televiziunea cu noi, răspunsul ar fi: ne emite mesaje care ne fac să cumpărăm mai mult, să cumpărăm ceea ce vor oamenii care sponsorizează reclamele și care plătesc ca să aibă reclamele la televizor; să crească numarul de consumatori din ce în ce mai mult, pentru produse care nu ne trebuie sau nu sunt indispensabile existenței noastre.

Vă uitați la televizor, vă informați despre candidați, urmariți emisiuni cu dezbateri publice în care să-I vedeți pe fiecare dintre ei, urmariți ce se spune despre ei. În momentul în care o să vă alegeți un frigider sau în momentul în care cumpărați o înghețată, o faceți după ce v-ați uitat la televizor și după ce v-ați informat de acolo cu privire la asta, dupa ce ați fost într-un fel sau altul educați de catre mass media. Faptul că mass media ne transmite valori, mesaje, principii, toate astea fac parte din educatie. Educatia nu este doar formare, și nu o primim doar aici in amfiteatre, educația este o chestiune cu care intri permanent în contact în fiecare zi. Foarte important de înțeles este  ca fără sa ne dăm seama, mass media ne educă astfel încât să genereze în gândul nostru un anume comportament pe care ea și-l dorește.

Ce generează mass-media?

Generează gustul pentru mediocritate; în momentul ăsta, dacă ar fi să ne uitam la emisiunile pe care le găsim la orele de maximă audiență la televizor, cu siguranță nu sunt emisiuni culturale, nu vorbim despre jazz, nu vorbim despre calatorii, destinații pentru vacanță și asa mai departe. Promovează non-valorile, gen “haideți să ne uităm la Monica Columbeanu”.

Dacă nu iti mai placea publicul din orașul tău și locuitorii din orașul în care aveai fabrica, pur și simplu mutai fabrica în alt oraș. În momentul ăsta, ne confruntăm cu urmatoarea teorie: locul este limitat, nu avem unde să ne extindem corporațiile mai mult decât am facut-o deja, am ajuns în toate colțurile planetei, fabricăm obiecte peste tot în lume, e cazul să investim în oamenii care se află acolo unde noi ne desfăsurăm activitatea, e cazul să ne fidelizăm publicul - dacă suntem un post privat de televiziune și e cazul să investim în asta.

Ce înseamnă asta pe scurt? Responsabilitatea unei companii. Asta trebuie să faca massmedia care doreste să nu evite să fie atemporală, pentru ca ăsta e trendul cu care ne confruntăm acum și ăsta e viitorul unei companii care peste timp va deveni competitivă care dorește să-și păstreze publicul, doreste să devină credibilă și importantă. Putem să vedem ca cea mai mare diferență între ele este credibilitatea, și cred că sunteți de acord cu mine.

 

 

Cross 1

Stefania Heller: Aș vrea să te intreb un lucru: Cât de mare este în momentul de față interesul publicului față de cultură?

Andreea Nistor: Cred că îmi dau seama unde vrei sa bați, vrei să spui că în momentul ăcesta mass-media încearcă să difuzeze ceea ce se vinde și ceea ce caută publicul.  Raspunsul meu la chestia asta este că în același timp o persoană care se uită foarte mult la televizor [chiar și la ore de varf la ProTV și se uită la aproape orice, chiar în momentul în care aici am conținut important cultural], în același timp, dacă o întrebi ar spune “măi n-am la ce să mă uit.” Poate m-aș uita și la altceva, dar nu prea am opțiuni, asta pentru că în marea majoritate a cazurilor, televiziunile private furnizează numai asta. Drept pentru care dacă, în masă, toate televiziunile și-ar schimba un pic grila de programe, ar crește puțin conținutul educativ difuzat, cred că consumatorii n-ar avea de ales pur si simplu si s-ar uita la chestiuni puțin mai inteligente decât “Te pui cu blondele”.

Stefania Heller: Există în momentul de fața televiziuni care să aibă conținuit exclusiv cultural?

Andreea Nistor: Categoric exista, însă ce vrem noi este ca acele televiziuni care au audienta mare, gen Antena1, Realitatea, OTV și asa mai departe, ar trebui și ele sa se ralieze la această regulă tocmai pentru că ele au mai mult acces la populație decât Discovery Channel sau TVR Cultural, tocmai pentru că ele intră mai mult in casa noastră și sunt un fel de “musafiri” mai mult decât TVR Cultural și Teleenciclopedia, e și de datoria lor să difuzeze și conținut educațional.

