Login  Register
Email:

Pass:

forgot password?

Email:

login?

Afirmator 1 Negator 1 Cross afirmator-negator Afirmator 2 Negator 2 Discutie cu publicul 1 Discutie cu publicul partea a 2-a

Dezbatere publica Timisoara, Facultatea de Stiinte Policite a Universitatii de Vest

Luni 9 aprilie 2012, ora 18.00

 

„E timpul să decriminalizăm pirateria online?”

 

Echipa afirmatoare:  Alina Gavra si Alin Sava

Echipa negatoare: Alina Babolea si Adina Fometescu

Moderator Emanuel Copilas

 

 

Alina Gavra discurs A1

Vă mărturisesc că mă simt ca David în faţa Inchiziţiei pentru că urmează să susţin un lucru pe care ştiu că toată lumea îl crede undeva înauntru, îl practică, însă avem o mică reţinere să ne asumăm acest lucru: DA, este timpul să decriminalizăm pirateria online.

Înainte de a prezenta argumentele haideţi să vedem ce înseamnă “decriminalizare”. “Decriminalizarea” reprezintă reducerea sau abolirea totală a penalităţilor criminale, însă cu posibilitatea de a aplica anumite amenzi, pe baza unor reglementări stabilite. Aceasta reflectă nişte schimbări sociale şi morale atunci când societatea nu mai consideră un fenomen ca fiind o crimă. Facem precizarea că, în acest caz, susţinem pirateria online pentru uzul şi consumul personal al utilizatorilor, dar nu pentru  comercializarea produselor online.

Pe de altă parte, după cum ştim, “pirateria pe internet” reprezintă duplicarea şi distribuirea ilegală a materialelor protejate de drepturi de autor pe internet.

De ce suntem de acord sa decriminalizăm pirateria online? Pentru că, dragii mei, acest concept de piraterie online vazut ca şi o crimă este de fapt un construct social bine creionat si promovat de marile corporaţii, marile case de discuri care au profituri şi interese financiare de a face acest lucru, în destrimentul nostru, al consumatorilor, a societăţii. Deoarece pirateria online este cea care a propulsat societatea, cea care a dus la un progres. De ce? Gândiţi-vă la contextul învăţământului superior, la un cadru academic. Gandiţi-vă la câte cărţi, articole ştiinţifice aţi avea voi acces ca şi studenti sau ar avea profesorii noştrii acces. Câte softuri aţi putea utiliza dacă ar trebui să le plătiţi de fiecare dată şi ce ar insemna acest lucru pe planul dezvoltării noastre personale si academice? Pe planul promovării culturale, si al divertismentului nici nu vreau să intru în detalii în ceea ce priveşte răsfrangerea numărului de filme pe care putem să le vizualizăm  şi să ne bucurăm zi de zi. Mă voi lega strict de un mit, şi anume acel mit al bieţilor autori cărora li se fură proprietatea intelectuală. Haideţi să nuanţăm puţin lucrurile, haideţi să ofer unele exemple care probabil nu sunt foarte cunoscute pentru că nu toată lumea are interesul să le promoveze.

Dintre cei mai cunoscuţi autori, Paulo Coelho este cel care afirmă ca după ce cărţile sale au fost piratate a avut o creştere fulminantă in vânzarea de cărţi. În cazul cinematografiei, filmul “A man on Earth”, probabil ca nu aţi auzit de el, dar este acel film, o producţie foarte mică din punct de vedere bugetar, care in doar două săptamâni după ce a fost postat la liberul acces pe internet a trecut de la locul 11256 ca şi popularitate pe IMDB (n.a. Internet Movie Data Base) la locul 5. Ce înseamnă acest lucru: înseamnă că publicul este cel care a avut acces, a reuşit sa testeze şi să valideze calitatea unui produs. Ce s-a întamplat mai apoi? La fiecare două mii de utilizatori care au downloadat ilegal filmul, douăzeci de mii de alţi oameni au fost in cinematograf, au cumpărat bilete şi produs vânzare filmului. Voi reveni de unde am venit: companiile sunt cele care au interesul de a promova această imagine total negativă a pirateriei. Nu negăm anumite pierderi pe care aceste companii le înregistrează, însă ceea ce este important e că trebuie să menţinem nealterat rolul original al internetului, şi anume accesul liber la informaţii, o reţea deschisă tuturor, prin care noi ca şi consumatori avem dreptul de a alege ceea ce vrem sa consumăm. Restul lucrurilor se vor reglementa in timp. Acesta a fost validat si revalidat până acum. Faptul că cel mai mare tratat contra pirateriei online, ACTA, nu a trecut în Parlamentele Nationale şi nici măcar la nivelul Uniunii Europene reprezintă însuşi faptul că societatea nu doreste să i se restricţioneze un drept fundamental, anume cel de acces la informare şi la libertatea de a alege ceea ce vrea să consume.

Întrebare Adina Fometescu:

Care e diferenţa între a fura un CD dintr-un magazin şi a downloda muzică pe internet?

Răspuns Alina Gavra:

În primul rând, a downloada o melodie nu implică o pierdere directă, sub formă materială, financiară, cum ar reprezenta acest furt din magazin. Este foarte important de înţeles faptul că asistăm la o schimbare de paradigmă. Faptul că mai vedem azi CD-uri în magazine este un lucru ce se menţine datorită unor tendinţe din trecut.

Întrebare Adina Fometescu:

În momentul în care eu downloadez un produs şi nu mai am interesul de a-l cumpăra nu consideraţi că respectiva companie va pierde acea sumă de bani?

Răspuns Alina Gavra:

Exact. Foarte bine aţi spus compania respectivă va pierde, şi companiile pierd bani...

Întrebare Adina Fometescu:

Multumesc frumos. Dacă în momentul de faţă dispunem de site-uri de ştiri care sunt libere tuturor cum periclitează această piraterie online dreptul la informare?

Răspuns Alina Gavra:

Este o abordare foarte generală şi inoculată oarecum pentru că acest liber acces la ştirile de la PRO TV sau de la orice alt canal nu sunt atât de libere şi nu sunt atât de neconstrânse politic. Faptul că eu vreau să citesc un articol din „The Economist” şi să pot face acest lucru gratuit îmi permite să-mi fac o viziune de ansamblu neconstrânsă asupra lumii. Eu vreau să am acces la orice informaţie, nu doar la 3 canale care îmi oferă nişte informaţii politizate.

