Login  Register
Email:

Pass:

forgot password?

Email:

login?

 

Dezbatere publică Cluj 
10 dec 2013, Facultatea de Stiinte Politice, Administrative si ale comunicarii, Cluj
E timpul ca statul să nu mai subvenționeze specializările care nu au căutare pe piața muncii?

Echipa pro - Calin Rus, student la Facultatea de Informatica UBB &  Lavinia Florea HR Business Partner Office Depot Service Center
Echipa contra - Mihai Morar, student la Facultatea de Drept UBB & Stefan Covaciu HR Sr. Project Manager Leoni Romania

Afirmator 1 — Călin Rus

Ce-ar fi să vă întreb în primul rând dacă știați că la nivel mondial există trei sute de milioane de șomeri tineri. Mai departe, observăm că România stă foarte prost la capitolul acesta și se află printre ultimele locuri în lume la nivel de șomeri tineri și la modul în care tinerii se pot angaja în societate. Optzeci la sută dintre absolvenți nu se angajează în domeniul în care au fost pregătiți în facultate. Ce putem noi vedea este că există șase mii de oameni care termină administrație publică și științe politice și care își găsesc loc de muncă în domeniu în proporție de 14 %. Există studii de piață, de exemplu la Universitatea din București care încearcă să vadă în ce măsură se angajează studenții lor și în funcție de asta să modifice planurile de învățământ, iar acestea sunt niște lucruri fezabile, care sunt aplicate în momentul de față și pe care le putem aplica și noi. De fapt, noi dorim ca să oferim locuri în facultăți în mod proporțional cu numărul locurilor de muncă din domeniul respectiv și să le finanțăm în acest mod.

Vom vorbi pe două mari puncte: ce se întâmplă la nivel de stat și ce se întâmplă la nivel de schimbare a sistemului de învățământ. Și vedem că rolul statului în privința educației este să o asigure, iar el face asta, având în vedere că avem învățământ primar, gimnazial și de liceu oferit în mod gratuit; ce ne rămâne este facultatea, care după cum îi spune și numele, este facultativă. Statul, în momentul de față dă fonduri substanțiale pentru educație, bani pe care îi primește de la societate. Societatea, la rândul ei, trebuie să beneficieze de aceste fonduri, și de aceea, nu este OK să lăsăm acest sistem de educație doar la latitudinea individului, a studentului care vrea sau nu să aleagă ceva, ci trebuie cumva corijată piața astfel încât individul să aleagă ceea ce este necesar și folositor pentru societate. În momentul de față statul dă bani pentru două mii de locuri la jurnalism, în condițiile în care un procent foarte mic reușește ulterior să profeseze în domeniu, versus banii pe care îi dă în matematică, informatică, medicină, domenii de viitor în care nu se investește la fel de mult.

Astfel ajungem la cel de-al doilea punct major la nivel de stat, legat de elementul economic. Trebuie să avem în vedere o dezvoltare în viitor; practic, trebuie să luăm o atitudine acum pentru a avea o schimbare la acest nivel. Vedem cum în demografia actuală este o problemă foarte mare, pentru că tinerii sunt din ce în ce mai puțini și asta face tot mai greu sustenabil economic actual. Asta înseamnă taxe și impozite din ce în ce mai mari pentru a susține toată populația. Iar aceste taxe se obțin tocmai de la oamenii care lucrează, care au un capital cât mai mare sau care cheltuiesc mult în societate. Vedem cum statul este responsabil să reintegreze oamenii pe piața muncii, tocmai pentru a beneficia de pe urma lor și pentru a putea susține în continuare societatea și de aceea trebuie să privim la nivel de stup, nu de albină.