Stefania Heller: Crezi tu că îl împiedică pe telespectatorul de zi cu zi să nu schimbe postul de pe “Te pui cu blondele” pe un balet pe TVR Cultural?

Andreea Nistor: Cred că acum vorbim despre extreme. E clar ca un anumit conținut educațional nu înseamnă numai balet și numai opera, la care nici eu nu m-aș uita toată ziua; înseamna un “Te pui cu blondele” cu un limbaj mai puțin vulgar, mai puține injurii și atacuri la persoană. Pe de altă parte, dacă vorbim de copii spre exemplu care își petrec o cantitate de timp imensă în fața televizorului cu siguranță, ei nu vor schimba canalul și sunt acele persoane care sunt lipsite de aparare în fața televiziunii.

 

Stefania Heler (Negator 1)

Mă simt puțin ciudat sa stau într-un amfiteatru de partea asta a baricadei de obicei sunt undeva în randul 4-5 și scriu de zor, dar asta se întamplă la mine la facultate.  Am tot vorbit despre faptul că ar trebui să avem un conținut cultural mai mare. Am anticipat puțin ceea ce vroiam să spun în discursul meu la nivelul cross-ex-ului si am întrebat de ce nu sunt accesate aceste programe cu conținut exclusiv cultural. Pentru că telespectatorul de rând are nevoie și de cultura și de educație și de programe de divertisment și de teleshopping pentru cei care gustă așa ceva, de programe variate. Ei bine în momentul de fata, grila de programe are atât de multe încat putem să satisfacem toate aceste grupuri. Eu cred că problema este cu totul alta, problema nu este că nu avem oferta suficient de mare în programe educaționale în programe culturale, problema este că oamenii nu sunt deschiși în momentul de față pentru așa ceva. Că românii din păcate preferă să urmarească emisiuni mediocre, că urmaresc emisiuni de maximă audienta unde este promovat prostul gust. Haideți să nu ne ascundem dupa deget, ”nu, noi ne-am uita la balet, am urmări opera, am urmări emisiuni despre o dieta sănătoasă” și așa mai departe. Întradevăr oamenii de cele mai multe ori utilizeaza televiziunea ca un mijloc de divertisment și atunci le este mult mai ușor să se relaxeze urmărind o emisiune mediocră decât să urmarească un act dintr-o operetă.

Apoi ne-au vorbit că trebuie să implementeze aceste mesaje care să promoveze un consum moderat de alcool, o alimentație sănătoasă. La nivelul Banatului “consumați sare iodată ” nu se poate aplica. De ce? Pentru ca consumăm de 2 sau de 3 ori mai multă sare iodată decât avem nevoie. Cam la ce ar duce toată chestia asta? Probabil ați văzut de multe ori persoane grase cu gușa respectivă, gușa nu vine neaparat de la grasime, gușa vine de la afecțiuni ale glandei tiroide. Consumul excesiv de sare iodată determină acumularea de iod la nivelul glandei tiroide și va determina în timp hipotiroidism, ceea ce e o afecțiune foarte, foarte gravă. Sper că nu v-am plictisit foarte tare cu detaliile medicale vă dadeam doar un exemplu cam cât de nociv poate sa fie un astfel de mesaj transmis la nivelul televiziunii. Ne mai vorbea despre faptul că ar trebui să existe niște norme oficiale pentru că televiziunile să treacă dincolo de această “față  ascunsa” și să nu ne mai păcălească cu “consumați Coca-Cola”  arătând un tip însetat și să te regasești și tu în personajul respectiv.