Întrebare Adina Fometescu:

Dar în momentul de faţă majoritatea site-urilor de ştiri sunt gratis. De ce periclităm dreptul la informare?

Răspuns Alina Gavra:

Pentru că sunt foarte multe informaţii care momentan se oferă doar contra cost, chiar acest site al „The Economist” îţi permite să vizualizezi doar un număr limitat de ştiri...

Întrebare Adina Fometescu:

Şi cum aţi aflat despre acest site?

Răspuns Alina Gavra:

Păi datorită tehnologiei, şi este un lucru bun că aceste instrumente, cumva ilegale, funcţionează. Hai să luăm cazul Wikileaks. Dacă voi spuneţi că pirateria este o crimă şi că nu ar trebui niciodată să ajungem la anumite informaţii, nu am ajunge la unele informaţii la care astăzi am ajuns şi nu am avea presiunile care s-au pus datorită acestui site.

Întrebare Adina Fometescu:

Dacă unele companii folosesc pirateria online ca şi strategie de marketing, este justificat să obligăm toate companiile să o folosească?

Răspuns Alina Gavra:

Sub nicio formă nu vom obliga noi, ca şi consumatori, pe nimeni; piaţa este cea care decide exact. Produsele de calitate vor rămâne, celelalte au tot dreptul să se piardă.

 

Discurs Alina Babolea N1

 

Mă bucur că ne-am adunat aici pentru tema aceasta. Am să încep prin a clarifica într-un fel două lucruri care s-au suprapus. A existat o confuzie in ceea ce ne-a fost prezentat până acum şi aici mă refer la două aspecte: O confuzie între ce înseamnă tehnici de marketing, de promovare a produselor, a operelor, a tot ceea ce practic e proprietate intelectuală (deci cum promovăm) şi pirateria online, pentru că mare parte din discursul anterior a fost axat cumva asupra acestui fapt: că de fapt, faptul că se piratează online, adică se downloadează gratuit şi fără drept şi ilegal, cum spuneau în definiţia  pe care ne-au prezentat-o, este în final o tehnică de marketing, şi că în felul acesta practic există un câştig al companiilor care au lansat acele produse, există un câştig al autorilor respectivelor produse şi că toată lumea ar fi fericită în contexul aceasta pentru că, de fapt, ne spun ei, tot ceea ce se întâmplă e o promovare. Că dacă downloadez un film până la urmă tot merg nişte oameni la cinematograf că „s-a făcut mare vâlvă” pe el şi a avut multe downloaduri. Acesta este un aspect şi mă voi concentra puţin asupra lui.

După cum aţi văzut şi în întrebările adresate mai devreme, se spunea cumva că nu putem obliga toate companiile să aplice o astfel de tehnică de marketing. Întrebarea este: e pirateria online o tehnică de marketing? Sau: Cu ce drepturi o putem numi astfel şi o putem legaliza? Că unele companii, că unii autori (ni se dă exemplul lui Paulo Coelho), aleg să îşi distribuie gratuit opera e una, că acea operă este duplicată şi distribuită ilegal e cu totul altceva. Adică aici intervine dreptul la liberă alegere: e dreptul meu ca şi companie producătoare de software, de exemplu, să distribui un soft open source, sau să oblig utilizatorii care au nevoie de el să-l cumpere. Deci partea cu politica de marketing care e atinsă si obiective de marketing care sunt atinse prin piraterie online este de pus sub semnul întrebării.

Ce-a de-a doua parte a discursului anterior era concentrată asupra diferenţei între accesul liber la informaţie şi piraterie: O confuzie din nou deoarece dacă s-ar interzice downloadurile, ... ce se downloadează de fapt? Muzică, filme, softuri de operare etc. Cam despre aceasta vorbim. Nu vorbim despre interzicerea accesului pe site-urile de ştiri, nu vorbim de interzicerea accesului la articole de specialitate. Nu. Vorbim de descărcarea acelor lucrări care sunt muncite, cum era exemplul din întrebarea colegei mele: „Care e diferenţa între a fura un DVD cu un film dintr-un magazin şi a-l downloada ilegal de pe internet?”. Practic nu e nicio diferenţă. E aceeaşi daună adusă autorului sau casei respective de film.

Şi revenim deci, incerc să subliniez: accesul la liberă informaţie nu înseamnă să downloadezi filme si muzică de pe internet, nu să downloadezi jocuri, nu să downloadezi programe de operare. Accesul la liberă informaţie înseamnă să pot să accesez acele lucruri care mă privesc fiind de interes public, ori pirateria online nu se referă la aceste lucruri de interes public cum că ar fi interzise. Vis-á-vis de ACTA trebuie menţionat că ACTA e o metodă de implementare. Practic nu ne referim la această temă discutând-o prin perspectiva ACTA. Faptul că ACTA nu a fost aprobată în unele tări nu înseamnă că, in sine, incriminarea pirateriei ar trebui amendată.

Noi sustinem astfel două argumente şi anume: în primul rând, trebuie protejat dreptul de autor pentru că incurajează creativitatea; odată ce protejezi dreptul de autor ai rezultate mai bune şi, în al doilea rând, trebuie amendată pirateria online pentru ca aduce daune economice majore şi aici sunt doar cateva cifre pe care le prezint: 95% din melodiile pe care le ascultăm sunt descărcate ilegal, 42% din programele cu care lucrăm sunt descărcate ilegal la nivel mondial, ceea ce aduce daune marcante: vorbim de pierderi anuale în industria muzicală de 13 miliarde de dolari, vorbim de locuri de muncă pierdute din această pricină şi în urma statisticilor se ajunge la o valoare fulminantă de 71 de mii de locuri de muncă.

 

 

Întrebare Alina Gavra:

Vă mulţumim frumos pentru discurs. Am înţeles că sunteţi cadru didactic şi voiam să vă întrebăm dacă vreodată aţi dat vreo carte studenţilor sau vreun articol ştiinţific fără ca aceştia să plătească drepturile de autor, şi dacă da, de ce credeţi că a fost moral acest lucru?

Răspuns Alina Babolea:

A fost funcţional.