Acum să vedem cum facem revirimentul acesta în învățământ. Este foarte ușor dacă îl comparăm cu sportul. Acum, statul investește foarte mult în fotbal, în timp ce n-am mai avut o calificare de la campionatul mondial din 94, iar fix același lucru se întâmplă acum și în învățământ. De exemplu, câte facultăți avem în top 300 mondial? Niciuna. Dar câte facultăți de matematică avem? Chiar avem trei, iar una chiar în top 150. Acolo ar trebui să investim pentru că noi credem în calitatea sistemului de învățământ și credem că această calitate se poate îmbunătăți. Vedem că sistemul s-a descentralizat foarte mult și că universitățile au autonomie mult prea mare. Astfel, lăsăm autonomia universităților la nivel de manageriere, dar le controlăm prin intermediul fondurilor și așa reușim să avem un impact asupra sistemului de învățământ. Iar astfel obținem calitate, fondurile fiind aceleași, noi trebuie să facem în așa fel încât să mergem înspre a-i lăsa și pe ceilalți să participe și să beneficieze. Astfel, nu vom mai da 20 de mii de euro spre învățământ, ci vom da mai mult spre facultățile care într-adevăr contează și pentru a le evolua pe acestea.

Din ce v-am spus astăzi, v-am arătat cum statul în sine se va schimba și sistemul de învățământ va deveni mai bun și pentru acestea nu pot decât să aprob moțiunea. Vă mulțumesc!



Cross examination 1

Lavinia Florea (negator 1): Suntem un pic curioși în legătură cu sursele pentru procentele și cifrele pe care le-ai dat.

Călin Rus (afirmator 1): Sursele de unde am obținut aceste lucruri sunt, pe deoparte AJOFM-ul, unde am văzut în ce măsură se reintegrează oamenii pe piața muncii în domeniile pe care le-au urmat în facultăți, alte studii le-am luat de pe site-urile facultăților unde poți efectiv să vezi în ce măsură reușesc tinerii să se integreze pe piața muncii în domeniile urmate…

Lavinia Florea (negator 1): De la AJOFM ce anume ai găsit?

Călin Rus (afirmator 1): Erau niște procente despre în ce proporție reușesc oamenii să se reintegreze pe piața muncii în domeniul în care au terminat facultatea…

Lavinia Florea (negator 1): Reintegrare, asta înseamnă un om care a pierdut un job în domeniul în care a lucrat și acum trebuie să se reintegreze, sau cum?

Călin Rus (afirmator 1): Nu neapărat. De exemplu, o persoană care activează în momentul de față în sistemul de învățământ și se reintegrează în societate prin intermediul locurilor de muncă.

Lavinia Florea (negator 1): Ok, și ce-a reieșit de-acolo?

Călin Rus (afirmator 1): Că 80% în momentul de față nu activează în domeniile în care termină studiile.

Lavinia Florea (negator 1): N-o să intru în tehnicalități, despre ce face AJOFM-ul. Definește un pic piața muncii, ce înțelegeți voi prin asta, ca să știm care e rolul discuției…

Călin Rus (afirmator 1): Prin piața muncii înțelegem toate domeniile de activitate în care cineva poate să profeseze în momentul de față.

Lavinia Florea (negator 1): Vreau să aduc în discuție partea vocațională. Tu vrei să mergem, în principiu, pe matematică, de exemplu — ai spus de cel puțin trei ori cuvântul matematică — pentru că acolo avem talente și facultățile sunt în top 150. Ce ne facem cu cei, probabil, 80 la sută care detestă matematica?

Călin Rus (afirmator 1): În momentul în care există oameni care detestă un anumit domeniu, asta este o problemă a sistemului de învățământ și a persoanei în sine. În momentul în care o persoană nu dorește să activeze într-un anumit domeniu, cu siguranță va găsi un alt domeniu profitabil, pe care societatea îl dorește, în care să poată activa.



Negator 1 — Lavinia Florea

Îmi face deosebită plăcere să țin un meci de debate după șapte sau opt ani. Voi trece prin tot ce s-a spus pentru a contraargumenta echipa afirmatoare și, dacă mai e timp voi mai aduce și câteva argumente pe care le aveam pregătite de la început.