Dincolo de toate astea, nu cred că în Romania am putea să facem un lucru ca ăsta. De ce? Pentru că televiziunile private au catigat în ‘89 un lucru foarte important și anume libertatea. Și nu mi se pare normal ca atâta timp cât ți-ai câștigat libertatea să acționezi la nivelul ăsta și sa le impui un anumit program pentru că, poate aparent nu e nimic grav, dar facem un compromis: împunandu-le acum ceva, vom avea posibilitatea să le impunem și altă dată. Încet, încet începem să tăiem din aceasta libertate care chiar dacă am impune lucrurile astea ar fi cu atât (arată distanța dintre 2 degete) mai mica, am facut rabat la ceva ce ar trebui să fie de neclintit. În același timp această problemă s-ar putea traduce ca fiind o problemă de tip cerere-ofertă. Avem o ofertă destul de larga care cuprinde toate genurile de programe, însă cererea pentru aceste genuri de programe este redusă. Nu putem să marim această ofertă, nu are rost să marești ceva care nu se cere. E ca și cum am avea un medicament foarte bun care s-ar putea să vindece răceala, dar sunt prea puțini oameni raciți, noi ce am face nu am face decât să mărim cantitate de medicament și astfel să credem că vom rezolva problema. Problema este la a deschide gustul oamenilor spre educatie si asta nu se face la nivelul televizorului - pe care marea majoritate îl consideră un mijloc de divertisment și informare la nivel de programe de știri. Această educație trebuie să se faca dincolo: de familie, de școala, trebuie să se facă în mod direct adaptată la nevoia fiecarui cetățean. Abia atunci am putea să vorbim de o oarecare responsabilizare.

Vă mulțumesc.

 

Cross 2

Claudiu Mesaros: Susțineți cumva că între umorul ca gen și non-valoare ar trebui să înțelegem o egalitate?

Stefania Heller: Din punctul meu de vedere, umorul de calitate ar trebui să aibă locul lui, dar din păcate ceea ce observ la societatea românească din ziua de azi, umorul de calitate nu este valorificat și nu este apreciat, probabil că nu este înțeles, din punctul meu de vedere. Marcel Tolcea: Educația nu se face în fața televizoarelor. Cordel a fost întrebat în 1924 despre toleranță: “Unde e toleranța?” și Cordel a spus pentru toleranță există casă specializată. Pentru educație există locuri specializate, dacă educația se va face la televiziune riscăm să-i facem de râs pe profesori, pentru că educația în România este atât de jos încat nu trebuie mare lucru încat să nu mai rămână nimic din ea.

Claudiu Mesaros: În ce e specializată mass media?

Marcel Tolcea: În opinia mea, specializarea televiziunii este entertainment, în nici într-un caz, din pacate, în educație. Funcția educativă se referă nu la educație, ci mai degrabă la influența pozitivă. Între influența pozitivă și educație există o foarte mare diferență. Noi putem să fim influențați pozitiv de televiziune însa la nivelul raporturilor educației sociale.

 

Claudiu Mesaros (Afirmator 2)

Primul argument era faptul că televiziunea este un fel de “musafir” al nostru, “musafir” nu nepoftit e adevărat, pentru ca noi ne-am cumpărat un televizor, dar un musafir căruia i-am spune “musafirul cu cagula” și știți cagula are 2 semnificații una negativă atunci cand ești atacat de cineva și una pozitivă atunci când este vorba de un serviciu specializat în protecție personală. Chestiunea este că televiziunea poarta o cagulă a carei identitate nu o știm. Trebuie să păstrăm o anumită prudență față de această cagulă, e adevarat că avem telecomanda , dar până mutăm canalul s-ar putea să vedem niște imagini sau să auzim niște mesaje pe care nu ni le-am dorit. În sensul acesta spunea colega mea că reglementarea legală și poate instituirea unor agenții de control care pot fi guvernamentale, dar pot fi și non-guvernamentale, asemenea cazul asociatiei americane a brokerilor care colaborează foarte bine cu autoritățile de stat și care duc la autocenzură.

Vreau să insist asupra faptului că producțile de entertainment, puteți să le numiti infotainment precum Discovery, pot aduce un plus dacă sunt de calitate, deci entertainment-ul de calitate poate exista.