Întrebare Alina Gavra:

Pe de altă parte, vorbeaţi despre o imagine a industriei muzicale într-o formă foarte apocaliptică. Cum vă puteţi explica diversificarea şi cizelarea produselor muzicale, şi continuarea înregistrării unor succese fabuloase a unor formaţii, chiar şi în condiţiile în care muzica le este piratată?

Răspuns Alina Babolea:

Este o variantă pe care unii o aleg: acea de a-şi promova prin diverse metode produsele, dar nu poate fi implementată la nivelul tuturor companiilor. De asemenea, nu există o legătură directă între succesul fulminant al unor companii/artişti şi pirateria online. Însă, în momentul în care ducem la extrem lucrul acesta şi se ajunge la pierderi înregistrate şi vizibile, lucrurile sunt destul de grave. Asta nu înseamnă că e o imagine apocaliptică, înseamnă doar că e un semn de întrebare şi că incriminarea pirateriei ar duce la câştiguri mai mari şi la dezvoltarea industriei.

Întrebare Alina Gavra:

Înţeleg, din ceea ce aţi spus, că e de preferat să investim în această industrie muzicală chiar şi în detrimentul accesului la informare, la cultură al societăţii per ansamblu. Consideraţi că ar fi benefic?

 

Răspuns Alina Babolea:

Accesul se păstrează în continuare. Atâta doar că, aşa cum spuneaţi dumneavoastră, nu va mai fi un acces ilegal, pentru că ne spuneaţi, definiţia pirateriei online ca fiind „duplicarea şi distribuirea ilegală de material”. Nu vom mai face lucruri la modul acesta.

Întrebare Alina Gavra:

Şi în aceste condiţii, cunoasteţi vreo măsură a statului de a oferi alternative care să menţină în continuare nivelul de educare, de dezvoltare personală, academică a indivizilor, care a fost facilitată tocmai prin această piraterie online?

Răspuns Alina Babolea:

Tocmai de acea suntem aici, ca să vedem în primul rând dacă ar trebui să existe aceste mecanisme, şi din punctul nostru de vedere ar trebui să existe.

 

Alin Sava discurs A2

Întâi aş vrea să lămuresc aspecte, poate chiar din definiţie. Sigur că a downloada ilegal produse nu este chiar OK, dar noi nu susţinem scoaterea de sub incidenţa legii a acestui aspect, noi susţinem doar decriminalizarea, care înseamnă doar scoaterea de sub codul penal. Vrem să rămână în continuare ca element pedepsibil în cadrul codului civil, dacă se întâmplă cazuri foarte grave. De ce facem acest lucru? Pentru că, aşa cum a arătat colega noastră, credem că, spre deosebire de un furt de CD dintr-un magazin, a downloada materiale de acest gen ajută progresul social prin prisma a trei elemente:

În primul rand ajută, in dezvoltarea profesională a oamenilor. Pentru că nu trăim într-un mediu ideal, ci într-o realitate economică ce ne arată că bugetele sunt limitate. Gândiţi-vă ce ar însemna dezvoltarea profesorului în universitatea aceasta dacă nu ar avea acces şi la alte baze de date decât cele pe care le pune la dispoziţie universitatea. Sau cum ar fi ca studenţii să înveţe după singurul exemplar din bibliotecă: să stea cu rândul, să nu-şi facă xerox peste 25 de pagini sau fară să acceseze materialul online.

Al doilea argument al nostru a fost pe zonă de entertainment: filme si muzică. Din nou, gândiţi-vă ce ar însemna viaţa voastră dacă singurele produse pe care le-aţi vedea sunt cele pentru care plătiţi un ban. Aţi vedea mult mai puţine filme, aţi asculta mult mai puţină muzică, sau aţi asculta doar muzica impusă la radio sau TV. Ce înseamnă acest lucru? Înseamnă că, pana la urma, răul produs marilor companii e pus sub semnul întrebării pentru că prin strategii de marketing eficiente poate fi compensat, şi e pus în balanţă cu câstigul pe care îl are societatea. Şi până la urmă societatea e cea care ar trebui să facă legea. Să judece dacă, de exemplu, din 1990 sau 1995, când a început expansiunea internetului şi până astăzi, nu a fost un adevărat progres care a mers mână în mână cu pirateria. Din acest punct de vedere credem că nu este un rău atât de mare încât să fie pus sub incidenţa codului penal şi ar trebui decriminalizat.

Şi dacă ar fi să răspund  întrebarii afirmatorilor: există o mare diferenţă între a fura un CD din magazin şi a-l downloada. Dacă furi din magazin nu află nimeni; tocmai asta e ideea, să nu afle nimeni. Dacă downloadezi de pe internet s-ar putea chiar să existe un counter care să arate cate downloaduri are acel produs, care arată ceva despre calitatea acelui produs, şi acest lucru este chiar o strategie de marketing. Sigur că producatorilor care investesc în continuare în produse de proastă calitate s-ar putea să nu le convină această strategie pentru că nu mai cumpărăm produsele după ceea ce scrie pe copertă. Dacă v-aţi uitat pe coperta unei cărţi sau un CD veţi vedea că totul e senzaţional, e premiat, e deosebit, pentru că este un marketing impus de către finanţator, pe când prin acest proces liber al pieţei care spune „OK, câte downloaduri are? Cât de bine este primit de piaţă?” se ajunge la un indice calitativ mai bun. Deci, din punctul acesta de vedere, dacă ne ajută să ne dezvoltăm profesional, să ne crestem calitatea vieţii prin accesul la filme şi muzică; şi de asemenea dacă o transformăm într-o problemă de evoluţie pentru companii, şi anume de a adapta companiile la piaţă, dacă toate lucrurile acestea sunt benefice din perspectiva pirateriei online cred că putem să decriminalizăm pirateria.

Aş mai face cateva comentarii legate de ceea ce s-a spus anterior: nu este numai o problemă de ce fac autorii. Sigur că până la urmă totul este la libera alegere a companiei ce face  cu produsul. Legat de acele exemple cu Coelho si „Man on Earth”: sigur, era vorba de o situatie în care oamenii şi-au pus de bună voie produsele online. De accea, în contextul în care singurii care se impotrivesc foarte tare sunt marile companii care nu se adaptează la piaţă, şi în contextul în care există avantaje pentru formarea profesională, pentru calitatea vieţii, şi, de ce nu, pentru companii in sine ca să formeze noi strategii de marketing cu care să intre pe piaţă, vă rog să vă gândiţi bine dacă nu este deja timpul să decriminalizăm pirateria online.