Avem statistici care ne spun că sunt 300 de milioane de șomeri, probabil la nivel global, însă nu ni s-a spus că, poate aceștia sunt șomeri din cauză că statul nu le-a subvenționat educația, că nu au o educație destul de bună pentru a se integra pe piața muncii. Apoi, 80% nu lucrează în domeniu, dar, ce vrem noi să spunem e că a lucra în domeniu este o chestie relativă. Noi lucrăm în HR și știm că statul nu știe cine unde lucrează în România. Singura lor modalitate de a vedea acest lucru este prin sistemul Revisal, unde se poate verifica în funcție de COR-uri (Clasificarea Ocupațiilor din România) cine ce joburi are.

Dacă problema sunt banii, faptul că acei oameni lucrează, chiar dacă într-un alt domeniu, e în regulă, pentru că noi ne dorim ca oamenii să plătească taxe, impozite, să susțină viitorul, să putem da bani și pentru chestiile vocaționale, de exemplu, sau pentru alte lucruri care se doresc a fi făcute, dar nu aduc profit, cum ar fi asistența socială. 14% din absolvenții acestei facultăți nu lucrează în domeniu. Din nou, este un lucru supraapreciat să lucrezi în domeniu. Când Andrei Marga a hotărât ca admiterea să nu mai fie pe bază de examen și ca oricine să poată, practic, intra la facultate, de fapt, și-a dorit un anumit lucru: nivelul general al educației populației din România să crească. Ceea ce conferă sunt niște competențe generale importante care angajatorii le doresc pe piața muncii. Dar dacă ești chimist și ai decis în timpul facultății că nu-ți place chimia sau dacă ai terminat științe politice și nu-ți găsești de lucru în domeniu, dar vorbești o limbă străină, noi o să te angajăm, de exemplu. În plus, companiile investesc mulți bani, asumat, pentru on the job training. Adică, companiile din ziua de azi te vor învăța ce trebuie să știi pentru locul de muncă.

Statul nu poate să aprecieze nevoile pe piața muncii. Noi, de exemplu, pentru că COR-urile nu sunt armonizate cu joburile de pe piață îi integrăm pe oameni cu o chestie care nu poate fi așa de vizibilă pentru statisticile stimatului afirmator 1 despre piața muncii. Oamenii lucrează în domeniul economic fără ca statul să vadă în Revisal chestia asta.

Spuneați că rolul statului este să asigure educație până la un anumit nivel pentru că facultatea e facultativă. V-am spus că ne interesează acele abilități generale de comunicare, de documentare, astfel încât angajatorii știu ce au de făcut cu o persoană care are atitudinea potrivită și care vrea să muncească.

Afirmatorii își doresc ca toată societatea să beneficieze de bani, nu numai niște indivizi care și-au ales prin vocație ceva nepotrivit. Vreau să spun că indivizii sunt societatea și noi, dacă dorim să blocăm fondurile, să spunem, pentru geologie — că nu sună foarte sexi — sau pentru administrație publică, de ce avem nevoie în viitor? De exemplu, dacă s-ar fi blocat în SUA cursurile de caligrafie, Steve Jobs nu le-ar fi urmat și astăzi nu am mai fi avut la dispoziție fonturile de pe Mac-uri.

În ceea ce privește schimbarea sistemului economic, pentru viitor, da, populația îmbătrânește și da, avem nevoie de taxe, dar oamenii care se angajează pot să aibă joburi, pot lucra pe PFA sau pe drepturi de autor, iar cine chiar vrea, cu siguranță reușește. La noi în companie, care are profil economic, 30% din studenți au studii economice, în rest și ceilalți sunt la fel de buni. Pentru că au învățat într-o lună tot ce trebuiau să știe, încă mai bine și mai aplicat decât cea ce ar fi putut face în facultate. Iar dacă statul vrea să controleze ce iese din facultăți, are alte criterii, nu să taie banii. De exemplu, să facă o curriculă mai adaptată, să aibă relații potrivite cu angajatorii, astfel încât să le asigure studenților internship-uri din timpul facultății sau să se asigure că ei vor avea un loc de muncă.