Aș insista mai mult pe ultima parte a ceea ce s-a adus aici, și anume faptul că există specialiști în marketing care atrag atenția în ultimii ani apupra faptului că viitorul aparține acelor corporații care vor avea tupeul să spună “produsul meu este la fel de bun sau de prost ca și produsul concurenței, doar că eu vorbesc mai frumos cu consumatorii”. Asta ar fi un sens al asumarii responsabilitații sociale a corporațiilor, și nu ma refer aici la un producator de bere care mă sfatuieste să consumam produsul lui cu moderație, mă gandesc la faptul că un canal de entertainment să ne sfătuiască sa îl consumăm cu moderație sau să nu facem abuz de expunerea proprie sau a unui membru al familiei la un anumit tip de imagini. Asta nu este compatibil cu libertatea și cu caracaterul de corporație, de investiție privată a canalului respectiv, nu poate fi negat faptul că oricum exista niste obligații legale de distribuire a emisiunilor după ore, după varste și asa mai departe, ar fi înbunatățite cu niște mesaje pozitive comparabile, îmi place mie să spun, cu felul cum își asuma [asta] autoritățile de stat care încasează taxe și amenzi, uneori te duci și faci ca un boschetar că trebuie să te apleci la un ghiseu situat jos. În cazul nostrum, te duci și poți să stai drept, demn și să vorbești cu persoana din spatele ghișeului fără să te doară coloana vertebrală; diferența între a-ți asuma minimala obligație legala, de a asigura [doar] gaurica aia prin care eu vorbesc cu funcționarul sau să fac puțin mai mult și să nu ma oblige să mă umilesc cu 20 de persoane în spate. Există o diferență între atitudine și cred că produsul se vinde mai bine în cazul al doilea.

Aș face trimitere la o campanie riscantă până la urmă, pentru vanzari, campanie în urma cu câțiva ani în România în care mesajul era “Faci ce vrei, dar știi ce faci”. Ceea ce însemnă că într-un fel ni se limita, eram atenționați că există o anumită limitare la adresa unei practici și totuși o încurajare din punct de vedere cultural.

Vă mulțumesc.

 

 Marcel Tolcea (Negator 2)

Nimeni nu vrea să îi sune telefonul decât cu ring-ul lui, nimeni nu se uită la televizor decât la programul la care îi place, nimeni nu ascultă jazz dacă vrea să asculte manele. Traiască manelele, mă fac ambasadorul universal al tuturor manelelor din lume. Și vă spun urmatorul mesaj: fac parte din cei 1% care nu asculta manele. Cine sunt eu să spun că tu nu trebuie să asculți manele? Că gustul meu e mai bun ca gustul tau? Cine stabilește în comisia respectivă ce programe să intre pe televiziune ca să ne educam? Cine-i omul ăla? Cine-i persoana care stabilește criteriul axiologic? Cine e persoana care spune că trebuie să mă uit la ceva și să-l pun în program? Dacă sunt o televiziune de stat zic, e minunat.

Eu mi-am deschis un magazin alimentar în 1992, stiți ce vroiam să vindem? Să vindem suncă presată.Am dat faliment. În cartier se caută marele prinț al caltaboșului. Omul consumă, cumpară, vine acolo unde dorește să ia ceea ce are el în obicei. Desigur, a spune ca suntem o echipa împotriva dorinței de educație este cu totul și cu totul exagerat, noi însa înțelegem acest tip de implicare nationala, ca unul de cenzurare a exceselor care sunt evident nocive la nivelul societații și în al doilea rand, un tip de construire a unui mental social sănătos. Filmele lui James Bond în care personajul în 1970 intra în masină și își punea centura de siguranță au creat un efect educativ mult mai mare decât orice înseamna un discurs pedagogic mediat. Împotriva acestui tip de discurs noi spunem un “nu” hotărât.

 

 

 

 

Un proiect
Ardor
Finanțatori
Open Society Foundation
MemoPlus
Parteneri
Policy Center
British Council
Europuls
Ce-Re
Prime Romania
Centrul pentru jurnalism independent
Aisec
Cogitus
Foreign Policy
Elsa
Voluntari pentru idei si proiecte
Trust
Leap
Asociatia young initiative
Asjc
Osut
Susținători Parteneri instituționali
Parteneri media
HotNews
Romania Pozitiva
Think Outside The Box
Carevasazica
Studentie.ro
startub.unibuc.ro
Iasi fun
Ziarul de Iasi
KissFm
Acest proiect este finantat cu sustinere din partea Comisiei Europene. Aceast publicatie [comunicare] reflecta doar vederile autorului, iar Comisia nu poate fi facuta responsabila pentru utilizarea informatiei pe care o contine.