 

Discurs N2 Adina Fometescu

 

Astăzi vreau să vă zic un singur lucru: Distracţia costă, iar echipa afirmatoare ne spune că ar trebui să avem distracţie gratis. Ei bine, NU! Nu ar trebui să avem distracţie gratis.

O să vă prezint în discursul meu in 3 puncte: esenţa cazului afirmator care este protecţia dreptului la informare, al doilea punct se referă la ce înseamnă pirateria online şi care sunt pagubele exacte produse de această piraterie online, iar ultimul punct se va referi la strategia inovatoare de marketing pe care o reprezintă pirateria online.

Să luam primul punct: esenţa cazului afirmator referitor la protecţia dreptului la informare. Nu se periclitează în niciun fel dreptul la informare, pentru că statul şi-a dat seama că trebuie asigurat acest drept şi din această cauză toate site-urile sunt gratis, toate sursele de informare sunt gratis. Să ne uitam până la urmă la ceea ce se piratează de fapt. Se piratează pornografie în proporţie de 36%, se piratează filme, jocuri, software etc., iar e-book-urile reprezintă undeva la 0,2%. Aşadar, dacă rămâne incriminată această piraterie online nu este afectat dreptul la informare.  Deci această piraterie online este folosită pentru distracţie. Pentru că lumea piratează online ca să se distreze, nimic mai mult. Singurul exemplu restricţionat de care s-a vorbit e ziarul „The Economist”, deci nu considerăm că această restricţionare afectează dreptul la informare. Legat de ideea cu progresul social nu există o corelaţie clară între faptul că piratăm online şi ajungem la un progres. Nu vedem nici măcar o legătură logică şi noi considerăm că am ajuns la acest progres din cauza informării care, am arătat. nu e legată de pirateria online.

Să trecem la al doilea punct. Ce înseamnă pirateria online? Pur şi simplu înseamnă un furt, un transfer nelegitim. Din ce cauză? Un transfer legitim înseamnă că ambele părţi sunt de acord. În cazul pirateriei online doar o singură parte este de acord şi anume cea a consumatorilor, pentru că producătorul nu este de acord să îşi ofere produsul gratis. Însă trecand mai departe, nu trebuie să încurajăm furtul într-o societate. Nu ar trebui să dăm senzaţia că furtul este ceva în regulă şi să-l scoatem de sub incidenţa legii, tocmai pentru că este un furt, unul intelectual, ar trebui să rămână în continuare sub incidenţa legii pentru că statul ar trebui să protejeze ambele părţi: atât consumatorul cât şi producătorul. Şi dacă consumatorul vrea ceva gratis nu înseamnă că ar trebui să-i oferim acel lucru. Sunt conştientă că toată lumea vrea ca orice să fie gratis, însă nu înseamnă că ar trebui să primească acel lucru gratis. Pur şi simplu spunem că duce la pierderi majore pentru producător. Din ce cauză? Pentru că dacă automat consumatorul nu va mai plăti pentru produsele respective înseamnă că automat există pierderi majore financiare. Aşa cum a dat si colega mea exemplu: în Statele Unite se pierd anual 12,5 miliarde de dolari din cauza pirateriei online.

Să vorbim şi despre punctul controverselor: În momentul în care un lucru se incriminează automat există nişte controverse, însă pe termen scurt. De exemplu drogurile: în momentul în care drogurile au fost incriminate şi ilegalizate au fost pe o perioadă scurtă anumite controverse. Însă acum observăm că este absolut normal că consumul de droguri este incriminat. Acelaşi lucru vrem să se intample şi cu pirateria online. Să se ajungă la ideea că nu este OK să furi, nici măcar din punct de vedere intelectual, aşa cum nu este OK să furi un CD dintr-un magazin. Consideram ca este acelasi lucru sa furi intelectual sau sa furi un CD dintr-un magazin.

Să trecem mai departe şi să vorbim şi despre ce înseamnă pirateria ca strategie de marketing. Putem spune că viziunea asupra pirateriei online nu este una unilaterală. Din ce cauză? Dacă unii producatori sau unii artişti, cum ar fi Paulo Coelho, sunt de acord cu această piraterie online nu înseamnă că toată lumea este de acord cu această piraterie online. Şi noi spunem că nu este moral să obligi producătorii să-şi dea produsul gratis. Până la urmă este o descurajare a artiştilor noi să intre pe piaţă, pentru că dacă munca lor nu le va garanta un venit, nu vor avea motive să intre pe piată. Noi vă spunem că în momentul în care există un produs gratis, nu vei mai fi motivat să-l cumperi, iar ei vă ziceau că e bine să testezi produsul înainte. Nu este deloc aşa. Dacă vom avea gratis un produs nu vom mai fi motivaţi deloc să cumpărăm produsul respectiv.

Şi în legătură cu diversitatea, putem spune că există şi în momentul actual şi afirmatorii nu ne-au demonstrat în niciun punct de ce pirateria online e un lucru benefic pentru societate, de ce ar trebui pur şi simplu să nu mai fie incriminată pirateria online şi noi considerăm că din cauza pagubelor morale şi financiare pe care le aduce pirateria online există motive suficiente să fie incriminată în continuare.

Va multumesc!

 

 

Întrebare public:

Am doua intrebari pentru echipa afirmatoare. În primul rând nu am fost lămurit cum se rezolvă problema dreptului la proprietate? Consider că dacă decriminalizăm pirateria online trebuie să ne punem problema dreptului la proprietate din puctul de vedere al autorilor.

Răspuns Alin Sava:

Meciul nu era unul de strategie, ci mai degrabă unul factual aş putea spune: dacă merită sau nu incriminat în funcţie de pagube; s-ar putea gândi o soluţie la nivelul site-urilor de torrent care să plătească o anumită taxă anuală pentru drepturile de autor. Noi nu încercam să demonstrăm neapărat o egalitate din punct de vedere economic, ci mai debrabă că există un beneficiu în societate dacă se continuă aceste practici.