Vreau să mai aduc în discuție o singură idee: gândiți-vă că vorbim și despre internaționalitate pe piața muncii și este dreptul vocațional al fiecăruia de a se răzgândi. Prin urmare, dacă eu am făcut o facultate și nu mi-a plăcut sau nu mi-am găsit în domeniu, sunt foarte bine astăzi pentru că am reușit să mă reconvertesc și singură.



Cross examination 2

Călin Rus (afirmator 1): Ne-ai spus despre stat și despre problema acestuia de fezabilitate. Dacă am exclude asta, crezi că măsura ar fi bună sau nu?

Lavinia Florea (negator 1): Cum poți exclude baza ideii tale?

Călin Rus (afirmator 1): Ai spus că nu-i o problemă că nu lucrezi în domeniu atâta timp cât reușești să contribui la stat. Atunci, nu crezi că s-ar aduce și mai mulți bani dacă oamenii ar lucra în domeniu, ar fi mai performanți și mai bine plătiți fiind specializați în domeniul respectiv?

Lavinia Florea (negator 1): E o chestie ciudată. Nu știu dacă tu poți să-mi spui acum care ar trebui să fie salariul unuia care a terminat matematica, care ar trebui să fie salariul unui IT-ist sau al unui economist. Din păcate nu poți să zici că, dacă ai terminat științe politice, vei fi mai bine plătit decât cineva care a terminat o facultate de științe economice și se angajează într-o companie cum suntem noi. Companiile nu se uită la studii, se uită la abilități și ceea ce ai putut să asimilezi când ești la ei.

Călin Rus (afirmator 1): Chestia asta ține de cultură generală și de cât ești de autodidact. Ce nevoie mai ai de universitate ca să faci asta?

Lavinia Florea (negator 1): Mă-ntrebi d ce avem nevoi de școală? Atunci de ce avem nevoie de spitale, de asistență socială?!… în principiu poți să trăiești și în pădure și să fii autosuficient și să-ți rezolvi singur toate problemele.

Călin Rus (afirmator 1): Vorbeai de firme care fac training-uri. În ce măsură ar putea firmele respective să sprijine efectiv universitățile private, așa cum se întâmplă în străinătate?

Lavinia Florea (negator 1): Este foarte complexă chestiunea asta. Putem discuta despre lobby, de exemplu și de companiile americane care nu au voie să dea bani niciunei instituții românești pentru că există o lege internațională care îți interzice să dai orice către o instituție de stat din România.

Călin Rus (afirmator 1): La nivel de alternative, vorbeai foarte mult despre curriculă și despre cum schimbi foarte multe chestii și ai aceleași avantaje. De ce nu le poți face pe ambele?

Lavinia Florea (negator 1): Nu este treaba noastră să propunem să facem ambele lucruri. În principiu, soluția noastră e să se lucreze la altceva. Credem în statul liberal, credem că piața muncii se autoreglează și credem că da, se poate întări legătura dintre stat și mediul universitar, dar fără să zicem „..și dacă nu, vă tăiem fondurile.” Nu poți ști ca stat ce se cere în viitor. Eu când am terminat facultatea nu știam că există domeniul outsourcing. Acum, sunt 3200 de locuri de muncă în outsourcing în Cluj. Noi nu putem ști dacă un anumit domeniu va mai exista în următorii ani, sau dacă un alt domeniu înflorește. Dacă tu nu ai oameni din urmă care să fi studiat un anume lucru în facultate, investitorii vor alege să meargă în altă țară.