Întrebare public:

Aşadar, în esenţă, argumentul vostru ar fi unul utilitarist. Urmăreşte fericirea generală să înteleg?

Răspuns Alin Sava:

Oarecum. O paralelă ar fi sănătatea care ar trebui să coste, dar uneori se oferă gratuit pentru că e considerat un lucru important.

Întrebare public:

O întrebare pentru echipa negatoare, pe care am văzut că au evitat-o în meci. Am dreptul să ofer cuiva o carte care îmi aparţine spre a fi citită? Am dreptul sa o ofer cuiva care nu a plătit pentru ea?

Răspuns Alina Babolea & Adina Fometescu:

Din moment ce am acea carte, inseamna ca este proprietatea mea. Dacă autorii sunt de acord ca informaţiile pe care le deţin să ajungă şi la alte persoane e OK, nu se mai numeşte piraterie. Însă în momentul în care eu deţin un anumit set de informaţii, anumite construcţii personale care ajung la unele persoane fară acordul meu, atunci vorbim de piraterie.

 

Întrebare public:

Reformulând: eu am o carte de Coelho şi nu am acordul fiindcă nu-i cunosc numărul de telefon; am dreptul să o ofer cuiva să o citească?

Răspuns Adina Fometescu:

Da.

Întrebare public:

Încă o întrebare pentru echipa negatoare. Eu cosider că, ca să ajungem la ceea ce susţineţi dumneavoastră ar trebui investite foarte multe fonduri. Deoarece trebuie prinşi infractorii. Deci statul trebuie să ia bani şi să depună mari eforturi pentru a prinde oamenii care piratează pe internet şi să-i încarcereze. Însă societatea a avut numeroase probleme pe care le-a rezolvat evitând încarcerarea. Deci consideraţi că în situaţia noastă, în zilele noastre se poate contura o altă metodă?

Răspuns Alina Babolea:

Discuţia are două părţi. În primul rând e vorba de întrebarea: „E timpul să decriminalizăm?”; adică în primul rând vorbim de principiu: e bine să se întâmple lucrul aceasta sau e rău să se întâmple lucrul acesta, din diverse puncte de vedere: economic, etic, al fericirii utilizatorului şi fericirii producătorului. Aceste aspecte sunt importante. După ce am ajuns la un răspuns aici, atunci vorbim despre implementare. Adică ne răspundem prin această dezbatere la prima parte a problemei: ar trebui incriminată în continuare şi ar trebui să găsim o cale să facem aceste lucruri palpabile sau nu?

Întrebare public:

Însă la nivel de implementare, nu consideraţi că ar trebui practic să fim urmăriţi pe internet ceea ce ar duce la o încălcare a dreptului la viaţă privată?

Răspuns Adina Fometescu:

Am dori să răspundem tot printr-o întrebare: credeţi că, din cauza faptului că e foarte greu să prinzi traficanţii de droguri şi pentru că le încălcăm lor anumite drepturi, ar trebui să-i lăsăm să facă ce vor ei?

Interventie Emanuel Copilas:

Se poate continua discuţia şi într-un mediu privat. Până atunci ce alte întrebări mai sunt?

Întrebare public:

O întrebare pentru echipa afirmatoare. Aţi spus că până acum pirateria a dus la o dezvoltare, însă nu aţi subliniat că a dus la o dezvoltare cât timp era incriminată. Dacă am dezincrimina pirateria, iar sunetiştii, compozitorii şi artiştii care contribuie la melodii ar ştii că produsul lor este oferit gratis, credeţi că acest lucru ar mai duce la dezvoltare în continuare?

Răspuns Alina Gavra:

In primul rand, această dezvoltare nu s-a produs în condiţii de dezincriminare, însă chiar faptul că până astăzi s-a perpetuat acest fenomen al pirateriei ne arată tocmai că acest lucru nu a fost niciodată o problemă reală pentru individ, pentru societate. Nu a dus la pagube comparabile cu cele ale producătorilor şi consumatorilor de droguri. Este un lucru care s-a perpetuat tocmai pentru că a avut rezultate.

Răspuns Alin Sava:

Odată pentru zona artiştilor, sunt convins că ei s-ar organiza în asociaţii pentru a promova altfel produsele, probabil cerând nişte drepturi de alt gen. Dar nu trebuie tot timpul să ne gândim la muzică şi filme. Eu sunt cadru universitar şi vă spun că Universitatea de Vest nu are acces la cele mai importante baze de date din domeniul psihologiei şi dacă vrei să publici competitiv, nu prea poţi să o faci având acces la cele cateva baze de date pe care le oferă Vestul. Şi din punctul acesta de vedere sunt convins că o dezincriminare, care ar duce la liberul acces la marile baze de date, ar duce la un progres profesional şi la cunoştinţe mai multe ş.a.m.d. Acest aspect pe zona ştiinţifică, iar pe zona de media haideţi să ne gândim cum se promovează artiştii la ora actuală? Cel mai mult prin mediu online; şi şansele ca ei să fie şi mai activi şi mai cunoscuţi sunt când lărgeşti canalele de comunicare.

Completare Alina Gavra:

Aş adăuga faptul că artiştii au găsit deja mijloace de adaptare. De exemplu, trupa Radio Head şi-a postat albumul online gratuit cerându-le fanilor să cotizeze în funcţie de cum evaluează ei calitatea albumului şi s-au declarat foarte mulţumiţi de suma pe care au strâns-o. Totodată, orice artist talentat are şansa de a se afirma prin faptul că îşi transmite ideile sau cantecele mai departe. Dacă publicul îl va valida, ulterior îi va cumpăra albumele, îi va solicita să tină concerte. Autorii, artiştii nu mai sunt constrânşi să facă parte dintr-un concern media, să se supună regulilor monopoliste ale marilor corporaţii. Despre asta vorbim, şi despre libertatea artiştilor: să nu uităm de acest lucru. Şi avem foarte multe exemple pe care le repetăm: prin această schimbare de paradigmă, artiştii au fost primii care s-au adaptat; au găsit mecanisme de a-şi menţine şi promova produsele şi din punct de vedere financiar. Marile corporaţii sunt cele care pierd şi care se tem de pirateria online. Ele sunt şi cele care au bani pentru realizarea studiilor cum că pirateria online dăunează societăţii;să nu uităm însă că in 2008, când s-au realizat aceste studii, au fost şi alte cauze: criza economică, vorbim de faptul că s-a diversificat oferta şi, bineinteles, că atunci a scăzut şi vânzarea unui anumit produs. Cu toate acestea ele încă dau bani să promoveze astfel de mesaje pe care populaţia, după cum vedeţi, nu le acceptă. ACTA nu a fost acceptată de majoritatea ţărilor civilizate in Uniunea Europeană.

Întrebare public:

Aş dori să se mai explice de către echipe diferenţa dintre furtul dintr-un magazin şi download-ul ilegal de pe internet. Pentru că ambele aduc teoretic acelaşi prejudicii asupra omului. De ce n-ar fi aceeasi situatie, sau situatii comparabile? Ambele sunt practic fructele muncii unui om, deci e ca si cum l-ai deposeda de rezultatele muncii sale.

Răspuns Alin Sava:

Am înţeles. Tocmai de accea noi nu am vorbit de eliminarea oricărei sancţiuni şi am vrut doar scoaterea de sub influenţa codului penal. Diferenţa pe care o vedem este la nivel de impact pentru societate şi pentru produs în sine. Când furi un CD nu există niciun fel de feedback în afară de faptul că ai furat acel lucru. Când downloadezi ilegal, foarte probabil există forumuri despre produsul respectiv şi despre calitatea lui, oamenii isi spun si parerea, se vede cât de des a fost downloadat, exista evaluări ale produsului respectiv şi prin felul acesta i se face publicitate. Ceea ce nu se întâmplă când furi un CD. Acesta ar fi un aspect important. În privinţa costurilor: in cazul CD-ului costă transportul, manopera ş.a.m.d, in timp ce online doar printr-un singur clic accesezi melodia. Deci raportul costuri/pierdere este mai mic pe internet.

Răspuns Adina Fometescu:

Mi se pare că astăzi ambele echipe voiau de fapt sa incriminalizeze pirateria online. Ei voiau să scoată de sub incidenţa codului penal şi să o treacă în civil de fapt, ceea ce până la urmă reprezintă tot o incriminare.

Interventie public:

Mi-a placut nuantarea asta, unde trageti linia despre ce ar putea intra sub incidenta dreptului civil si ce ar fi sub incidenta dreptului penal?

Răspuns Alin Sava:

Moţiunea se referă la decriminalizare.

Răspuns Alina Gavra:

Mai este un argument şi o mare diferenţă între a fura o carte online şi una de pe raft. Gandiţi-vă că la majoritaea cărţilor din State care sunt de mare interes, pentru tine ca specialist sau ca om, nu vei avea acces pe rafturile din România. La acest film pe care îl dădeam exemplu „A man on Earth”, fiind o producţie de două sute de mii de dolari care a fost lansată doar în State la cinematografe, pe când online au existat milione de vizualizări din întreaga lume. Acesta a fost singurul mecanism prin care oamenii au avut performanţă şi au apreciat foarte mult filmul.

Întrebare public:

O întrebare pentru echipa negatoare. Legat de ideea că dacă s-ar liberaliza circulaţia produselor, dacă nu s-ar mai obţine un profit pe baza lor, acest lucru ar duce la stoparea creaţiei. Credeţi că dacă piaţa aceasta ar fi liberă pe internet ar mai exista artişti precum Justin Bieber sau Britney Spears, care este evident că produc muzică special pentru profit? Eu cred că s-ar promova astfel calitatea, pentru că dacă artişti precum Pink Floyd ar cânta oricum indiferent de dacă ar obţine sau nu bani. Aceeaşi paralelă legată şi de filmele făcute doar pentru profit care nu sunt de calitate, în antiteză cu filmele cu buget redus care sunt de calitate şi care apar din pasiunea producătorilor de a le face. Aşadar, daca s-ar liberaliza total circulatia creatiei, rezultatul final nu ar fi promovarea calităţii?

Răspuns Adina Fometescu:

Din câte cunoaştem noi, ştim că Justin Bieber s-a promovat foarte mult prin intermediul Youtube-ului şi apoi a câştigat o sumă extraordinară de bani prin vânzarea de CD-uri. Adică oamenii au văzut care este calitatea artistului prin metode „open source”, el promovându-şi liber opera sa, si apoi, din această cauză oamenii au testat şi au cumpărat mai apoi produsul. Noi spunem că este o mare diferenţă când artistul este de acord să-şi ofere gratis munca. În momentul acela nu vorbim despre piraterie, când atât producătorul cât şi consumatorul sunt de acord cu transferul. Însă în momentul în care eu ca şi producător nu vreau să-mi ofer creaţia mai departe şi îmi este descărcată, atunci se numeşte piraterie. Şi nu credem că metoda anterioară de promovare e eficientă pentru că artistul pierde foarte mult. Aşa cum am explicat: în momentul în care ai gratis un produs, nu vei mai avea interesul de a cumpăra acel produs. Dacă nu-l ai gratis, ai interesul să-l cumperi.

Răspuns Alina Babolea:

Am înteles două dimensiuni ale întrebării: una de artă de dragul artei, cum că ar fi promovată adevărata artă; şi a doua referitoare la dreptul unor agenţi economici, casă de discuri sau producător, care are nişte costuri la producţie pe care vrea să le acopere şi să scotă profit, pentru că acesta este scopul. Pe dimensiunea economică, e clar că pirateria loveşte drastic, pentru că agenţii economici nu îşi recuperează investiţiile, sau nu le recupereaza pe cat ar dori, si e necesar sa fie incriminata cat mai mult posibil. Vis-a-vis de „artă de dragul artei” este posibil să fie cernută cumva calitatea dacă utilizatorii au acces liber la tot şi atunci aleg ei, însă nu e o regulă. Aşa cum spunea şi colega mea, sunt contra-exemple. Ideea că un om poate să facă ceva la nesfârşit fără niciun câştig poate suna bine la vârsta de 16 ani, însă la un moment dat ne dăm seama că nu e chiar aşa. Nu poţi menţine la nesfârşit viziunea de „artă de dragul artei” şi „creaţie de dragul creaţiei”.