Afirmator 2 — Mihai Morar

Scurt, în patru puncte. În primul rând, cum ne dăm seama care-s nevoile? Simplu, nu ne dăm seama în momentul de față că nu suntem Nostradamus. În schimb ne dăm seama cine se-angajează și care facultăți produc oameni care au locuri de muncă. Un exemplu foarte bun sunt facultățile din Anglia, unde la ei pe site poți vedea care este procentul oamenilor angajați în domeniu. Asta ar trebui să vedem: care este procentul oamenilor care se angajează în domeniu după ce termină o facultate și ajung să susțină statul, să susțină o familie.

Al doilea punct. Partea de reorientare pe piața muncii. Considerăm că da, e o cale de scăpare din sistemul acesta, însă o considerăm o problemă. În momentul în care eu fac patru ani la facultatea de drept și apoi încă doi ani de master, nu vreau să mă reorientez către altceva, vreau să lucrez în domeniul meu. În momentul în care eu trebuie să caut alt loc de muncă este deja o problemă. Statul ar trebui să dea bani doar acolo unde se creează locuri de muncă. În momentul de față fondurile se alocă proporțional. Noi nu vrem ca unele facultăți nu vor mai primi bani, ci vor primi bani în funcție de performanțe. Asta va face ca facultățile să încerce să își sporească performanțele pentru a primi mai mulți bani.

Ce se întâmplă în momentul în care eu termin o facultate și nu pot să mă angajez? Considerăm că angajatorul caută experiență și entuziasm din partea celor care vor să se angajeze. Cu cât trece mai mult timp în care eu nu găsesc de muncă în domeniu, cu atât mai mult scad șansele de a mă angaja.

Multe dintre facultățile din România se orientează către un învățământ pur teoretic și au cursuri care nu sunt neapărat folositoare. Dacă în facultate nu se oferă ocazia de practică, de aceste internship-uri de care vorbea și echipa negatoare, noi o să vă tăiem din fonduri. Fiecare facultate trebuie să-și modifice curricula astfel încât să devină performante, să creeze oameni pregătiți pentru piața muncii.

Piața muncii nu se autoreglementează în momentul de față. Avem foarte mari probleme. De ce? Pentru că, de exemplu, în Spania avem unul din patru tineri care nu este angajat deloc, nu vorbim de mediul în care a făcut facultatea. Dacă tot ceea ce se caută la o firmă este să știe o limbă străină, considerăm că atunci nu ai nevoie de învățământ superior. Nu putem spune că o persoană care are anumite cunoștințe generale ar putea să devină medic sau avocat.

Considerăm că moțiunea pornește de la o problemă foarte clară. De la problema că o grămadă de oameni nu sunt mulțumiți de ceea ce fac. De ce? Pentru că nu sunt angajați. Pentru că au plătit facultatea timp de patru ani și apoi au mai plătit un master timp de încă doi ani și nu se pot angaja în domeniul în care ar fi vrut să profeseze. Noi trebuie să le arătăm oamenilor că trebuie să schimbăm lucrurile. Ori își aleg alt domeniu care într-adevăr ar fi sustenabil și-i va ajuta pe termen lung, ori dimpotrivă, facultatea va face astfel încât să atragă mai mulți bani și să-i ofere studentului o perspectivă mai bună. Iar în momentul în care termini o facultate să poți să-ți faci o familie, să-ți poți cumpăra o mașină, o casă și așa mai departe pentru că ai deja un loc de muncă. Considerăm că oamenii care stau și hoinăresc după ce termină facultatea nu ne-ajută cu nimic. De aceea considerăm că moțiunea ar trebui aprobată.



Negator 2 — Ștefan Covaciu

Până la urmă avem un caz relativ subțire ca și construcție pentru că stă în două argumente și câteva cifre. Guvernul nu reușește să cadreze problema. Mergem de la 300 de milioane de șomeri la nivel global la niște cifre ale AJOFM, care este o instituție județeană, cu niște exemple din Anglia și Spania și ne mai întoarcem în altă parte. Până la urmă aceasta este o problemă locală, județeană, națională sau internațională? E foarte important, pentru că trebuie să stabilim despre care universități vorbim și de care piețe ale muncii vorbim. A doua confuzie care este inclusă încontinuu în discurs și care îl face un caz necredibil este ce înseamnă performanță universitară. Înseamnă ca oamenii să se angajeze în domeniu, sau performanța în cercetare — un criteriu care se ia în considerare atunci când se fac topurile?