Răspuns Alin Sava:

La ideea de calitate putem adauga, în primul rând, ca există o cernere, gândindu-ne la câţi artişti există pe zona muzicală: poate ca prin pirateria online scade numărul de vânzări de CD-uri, dar dacă ar fi artişti adevăraţi, ar câstiga foarte mult din susţinerea de concerte. Aşa se întâmplă de obicei: cei mai mulţi bani vin din concerte. Iar cei care nu sunt în stare să facă bani din concerte sunt acei artişti care ştiu să cânte numai cu calculatorul, ei neavând capacităţi de a cânta live, şi din punctul nostru de vedere e chiar bine pentru că nu sunt artişti adevăraţi.

Interventie public:

O întrebare pentru echipa afirmatoare, vis-a-vis de exemplul pe care l-aţi dat mai devreme cu filmul cu buget de două sute de mii de dolari care a fost difuzat doar in State şi dacă nu ar fi fost internetul nu auzea nimeni de el. Întrebarea este: de ce e bine ca lucrul acesta să se întâmple gratis? De ce să nu câştige oamenii  un ban punând o taxă, pentru că tehnologia îţi permite să distribui fie gratis, fie pe bani?

 Răspuns Alina Gavra:

Tocmai aceasta este ideea, că filmul respectiv a câştigat în primul rând datorită faptului că a reuşit să ajungă la un număr aşa mare de vizualizari, pe care nu ar fi fost în stare să le atingă prin aceste mecanisme tradiţionale. Despre asta vorbim: despre o schimbare de perspectivă.

Interventie public:

Logica e următoarea: filmul a avut multe vizualizări pe internet pentru că tehnologia îţi permite lucrul acesta, dar nu este demonstrat că doar gratis ar fi avut această notorietate.

Răspuns Alin Sava:

Revenind, dincolo de problema factualo-valorică rămâne problema de „cum îi pedepsim?” Si nu îi putem prinde sau dacă îi prindem le încălcăm drepturi. Şi atunci, decât aşa, mai bine îi plăteşti statului 2% taxă de informare şi culturalizare. Mi-e greu să cred fizic cum ar putea fi implementată distribuirea negratuită.

Răspuns Alina Gavra:

Dar nu ne înţelegeţi greşit. Noi nu susţinem acest lucru de dragul furtului. Nu e un furt tocmai aceasta e ideea pentru că atâta timp cât statul nu ne oferă nouă instrumentele, să luăm exemplul burselor: nu îmi oferă o bursă suficientă ca să îmi fac o licenţă, nevorbind de competivitate la nivel european. Atâta timp cât nu există mecanismele care să ofere dezvoltarea la care suntem azi datorită pirateriei, nu, nu este este timpul să criminalizăm pirateria.

Întrebare public:

Nu cred că paralela e neapărat funcţională pentru că, dacă vorbim de faptul că universitatea nu are resurse, răspunsul nu este să furăm: avem ca răspuns să facem un cumva să gestionăm fondurile, să ne chinuim să le obţinem mai mari şi mai multe.

Răspuns Alina Gavra:

Aşteptăm soluţii.

Întrebare public:

Pentru negatori. Ideea că prin piraterie se descarcă multă pornografie, jocuri, filme, muzică şi foarte puţine cărţi. Producţia de pornografie şi jocuri video are ca scop profitul, dar dacă nu se obţine profit pentru acestea nu s-ar mai produce deloc?

Răspuns Adina Fometescu:

Da, dar cum am mai spus, oricum nu obţii profit dacă iţi sunt piratate produsele, pentru că se câştigă din vânzarea de CD-uri. Şi aici piaţa pe domeniile de pornografie şi jocuri video este mult mai sensibilă, pentru că nu mai putem vorbi de situaţia pe care o descriau afirmatorii mai devreme vis-a-vis de posibilitatea de a susţine concerte, care oricum mi se pare că limitează artistul la a câştiga în concerte, ci in acest caz efectul este unul mult mai direct. Deoarece producătorii de filme şi jocuri câstigă doar prin vânzarea de CD-uri. Şi în modul acesta îi descurajăm foarte mult pe producătorii de filme si jocuri video.

Răspuns Alina Babolea:

Cumva echipa afirmatoare a dus discuţia în direcţia de acces la articole ştiinţifice, dar dacă privim în ansamblu, pirateria online se referă doar în proporţie de câteva procente la această arie, a materialelor ştiinţifice. Vorbim de peste 98% piratare „entertainement”. Deci dacă reducem discuţia la zona ştiinţifică pierdem din vedere fenomenul pirateriei online, vorbim despre doar 1% din ce se pirateaza, ceea ce este nereprezentativ si nu justifica restul fenomenului.

Întrebare public:

În analiza aceasta, faceţi o comparaţie între cantitatea de informaţie pe care o ocupă un film sau o melodie şi o carte sau un articol, dar raportul este disproporţionat. O carte ocupă câteva sute de kb, iar un film câteva sute de Mb. Raportul e cam de 1:1000 ceea ce înseamnă că diferenţa se cam echilibrează.

Răspuns Adina Fometescu:

Nu era vorba de mărimea fişierului, ci de numărul de transferuri.

Răspuns Alina Gavra:

Dupa cum am precizat, aceste studii au fost realizate de companiile producătoare de film şi muzică, care au avut interesul de a prezenta realitatea sub acest aspect. Sunt foarte multe studii ştiinţifice care pun sub semnul întrebării aceste rezultate. Industria muzicală şi cinematografică sunt mai mari şi în ceea ce priveşte numărul de produse decât cea ştiinţifică. Acestă latură pe care o dădeam noi ca exemplu, de articole ştiinţifice, a fost doar o parte din ceea ce am prezentat şi nicidecum singurul argument adus.