A treia distonanță care ne face să nu înțelegem unde bate guvernul cu această măsură este tratarea oamenilor care nu s-au angajat în domeniu ca pe niște șomeri. Se arată că 80 la sută dintre oamenii care termină o facultate nu se angajează în domeniu, și asta e problema. Păi, de ce e o problemă? Ei nu-s șomeri, au venituri, generează impozit, au mașină, au tot ce trebuie. Chiar dacă nu și-au folosit unele competențe învățate în facultate, cu siguranță și-au folosit alte competențe învățate în facultate necesare pentru angajare. Oricum facultatea i-a format, chiar dacă nu în domeniul acela de nișă, ci în altă parte.

Problemele pe care le-am găsit în caz sunt legate de faptul că nu se știe exact care sunt dimensiunile, unde se poate trage linia, la ce facultăți să le tăiem din fonduri sau cam cât din aceste fonduri.

Pornind de la această construcție șubredă, ei vin cu două argumente. Unul este legat de eficiența statului. Adică statul ar trebui să fie mai atent cum își cheltuie banii și toți contribuitorii ar trebui să beneficieze de el. Statul nu face asta prin definiție. Statul când face autostrăzi toacă banii celor fără mașini sau când face spitale toacă banii celor care nu se tratează iar când investește banii într-o facultate care la alții nu le place, toacă banii acestor grupuri. Acest model nu există în general. Orice stat este cunoscut pentru ineficiența lui, iar când ne punem problema să facem mai eficiente aceste cheltuieli publice, fix finanțarea acestor facultăți este locul din care trebuie să începem. Legat de acest argument al eficienței economice: oamenii ăștia primesc niște subvenții în timpul facultății, se întorc undeva în piața muncii, unde își găsesc, după care generează impozite și plătesc înapoi acești bani.

Până la urmă, echipa guvernului construiește un caz legat de inutilitate. Adică sunt niște oameni care trecând printr-o facultate și apoi nu-și găsesc un loc de muncă în domeniu, sunt inutili pentru societate. Ideea nu e nouă. Au mai avut-o și comuniștii înainte. I-au considerat foarte periculoși pe oamenii care nu se puteau încadra în câmpul muncii. I-au băgat la Canal și i-au distrus. Sigur, guvernul de azi e mai uman. Zice, hai să nu-i omorâm, numai să le tăiem accesul la studii, sau dacă vor să și le facă, să și le plătească din banii părinților lor. După cum știți, proiectul a fost destul de spectaculos invalidat acum vreo douăzeci de ani și de aia nu pot decât să le urez succes colegilor din guvern în încercarea lor de a întoarce roata istoriei.  

 

Un proiect
Ardor
Finanțatori
Open Society Foundation
MemoPlus
Parteneri
Policy Center
British Council
Europuls
Ce-Re
Prime Romania
Centrul pentru jurnalism independent
Aisec
Cogitus
Foreign Policy
Elsa
Voluntari pentru idei si proiecte
Trust
Leap
Asociatia young initiative
Asjc
Osut
Susținători Parteneri instituționali
Parteneri media
HotNews
Romania Pozitiva
Think Outside The Box
Carevasazica
Studentie.ro
startub.unibuc.ro
Iasi fun
Ziarul de Iasi
KissFm
Acest proiect este finantat cu sustinere din partea Comisiei Europene. Aceast publicatie [comunicare] reflecta doar vederile autorului, iar Comisia nu poate fi facuta responsabila pentru utilizarea informatiei pe care o contine.