Întrebare public:

O întrebare pentru echipa negatoare. Trăim într-o eră a tehnologiilor, a comunicaţiilor în care accesul la un anumit brand te etichetează ca făcând parte dintr-o anumită categorie. Trăim într-o ţară săracă, pentru că aceasta e realitatea, cu toate că facem parte din Uniunea Europeană, nu ne permitem să ne cumpărăm filme, jocuri, sotfware deci întrebarea mea e următoarea: câţi din această sală au cumpărat 10 filme şi un program, Windows 7? Nu ridică nimeni mâna? Înseamnă că ar trebui să fim cu toţii la puşcărie pentru că ne folosim calculatorul, ne folosim telefonul şi toţi ne folosim cărţile şi cursurile. Şi un alt lucru pe care aş dori să-l spun: companii mari, cum e Dior, au tolerat şi tolerează în continuare ţările sărace să le comercializeze produsele piratate, doar pentru a-şi face publicitate, ulterior deschizându-şi sucursale şi magazine în acea ţară.

Răspuns Adina Fometescu:

Ideea este că dacă toată lumea face un lucru nu înseamnă că acel lucru este justificat şi ar trebui scos de sub incidenta legii. În al doilea rând, pentru a nu ştiu câta oară: nu putem generaliza. Dacă o companie are această strategie de marketing de a tolera pirateria, nu înseamnă că se aplică tuturor. Nu-i poţi cere unei firme să renunţe la profitul pe care îl obţine doar pentru că societatea cere acest lucru.

Întrebare public:

Încă o completare: mai devreme s-a adus exemplul acela cu cartea, dacă eu iau o carte şi o dau colegei mele constituie un act de piraterie. S-ar potrivi acelaşi lucru şi la filme, muzică ş.a.m.d. ? Există de exemplu site-uri internaţionale care funcţionează pe bază de cont. Eu pot să-mi dau contul şi parola altor persoane, piratând drepturile de autori.

Răspuns Alina Babolea:

În momentul în care se vorbeşte de mediul online se presupune că acţiunea se desfăşoară în masă. Faptul că tu dai unui prieten acea carte e o scală mică.

Întrebare public:

Da. Eu o transmit colegei. Colega o transmite mai departe. Acelaşi lucru se poate întâmpla şi cu site-urile respective dacă contul şi parola mea ajung pe un forum sau pe un site. Plateste un om si au acces o mie de oameni.

Răspuns Alina Babolea:

Lucrurile acestea pot fi amendate legându-se IP-urile de utilizator.

Întrebare public:

România este una dintre singurele tări din lume unde IP-ul e dinamic, si este foarte greu..

Completare public:

Să compari împrumutul unei cărţi cu copy/paste online nu e acelaşi lucru. Când dai o carte împrumut cuiva tu nu o mai ai, dar când laşi pe cineva să-şi copieze de la tine muzică, tu ai în continuare drept de folosinţă pe creaţiile acelea şi are şi respectiva persoană. Exista o dimensiune fizica aici.

Interventie public:

Sunt de acord că companiile respective vor încerca toate posibilităţiile pentru a opri pirateria, dar nu să acuze oamenii care fac download de filme, jocuri ş.a.m.d. Dacă produsele respective se află acolo, noi putem să downloadăm fără să fim criminalizaţi. Aşa şi în realitate dacă vine cineva şi îmi oferă un bax de Coca-Cola, îl voi lua, că sunt om. Daca imi da un film, ma uit.

Răspuns Adina Fometescu:

Acesta este varianta ideală de care vorbiţi dumneavoastră, însă de ce, spre exemplu, nu mergeţi în acest moment să furaţi portofelul cuiva? De frică să nu ajungeţi la închisoare. Tocmai acelaşi principiu se aplică şi aici. Trebuie să acţionăm atât la nivelul persoanelor care uploadează acele produse pe internet, cât şi asupra celor care downloadeză până la urmă. Este un mod mai eficient de a acţiona asupra acestei probleme, decât dacă acţionăm asupra doar unei părţi.

Se aplica acelasi principiu, indiferent daca furi un CD dintr-un magazin sau daca furi online, fiindca este acelasi produs pana la urma: se pierde o anumita suma de bani, unii oameni au muncit pentru asta.

Pe de alta parte, raspund ideei de a fi artist fara remuneratie, si a face „arta de dragul artei”: aceasta nu poate fi impusa artistului.

Interventie Teo Blidaru:

Ok, din pacate trebuie sa intervin, discutia e interesanta, insa cred ca poate fi continuata si mai tarziu. Intervin, deci, pentru votul final: rog pe toti cei care au aparate de vot sa voteze inca o data; repet, 1 inseamna Da, este timpul sa decriminalizam pirateria online si 2 inseamna Nu, nu suntem de acord.

[Publicul voteaza si se afiseaza votul final]

Interventie Teo Blidaru:

De obicei, exista o discutie prin care comparam votul initial si votul final. Initial, au existat mai multe persoane care nu au fost de acord cu motiunea, iar in votul final a fost in favoarea afirmatorilor.

Vreau sa va multumesc pentru prezenta din aceasta seara, amintindu-va ca aceasta dezbatere a facut parte din runda de primavara a proiectului Closer to Oxford. Multumim, de asemenea, si partenerilor nostri in proiect: OSUT, AIESEC Timisoara si, bineinteles, ELSA, cat si Facultatii de Stiinte Politice cu care speram sa colaboram cat mai mult in continuare, sperand sa tinem si alte dezbateri Closer to Oxford in acest amfiteatru. Va invit sa vizitati si site-ul proiectului Closer to Oxford si, mai mult, cine este interesat, sa ne contacteze ca sa facem si niste meciuri de debate, ceea ce am facut deja cu o parte a colegilor prezenti pe podium si s-ar putea sa va placa sa jucati, ca ei, in echipe, nu doar sa priviti. Va multumim!

 


Un proiect
Ardor
Finanțatori
Open Society Foundation
MemoPlus
Parteneri
Policy Center
British Council
Europuls
Ce-Re
Prime Romania
Centrul pentru jurnalism independent
Aisec
Cogitus
Foreign Policy
Elsa
Voluntari pentru idei si proiecte
Trust
Leap
Asociatia young initiative
Asjc
Osut
Susținători Parteneri instituționali
Parteneri media
HotNews
Romania Pozitiva
Think Outside The Box
Carevasazica
Studentie.ro
startub.unibuc.ro
Iasi fun
Ziarul de Iasi
KissFm
Acest proiect este finantat cu sustinere din partea Comisiei Europene. Aceast publicatie [comunicare] reflecta doar vederile autorului, iar Comisia nu poate fi facuta responsabila pentru utilizarea informatiei pe care o contine.